|
|
|
Legea ca vocabula era uzitata chiar inainte de aparitia codificarilor, in paralel cu cea de obicei (sau drept, dreptate). Unitare ca sens, cele doua cuvinte aveau etimologii diferite: cel dintai provine din latinescul lex, in vreme ce cel de-al doilea este slavon.
Abia in secolul al XVII-lea codurile de legi oficiale proprii tarilor romanesti. Problema inexistentei dreptului nu se poate pune (ubi societas, ibi ius !) caci este stiut ca inaintea legilor scrise apare obiceiul juridic. De altminteri documentele timpului atesta existenta unui ius valahicum dupa care se carmuiau raporturile sociale sau litigiile dintre oameni.
Nevoia codificarii – de tip bizantin – s-a impus dato-rita mai multor factori: social-politici, bisericesti, geografici si culturali.
Daca dreptul bizantin receptat prin pravile venea in conflict cu dreptul vechi nescris, acesta din urma avea prevalenta: ,,giudetul giudeca cateodata si impotriva pravilei, pentru acest obicei al locului . Lucrurile se fac dupre cum iaste obiceiul locului, macar de are fi impotriva pravilei … “.
Pentru Transilvania, situatia este mai complexa intrucat pe teritoriul voievodatului s-au aplicat in paralel mai multe sisteme de drept. De subliniat ca formele si fondul juridic ale dreptului obisnuielnic romanesc au fost aceleasi in toate provinciile locuite de romani.
Pana la adoptarea codurilor autohtone au fost folosite manualele de drept bizantin ca si culegerile de nomocanoane, care au influentat vechiul drept romanesc pana in secolul al XIX-lea.
Celor mai vechi legiuiri scrise, atat celor bisericesti propriu-zise cat si celor nomocanonice ori laice, sub influenta slava li s-au spus de catre romani pravile.
1. Sintagma alfabetica a lui Matei Vlastares,
La textul original al Sintagmei, diferiti copisti, chiar romani, au mai adaugat si alte piese legislative, precum si comentarii. Manuscrise ale Sintagmei, atat in limba greaca, cat si in limba slava, se pastreaza si astazi in diferite biblioteci din tara noastra.
2. Pravila Sfintilor Apostoli si Sfintelor Soboare si altor Sfinti Parinti
Este un nomocanon alcatuit in greaca, tradus in slava si in romana; a circulat sub forma de manuscrise, care s-au pastrat la noi numai in limba slava si sunt cunoscute sub diferite nume dintre care mentionam:
3. Fragmente de pravila in limba slava
Sunt cunoscute mai multe manuscrise ale acestei culegeri. Pravila de la Academie poarta titlul de Nomocanon, adica „indreptator de lege”, cuprinzand pe scurt Pravilele ale Sfintilor Apostoli, ale Sfantului Vasile cel Mare si ale Sfintelor Sinoade.
4. Nomocanonul lui Manuil Malaxos
are ca autor pe notarul mitropoliei din Teba Boetiei si este alcatuit in anul 1561. Caracteristica manuscriselor acestui nomocanon consta in marea lor diversitate, chiar si a celor grecesti.
5. Hexabiblul lui Constantin Harmenopulos ilor, 1345
a fost alcatuit la 1345, la Tesalonic, de catre un judecator. Acest nomocanon s-a raspandit repede in intreg Imperiul Bizantin, fiind apoi tiparit la 1547, la Paris si Köln, pentru ca apoi la 1830 sa devina lege a statului grec. A fost tradus integral si in limba romana la inceputul secolulal XIX-lea.
6. Pravilele tiparite
Prima pravila tiparita in secolulal XVI-lea este Pravila de la Ieud (Maramures). Se considera ca a fost tiparita la Brasov de catre diaconul Coresi in anul 1563.
Secolul al XVII-lea se evidentiaza in mod cu totul aparte prin tiparirea marilor pravile romanesti, in principal laice. In 1640 este tiparita Pravila de la Govora (a fost tiparita in manastirea cu acelasi nume) sau Pravila cea Mica, o traducere in limba slavona realizata de Mihail Moxa (Moxalie). Poarta denumirea de Dreptatoriu de lege. Este de fapt o legiuire bisericeasca; reglementeaza Spovedania si Impartasanie, Casatoria etc.
Iata si care sunt izvoarele juridice scrise ale materiei:
Codificarea cunoscuta sub acest nume a fost generata de rascoalele romanilor din teritoriul omonim (1503, 1508) si care intre altele au cerut expres dreptul de a codifica legile cutumiare. Redactate in limba latina, limba oficiala a cancelariei transilvane, ceea ce dovedeste faptul ca ele nu au fost necesare populatiei romanesti care isi cunostea dreptul cutumiar, ci pentru a fi folosite de dregatori. Cuprind intr-o forma nesistematizata diferite ramuri de drept (civil, penal, de procedura). Terminologia asemanatoare cu cea folosita in Tara Romaneasca denota caracterul unitar al vechiului drept roma-nesc.
Opera a unui nobil maghiar. Tiparit la Viena, in anul 1517, este unul din raspunsurile nobilimii la rascoala lui Gheorghe Doja († 1514), din care cauza s-a spus ca a fost scris cu „sange de iobag”. Este compus din trei parti, de unde ii vine si numele. Din punctul de vedere al dreptului romanesc este deosebit de importanta partea a treia, care cuprinde dreptul scris si obiceiurile din Transilvania. La 1553 acest monument juridic a fost supus unei modificari, realizate de profesorul de la Viena, Martin Bodenarius, tripartitul devenind quadrupartit.
Marii feudali au avut tot interesul sa ii intarzie intrarea in vigoare intrucat prin Tripartit li se limitau prerogativele. De altfel, codul a fost considerat doar o simpla culegere cu caracter privat.
La 1619 se realizeaza prima codificare de drept procesual in Transilvania, opera a lui Gabriel Bethlen: Iuridici procesus specimen.
Titlul complet al legiuirii este Carte romaneasca de invatatura de la pravilele imparatesti si de la alte giudete. Rod al ambitiilor imperiale ale domnitorului moldovean Vasile Lupu (1634–1653) reprezinta cea dintai legiuire laica roma-neasca, pastrand insa un caracter religios datorat epocii (competenta instantelor eclesiastice de a judeca felurite pricini privitoare la familie, incriminarea penala a ereziilor si a vrajitoriei etc.). Dupa documentele pastrate, aplicarea ei s-a facut in foarte putine cazuri. Cu toate acestea este de remarcat raspandirea ei pe intreg teritoriul locuit de romani, aspect valabil si pentru IL.
Intre scaderile primelor doua legiuiri romanesti, IL si CR, mentionam ca ele sunt doar niste traduceri de legi straine. Din acest moment asistam, pana astazi, la eroarea adoptarii de legi nepotrivite.
Titlul complet al legiuirii este Indireptarea legiei cu Dumnezeu care are toata judecata arhierésca si imparatésca de tóte vinele preotesti si mirenesti. Contemporan si rival al lui Vasile Lupu, Matei Basarab (1632–1654) – una dintre figurile cele mai impunatoare ale voievozilor romani, a tiparit inaintea omologului sau moldovean o pravila bisericeasca, insuficienta insa pentru reglementarea vietii societatii feudale romanesti: Pravila de la Govora, amintita supra. IL apare ca o replica la CR, insa trebuie remarcata fidelitatea cu care ii reproduce continutul: 1253 din cele 1254 de articole.
Spre deosebire de CR, IL are un caracter mult mai profund religios dat de prevederile sale care includ si reglementari tipice bisericesti; de aceea se mai numeste si Pravila cea Mare.
Dupa documentele ce ne-au parvenit, IL s-a in destul de putine cazuri. Insa circulatia ei lasa in umbra aplicarea.
Este demn de subliniat faptul ca pravila este inca partial in vigoare in legislatia bisericeasca ortodoxa prin anumite prevederi care de fapt reproduc canoane Bisericii Rasaritene.
La 1653 dieta Transilvaniei edicteaza Approbatć constitu-tiones regni Transilvanić et partium Hungarić (legile adoptate intre 1540 si 1653).
Aceeasi dieta la 1669 edicteaza Compilatć constitutiones regni Transilvanić et partium Hungarić (legile adoptate intre 1653 si 1669).
Data in 1691, consacra faptul ca legile ce guvernau principa-tul raman in vigoare si sub noua stapanire, austriaca, a Transilvaniei. Fireste, s-au introdus modificari in consonanta cu interesele habsburgice in ceea ce priveste organizarea politico-administrativa, introducandu-se institutii ca: guvernatorul (in locul principelui), Guberniul, Cancelaria aulica, Tezauriatul.
Edictat de Alexandru C. Mavrocordat, „este cel mai important act normativ intern pana la Codul Calimach. Cele doua parti ale textului tiparit au la baza doua anaforale de Sfat de obste (sobor, de unde denumirea de Sobornicescul hrisov). Organizeaza un nou regim al schimburilor si zalogirilor de mosii, cu o masura foarte importanta: interzicerea daniilor de la saraci la bogati si puternici” cu exceptia cazurilor in care se dovedea o legatura de rudenie. De asemenea, a reglementat „din nou […] statutul casatoriei robilor intre ei si cu oamenii liberi”. Se poate spune ca acest Hrisov ,,constituia o reforma a Domniei luminate in acord cu boierii reprezentati prin Sfatul de obste largit”.
Opera a interesului reformator al domnitorului fanariot de origine greaca Alexandru Ipsilanti (1774–1782, 1796–1797, Tara Romaneasca; 1786–1788, Moldova). In ea se amesteca obiceiul pamantului cu dispozitii bizantin.
Este o legiuire tipic feudala, dar se intrevad in cuprinsul ei si germenii noilor principii de drept si politologie care se vehiculau prin Europa, respectiv ideile lui Montesquieu si Beccaria. Legea insa este in principal de inspiratie cutumiara. Ea apara proprietatea feudala, reglementeaza in mod amanuntit dijma si claca.
Monopolurile senioriale se bucura de o atentie deosebita. Din punct de vedere al institutiei mostenirii, a consacrat principiul masculinitatii. Documentar s-a dovedit ca ea a fost aplicata doar in trei cazuri. Teoretic a ramas in vigoare pana in anul 1818, cand a fost abrogata de Codul Caragea.
,,Reinoieste mai pe larg procedeul lui Ipsilanti si amesteca dreptul bizantului si obiceiul pamantului”. ,,Este tot un cod general […] in care se juxtapun patru coduri specializate: civil, penal, procedura civila si procedura penala”.
Moment important al culturii juridice romanesti, tradeaza sfarsitul perioadei feudale. Alcatuita din elemente de drept bizantin, dar si din multe elemente de cutuma romaneasca. Luand exemplul Moldovei, domnitorul Caragea a dispus ca patru boieri „cu stiinta si praxis la ale pravilelor” sa se preocupe de intocmirea unei legiuiri cat mai bune pentru ca sa se faca cu desavarsita intregime si cu buna deslusire. Dintre acestia, doi au fost greci si doi romani. Dupa intocmire a fost citita cu atentie de domn, iar prin pitacul din 1817 s-a convocat sfatul tarii pentru a o analiza.
S-a tiparit atat in greceste, cat si in romaneste. A ramas in vigoare pana la 1865, cand a fost pus in vigoare Codul civil roman.
Legiuirea Caragea este o realizare deosebita pentru vocabularul juridic romanesc, intrucat s-au depus straduinte mari pentru o traducere cat mai exacta a textului grec in care a fost conceputa. Atat textul romanesc, cat si cel grecesc s-au pastrat in manuscrisele oficiale. Laconismul cu care trateaza anumite probleme reflecta intru totul mentalitatea vremii dar se poate explica si prin aceea ca in esenta lor acele chestiuni erau cunoscute.
A fost pe nedrept calificat drept o ,,opera cu desavarsire bizantina, fara de amestec de obiceiuri juridice romane[sti]”. Aceasta opera legislativa a fost considerata a fi o traducere in limba greaca, cu toate ca s-a preluat numai sistematizarea Codului civil austriac din 1811.
Codul lui Calimach intra in vigoare la 1817, in Moldova, sub domnia lui Scarlat Calimach. A cunoscut o singura editie si aceea in limba greaca, straina deci in cea mai mare parte, atat impricinatilor, cat si judecatorilor. A fost in vigoare pana la 1865.
Regulamentul Organic a fost conceput de catre boierimea autohtona sub stricta supraveghere a ocupantului rus de la 1828–1834 (Pavel Kiseleff, comandantul trupelor rusesti fusese direct implicat). Introdus in la un interval de un an in cele doua principate romanesti – Tara Romaneasca (1831), Moldova (1832) – a fost pana in 1859 o veritabila constitutie. Aceasta lege fundamentala ,,a contribuit la modernizarea si omogenizarea structurilor sociale, economice, administrative si politice” incepute in decadele precedente.
Izvoare
1. Acte judiciare din Tara Romaneasca (1775 –1781), ed. G. Cront e. a., Ed. Academiei R. S. R., Bucuresti, 1973.
2. Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, trad. Petre Pandrea, Ed. Minerva, Bucuresti, 1981.
3. Carte romaneasca de invatatura –1646, ed. crit., Ed. Academiei R. P. R., Bucuresti, 1956.
4. Codul Calimach, ed. crit., Ed. Academiei R. P. R., Bucuresti, 1958.
5. Constitutiile Aprobate ale Transilvaniei, [ed. a II-a], trad. Al. Herlea, V. Sotropa, Ioan N. Floca, Ed. Dacia, Cluj, 1997.
6. Crestomatie pentru studiul istoriei statului si dreptului R. P. R., vol. II, Feudalismul I, Ed. Academiei R. P. R., Bucuresti, 1958.
7. Diculescu, Vl., Viata cotidiana a Tarii Romanesti in documente. 1800 –1848, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1970.
8. Documenta Romaniae Historica, A (Moldova), 5 vol.; B (Tara Roma- neasca), 7 vol.; C (Transilvania), 1 vol.; Bucuresti, 1966 –1977.
9. Documente privind istoria Romaniei, A (Moldova), 11 vol.; B (Tara Romaneasca), 13 vol.; C (Transilvania), 6 vol.; Bucuresti, 1951–1960.
10. Indreptarea legii –1652, ed. crit., Ed. Academiei R. P. R., Bucuresti, 1952.
11. Legiuirea lui Caragea, ed. crit., Ed. Academiei R. P. R., 1955.
12. Manualul juridic al lui Andronache Donici, ed. crit., Ed. Academiei R.P.R., Bucuresti, 1959.
13. Manualul legilor sau asa numitele Cele sase carti adunat de pretutin- deni si prescurtat de vrednicul de cinstire pastratorul de legi si judecator in Salonic Constantin Harmenopulos trad. Ion Peretz, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1921.
14. Pravila cea mica (de la Govora), in vol. Collectiune de legiuirile vechi si cele noui care s’aŭ promulgat de la 1 ianuarie 1875 si pana la finele anuluĭ 1885, vol. III, ed. ingrij. Mihai Bujoreanu, Tipografia Academiei Romane (Laboratoriĭ Romanĭ), Bucurescĭ, 1885.
15. Pravila ritorului Lucaci, Ed. Academiei R. S. R., Bucuresti, 1971.
16. Pravilniceasca condica, ed. crit., Ed. Academiei R. P. R., Bucuresti, 1957.
17. Texte romanesti din secolul al XVI-lea. Pravila lui Coresi, ed. crit., Ed. Academiei R. S. R., Bucuresti, 1982.
Cursuri, tratate, dictionare, articole, monografii
1. Agapie, V., Problema juratorilor la romani, Iasi, 1939.
2. Alexandresco, Dimitrie, Explicatiunea teoretica si practica a dreptu- lui civil roman, tomul VIII, partea I, Conventiile matrimoniale, ed. a II-a, rev., corect. si marita, Ed. Socec & Co., Bucuresti, 1916.
3. Beneviste, Émile Vocabularul institutiilor indo-europene, vol. I, Economie, rudenie, societate, trad. Dan Slusanschi, Ed. Paideia, Bucuresti, 1999.
4. Berechet, Gr., Dreptul bizantin si influenta lui asupra legislatiei vechi romanesti, Iasi, 1931 –1932.
5. Idem, Legatura dreptului bizantin si romanesc, vol. I, partea I, Izvoadele, Vaslui, 1937.
6. Berechet, Gr. St., Particularitatile conjuratorilor la romani dupa documentele slave, Chisinau, 1925.
7. Boca, ierom. Arsenie Cararea Imparatiei, Ed. Episcopiei Aradului, Arad, 1995.
8. Bolovan, Sorina Paula, Familia in satul romanesc din Transilvania. A doua jumatate a secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, Centrul de Studii Transilvane & Fundatia Culturala Romana, Cluj- Napoca, 1999.
9. Bradeanu, Salvator A., Notiuni introductive la materia succesiunilor. Regimurile si conventiile matrimoniale, f. ed., f. loc., 1947.
10. Carrel, Alexis Omul, fiinta necunoscuta, trad. L. Busuioceanu, Ed. Tedit F. Z. H., Bucuresti, f. a.
11. Candea, Virgil (coord.), Un veac de aur in Moldova (1643–1743), Intreprinderea Editorial-Poligrafica Stiinta & Ed. Fundatiei Culturale Romane, Chisinau – Bucuresti, 1996.
12. Cernea, Emil, Molcut, Emil, Istoria statului si dreptului romanesc, Casa de Editura si Presa ,,Sansa” S. R. L., Bucuresti, 1996.
13. Ciulei, Gheorghe, Ciulei, Gheorghe G. Dreptul romanesc in Banatul medieval, Ed. Banatica, Resita, 1997.
14. Costachel, V., Panaitescu, P. P., Cazacu, A., Viata feudala in Tara Roaneasca si Moldova (secolele XIV –XVII), Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1957.
15. Cront, Gheorghe, Dreptul bizantin in tarile romane. Pravila Moldovei din 1646, in ,,Studii”, anul IX, nr. 5 / 1958.
16. Cront, Gheorghe, Institutii medievale romanesti. Infratirea de mosie. Juratorii, Editura Academiei, 1969.
17. Danielopolu, George, Explicatiunea Institutelor lui Iustinian, vol. 1, Imprimeria Statului, Bucuresci, 1899.
18. Davidoglu, Lascar, Repertoriu de formulare juridice, ed. a III-a rev., ad. si complet., Ed. Forum, Bucuresti, f. a.
19. Densusianu, Nicolae, Dacia preistorica, [ed. a II-a], Ed. Meridiane, Bucuresti, 1986.
20. Dimitrescu, Gh. D., Dota in vechile noastre legiuiri, in AFDB, anul IV, nr. 1 –2 / 1942.
21. Djuvara, Neagu, Intre Orient si Occident. Tarile romane la inceputul epocii moderne (1800 –1848), trad. Maria Carpov, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995.
22. Emerit, Marcel, La femme en Valachie pouvait-elle hériter ?, RHSEE, IV-čme anée, № 1 –3 / janvier-mars 1927.
23. Evdokimov, Paul, Taina iubirii. Sfintenia unirii conjugale in lumina traditiei ortodoxe, ed. a II-a revaz, trad. G. Moldoveanu, Ed. ,,Christiana”, Bucuresti, 1999.
24. Firoiu, Dumitru V., Istoria statului si dreptului romanesc, Ed. Fundatiei ,,Chemarea”, Iasi, 1992.
25. Floca, arhid. Ioan N., Din istoria dreptului romanesc, vol. II, Carte romaneasca de invatatura de la pravilele imparatesti si de la alte giudeate, Iasi, 1646, Sibiu, 1993.
26. Idem, Originile dreptului scris in Biserica Ortodoxa Romana (studiu istoric-canonic), Sibiu, 1969.
27. Idem, Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 1993.
28. Fotino, George, Influenta bizantina in vechiul drept romanesc, in vol. Omagiu prof. C. Stoicescu, extras, ,,Bucovina” I. E. Toroutiu, Bucuresti, 1940.
29. Idem, Justinian in lumina vechii culturi juridice romanesti, in AFDB, anul II, nr. 2 –4 /1940.
30. Idem, Pagini din istoria dreptului romanesc, Ed. Academiei R. S. R., Bucuresti, 1974.
31. Georgescu, Valentin Al., Preemtiunea in istoria dreptului romanesc. Dreptul de protimisis in Tara Romaneasca si Moldova, Ed. Academiei R. S. R., Bucuresti, 1965.
32. Idem, Bizantul si institutiile romanesti pana la mijlocul secolului al XVIII-lea, Ed. Academiei R. S. R., Bucuresti, 1980.
33. Georgescu, Valentin Al., Strihan, Petre, Judecata domneasca in Tara Romaneasca si Moldova. 1611 –1831, partea I, Organizarea judecatoreasca, vol. I, 1611 –1740, Ed. Academiei R. S. R., Bucuresti, 1979.
34. Gheorghiu-Bradet, Ion, Istoria dreptului romanesc, ed. a II-a reviz. si adaug., Ed. Tipocart, Brasov, 1994.
35. Girard, Paul Frédéric, Manuel élémentaire de droit romain, 7-me éd., rev., augm., Paris, Libraire Arthur Rousseau, 1924.
36. Griselini, Francesco, Incercare de istorie politica si naturala a Banatului Timisoarei, pref., trad., note Costin Fenesan, Ed. Facla, Timisoara, 1984.
37. Hanga, Vladimir (resp. de vol.) e. a., Istoria dreptului romanesc, vol. I, Ed. Academiei R. S. R., Bucuresti, 1980.
38. Idem, Dreptul cutumiar, Ed. Fundatiei „Chemarea” Iasi, 1993.
39. Idem, Drept privat roman. Tratat, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977.
40. Idem, Le Droit Géto-Dace, in Gesselschaft und Recht im griechisch-römischen Alterum, teil 2, Akademie-Verlag, Berlin, 1969.
41. Haudry, Jean, Indoeuropenii, trad. Aurora Petan, Ed Teora, Bucuresti, 1998.
42. Herlea, Alexandru, Studii de istorie a dreptului, vol. II, Dreptul de proprietate, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1985.
43. Hopartean, Doina, Casatoria si obiceiurile ei pe Valea Ampoiului, in ,,Apullum”, nr. 27–30 / 1990–1993.
44. Iorga, N., Sfaturi pe intunerec. Conferinte radio (1936–1938), vol. II, Ed. Minerva, Bucuresti, 1996.
45. Iorga, Nicolae, Istoria romanilor, vol. I, partea a II-a, Sigiliul Romei, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988.
46. Macrea, M., Viata in Dacia romana, Bucuresti, 1969.
47. Marcu, Liviu P., Istoria dreptului romanesc, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997.
48. Marian, S. Fl., Nunta la romani. Studiu etnografico-comparativ, ed. crit., Ed. ,,Grai si Suflet – Cultura Nationala”, Bucuresti, 1995.
49. Maxim, Iancu, Etnogeneza romanilor si a altor popoare europene privite prin prisma geografiei istorice, Ed. Moldova, Iasi, 1995.
50. Moldovan, pr. Ilie, Teologia iubirii, 2 vol., Ed. Episcopiei Alba Iuliei, 1996.
51. Mototolescu, Dumitru D., Darurile dinnaintea Nuntii in dreptul Vechiu romanesc comparat cu cel Romano-Bizantin si Slav, Tipografia ,,Convorbiri Literare”, Iasi, 1921.
52. Munteanu, Eugen, Munteanu, Lucia-Gabriela, Ćterna latinitas. Mica enciclopedie a gandirii europene in expresie latina, Ed. Polirom, Iasi, 1996.
53. Noica, Constantin, Rostirea filosofica romaneasca, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1970
54. Onisor, Victor, Istoria dreptului roman pentru anul I. al facultatii de drept, (curs de licenta), ed. a II-a, Tipografia Fondul Cartilor Funduare, Cluj, 1925.
55. Oroveanu, Mihai T., Istoria dreptului romanesc si evolutia institutiilor constitutionale, Ed. Cerma, Bucuresti, 1992.
56. Pascu, Stefan, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986
57. Parvan, Vasile, Getica. O protoistorie a Daciei, ed. ingrij., note, com. si postf. Radu Florescu, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1982.
58. Peretz, Ion, Curs de drept bizantin, partea I, Izvoarele bizantine, Ed. Socec & Co., Bucuresti, 1910.
59. Idem, Curs de istorie a dreptului roman, editia II-a, vol. II, 1928.
60. Petru, D., Conceptul de etnie, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980.
61. Plopu, Georgiu, Parti alese din dreptul privat ungar. I – Dreptul familial material. II – Dreptul ereditar, Tipografia Fondul Cartilor Funduare, Bucuresti, 1924.
62. Popescu, Anicuta, Institutia casatoriei si conditia juridica a femeii in Tara Romaneasca si Moldova in secolul XVII, in ,,Studii. Revista de istorie”, tom 23, nr. 1 / 1970.
63. Popovici, Paul, Regimul matrimonial al bunurilor sotilor din secolul XVIII pana la Codul civil, in ,,Studia Universitatis Vasile Goldis”, nr. 10 / 2000.
64. Idem, Regimul juridic matrimonial in lumina pravilei lui Vasile Lupu, in ,,Teologia” nr. 3 / 2000.
65. Idem, Regimul matrimonial al bunurilor sotilor in lumina pravilelor secolului XVII, comunicare stiintifica, Arad, 2000.
66. Idem, Dota in dreptul bizantin, in curs de publicare.
67. Idem, Zestrea in ius valahicum, in curs de publicare.
68. Idem, Familia in vechiul drept romanesc, in curs de publicare.
69. Idem, De la cutuma la pravila, in curs de publicare.
70. Preda, Constantin (coord.), Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi a Romaniei, vol. II, D–L, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1996.
71. Russu, I. I., Limba traco-dacilor, ed. a II-a revaz. si adaug., Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1967.
72. Radulescu, Andrei, Pagini inedite din istoria dreptului romanesc, Ed. Academiei R. S. R., Bucuresti, 1991.
73. Idem, Norme privitoare la adunarea materialului pentru cunoasterea vechiului drept nescris, in ,,Buletin Stiintific, C, Stiinte istorice, filosofice si economico-juridice, stiinta limbii, literatura si arta”, tom I, nr. 2 /1949.
74. Idem, Asemanari intre ideile primitive ale poporului din Bretania si ale poporului roman, in ,,Memoriile sectiunii istorice [ale Academiei Romane]”, seria III, tom XI, mem. II, Regia M. O., Imprimeria Nationala, Bucuresti, 1931.
75. Sacerdoteanu, A., Sarcinile stiintelor auxiliare ale istoriei, in ,,Revista arhivelor”, nr. 1 / 1966.
76. Sachelarie, Ovid, Mostenirea monahilor in vechile noastre oranduiri juridice, in rev. ,,Glasul Bisericii”
77. Sachelarie, Ovid, Stoicescu, Nicolae (coord.), Institutii feudale din tarile romane. Dictionar, Ed. Academiei R. S. R., Bucuresti, 1988.
78. Scurtu, Ioan, Buzatu, Gheorghe, Istoria romanilor in secolul XX (1918–1948), Ed. Paideia, Bucuresti, 1999.
79. Stahl, Henri H., Contributii la studiul satelor devalmase romanesti, ed. a II-a revaz., vol. II, Structura interna a satelor devalmase libere, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1998.
80. Stahl, Paul H., Triburi si sate din sud-estul Europei. Structuri sociale, structuri magice si religioase, trad. Viorica Nicolau, Ed. Paideia, Bucuresti, 2000.
81. Stanciu, Laura, Casatorie, moralitate si conditia femeii in viziunea scolii ardelene, in ,,Apvllvm. Acta Mvsei Apullensis”, nr. 34 / 1997.
82. Staniloae, pr. Dumitru, Teologia dogmatica ortodoxa, vol. III, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1978.
83. Sotropa, Valeriu, Introducere si bibliografie la istoria dreptului romanesc, Tipografia ,,Cartea Romaneasca”, Cluj, 1927.
84. Strempel, Gabriel, Copisti de manuscrise romanesti pana la 1800, Bucuresti, 1959.
85. Toderascu, Ion, Unitatea romaneasca medievala, vol. 1, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988.
86. Tighiliu, Iolanda, Societate si mentalitate in Tara Romaneasca si Moldova. Secolele XV –XVII, Ed. Paideia, Bucuresti, 1997.
87. Vaja, Gheorghe, Institutii de drept din Tara Fagarasului in secolul XVI, teza dr., Cluj-Napoca, 1979.
88. Vulcanescu, Romulus, Etnologie juridica, Ed. Academiei R. S. R., Bucuresti, 1970.
89. Xenopol, A. D., Istoria romanilor din Dacia romana, ed. a IV-a, vol. I, Dacia anteromana , Dacia romana si navalirile barbare. 513 inainte de Hr. –1290, vol. IV, ed. A IV-a, Istoria moderna (de la Matei Basarab si Vasile Lupu pana la fanarioti, 1633 –1821), ed. a IV-a, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1985, 1993.
90. Zotta, Const. Gr., Vaiteanu, Emanoil R., Formular-agenda in materia actelor de notariat si a actiunilor judiciare cu formularele respective … , Ed. Remus Cioflec, Bucuresti, 1946.
