|
|
|
Contrapartida de marfuri in comertul international
Situatia premisa: intre aceeasi parteneri comerciali pot exista mai multe operatiuni de import si export de marfuri. Intr-un asemenea caz, pentru a se evita complicatiile de efectuare a unor plati separate, partile recurg la cumularea platilor din import si export, prin contrapartida.
Definitie: Contrapartida reprezinta operatiunea contractuala complexa caracterizata prin existenta in structura acesteia a doua sau mai multe contracte autonome, dar pe care partile le considera, prin vointa lor, ca fiind legate (interdependente) in vederea realizarii unei finalitati economice si juridice comune, respectiv compensarea totala sau partiala a importurilor cu exporturile.
Prin contract nu se intelege un simplu contract, ci un ansamblu de contracte distincte.
Temeiul legal dintre contractele ce alcatuiesc contrapartida
Exista doua temeiuri, unul economic si unul juridic.
Temeiul: scopul, finalitatea economica de compensare a importurilor cu exporturile.
Temeiul: vointa partilor;
Formele contrapartidei
Trei forme principale:
I. Contrapartida axata pe contractul de vanzare-cumparare;
II. Contrapartida axata pe contractul de schimb;
III. Contrapartida axata pe contractul de cooperare economica internationala.
Contrapartida nu se rezuma la un singur contract.
I. Contrapartida axata pe contractul de vanzare-cumparare - in acest caz,
operatiunile contractuale principale, respectiv importurile si exporturile de marfuri, se realizeaza prin intermediul unor contracte de vanzare-cumparare.
Doua subforme:
a) Contrapartida realizata prin doua sau mai multe contracte de import si export
paralele
Se incheie un contract (sau mai multe) pe fluxul de import si unul (sau mai multe)
pe fluxul de export.
Executarea contractelor incheiate pe cele doua fluxuri se desfasoara in mod corelat.
Platile se realizeaza efectiv.
b) A doua forma a contrapartidei: se incheie un contract de import si un contract-
cadru de export in contrapartida. Ulterior, in baza contractului de export in contrapartida se vor incheia unul sau mai multe contracte de export.
Acest contract-cadru de export in contrapartida nu presupune obligatii de a da, ci obligatii de a face (obligatie in contrahendo). Partile incheie contractul propriu-zis de export si acesta da nastere obligatiei de a da.
II. Contrapartida axata pe contractul de schimb (marfa contra marfa) - un contract
de schimb obisnuit presupune prestarea unor obligatii uno ictu. Contrapartida presupune executarea esalonata a prestatiilor pe parcursul unor perioade de timp.
III. Contrapartida axata pe contractul de cooperare economica internationala
Structura: presupune incheierea unui contract de import care, de regula, e un
contract de vanzare-cumparare si un contract de cooperare economica internationala.
Prin contractul de cooperare economica internationala partile convin sa realizeze impreuna anumite operatiuni de colaborare care sa duca la realizarea unui produs care sa fie exportat.
De regula, acest contract de cooperare economica internationala imbraca forma contractului de societate.
Din punctul de vedere al numarului partilor la contrapartida:
I. Contrapartida bilaterala;
II. Contrapartida trilaterala;
III. Contrapartida cvadrilaterala.
I. Intre aceste parti (doua) se incheie mai multe contracte de import si de export.
II. Presupune existenta a trei parti:
Intre doua societati, A si B, A societate straina, B societate romana, se incheie un
contract de import, B fiind cumparator.
Se incheie un contract intre A si C, C societate comerciala romana ca si B, un contract de export (C este vanzator). Prin acordul de vointa al celor trei parti, contractele sunt corelate in executare (pretul contractului sa se plateasca direct intre B si C).
III. Incheierea unui contract de import intre A si B, A - vanzator societate straina, B -
cumparator, societate romaneasca. In acelasi timp se incheie un contract intre C si D de export, C - vanzator, societate romaneasca, iar D - cumparator, societate straina. A si A au sediul pe teritoriul aceluiasi stat.
Prin corelarea acestor contracte, platile se fac intre B si C, respectiv A si D. O asemenea contrapartida presupune ca intre A si D, respectiv B si C sa existe anumite contracte.
Uzantele uniformizate in materia contractului de vanzare internationala de marfuri
Regulile INCOTERMS 2000
INCOTERMS: IN = international, CO = comert si TERM = reguli → reguli de comert international.
Au fost adoptate pentru prima data in 1936.
Sunt opera Camerei de Comert International din Paris - concentreaza specialisti reprezentand toate sistemele de drept ale lumii si are multiple activitati.
Varianta din 1936 nu a avut succes datorita boicotarii ei de catre comerciantii englezi.
In 1953, s-a adoptat varianta de baza, fiind apoi modificata de mai multe ori.
In 1990, s-a adoptat o a doua varianta de baza, care a modificat denumirile regulilor, cu scopul de ale adapta comertului electronic.
INCOTERMS 2000
Natura juridica a acestor reguli: codificare (uniformizare) de uzante in materia contractului de vanzare internationala de marfuri pe zona europeana; se refera la vanzare, dar are si prevederi care sunt adiacente vanzarii.
Forta juridica: regulile INCOTERMS nu au o forta juridica prin ele insele. Ele nu se aplica decat daca partile fac referire la ele in mod expres.
Tehnica receptiunii contractuale: partile prevad in contract aplicarea uneia sau alteia din aceste reguli.
Importanta
Regulile INCOTERMS sunt mai mult folosite in comertul international.
70% din vanzarile de marfuri se desfasoara pe aceste reguli.
Au in vedere uzantele din sfera europeana, dar se aplica la nivel mondial (si de comerciantii anglicani - acesta a avut in vedere regulile RAFTD, care nu s-au mai extins, iar Camera de Comert a recomandat aplicarea regulilor INCOTERMS).
a) Ele aduc partilor o importanta economica de timp si spatiu contractual
Timp: partile nu mai sunt obligate sa negocieze clauza cu clauza un contract de vanzare, ci trebuie sa negocieze una din cele 13 reguli INCOTERMS existente).
In cazul in care au cazut de acord asupra uneia din aceste reguli, continutul lor va completa acel contract (se va aplica contractul ca si cum ar fi fost negociat clauza cu clauza).
Spatiu: perioada contractelor fluviu a trecut.
Contractul se poate incheia pe o pagina, dar continutul contractului (drepturile si obligatiile partilor) e reglementat in regulile INCOTERMS.
b) Securitatea (siguranta) tranzactiilor pe care regulile INCOTERMS o confera
sunt lucrate de-a lungul zecilor de ani, confruntate cu o practica, astfel incat este cvasiimprobabil sa apara neclaritati, indavertente in regulile INCOTERMS.
Continutul regulilor INCOTERMS
Trei mari categorii de obligatii ale partilor:
I. Momentul predarii marfii si transmiterii riscului de la vanzator la cumparator
regulile INCOTERMS nu reglementeaza transferul proprietatii, ci numai categoria riscurilor.
II. Cine suporta cheltuielile de transport al marfii in drumul ei de la vanzator la
cumparator, cheltuielile de asigurare, conservare si celelalte cheltuieli pe care le suporta de-a lungul drumului
III. Cine suporta cheltuielile de export, de tranzit, eventual si de import in tara
cumparatorului
Cele 13 reguli INCOTERMS se clasifica dupa mai multe criterii:
In functie de modalitatile de transport pe care il implica vanzarea:
a) 6 reguli care privesc transporturi maritime (cele mai des folosite);
b) Restul, care privesc celelalte feluri de transporturi (terestre, fluviale, aeriene).
Fiecare din reguli exprima o anumita importanta a obligatiilor intre vanzator si
cumparator.
Prima regula din transportul maritim (FAS) implica cele mai putine obligatii
pentru vanzator si cele mai multe pentru cumparator.
Regula urmatoare transfera treptat din obligatiile cumparatorului catre vanzator, astfel incat ultima regula din transporturile maritime (regula DEQ) exprima cele mai multe obligatii pentru vanzator si cele mai putine pentru cumparator.
De cele mai multe ori se alege o regula de mijloc (FOC sau CIF).
Alegerea uneia sau alteia din aceste reguli nu e o intamplare, ci o problema de negociere: in cazul in care piata e favorabila vanzatorului, adica exista marfa putina pe piata si sunt cumparatori multi, atunci vanzatorul ar putea alege o regula mai favorabila pentru el (sales market). Daca e o "buyers market": marfa multa si cumparatori putini, alege cumparatorul regulile.
I. Regula FAS (Free Alongside Ship) - liber de-a lungul vasului
se completeaza cu numele portului de incarcare
Exemplu: contract de vanzare - cumparare intre o firma romaneasca (vanzator) si
una franceza
(cumparator). Marfa pleaca de
Livrarea marfii se face FAS Constanta, INCOTERMS 2000 (partile au convenit asupra regulii FAS, portul de incarcare e Constanta si sursa o reprezinta regulile INCOTERMS).
individualizata ca fiind pentru un anumit cumparator este depusa de vanzator pe cheiul portului de incarcare (Constanta in exemplu);
port revine vanzatorului; depunerea marfii pe chei revine vanzatorului; toate celelalte obligatii legate de marfa revin cumparatorului;
a) cumparatorul trebuie sa inchirieze un vas sau un spatiu pe vas, apt de a transporta
intreaga cantitate de marfa pana in portul Marsilia.
Cumparatorul trebuie sa incheie un contract de navlosire (adica sa navloseasca un
vas sau o parte din vas) si va trebui sa plateasca pretul transportului maritim = navlu (fraight).
b) Cumparatorul trebuie sa incheie un contract de asigurare - trebuie sa se ocupe de
conservare
In ceea ce priveste exportul a intervenit o modificare in INCOTERMS 2000 fata
de ce din 1990. In INCOTERMS din 1990 se preciza - cheltuielile de export din Romania revin cumparatorului - vanzarea cu clauza FAS aparea ca o vanzare interna → dificultati practice.
INCOTERMS 2000: cheltuielile de export revin vanzatorului → clauza FAS, vanzare externa.
Cheltuielile de tranzit si de import in Franta revin cumparatorului.
II. Regula FOB (Free on board) - liber la bordul vasului - se completeaza cu
numele portului de livrare.
Livrarea se face FOB Constanta, INCOTERMS 2000.
individualizata ca fiind pentru acel cumparator este trecuta peste balustrada vasului;
vas revin vanzatorului;
Celelalte cheltuieli revin cumparatorului.
Si la regula FOB cumparatorul navloseste vasul, asigura marfa si suporta cheltuielile de conservare.
(vanzare - curat externa).
Tranzitul si importul revin cumparatorului.
III. Regula CFR (Cost Fraight - pret plus navlu
CFR = FOB + Navlu
Toate regulile sunt ca
si de a-l plati revine vanzatorului.
Se completeaza cu numele portului de descarcare.
IV. Regula CIF (Cost Insurance Fraight
CIF = pret + asigurare + navlu
CIF = FOB + I + F = CFR + I
Toate regulile sunt ca
asigurarii care revine tot vanzatorului.
Se completeaza cu numele portului de descarcare.
V. Regula DES (Delivered ex ship = livrat din vapor
Se schimba momentul predarii marfii: momentul predarii marfii este momentul in
care marfa, individualizata ca fiind pentru un anumit cumparator, e pusa la dispozitia cumparatorului in vas, in portul de descarcare convenit (ex. Marsilia).
Aceasta clauza se completeaza cu numele portului de destinatie.
Vanzatorul trebuie sa duca marfa in portul Marsilia (navloseste vasul, il plateste..).
Din momentul in care marfa este pusa la dispozitia cumparatorului, proprietatea trece asupra lui (el descarca marfa si o duce la destinatia Paris).
Exportul, tranzitul - revin vanzatorului.
Importul in Franta revine cumparatorului.
Cumparare externa pentru cumparator.
VI. Regula DEC (Delivered ex Quay - chei
Se completeaza cu numele portului de descarcare.
Momentul predarii marfii plus transmiterea riscului = momentul in care marfa
este depusa de vanzator pe cheiul portului de descarcare convenit - ex. Marsilia.
Simetrica cu regula FAS.
Cea mai oneroasa pentru vanzator.
Toate cheltuielile pana in portul de descarcare revin vanzatorului (navloseste, asigura, conserva, descarca).
Mai departe, transportul marfii revine cumparatorului.
Cheltuielile de import in Franta (in INCOTERMS 1990 cheltuielile de import reveneau vanzatorului → dificultati pentru vanzator), conform INCOTERMS 2000 revin cumparatorului francez.
Deci dintr-o cumparare interna a devenit o cumparare externa (INCOTERMS 2000).
Exista o varianta a regulii DEC - DEC duty paid - cu taxe vamale, platite cand importul din Franta revine vanzatorului (cu taxe vamale platite).
