Dreptul la aparare - Drept fundamental in statul de drept

Dreptul la aparare - Drept fundamental in statul de drept

1.Notiune si reglementare

Dreptul la aparare este un drept fundamental al omului consacrat in documentele internationale sau regionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului , cat si in legea fundamentala a fiecarui stat .

Asa cum am mai mentionat , dreptul la aparare este consacrat atat in Declaratia Universala a Drepturilor Omului , Pactul international cu privire la drepturile civile si politice , cat si in Conventia Europeana a drepturilor omului , ca o garantie a dreptului la un proces echitabil al oricarei persoane[1] .

Dreptul la aparare este un drept fundamental cetatenesc , de traditie in istoria institutiei drepturilor si libertatilor cetatenesti[2] .

Dreptul la aparare cuprinde totalitatea drepturilor , si regulilor procedurale ce pot fi folosite de o persoana pentru materializarea apararii impotriva invinuirilor si acuzatiilor ce i se aduc , pentru apararea drepturilor sale , precum si posibilitatea de a-si valorifica cererile sau de a dovedi netemeinicia pretentiilor adversarului[3].

In scopul realizarii justitiei penale , statul are dreptul si interesul ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala . La randul sau societatea este interesata sa poata realiza dreptatea , sa stabileasca adevarul in cauzele penale si sa evite erorile conducand catre o justitie cat mai eficace . Pe de alta parte , inculpatul are interesul sa-si dovedeasca nevinovatia sau gradul de vinovatie , astfel incat sa nu primeasca o sanctiune mai severa decat i se cuvine.

In materie penala dreptul la aparare cuprinde totalitatea drepturilor si regulilor procedurale care ofera persoanei posibilitatea de a se apara impotriva acuzatiilor ce i se aduc , sa conteste invinuirile , sa scoata la iveala nevinovatia sa[4].Acest drept reprezinta unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal , principii in temeiul carora se desfasoara intreaga activitate procesual penala , si consta in prerogativele si posibilitatiile legale pe care le au partile in proces de a-si apara interesele legale personal sau prin aparator , de a prezenta dovezile pe care le considera necesare si de a participa la desfasurarea procesului penal .

In legislatia interna , dreptul la aparare a fost consemnat in Constitutia din 1965 printre drepturile si libertatile fundamentale ale omului , iar apoi prin Codul de procedura penala din 1968 recunoscut ca principiu de baza al procesului penal . Garantii importante ale dreptului la aparare au fost consacrate dupa 1989 prin modificari aduse legislatiei , in vederea armonizarii prevederilor interne cu legislatia internationala .

Dreptul la aparare , ca drept fundamental al cetateanului roman , este consacrat in titlul II - Drepturile , libertatile si indatoririle fundamentale capitolul II - Drepturile si libertatile fundamentale , art . 24 din Constitutia Romaniei adoptata in 1991 si revizuita in anul 2003 . Dupa cum am mai mentionat , el a fost consacrat expres pentru prima data in dispozitiile art. 31 alin. final din Constitutia din 1965 , dar in mod implicit a fost consacrat si in celelalte constitutii romane incepand cu Constitutia din 1866 si cele care au urmat acesteia ca o garantie a inviolabilitatii personei si prin garantarea dreptului la petitionare[5] .

Potrivit art. 24 din Constitutia tarii noastre alin. 1 "Dreptul la aparare este garantat " iar potrivit alin. 2 al art. 24 " in tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocat , ales sau numit din oficiu " . Codul de Procedura Penala , in art. 6 , garanteaza dreptul la aparare , aratand ca " acest drept este garantat invinuitului , inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal ".

Dreptul la aparare implica urmatoarele trei componente :

a)     Posibilitatea subiectului de drept de a se apara si de a-si apara patrimoniul ;

b)     Aflarea si stabilirea adevarului ;   

c)     Aplicarea corecta a legii .

Garantarea dreptului la aparare se realizeaza atat prin norme juridice de drept

material , cat si prin norme juridice de drept procesual .

2. Continutul dreptului la aparare

Dreptul la aparare , ca drept fundamental , are un continut complex , intrucat acesta da nastere unui complex de drepturi titularului sau si corelativ unui complex de obligatii structurate in cele trei componente enuntate deja si pe care in cele ce urmeaza le voi dezvolta .

a)     Posibilitatea subiectelor de drept de a se apara si de a-si apara patrimoniul .         

Aceasta componenta a dreptului la aparare implica capacitatea individului sau a

altor subiecte de drept de a cunoaste in primul rand care sunt drepturile , libertatile fundamentale sau drepturile subiective consacrate prin actele normative , modul lor de exercitare si limitele exercitarii acestora , mecanismele juridice de protectie ale acestora si masurile pe care le poate lua cu privire la prevenirea incalcarii acestora de catre alte persoane sau de catre organele administratiei publice .

Cunoasterea acestora nu este posibila fara o informare corecta a subiectului de drept . Aceasta informare se realizeaza fie prin mijloacele de informare in masa , fie de catre asociatiile sau fundatiile care au ca obiect de activitate promovarea drepturilor si libertatiilor fundamentale ale omului , fie de catre organele administratiei publice in exercitarea atributiilor ce le revin din Constitutie si legile in temeiul carora se infiinteaza , organizeza si functioneaza acestea .

Masurile preventive pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si a altor drepturi subiective sunt :

1. Promovarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului , precum si a celorlalte drepturi subiective ale individului sau altor subiecte de drept si a mecanismelor de protectie a acestora ;

2.   Recurgerea la serviciile unui avocat sau consilier juridic pentru a putea fi informati corect cu privire la modul de aplicare al actelor normative si a fi asistati si reprezentanti in cazul nasterii unui litigiu ;

3.   Evitarea situatiilor de natura sa duca la producerea vatamarii dreptului la viata integritate fizica si psihica , a dreptului de proprietate , a liberei circulatii a persoanei , a inviolabilitatii domiciliului , a libertatii individuale si sigurantei pesoanei ; Asigurarea impotriva evenimentelor neprevazute care pot vatama dreptul la viata , la integritate fizica si psihica si dreptul de proprietate ;

4 . Asigurarea impotriva evenimentelor neprevazute care pot vatama dreptul la viata , la integritate fizica si psihica si dreptul de proprietate ;

5. Obligatia fiecarui individ de a se informa in legatura cu drepturile si obligatiile ce-i revin din actele normative pentru exercitarea drepturilor si libertatilor fundamentale cu buna-credinta , obligatie corelativa dreptului fundamental la aparare .

Masurile educative sunt acele acte si fapte prin intermediul carora individul ia contact cu informatia referitoare la drepturile si libertatile fundamentale ale omului si a altor drepturi subiective , exercitarea acestora , atat de catre indivizi , cat si de catre organele administratiei publice .

Informatiile privitoare la drepturile si libertatile fundamentale ale omului si alte drepturi subiective ala individului sau altor subiecte de drept , exercitarea acestora sunt informatii de interes public si accesul la acestea nu poate fi ingradit .

Prevenirea vatamarii drepturilor si libertatilor fundamentale si a drepturilor ce deriva din acestea nu se poate realiza fara cunoasterea acestora , a modului de exercitare a acestora , a limitelor de exercitare si a garantiilor oferite de stat pentru protectia lor .

Mijloacele juridice sunt cele cu ajutorul carora se realizeaza protectia drepturilor subiectelor de drept atunci cand acestea au fost vatamate.

Principalul mijloc de protectie al drepturilor subiective este actiunea in justitie , a caror reguli de procedura si principii sunt reglementare prin Codul de procedura civila , insa acesta nu este singurul act normativ . In functie de ilicitul faptei care cauzeaza vatamarea drepturilor sau libertatilor fundamentale ale omului sau a altor drepturi subiectivive ale individului sau ale altor subiecte de drept si in functie de calitatea pe care o are subiectul de drept si raporturile juridice dintre subiectele de drept se pot delimita alte doua mari categorii de mijloace de protectie a drepturilor subiective . Mijloace penale si mijloace administrative .

Mijloacele penale de ocrotire a drepturilor si libertatilor fundamentale precum si a altor drepturi subiective ale indivizilor , ca subiectele de drept , sunt prevazute atat in Codul penal cat si in Codul de procedura penala .

Mijloacele administrative de ocrotire a drepturilor si libertatilor fundamentale , a drepturilor si a intereselor legitime ce derivea din acestea sunt cuprinse de lege in dispozitii cuprinse in Constitutie : art. 31 (dreptul la informatie) , art. 51 (dreptul la petitionare) si art.52 (dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica) si alte acte normative cum ar fi : Legea nr, 188/199 privind Statutul functionarilor publici , cu modificarile si completarile ulterioare . Legea administrtiei publice locale nr.215/2001 care a abrogat Legea administratiei publice locale nr. 69/1991 republicata , Legea nr. 554/2001 privind accesul la informatiile de interes public .

b) Aflarea si stabilirea adevarului . Aflarea si stabilirea adevarului reprezintascopul dreptului la aparare . Drepturile si procedurile legale recunoscute de legiuitor oricarei persoane pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale sunt garantii ale dreptului fundamental la aparare si ele trebuie exercitate cu buna-credinta si numai in scopul aflarii si stabilirii adevarului .

Aflarea adevarului este principiul fundamental al procesului penal , potrivit caruia in desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei , precum si cu privire la faptuitor . In sistemul nostru procesual penal exista regula conform careia organele judiciare sunt obligate sa staruie prin toate mijloacele legale , pentru a preveni orice greseala in cunoasterea faptelor .

In acest scop , organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele (art. 202 aliniatul. 1 Codul de procedura penala ) , iar instanta de judecata sa isi exercite atributiile in mod activ in vederea adevarului si a realizarii rolului activ al justitiei (art. 287. Codul de procedura penala ) . Aflarea adevarului trebuie sa constituie o preocupare pe parcursul intrgului proces penal , stabilirea lui devenind o obligatie atat in faza urmaririi penale cat si in cea de judecata. Aflarea si stabilirea adevarului se realizeaza pe baza probelor iar eficienta ii este asigurata datorita corelatiilor cu alte reguli de baza (oficialitatea , rolul activ ) si cu alte principii (contradictorialitatea , oralitatea ) [6] .

Hotararea judecatoreasca definitiva pronuntata de instanta cuprinde adevarul necotestat , adevarul in cel mai inalt grad , iar daca nu reflecta adevarul poate fi inlocuita cu hotarari legale si temeinice prin intermediul cailor extraordinare de atac .

Drepturile procesuale , puse la dispozitia oricarei persoane pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale precum si a drepturilor si intereselor ce deriva din acestea se exercita cu buna-credinta si in scopul apararii acestora.

c) Aplicarea corecta a legii . Odata stabilita situatia de fapt pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale trebuie aplicate actele normative care recunosc si protejeaza aceste drepturi si libertati fundamentale si drepturi ce deriva din acestea .

Aplicarea reglementarilor juridice implica un proces de interpretare a normei juridice in vederea rezolvarii cazului supus solutionarii .

Neaplicarea corecta a legii reprezinta tot o vatamare a drepturilor si libertatilor fundamentale si a drepturilor si intereselor derivate din acestea , iar pe de alta parte reprezinta si faptul ca dreptul fundamental ( sau libertatea fundamentala) cerut a fi protejat nu a fost protejat ) .

Corelatia dintre dreptul fundamental la aparare si dreptul procesual la aparare . Continutul dreptului la aparare , drept fundamental , consacrat si recunoscut in Constitutie , este , asa cum am aratat , complex intrucat mijloacele de realizare a acestui drept sunt atat mijloace materiale , cat si procesuale prevazute de lege .

Dreptul fundamental la aparare se deosebeste de dreptul procesual la aparare reglementat in Codul de procedura civila , si Codul de procedura penala si in alte legi acestea din urma fiind o parte a dreptului fundamental la aparare si anume una din garantiile desfasurarii unui proces echitabil .

In continutul dreptului fundamental la aparare intra si apararile de fond pe care le pot invoca partile in sustinerea pretentiilor lor in vederea apararii drepturilor si libertatilor fundamentale sau a altor drepturi subiective , cat si mijloacele de prevenire a vatamarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului .

3. Limitele dreptului la aparare

Legea procesual penala accorda partilor o serie de drepturi cum ar fi : dreptul la aparare , dreptul de a administra probe , dreptul de a cunoaste piesele dosarului , dreptul de a recurge la interpret , dreptul de a fi asistat de un avocat , dreptul de a recuza magistrti , experti , grefieri , dreptul de a ataca hotararile judecatoresti , dreptul de a dispune asupra procesului in cazul in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate , a retragerii sau impacarii , care au ca efect stingerea procesului penal .

Aceste drepturi trebuie exercitate cu buna-vointa si in scopul pentru care ele au fost insituite de lege . In cazul in care aceste drepturi sunt exercitate cu rea-credinta persoana respectiva savarseste un abuz de drept procesual care nu trebuie confundat cu actul ilegal . Se considera abuz de drept formularea si depunerea cu rea-credintaa unei cereri de recuzare , de acordare a asistentei juridice gratuite , de stramutare a procesului penal , cereri repetate de amanare a cauzei , introducerea cu rea-credinta si in mod repetat de plangeri vadit netemeinice , in scop de sicana .

Aprecierea exercitarii abuzive a drepturilor procesuale revine instantei de judecata.

In consecinta , dreptul la aparare trebuie exercitat potrivit scopului pentru care a fost recunoscut , cu buna-vointa si cu respectarea ordinii publice si a bunelor moravuri .

Asadar limitele exercitarii dreptului la aparare sunt :

a) Scopul pentru care a fost recunoscut si garantat ;

b) Buna-credinta ;

c) Ordinea publica si bunele moravuri .

Exercitarea dreptului la aparare cu nerespectarea limitelor stabilite constituie abuz de drept si se sanctioneaza.

Astfel , exercitarea abuziva a dreptului la aparare care duce la intarzierea solutionarii unui litigiu sau la impiedicarea solutionarii litigiului se sanctioneaza potrivit legii .

4. Garantiile dreptului la aparare

Dreptul la aparare , ca drept fundamental al omului este garantat potrivit art. 24 alin. 1 din Constitutia Romaniei . Aceasta inseamna ca statul roman are obligatia ca prin actele normative inferioare Constitutiei sa creeze mecanismele necesare pentru exercitarea dreptului la aparare cu respecatarea limitelor de exercitare a acestuia .

Garantiile dreptului la aparare pot fi clasificate dupa izvorul formal care se ragasesc consacrate in doua categorii :

a) Garantii constitutionale sunt acelea care isi au izvorul in Constitutie . Sunt garantii constitutionale ale dreptului la aparare principiul neretroactivitatii legii consacrat in dispozitiile art. : 15 alin. 2 din Constitutie , principiul egalitatii in fata legii consacrat de Constitutie in art. 16 , care implica si egalitatea de mijloace pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului , interpretarea si aplicarea dispozitiilor constitutionale privitoare la drepturile si libertatile cetateanului in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului , cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte si preeminenta tratatelor si pactelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte fata de legile interne in cazul in care exista neconcordanta intre acestea , accesul liber la justitie (art. 21) , consacrarea prezumtiei de nevinovatie , ca principiu constitutional si consacrarea garantiilor libertatii individuale (art. 23) , dreptul la informatie consacrat in art. 21 din Constitutie , garantarea dreptului la petitionarea (art. 51) , consacrarea publicitatii dezbaterilor (art. 127 din Constitutie) , exercitarea cailor de atac in conditiile legi (art, 129 din Constitutie) . dreptul la interpret (art. 128 din Constitutie) , controlul Curtii Constitutionale asupra legilor .

b) Garantii izvorate din acte normative subsecvente Constitutiei . Aceste garantii se pot clasifica in doua categorii : materiale si procesuale :

1. Garantii materiale ale dreptului la aparare . Garantii materiale (de drept material) sunt acele garantii cuprinse in norme juridice de drept material . Consacrarea cauzelor care inlatura caracterul penal al faptei ( legitima aparare , starea de necesitate , cazul fortuit , constrangerea fizica si morala , iresponsabilitatea , eroarea de drept , minoritatea) reprezinta astfel de garantii ale dreptului la aparare .

2. Garamtii procesuale ale dreptului la aparare . Garantii procesuale sunt cele cuprinse in normele juridice procesuale .

Codul de procedura civila si Codul de procedura penala , conventiile internationale si regionale privitoare la drepturile si libertatiile fundamentale ale omului cuprind numeroase dispozitii care garanteaza dreptul la aparare . Cu titlul de exemplu mentionam publicitatea dezbaterilor , contradictorialitatea , obligativitatea introducerii intampinarii , exercitarea cailor de atac in conditiile legii , asistenta juridica gratuita , accesul la institutiile si libertatilor fundamentale ale omului s.a .

Unele din garantiile constitutioanale ale libertatii individuale reprezinta veritabile garantii procesuale ale dreptului la aparare .