Analiza costurilor de productie

Analiza costurilor de productie

Reducerea costurilor de productie poate fi conceputa numai acolo unde exista rezerve in acest sens. Teoretic, in orice intreprindere exista asemenea rezerve, determinate de progresul continuu al factorilor de productie, de aplicarea in practica a cercetarii stiintifice.

Conducerea prin costuri implica stabilirea unor costuri considerate normale, care constituie criteriul permanent de comparatie a comportamentului diferitelor categorii de cheltuieli.

Teoria si practica mondiala considera ca fiind costuri normale:

standardele de cheltuieli stabilite pe baza tehnologiilor de fabricatie care asigura obtinerea produselor la parametrii proiectati;

nivelul cel mai scazut de cheltuieli inregistrate in ramura de activitate respectiva;

costurile care asigura un profit net anual echivalent dobanzii aferente capitalului propriu. In literatura de specialitate se dau anumite marimi, ca de ex. 12% din capitalul propriu, nu mai putin de 13% din CA, 9-15% din costuri etc.

Important este ca in fiecare intreprindere sa existe un program al costurilor care sa fie in permanenta adaptat conditiilor concrete ale momentului, constituind baza de raportare pentru realizarile fiecarei perioade.

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor intreprinderii

Desfasurarea activitatii oricarei intreprinderii implica consumuri de resurse umane, material si financiare.

In contul de „Profit si pierdere”, cheltuielile si veniturile intreprinderii sunt grupate in functie de natura lor in : cheltuieli si venituri de exploatare, cheltuieli si venituri financiare si cheltuieli si venituri exceptionale.

1.Cheltuieli de exploatare cuprind acele categorii de consumuri necesare realizarii obiectului de activitate, precum si cele aferente acestora (provizioane pentru diferite cheltuieli).

2.Cheltuieli financiare includ dobanzile aferente imprumuturilor primite, pierderile din creante legate de participatii, difente nefavorabile de curs valutar etc.

3. Cheltuieli extraordinare se refera la acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea curenta a intreprinderii (despagubiri, amenzi, penalitati, donatii, cedarea activelor etc).

Corespunzator acestor categorii de cheltuieli, si veniturile au o structura asemanatoare, astfel:

1.Veniturile din exploatare cuprind veniturile realizate din operatiile legate de obiectul de activitate, la care se adauga veniturile din productia stocata si alte venituri din exploatare;

2. Veniturile financiare se refera la veniturile din participatii, titluri de plasament, dobanzi etc.

3. Veniturile extraordinare provin din acele activitati care nu au legatura cu activitatea curenta a intreprinderii (despagubiri, amenzi, penalitati, cedarea activelor etc.)

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor intreprinderii este realizata cu ajutorul indicatorului „Cheltuieli la 1000 lei venituri”, care exprima eficienta cheltuielilor efectuate aferente veniturilor realizate:

, unde: Ch_i = cheltuieli de exploatare, financiare, exceptionale,

Vi = veniturile grupate similar.

Cresterea eficientei este reflectata de reducerea indicatorului, care este consecinta a cresterii veniturilor.

Eficienta cheltuielilor totale este influentata de eficienta fiecarei categorii de cheltuieli:

Indicatorul de eficienta a cheltuielilor totale se poate determina astfel:

Daca introducem structura veniturilor totale pe tipuri de activitati:

; , , indicatorul de eficienta a cheltuielilor totale devine:

Analiza cheltuielilor de exploatare

In totalul cheltiielilor intreprinderii, cheltuielile de exploatare detin ponderea cea mai mare, fiind in legatura directa cu obiectul de activitate al intreprinderii.

Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii, cheltuielile de exploatare cuprind:

- materiile prime si materialele consumabile;

- energia electrica si apa;

- lucrarile si serviciile executate de terti (reparatii, intretinere, chirii etc.);

- impozitele, taxele, varsamintele asimilate;

- salariile si cheltuielile asimilate acestora;

- amortizarile si provizioanele.

Analiza cheltuielilor de exploatare se realizeaza cu ajutorul indicatorului „Cheltuieli de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare”, urmarindu-se dinamica si modificarile intervenite in structura cheltuielilor:

In structura cheltuielilor de exploatare se regasesc 3 mari categorii de cheltuieli:

cheltuieli materiale (Ch_mat);

cheltuieli salariale (Ch_sal);

cheltuieli indirecte (Ch_ind).

In functie de acestea, se poate analiza structura cheltuielilor de exploatare.

La randul lor, veniturile din exploatare au in componenta lor:

venituri din vanzarea produselor (V_Vp);

venituri din productia stocata (V_ps);

venituri din productia imobilizata (V_pi);

alte venituri din exploatare (A_Ve).

Ca si in cazul cheltuielilor, se poate analiza structura veniturilor din exploatare.

3          Analiza eficientei cheltuielilor de exploatare cu ajutorul indicatorului „Cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri”

Indicatorul utilizat pentru analiza eficientei cheltuielilor de exploatare masoara efortul depus pentru obtinerea unui rezultat.

Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii, cifra de afaceri se calculeaza prin insumarea veniturilor rezultate din livrari de produse, executarea de lucrari si prestari servicii, la care se adauga alte venituri din exploatare, cu exceptia rabaturilor, remizelor si a altor reduceri acordate clientilor.

Indicatorul de eficienta a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri se calculeaza astfel:

(‰), unde:

C_T – costurile totale aferente cifrei de afaceri,

CA – cifra de afaceri.

Potrivit modelului factorial, indicatorul se mai poate scrie astfel:

, unde:

q – volumul fizic al fiecarui sortiment de produs,

S – structura sortimentala a productiei,

c – costul unitar al sortimentului vandut,

– pretul mediu de vanzare.

Analiza factoriala a acestui indicator presupune:

1. Determinarea modificarii absolute a indicatorului „Cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri”:

2. Descompunerea pe factori de influenta a

,

q – factor de ponderare, influenteaza in aceeasi masura atat numaratorul, cat si numitorul.

3. Cuantificarea influentelor separate ale factorilor asupra indicatorului „Cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri”:

T

Volumul fizic al productiei nu influenteaza in mod direct indicatorul „Cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri”. Indicatorul este influentat in mod direct prin structura si cost. Costul se reduce odata cu cresterea volumului productiei.

a) structura sortimentala poate reduce indicatorul „Cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri” daca creste ponderea sortimentelor care are nivelul cheltuielilor la 1000 lei pe produs mai mic decat nivelul mediu al indicatorului calculat pentru toata productia.

Notam indicatorul „Cheltuieli la 1000 lei pe produs” cu i:

,

,

b) reducerea costului mediu duce la reducerea indicatorului I si invers.

c) cresterea pretului mediu duce la scaderea indicatorului I si invers.

S_i – structura pe clase de calitate;

p_i – pretul pe clase de calitate.

,

Pretul mediu poate influenta indicatorul in 2 modalitati:

prin imbunatatirea structurii pe clase de calitate (cresterea ponderii calitatii I);

prin cresterea pretului pe clase de calitate care este independenta de producator.

4          Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri (analiza beneficiului potential)

Pe baza indicatorului “Cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri”: , se stabileste marimea economiilor ce revin la fiecare 1000 lei cifra de afaceri:

Cu cat R este mai mare, cu atat activitatea este mai rentabila. Daca:

1. R < 0 I < 1000 se inregistreaza o reducere, rezultat favorabil dpdv. economic (se finalizeaza cu beneficii).

2. R = 0 I = 1000 se inregistreaza pragul de rentabilitate la care veniturile permit doar recuperarea costurilor.

3. R > 0 I > 1000 se inregistreaza o depasire, rezultat nefavorabil dpdv. economic.

Dupa regula de trei simpla, se deduce beneficiul potential:

Analiza factoriala a Bp se realizeaza urmand etapele:

I.

II.          Pe prima treapta de descompunere

,

Pe prima treapta de descompunere, cresterea Bp se poate datora fie cresterii valorii cifrei de afaceri, fie ratei beneficiului potential.

Pe cea de-a doua treapta de descompunere

A. ,

B.       Dupa cum s-a vazut din substitutie:

,

T

Obs.: Sumele primesc indici de la 1 la 3 pentru descompunerea pe clase de calitate a produsului (treapta a treia).

S_i – structura pe clase de calitate;

p_i – pretul pe clase de calitate.

,

A.

B.

Structura sortimentala exercita o dubla influenta asupra Bp prin valoarea productiei si prin rata beneficiului. Influenta va fi favorabila ori de cate ori creste ponderea sortimentelor care au o rata a Bp pe produs mai mare decat rata Bp pe total.

Pretul mediu are, de asemenea, o influenta dubla, dar este doar partial dependent de efortul propriu. Aceasta se inregistreaza pe linia cresterii calitatii.

Costul mediu este o consecinta exclusiva a efortului propriu si reducerea acestuia favorizeaza majorarea Bp.

Volumul fizic al productiei influenteaza Bp direct (prin valoarea cifrei de afaceri) si indirect (prin structura sortimentala si reducerea costurilor medii).

Analiza structurii cheltuielilor de exploatare

Cheltuielile de exploatare se structureaza, in functie de dependenta de volumul de activitate, in cheltuieli fixe si cheltuieli variabile.

A.        Analiza cheltuielilor fixe

Cheltuielile fixe (constante) sunt cheltuielile care nu sunt in dependenta cu productia sau cu vanzarile, pe termen scurt ramanand fixe.

Pe termen lung, modificarea capacitatii de productie prin investitii transforma factorii ficsi in factori variabili.

Exista 2 categorii de cheltuieli fixe:

cheltuieli fixe propriu-zise – raman constante in cadrul unei capacitati de productie date, indiferent de volumul productiei (amortizarea, primele de asigurare, impozitele si taxele);

cheltuieli relativ fixe – manifesta sensibilitate la modificarea volumului productiei, in functie de gradul de utilizare a capacitatii de productie (salariile personalului TESA, cheltuielile administrativ-gospodaresti).

Raportul dintre cheltuielile fixe si cele variabile caracterizeaza structura de exploatare si serveste la analiza riscului operational.

Eficienta cheltuielilor fixe se analizeaza cu ajutorul indicatorului „Cheltuieli fixe la 1000 lei cifra de afaceri sau venituri din exploatare”:

Analiza factoriala a indicatorului presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1. Determinarea modificarii absolute a indicatorului „Cheltuieli fixe la 1000 lei cifra de afaceri

;

2. Descompunerea pe factori de influenta a

                    ,

3. Cuantificarea influentelor separate ale factorilor asupra indicatorului „Cheltuieli fixe la 1000 lei cifra de afaceri

Cresterea eficientei cheltuielilor fixe se poate realiza prin cresterea cifrei de afaceri, suma cheltuielilor fixe ramanand relativ constanta sau avand o crestere nesemnificativa in raport cu volumul vanzarilor.

B.        Analiza cheltuielilor variabile

Cheltuielile variabile sunt cheltuieli directe ce pot fi individualizate pe produs; unele sunt direct proportionale cu volumul fizic(cheltuieli cu materiile prime si materialele directe, combustibilul si energia tehnologica, salariile directe), iar altele sunt neproportionale (alte cheltuieli materiale si salariile).

Eficienta cheltuielilor variabile se analizeaza cu ajutorul indicatorului „Cheltuieli variabile la 1000 lei CA”:

Analiza factoriala a indicatorului presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1. Determinarea modificarii absolute a indicatorului „Cheltuieli variabile la 1000 lei cifra de afaceri

;

2. Descompunerea pe factori de influenta a

                    ,

3. Cuantificarea influentelor separate ale factorilor asupra indicatorului „Cheltuieli variabile la 1000 lei cifra de afaceri

Cresterea eficientei cheltuielilor variabile exprimata prin reducerea indicatorului se poate realiza prin cresterea CA in ritm superior cresterii cheltuielilor variabile:I_CA >I_Cv.

1          Analiza cheltuielilor materiale

Cheltuielile materiale exprima contravaloarea consumurilor de resurse materiale si a prestarilor de servicii de catre terti si detin o pondere insemnata in structura costurilor de exploatare. Aceste cheltuieli cuprind:

materiile prime si materialele;

combustibilul, energia si apa;

amortizarea;

obiectele de inventar;

lucrarile si serviciile prestate de terti.

In componenta cheltuielilor materiale exista unele cheltuieli variabile, altele fixe, directe si indirecte, dupa modul de repartizare in costul produselor.

Obiectivele analizei cheltuielilor materiale vizeaza situatia generala a acestora pe total si pe principalele componente, ponderea lor in totalul costurilor si eficienta utilizarii lor.

Eficienta cheltuielilor materiale aferente exploatarii se analizeaza cu ajutorul indicatorlui „Cheltuieli materiale la 1000 lei venituri”;

I_M=, unde: Ch_M - cheltuieli materiale totale,

q - volum fizic al productiei vandute,

S - structura productiei vandute,

- pretul de vinzare.

Modelul factorial permite detalierea cheltuielilor materiale totale pe categorii de cheltuieli, precum si a veniturilor pe categorii, conform provenientei acestora (din productia stocata si productia imobilizata).

1.1      Analiza cheltuielilor cu materialele

Cheltuielile cu materiile prime, materialele directe, combustibilul si energia tehnologica detin ponderea cea mai mare in totalul cheltuielilor materiale, dominante in structura costurilor productiei industriale.

Eficienta cheltuielilor cu materialele se analizeaza cu ajutorul indicatorului „Cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifra de afaceri”:

(‰), unde:

q – volumul fizic al productiei vandute,

S – structura productiei vandute,

– cheltuielile medii cu materialele pe unitatea de produs,

– pretul mediu de vanzare.

Analiza factoriala a acestui indicator presupune:

1. Determinarea modificarii absolute a indicatorului „Cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifra de afaceri”:

2. Descompunerea pe factori de influenta a

,

q – factor de ponderare, influenteaza in aceeasi masura atat numaratorul, cat si numitorul.

3. Cuantificarea influentelor separate ale factorilor asupra indicatorului „Cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifra de afaceri”:

Cresterea eficientei cheltuielilor cu materialele, concretizata in reducerea indicatorului I_m, se poate realiza prin cresterea ponderii produselor cu indicatorul i_m mai mic decat I_m, care poate fi determinat si cu ajutorul calculului pe produs:

,

,

1.2      Analiza cheltuielilor cu amortizarea

Cheltuielile cu amortizarea sunt relativ constante pe anumite paliere ale volumului productiei, fiind indirecte dpdv. al repartizarii pe produse si al includerii in costul unitar.

Analiza cheltuielilor cu amortizarea vizeaza eficienta acestora, in vederea descoperirii factorilor specifici de crestere.

Eficienta cheltuielilor cu amortizarea se realizeaza pe baza indicatorului „Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare, cifra de afaceri sau productie marfa fabricata”:

A – suma anuala a amortizarii inclusa in costuri;

CA – cifra de afaceri.

Cresterea eficientei amortizarii se exprima prin reducerea indicatorului si favorizeaza cresterea eficientei generale a costurilor.

Analiza factoriala a indicatorului presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1. Determinarea modificarii absolute a indicatorului „Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei cifra de afaceri”:

2. Descompunerea pe factori de influenta a

                     ,

3. Cuantificarea influentelor separate ale factorilor asupra indicatorului „Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei cifra de afaceri”:

Cresterea CA in ritm superior cresterii amortizarii reduce indicatorul. Cresterea sumei amortizate este consecinta investitiilor care ridica performantele tehnice ale activelor fixe, dar aceasta trebuie sa se reflecte in ridicarea eficientei economice, prin cresterea in ritm superior a randamentului de utilizare a activelor fixe productive, care sa determine cresterea cifrei de afaceri in ritm superior.

Suma anuala a amortizarii, inclusa in costuri, depinde de valoarea medie bruta a activelor fixe (Af), de structura pe categorii a activelor fixe (S) si de cotele de amortizare pe fiecare categorie (a):

                       ,

1.3      Analiza cheltuielilor salariale

Cheltuielile salariale fac parte din categoria cheltuielilor cu personalul, alaturi de cheltuielile privind contributia firmei la asigurarea si protectia sociala.

Analiza cheltuielilor cu salariile urmareste modul in care se modifica fondul de salarii pe total personal si pe categorii, o atentie deosebita acordandu-se personalului direct productiv.

Ponderea cheltuielilor salariale (S_Cs) in totalul cheltuielilor de exploatare (Ch expl.) este data de raportul:

Cheltuielile salariale se reflecta in fondul de salarii, care poate fi structurat in functie de mai multe criterii:

a) in raport cu categoriile de personal: muncitori, personal tehnic, de conducere si administratie;

b) in functie de componenta fondului de salarii: salarii tarifare (negociate), sporuri acordate pentru diverse conditii de munca, vechime in munca, premii reglementate de legislatia in vigoare asupra carora intreprinderea nu poate actiona;

c) dupa formele de salarizare practicate: salarii legate direct de rezultatele activitatii desfasurate sau dupa timpul lucrat, in vederea determinarii eficientei acestora;

d) in raport cu modul de includere in costuri: salarii directe sau prin repartizare indirecta, in vederea localizarii rezervelor de crestere a eficientei cheltuielilor salariale.

Fondul de salarii, care reflecta in esenta marimea cheltuielilor salariale, se determina tinand cont de numarul de salariati () si de marimea salariului mediu anual (), astfel:

Salariul mediu anual depinde la randul sau de timpul mediu lucrat in ore () si de salariul mediu orar (), astfel:

.

Cheltuielile salariale se analizeaza si din punctul de vedere al eficientei cu ajutorul indicatorului „Cheltuieli cu salariile la 1000 lei venituri din exploatare, cifra de afaceri, valoare adaugata - Q”, astfel:

(‰).

Analiza factoriala a indicatorului presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1. Determinarea modificarii absolute a indicatorului I_S:

2. Descompunerea pe factori de influenta a

                      ,

3. Cuantificarea influentelor separate ale factorilor asupra indicatorului I_S:

Cresterea eficientei cheltuielilor cu salariile se concretizeaza in reducerea indicatorului I_S , care se realizeaza prin cresterea mai rapida a volumului de activitate (Q) in raport cu F_S.

N – nr. de muncitori,

- salariul mediu (anual, zilnic, orar),

- productivitatea medie a muncii (anuala, zilnica, orara).

Analiza factoriala a indicatorului presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1. Determinarea modificarii absolute a indicatorului I_S:

2. Descompunerea pe factori de influenta a

                      ,

3. Cuantificarea influentelor separate ale factorilor asupra indicatorului I_S:

Cresterea eficientei cheltuielilor salariale, exprimata prin reducerea indicatorului I_s, se poate realiza daca indicele salariului mediu este mai mic decat indicele productivitatii medii: < .

Analiza modificarii pe factori a fondului de salarii

care se reflecta in eficienta costurilor salariale

- modificarea absoluta

Modificarea absoluta se calculeaza atat pe total personal, cat si pe muncitori.

Ambii factori majoreaza proportional fondul de salarii. Salariul mediu anual influenteaza diferit fondul de salarii daca tinem seama de timpul de munca programat.

- salariul mediu orar

T_h – timpul de munca in ore lucrate anual

Nerealizarea timpului de munca programat are efecte in sciderea salariului mediu anual si deci a fondului de salarii. Dar tendinta salariului mediu orar este de crestere in timp, deoarece depinde de calificare, care se imbunatateste in timp.

Modificarea absoluta depinde de:

- - factorul calitativ

- T_h – factorul extensiv.

T_h depinde de calitatea fortei de munca.

Abaterea relativa se determina astfel:

- fondul de salarii admisibil

Abaterea relativa se calculeaza pentru muncitori.

100.F_S0

i_q..F_Sa

. Se imparte si se inmulteste cu q₁.

- productivitatea medie orara indirecta

Productivitatea medie orara indirecta trebuie sa scada pentru ca productivitatea directa sa creasca.

> 0 depasire relativa a fondului de salarii

< 0 economie relativa a fondului de salarii.

> 0 in timp.

a) depasire relativa

b) economie relativa

Conditia pentru a obtine economie relativa la fondul de salarii este .

Conditiile de eficienta si efectul lor

1.

2.

S₁ – ponderea cheltuielilor salariale in total cheltuieli materiale

- indicele salariului mediu

- indicele productivitatii medii.

depasire relativa la costuri.

6          Analiza beneficiului aferent productiei vandute (beneficiul din activitatea de baza)

Beneficiul din activitatea de baza se determina conform relatiei:

, unde:

q – volumul fizic al productiei vandute,

S – structura sortimentala a productiei vandute,

- pretul mediu al produselor,

- costul mediu al produselor.

Analiza factoriala a B presupune:

1. Determinarea modificarii absolute a B:

       

2. Descompunerea pe factori de influenta a

,

3. Cuantificarea influentelor separate ale factorilor asupra B:

Beneficiul evolueaza direct proportional cu gradul de realizarea a vanzarilor, care are rolul hotarator in asigurarea rentabilitatii.

Modificarea structurii sortimentale antreneaza cresterea beneficiului in masura in care creste ponderea produselor cu rate ale rentabilitatii superioare ratei medii a rentabilitatii productiei.

Reducerea costului mediu majoreaza beneficiul activitatii de baza, fiind in exclusivitate un factor dependent de efortul propriu. Acelasi efect il are cresterea pretului de vanzare.

Obs. Structura in calculele practice se va considera inmultita cu restul factorilor.