|
|
|
A. Denunțarea mandatului de catre mandant
a. Principiul libertații de revocare a mandatului. Textul art. 2040 n.C.civ. prevede ca, «mandantul poate oricand revoca mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma in care contractul de mandat a fost incheiat si chiar daca a fost declarat irevocabil». Aceasta regula traduce principiul libertații de a retrage unilateral puterile date mandatarului și discreționar. Fiind izvorat din voința unilaterala a mandantului și in interesul sau exclusiv, similar, acesta poate sa retraga puterile acordate mandatarului revocand astfel contractul de mandat, in mod discreționar, fara a fi ținut sa dea o explicație (ad nutum).
«Daca mandatul a fost dat de mai mulți mandanți, similar, revocarea trebuie sa fie decisa de toți» (art. 2040 alin. 3 n.C.civ.).
«Mandantul este ținut sa execute obligațiile nascute din contract, pana la data revocarii» (art. 2041 teza I.).
b. Caracterul de ordine publica al principiului. La prima vedere, observand ca parțile pot sa convina ca mandatul sa fie irevocabil, am putea crede ca principiul revocabilitații mandatului este supletiv. Aceasta concluzie este greșita. In realitate, principiu aratat este de ordine publica deoarece mandatarul nu este impiedicat sa revoce mandatul nici atunci cand parțile convin ca mandatul sa fie irevocabil.
c. Ințelesul clauzei de irevocabilitate. Clauza irevocabilitații mandatului nu ridica dreptul mandantului la a revoca contractul, ci doar il va atenua deoarece nu mai este discreționar, el fiind ținut sa justifice revocarea și sa raspunda pentru revocarea abuziva (art. 2041 alin. 2 n.C.civ.).
d. Forma actului juridic al revocarii. Indiferent de forma pe care a imbracat-o mandatul, revocarea lui nu este condiționata de nici o forma, putand fi facuta chiar și tacit (art. 2040 alin. 1 n.C.civ.). De exemplu, este o revocare tacita desemnarea de catre mandant a unei alte persoane ca reprezentant al sau, pentru aceeași afacere art. 2040 alin. 2 n.C.civ.).
e. Excepția de la principiul liberei revocari a mandatului.
e1. Ințelesul excepției. Excepția de la principiul liberei revocari a mandatului semnifica faptul ca, deși facultatea de revocare nu este inlaturata, ea nu mai poate fi discreționara, revocarea abuziva obliga pe mandant la reparație.
e2. Domeniul de aplicare. Caracterul atenuat al principiului revocabilitații mandatului poate sa rezulte: din voința parților, prin clauza de irevocabilitate, aratata mai sus (art. 2040 n.C.civ.) (i); ca și din mandatul in interes comun (ii).
(i). Justificare atenuarii principiului revocabilitați mandatului prin clauza de irevocabilitate. Așa cum a fost aratat mai sus, mandantul se poate angaja sa nu revoce contractul pana la termenul fixat. O astfel de clauza este justificata, in cazul in care mandatul este oneros. Legarea parților nu se mai face exclusiv in interesul mandantului, mandatarul fiind interesat de retribuția convenita in schimbul serviciului facut de el. Acest drept nu ridica insa facultatea mandantului la a revoca mandatul. Temeiul numirii unei persoane ca mandatar este increderea in acea persoana. Pe aceasta rațiune, mandantul este indreptațit sa revoce mandatul, chiar daca s-a legat printr-o clauza de irevocabilitate (art. 2040 alin. 1 n.C.civ.), daca el considera ca disparut fundamentul numirii acelei persoane: increderea. Aceasta revocare nu mai poate fi insa discreționara. Ea este considerata abuziva daca nu este dovedita culpa mandatarului sau un caz fortuit, cum ar fi intrarea in insolvența, ori forța majora (art. 2041 alin. 2 n.C.civ.) și poate antrena responsabilitatea mandantului pentru daunele provocate mandatarului (art. 2041 alin. 1 n.C.civ.).
(ii). Mandatul in interes comun este contractul de mandat in care mandatarul și mandantul au interes comun in derularea acestui. Acest mandat este aplicabil de regula, in relațiile comerciale[1]. Mandatarul va trebuie sa dovedeasca existența unui interes comun cu cel al mandantului, cu privire la obiectul mandatului, pentru a invoca regimul mandatului in interes comun. Un astfel de mandat este curent in domeniul comercial. De exemplu, mandatarul investit cu sarcina de a vinde produsele mandantului, a facut investiții in crearea unei rețele de distribuție și in fidelizarea clienților. Prin revocare abuziva a mandatului, mandatarul s-ar gasi in situația de a fi facut investiții fara eficiența. Exemplu tipic de mandat in interes comun este contractul de agenție comerciala. In schimb, simplul interes al mandatarului de a incasa retribuția nu poate sa justifice existența interesului comun al mandatarului cu cel al mandantului și astfel, mandatul oneros nu poate fi inclus in categoria mandatului in interes comun.
O aplicație a mandatului in interes comun și a regimului sau privind antrenarea raspunderii mandantului pentru revocarea mandatului este facuta in contractul de agenție. Potrivit art. 2098 alin. 1-2 n.C.civ., din care rezulta «contractul de agentie pe durata nedeterminata poate fi revocat unilateral de oricare dintre parți, cu un preaviz, in schimb, cel cu durata determinata poate fi revocat numai daca parțile convin, printr-o clauza expresa, posibilitatea denunțarii unilaterale anticipate».
A contrario, in lipsa unei astfel de clauze, parțile nu sunt lipsite de posibilitatea revocarii unilaterale, insa ele risca angajarea raspunderii pentru daune. Chiar daca aceasta regula rezulta, așa cum am aratat, din interpretarea a contrario a textului art. 2098 alin. 1-2 n.C.civ., legiuitorul a preferat sa o consacre expres. Astfel, potrivit textului art. 2099 alin. 1 n.C.civ., «in toate cazurile, contractul de agentie poate fi denuntat fara preaviz de oricare dintre parti, cu repararea prejudiciilor astfel cauzate celeilalte parti, atunci cand circumstante exceptionale, altele decat forta majora ori cazul fortuit, fac imposibila continuarea colaborarii dintre comitent si agent». O astfel de circumstanța este lipsa de incredere a uneia dintre parți in cealalta.
e3. Regimul mandatului in interes comun. In contractul obișnuit de mandat, mandatul este ordonat de mandant doar in interesul lui, și rațional, el poate sa renunțe oricand la mandat. A contrario, daca obiectul mandatului intereseaza ambele parți, nici una dintre ele nu vor putea renunța unilateral la mandat, in mod discreționar, caci o astfel de conduita va aduce atingere interesele celeilalte parți. Lor nu le este interzis absolut sa renunțe la mandat ci vor fi ținute sa plateasca daune interese celeilalte parți, in cazul in care o vor face. Legiuitorul nu a reglementat aceasta regula in dispozițiile speciale ale contractului de mandat ci in aplicația acestuia la specia sa: contractul de agenție, el fiind prin natura lui un mandat in interes comun.
B. Denunțarea mandatului de catre mandatar.
a. Principiul liberei renunțari a mandatarului la mandat. «Mandatarul poate renunța oricand la indeplinirea sarcinii sale», adica de a rezilia unilateral contractul. Pentru a-și produce efectul, «mandatarul trebuie sa-i notifice mandantului renunțarea» (art. 2043 alin. 1 n.C.civ.).
«Daca mandatul a fost oneros, mandatarul are dreptul la plata remunerației pentru actele indeplinite pana la rezilierea contractului» (art. 2043 alin. 2 n.C.civ.).
b. Justificarea principiului. Dreptul mandatarului la a rezilia contractul de mandat este conform excepțiilor principiului forței obligatorii a contractului, daca mandatul este dat pe o perioada de timp nedeterminata. In schimb, daca acesta a fost imputernicit pe o perioada determinata, dreptul lui la revocarea unilaterala, se justifica pe rațiunea ca mandatul, prin natura lui, este un act dezinteresat pentru mandant, acest caracter autorizandu-l sa renunțe la contract daca nu mai dorește sa faca un serviciu gratuit, pentru ca nimeni nu poate fi constrans sa execute un act dezinteresat in contra voinței lui.
c. Limitari ale liberei renunțari. Facultatea mandatarului de a renunța la mandat nu este insa absoluta.
c1 Sub aspectul formei. Revocarea nu poate fi tacita. Mandatarul trebuie sa aduca la cunoștința, mandantului, prin notificare, rezilierea contractului.
c2. Obligația la plata daunelor-interese. Mandatarul este ținut sa raspunda pentru prejudiciul produs prin revocarea contractului daca nu este justificata de un motiv legitim (art. 2043 alin. 3 n.C.civ.). Pentru ca el face insa un serviciul gratuit mandantului, același text il scutește pe mandatar sa raspunda daca dovedește ca renunțarea a fost dictata de un motiv obiectiv deoarece «continuarea executarii mandatului i-ar fi cauzat mandatarului insusi o paguba insemnata, care nu putea fi prevazuta la data acceptarii mandatului» (art. 2043 alin. 3 n.C.civ.).
Indiferent de cauza incetarii mandatului, mandatarul este ținut de obligațiile de a preda bunurile primite de la mandant ori de la terțele persoane cu ocazia executarii contractului; sa dea socoteala de modul in care a gestionat bunurile și valorile primite; și sa plateasca daunele interese pentru omisiunea de a preda sumele de bani primite in executarea sarcinilor (art. 2046 n.C.civ.).
