|
|
|
IZVOARELE DREPTULUI CIVIL
Izvor de drept civil: reprezinta formele in care sunt exprimate regulile de conduita, generale, abstracte si impersonale si care sunt de aplicabilitate repetata si generala si care privesc comportarea persoanelor participante la un raport juridic civil.
CLASIFICARE:
I. In functie de organele de la care emana: legi, decrete, decrete-legi, hotarari ale organului legiuitor central, hotarari ale guvernului, acte si instructiuni ale organelor administratiei centrale de stat si acte normative ale organelor administratiei locale de stat.
A. Legile: acte normative adoptate de parlament. Legile propriu-zise sunt: constitutionale, organice si ordinare.
B. Constitutia consacra principiile care stau la baza Statului Roman, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, precum si organizarea si functionarea puterilor publice. Ea se refera si la cateva institutii ale dreptului civil: persoana fizica si juridica; dreptul de proprietate; mostenire. Legile constitutionale sunt acele legi prin care se procedeaza la revizuirea Constitutiei.
C. Legile organice sunt legi prin care se reglementeaza domenii mai largi ale vietii sociale: sistemul electoral, organizarea partidelor politice, organizarea referendumului. Aceste legi reglementeaza si unele raporturi civile: regimul juridic general al proprietatii si mostenirii, organizarea generala a invatamantului, regimul general al cultelor.
D. Legile ordinare sunt toate celelalte legi adoptate de parlament si promulgate prin decret al presedintelui Romaniei si care reglementeaza relatii civile. Printre legile ordinare un loc important il ocupa codurile: Codul Civil, Codul Familiei, Codul Comercial, Codul de Procedura Civila. Codul Civil roman este principalul izvor al dreptului civil. Acest Cod este alcatuit dintr-un Titlu preliminar si 3 Carti: Cartea I Despre persoane - abrogata; Cartea a II-a Despre bunuri si despre deosebite modificari ale proprietatii; Cartea a III-a Despre diferitele moduri in care se dobandeste proprietatea. Alte legi ordinare: Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar - republicata; Legea nr. 64/ 1991 privind brevetele de inventie; Legea nr. 114/1996 privind locuinta - republicata.
E. Decretele si decretele-legi sunt legi care reglementeaza relatiile civile importante in mod valabil si azi pentru ca decretele ca izvor de drept au fost adoptate in conditiile statului totalitar si care au fost pastrate in vigoare si dupa evenimentele din 1989: Decretul nr. 31/1954 privind persoana fizica si juridica; decretul nr. 32/1954 privind punerea in aplicare a Codului Familiei.
F. Actele emise de guvern constituie izvoare ale dreptului civil in masura in care reglementeaza relatii sociale civile. Hotararile guvernului sunt emise pentru organizarea si executarea legilor.
II. Dupa criteriul continutului: izvoare generale si izvoare speciale.
III. Dupa criteriul fortei obligatorii: izvoare imperative si izvoare dispozitive.
IV. Alte izvoare: doctrina, cutumele, practica judiciara sau jurisprudenta - discutabile.
NORMA JURIDICA CIVILA.
Elementele normei juridice:
ipoteza
dispozitia
sanctiunea
Structura normei juridice civile:
starea de fapt
dispozitia
consecinta juridica sau sanctiunea
1. Starea de fapt: exprima totalitatea fenomenelor determinate in mod abstract, in prezenta carora norma juridica stabileste o anumita conduita.
Starea de drept sau starea juridica evidentiaza anumite elemente determinate ale vietii sociale si care sunt faptele juridice.
Sfera starii de fapt este foarte larga in dreptul civil, cu toate ca priveste situatii tipice.
Caracteristica principala a starii de fapt este atitudinea umana. Poate fi reglementara sau ne reglementara, iar din punct de vedere juridic atitudinea poate fi permisiva, prohibitiva, respectiv impusa.
In civil, atitudinea este legitima, indreptatita, permisiva si numai in mod secundar poate fi nelegitima si nepermisa.
2. Dispozitia: este cel mai important element al normei juridice si se refera la conduita propriu-zisa pe care trebuie sa o urmeze cei carora li se adreseaza. Face legatura intre atitudinea posibila, permisa sau prohibitiva si starea de fapt. Poate consta intr-o actiune sau inactiune - poate fi pozitiva sau negativa. Tipic dispozitiei normei juridice civile este faptul ca, in general, nu este prohibitiva, ci permisiva, stimulativa.
3. Consecinta juridica: daca dispozitia normei juridice s-a realizat in conditii normale, atunci intervine efectul juridic, iar daca ea este contrara normelor de drept se va aplica sanctiunea. Atunci cand vorbim despre structura normei juridice civile ne referim la efectul juridic, la rezultatul urmarit de parti, ceea ce este consecinta fireasca a respectarii dispozitiei si nu in mod exclusiv la sanctiune.
Aplicarea legii civile in timp.
Legea civila incepe sa fie aplicata din momentul intrarii ei in vigoare, adica la 3 zile dupa publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei. Aceasta regula generala a intrarii in vigoare a legii civile noi este guvernata de 2 principii:
1. principiul neretroactivitatii legii civile noi
2. principiul aplicarii imediate a legii civile noi
Principiul neretroactivitatii legii civile noi arata ca legea se aplica numai in situatii ivite in practica, dupa intrarea ei in vigoare si nu in situatii anterioare. Constitutia prevede ca lege dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile, iar art. 1 din Codul Civil prevede ca "legea dispune numai pentru viitor, ea nu este retroactiva".
Legiuitorul poate decide supravietuirea legii civile vechi si in acest caz ultra-activitatea/supravietuirea legii civile vechi consta intr-o limitare vremelnica a abrogarii legii civile vechi, care se aplica unor situatii juridice in curs de desfasurare in momentul intrarii in vigoare a legii civile noi. Aplicarea noii legi se amana in astfel de situatii pana la consumarea situatiei juridice respective. Supravietuirea legii civile vechi poate fi dedusa pe cale de interpretare.
Incetarea actiunii legilor sau iesirea din vigoare: legile inceteaza sa se mai aplice din momentul scoaterii lor din vigoare, ceea ce se realizeaza prin abrogare. Abrogarea poate fi expresa sau tacita, iar dupa intinderea efectelor sale este totala sau partiala.
Abrogarea expresa are loc atunci cand intr-o lege noua se prevede concret ca o lege anterioara se abroga. Abrogarea expresa poate fi directa, cand se nominalizeaza actul normativ care iese din vigoare, indirecta, cand noua lege prevede ca se abroga toate reglementarile contrare noii legi.
Abrogarea tacita are loc cand noua lege cuprinde dispozitii incompatibile cu acelea dintr-o lege anterioara, dar fara sa se prevada expres faptul ca anumite dispozitii se abroga.
Abrogarea partiala consta in scoaterea din vigoare doar a unor dispozitii dintr-o lege anterioara.
Legile temporare sunt adoptate numai pentru o anumita perioada de timp, perioada de aplicare este determinata chiar din momentul adoptarii, iar iesirea din vigoare are loc odata cu expirarea perioadei de aplicare stabilita.
Caderea in desuetudine apare atunci cand dispar ratiunile pentru care o lege a fost adoptata, iar acea lege nu se va mai aplica datorita ramanerii ei fara obiect.
