|
|
|
DETERMINANTII STRATEGICI
Abordari ale conditionarii strategiei
Referitor la determinantii propriu-zisi ai strategiilor, in literatura de specialitate se gasesc numeroase prezentari, in cvasitotalitate bazate pe abordarea contigency. Spre exemplu, I.Huo si W.McKinley13 au in vedere, in principal, 3 determinanti: eterogenitatea demografica nationala, venitul national pe locuitor si nivelul de pregatire al fortei de munca.
Michael Porter considera ca determinanti majori, ai strategiilor generice, urmatorii: furnizorii, potentialii noi veniti, cumparatorii, concurentii din cadrul industriei si producatorii de produse substituibile.
In continuare, prezentam un model elaborat de Anant Negandhi, care sintetizeaza, intr-o maniera complexa, interdependentele si influentele, asupra strategiei si eficientei firmei, a unei parti apreciabile dintre determinantii considerati de noi.
In viziunea noastra, determinantii strategiei de firma se divizeaza, in functie de zona din care provin, in 2 categorii:
endogeni
contextuali
Asupra continutului acestora ne vom concentra in paragrafele urmatoare.
Determinantii endogeni
In categoria determinantilor endogeni ai strategiei includem in principal, elementele cuprinse in Fig. nr.4. Trasatura lor comuna este aceea ca ei se manifesta in cadrul firmei.
a) Proprietarul firmei este reprezentat fie de o persoana, fie de un grup de persoane, sub forma de asociati sau actionari. Atunci cand isi indeplineste fectiv rolul de proprietar, acesta are o influenta determinanta, mai ales asupra obiectivelor firmei si a marimii resurselor allocate.
b) Managementul de nivel superior. Echipa manageriala, care conduce
efectiv firma, formata din directorul sau managerul general si directorii executive sau adjuncti, impreuna cu ceilalti componenti ai consiliului de administratie, are un impact major asupra tuturor componentelor strategiei.
c) Dimensiunea organizatiei. Indiferent cum este exprimata, prin unul sau mai multi indicatori - numarul de salariati, dimensiunea capitalului sau volumul vanzarilor - marimea firmei constituie unul din principalii determinanti ai strategiei.
d) Complexitatea organizatiei.
e) Inzestrarea tehnica si tehnologiile. Orice intreprindere, fie ca executa produse sau furnizeaza servicii, poseda echipamente speciale si foloseste tehnologii pendinte profilului de fabricatie .
f) Dispersia teritoriala a subdiviziunilor.
g) Potentialul uman al organizatiei.
h) Potentialul informational al organizatiei. In esenta, acesta cuprinde ansamblul informatiilor si know-how-ului, indiferent de natura lor - tehnica (brevete, proiecte etc.), economica (referitoare la piata, preturi, credite, mpozite, taxe etc.), juridica (legile, ordonantele etc. care privesc firma), manageriala (privind sistemul informational, structura organizatorica, adoptarea deciziilor etc.) etc. - pe care le poseda organizatia.
i) Starea economica a firmei. Desi mai putin tangibila, comparativ cu quasitotalitatea determinantilor prezentati, starea economica a unei organizatii are o pondere semnificativa, nu rareori chiar decisiva in prefigurarea strategiei.
j) Cultura organizationala. In conceptia noastra, acest element reprezinta ultimul determinant major al strategiei. Cultura organizationala prezinta, in viziunea lui Kotter si Haskett17 doua parti - vizibila si invizibila - a caror luare in considerare implica dificultati, sensibil diferite, in procesul elaborarii strategiei.
Determinantii contextuali
In conceptia noastra, determinantii contextuali ai strategiei pot fi rezumati la cei sapte, inclusi in figura nr.5. Definitorie pentru ei este manifestarea in mediul ambiant al organizatiei, puterea de influenta directa asupra lor, de catre factorii decizionali din organizatie fiind, de regula, mai redusa.
a) Determinantul economic. Acesta reuneste toate elementele de natura economica exogena a organizatiei, care influenteaza, de o maniera semnificativa, strategia.
b) Determinantul managerial. Sfera sa de cuprindere este reprezentata de ansamblul elementelor manageriale, la nivel national si teritorial, care au un impact sesizabil asupra strategiei firmei.
c) Determinantul tehnic si tehnologic. Principalele sale componente sunt: nivelul tehnic al utilajelor disponibile pentru cumparare, performantele tehnologiilor ce pot fi achizi-tionate, capacitatea creativ-inovativa a organizatiilor tehnice specializate, calitatea cerce-tarilor stiintifice la care firma poate avea acces etc.
d) Determinantul socio-cultural. Continutul sau principal este reprezentat de urmatoarele elemente: structura sociala a proprietatii, stiinta, invatamantul, ocrotirea societatii, mentalitatea.
e) Determinantul ecologic. In sfera sa de cuprindere intra factorii naturali ai mediului - resursele naturale, apa, solul, vegetatia, fauna, clima etc. Asupra strategiei firmei isi manifesta influenta, in principal, pe doua planuri .
f) Determinantul politic. Componenta sa foarte cuprinzatoare - politicile interne si externe ale statului respectiv in domeniul stiintific, educational sau militar, politica altor state, politica organizatiilor internationale, politica marilor institutii economice internationale etc. - se manifesta printr-un impact substantial asupra activitatii oricarei firme, cat ar fi de mica .
g) Determinantul juridic. O prima remarca, acesta este de acelasi tip ca si precedentul, in sensul ca reflecta in plan juridic problematica celorlalti
determinanti prezentati.
Referitor la toti determinantii contextuali se impune o precizare majora. Fiecare dintre ei are o sfera de cuprindere specifica, particularizata pentru fiecare organizatie. Mai concret, un determinant pentru o firma, indiferent de natura sa, cuprinde numai acele elemente contextuale care au un impact semnificativ asupra strategiei sale. De aici decurge necesitatea pentru managementul fiecarei organizatii de a-i studia, cunoaste si lua in considerare nu in sine si la modul general, ci in raport cu interconditionarea concreta a activitatilor sale. Pentru aceasta, folosirea de specialisti in domeniu - economisti, consultanti manageriali, ingineri, politologi, juristi etc. - este singura garantie a reflectarii, in strategia organizatiei, a influentelor contextuale semnificative, in dinamica a lor pe 3 - 5 ani, cat reprezinta orizontul strategic.
