Documente noi - cercetari, esee, comentariu, compunere, document
Documente categorii

Consideratii generale, notiunea, caracterizarea si documentarea administrativa

Consideratii generale, notiunea, caracterizarea si documentarea administrativa

2.     Decizia administrativa

2.1. Notiune

2.2. Clasificare

2.3. Caracteristici

2.4. Fazele elaborarii deciziei administrative

2.5. Modalitati de imbunatatire a procesului decizional in administratia publica. Efectele deciziilor administrative


1. Consideratii generale


Activitatea administratiei publice, indiferent de nivelul sau, de domeniile sale, de autoritatile ori de functiile publice in care se exprima, se realizeaza "pe baza intentiei si a deciziei umane" de a efectua aceasta activitate.



Decizia apare, insa,  nu numai ca un element caracteristic al activitatii umane din administratia publica, ci ea este elementul esential al oricarei activitati umane, in special al gandirii, in vederea atingerii unui scop si al selectionarii mijloacelor pe care urmeaza sa le utilizeze pentru atingerea acelui scop.

In acest sens, se cunoaste ca aproape in orice moment omul este pus in fata unui numar, mai mare sau mai mic, de alternative generate fie de mediul extern, fie de cel intern, activitatea sa fiind determinata de capacitatea de a le compara, evalua, alege si a decide din toate pe cea mai adecvata.

In general prin conceptul de decizie se intelege "terminarea normala a deliberarii intr-un act voluntar" iar obiectul sau este sa opereze alegeri de scopuri si mijloace.

Cat priveste decizia administrativa, ea reprezinta " o manifestare de vointa a administratiei, premergatoare unei actiuni sau inactiuni, prin care se opteaza pentru o varianta in vederea realizarii unui scop."

In acest context, decizia reprezinta un element indispensabil al coeziunii si al duratei oricarei actiuni umane ea pune in evidenta doua elemente constitutive: Intelegerea si vointa, decizia rezultand din raportul care se stabileste intre acestea.

In activitatea de zi cu zi, oamenii isi stabilesc scopurile pe care le urmaresc si isi aleg mijloacele adecvate pentru realizarea acestor scopuri. Insa, este evident ca nu tot ceia ce isi propune, in general, omul se si realizeaza cu mijloacele de care dispune. Drept urmare, el trebuie sa opteze, sa aleaga dintre toate scopurile propuse, pe cele considerate, in mod cert, realizabile, astfel spus sa ia o decizie.

In acest cadru, decizia apare ca un act, ca actiune sau inactiune umana, prin care se opteaza o alegere intre mai multe posibilitati.

Alegerea prin care se opereaza in cadrul deciziei presupune, implicit, si indeplinirea anumitor criterii. Aceste criterii au intotdeauna un anumit grad de flexibilitate tocmai datorat factorului uman, ele evoluand de la o perioada istorica la alta, de la o tara la alta, in functie de conditiile economice si filosofice ale oamenilor.

Rezulta ca fundamentul unei decizii implica urmatoarele conditii:

1)          o alegere intre mai multe posibilitati; atat timp cat cel care trebuie sa decida nu si-a exprimat optiunea pentru una din variante nu se poate vorbi de decizie. Cu alte cuvinte, caracteristica deciziei consta, tocmai, in renuntarea la toate celelalte posibilitati, in afara de una, cea aleasa.

In ceea ce priveste activitatea administratiei publice, cadrul sau este bine precizat de dispozitiile actelor normative, ca atare,  functionarii publici si autoritatile administrative vor face o alegere dintre mai multe solutii de apreciere, cand au o asemenea solutie prestabilita legal. Atunci, cand legea prevede expres ce trebuie sa faca autoritatea administratiei publice nu mai putem vorbi de o decizie administrativa, ci de un domeniu de executare.

2)          alegerea sa fie constienta, precedata de o deliberare; gestul sau impulsul de moment nu poate constitui o decizie;

3)          alegerea trebuie sa aiba unul saumai multe scopuri. Aceasta conditie pune in valoare decizia fata de celelalte activitati umane ce cuprind scopul in ele insele;



4)          alegerea trebuie sa conduca la actiune. Decizia, in cazul acestei conditii, reprezinta actul de vointa luat dupa deliberarea, care pregateste declansarea unei actiuni ce asigura o anumita realizare. Daca decizia nu duce la actiune ea este o simpla declaratie de intentie


Procesul decizional administrativ


Procesul decizional administrativ, privit in sens restrans, reprezinta intregul complex de operatii care conduce la alegerea solutiei optime destinata rezolvarii problemei ce formeaza obiectul deciziei. In sens larg, acest concept cuprinde in plus transmiterea deciziei si controlul implementarii ei.

Fundamentul pe care se desfasoara procesul decizional il constituie informarea prin care se defineste obiectul in mare a deciziei - insotita de o analiza a factorilor determinanti si de evaluare a consecintelor si a implicatiilor pe care le poate avea aplicarea deciziei respective. Deciziile optime sunt posibile numai daca se bazeaza pe doua conditii esentiale: informatii cuprinzatoare si rationament stiintific.

In procesul elaborarii deciziilor, abordarea logica, pe etape, constituie singura modalitate stiintifica. Literatura de specialitate prezinta diferite variante referitoare la etapele procesului decizional.

Pe temeiul cercetarii diferitelor opinii exprimate in literatura de specialitate cu privire la etapele principale ale procesului decizional, selectand din ele elementele comune si mai ales cele esentiale, concidem ca orice proces de acest fel trebuie privit sistemic si are in structura sa trei subsisteme:

B.   Subsistemul elaborarii deciziei care include:

a.      analiza diagnostic

b.     initierea proiectului de deciie;

c.      informarea, documentarea, selectarea si analiza informatiilor;

d.     elaborarea variantelor de solutii;

e.      evaluarea variantelor de solutii si deliberarea.


B.Subsistemul adoptarii deciziei care cuprinde:

a.      adoptarea deciziei.


C.Subsistemul realizarii deciziei care inglobeaza:

a. implementarea deciziei;

b. controlul deciziei;

c. evaluarea rezultatelor si a procedurilor urmate.

Subsistemul elaborarii deciziei

a. Analiza diagnostic reprezinta procesul de cunoastere, intelegere si explicare a unor fapte, fenomene sau procese ale unui anumit sistem, in scopul identificarii si studieruii factorilor perturbatori sau a cauzelor unor disfunctionalitati si descoperii solutiilor de perfectionare. Specificul metodei rezulta din domeniul in care se aplica, scopulurmarit, mijloacele, metodele si tehnicile utilizate in procesul cunoasterii.

Analiza diagnostic inseamna, in primul rand, cunoasterea si analiza detaliata a situatiei existente, relevarea factorilor care o determina si/sau o influenteaza, precizarea acelora dintre ei care au impact negativ asupra sistemului.

In administratia publica cunoastearea realitatii microsistemului prezinta maxima importanta. Analiza diagnostic urmareste:



1       Cunoasterea si inregistrarea cerintelor, a problemelor nerezolvate ale comunitatii care pot fi de natura economica, sociala, culturala, ecologica;

2       Analiza cererilor si a problemelor inregistrate;

3       Confruntarea cererilor preselectionate cu restrictiile si resursele microsistemului.


Identificarea cererii, a problemelor nerezolvate ale cetatenilor presupune promovarea unui marketing administrativ modern si o structura organizatorica specifica de relatii publice, care sa inregistreze informatiile, pentru a stabili diferentele existente intre realitatea perceputa si cea dorita.

In forma sa cea mai clasica, suportul cererii consta in exprimarea de catre un grup de actori a dorintelor, motivatiilor, exigentelor lor sub forma petitiilor si a cererilor prezentate in scris sau oral, cu titlu individual sau colectiv.

Analiza cererilor are in vedere criterii de gestiune economica, politice, sociale, de natura strategica si tactica. Aceasta subfaza consta in aprecierea gradului de pertinenta, de urgenta a cererilor si a problemelor identificate si inregistrate.

Dupa eliminarea cererilor secundare si a falselor probleme, decidentii pot elabora un alt program selectiv, care va fi confruntat cu resursele si constrangerile financiare, umane, culturale si informationale.


b. initierea proiectului de decizie


Dupa stabilirea diagnosticului, urmeaza "tratamentul" care presupune proiecte, obiective, solutii etc.

Initierea proiectului de decizie vizeaza crearea unui mediu prielnic care sa permita elaborarea deciziei. Acest mediu cuprinde totalitatea initiativelor decizionale, ce pot avea doua categorii de resurse:

1       Interne: organele emitente;

2       Externe

organe ale administratiei superioare celui emitent;

organe ale administratiei inferioare celui emitent;

organizatii si asociatii nestatale;

cetatenii (prin cereri, sesizari, reclamatii).

Trebuie subliniat faptul ca organul emitent este obligat sa adopte decizia in cazul cand initiativa decizionala apartine unor organe fata de care acesta se afla in raport de subordonare. In alte situatii, initiativa adoptarii deciziei intervine daca se constata existenta unei nevoi sociala sesizata de cetateni, pentru a carei satisfacere este necesara o decizie administrativa.

Pentru ca initiativa decizionala sa genereze decizie, ea trebuie sa atinga un anumit nivel al structurii administrative.


c. Informarea, selectarea si analiza informatiilor

Rolul informarii in elaborarea deciziei este fundamental. Orice decizie presupune un proces complex de culegere si inregistrare a unui volum mare de informatii pertinente si operative. De aceea, organizarea unui sistem informatic al managementului public ramane cheia de bolta a procesului managerial.

Documentarea/informarea urmareste obtinerea de informatii asupra situatiei reale in domeniul in care urmeaza a fi adoptata decizia.



Dupa culegerea si inregistrarea informatiilor se impune mai inatai, o selectare a lor, fiind retinute acelea strict corelate cu obiecticul decizional, iar apoi o analiza a acestora. Vor fi retinute informatiile care contribuie la luarea unei decizii eficiente.



d. Elaborarea variantelor de solutii

Aceasta faza consta in organizarea informatiilor selectionate, in modelarea acestora in scopul formularii mai multor variante de solutii posibile, fiecare dintre ele vand un grad diferit de probabilitate. Cu cat este mai mare numarul de variante, cu atat va fi mai dificila alegerea variantei optime, insa cu atat mai bine vor fi rezultatele ce se vor obtine in urma aplicarii acesteia.

La elaborarea variantelor de solutii participa alaturi de decidenti, si consultanti, specialisti in domeniul in care se incadreaza decizia administrativa.

De asemenea, este necesar sa se estimeze costurile fiecarei variante, iar expunerea de motive sa prezinte avantajele si dezavantajele deciziei.


e. Evaluarea variantelor de solutii si deliberarea

In procesul de evaluare se alege una din variantele de solutii elaborate in faza anterioara.

Sistemul de selectie se prezinta in fapt de o deliberare, precedata de dezbateri, in care se apreciaza punctele tari si slabe ale proiectului de decizie.

In orice deliberare, se au in vedere mai multe elemente:

deliberarea intinderii analizei si identificarea normelor stiintifice ce urmeaza a fi respectate si aplicate in materia care face obiectul proiectului de decizie;

Stabilirea procedurii legale de deliberare sau precizarea acesteia, daca nu este prein actele normative

Determinarea metodelor folosite pentru culegerea informatiilor stiintifice necesare, precum si datelor concrete in situatii similare;

Utilizarea unei tehnologii adecvate deliberarii.

Sedintele in care se delibereaza trebuie ppregatite si convocate in termen util, transmitandu-se persoanelor implicate in aceasta activitate, textul proiectelor de decizie, impreuna cu materialele utilizate in intocmirea lor. Fara furnizarea la timp a documentatiei, membrii forului decident nu cunosc continutul proiectelor de decizie si nu isi pot exprima pozitia in legatura cu acestea. Se va trece la evaluarea fiecarei alternative din punct de vedere al catorva criterii: fezabilitate, calitate, acceptabilitate, cost, reversibilitate, etic.

Administratia publica reprezinta un sistem care functioneaza dupa o serie de principii, dar care este influentata si de anumite solutii din societatea integrata. Calitatea particulara care defineste acest sistem consta in faptul ca deciziile sunt produse in functie de particularitatile stabilite de autoritatile publice si nu de fortele impersonale ale pietei.

Acum o data cu integrarea Romaniei in UE ne zbatem ca acest proces decizional sa fie cat mai eficient cat mai corect deoarece pana acum chiar de s-a gresit la luarea unor decizii, cate o data, nu ne-a tras nimeni de maneca (cand si cand cate o reclamatie la Curtea Internationala pentru Drepturile omului). De acum incolo de felul cum o sa gandim si cum o sa decidem o sa se rasfranga asupra noastra intr-un mod placut sau neplacut. Tinand cont ca la ora actuala venitul pe care il aduce Romania Uniunii este de 2% trebuie sa ne punem pe treaba. De acum o sa vina marile fonduri de la Uniune pe care trebuie sa stim sa le gestionam.