MEXIC - Organizarea politica si constitutionala

MEXIC

1.1. Date istorice

Mexicul este o tara cu o indelungata istorie, pe al carui teritoriu s-au dezvoltat puternice civilizatii, dintre care cea mai cunoscuta este cea a aztecilor. Cucerirea spaniola a dus la desfiintarea statului Aztec, al carui ultim rege Montezuma al II-lea a fost ucis in 1520. Din 1535 Mexicul devine viceregatul Noii Spanii, prilej de stabilire a unui mod de organizare spaniol, de extindere a culturii spaniole, precum si de afirmare a religiei catolice.   

Regimul colonial - devenit din ce in ce mai opresiv - este insa inlaturat in 1821^[1]. Urmeaza o serie de evenimente importante in viata poporului mexican, printre care razboiul cu S.U.A. (1846-1848), in urma caruia Mexicul pierde o serie de teritorii importante printre care New Mexico si California.

Dintre evenimentele ulterioare mai mentionam revolta indienilor Maya (1848) si scurta perioada in care Maximilian de Austria a devenit imparat al Mexicului (1864-1867).

Viata politica mexicana continua sa fie framantata de confruntari, inclusiv de miscari revolutionare cu caracter social. Dintre personalitatile mai importante ale istoriei Mexicului pot fi citate Benito Juarez (1858-1872), liderii revolutionari Emiliano Zapata si Francisco Vila - in perioada puternicelor miscari revolutionare pe care Mexicul le-a cunoscut in anii 1910-1917. Incepand din anul 1928 - data la care a fost infiintat oficial - Partidul Revolutionar Institutional domina viata politica a tarii^[2]. In perioada interbelica se remarca in deosebi presedintia lui Lazaro Cardenas (1934-1940) care impune reforme sociale si sprijina regimul republican spaniol. Mexicul continua sa fie condus si in prezent de fortele politice apartinand Partidului Revolutionar Institutional, dar cunoaste, in acelasi timp, miscari sociale precum si miscari revendicative ale indienilor, cum a fost revolta izbucnita in 1994 in statul Chipas. In alegerile din 1996, Partidul Revolutionar Institutional a pierdut pentru prima oara majoritatea absoluta pe care o detinea in Camera Deputatilor, din 1929. Dintr-un total de 500 mandate, P.R.I. a obtinut 238 fata de 126, care au revenit P.R.D. (Partidul revolutiei democratice - de centru stanga). Dupa Vicente Fox Quesada, ales la 2 iulie 2000, care ii succede lui Ernesto Zedillor Pónce de Léon( ales la 21 august 1994)a urmat la conducerea statului Felipe Calderon, om politic conservator, membru al Partidului Actiunea Nationala, fost colaborator al presedintelui Vicente Fox.

Dupa o campanie electorala foarte tensionata el a castigat alegerile cu un procent de 35,88% din voturi, ceea ce reprezinta un avans de numai 0,56% fata de adversarul sau Andrés Manuel Lopez Obrador, propus de o coalitie de stanga. Felipe Calderon a fost declarat ales de catre Tribunalul electoral federal la 5 septembrie 2006, care a respins contestatiile formulate, ca si o reclamatie cu privire la interventia anticonstitutionala in timpul campaniei electorale a presedintelui, care isi incheia mandatul.

Desi au existat mai multe manifestatii ale partidelor de stanga, solicitand o renumarare a voturilor, impartialitatea alegerilor nu a fost contestata de observatorii straini, iar Felipe Calderon a fost recunoscut de numeroase state straine. El si-a incput mandatul la 1 decembrie 2006, beneficiind de o majoritate relativa a Partidului Actiunii Nationale in Camera Deputatilor (206 locuri din 500) si in Senat 52 de locuri din 128.

1.2. Organizarea politica si constitutionala

Organizarea politica si constitutionala a Mexicului a fost stabilita prin Constitutia din 1917, care a fost amendata de mai multe ori si ale carei prevederi se completeaza cu o serie de legi. Dintre acestea mentionam 'Legea cu privire la promovarea investitiilor mexicane si reglementarea investitiilor straine' din 9 martie 1973, modificarile succesive pe care le-a suferit art.123 din Constitutia mexicana in ceea ce priveste drepturile muncitorilor, modificarile articolelor care se refera la puterile exclusive ale Congresului, relatiile dintre statele federatiei s.a.

Constitutia mexicana cuprinde 135 articole si 19 articole tranzitorii^[3]

De remarcat este faptul ca, spre deosebire de alte constitutii, Constitutia mexicana incepe cu un capitol dedicat garantiilor individuale, dupa care se ocupa de nationalitatea mexicana, de drepturile strainilor, ale cetatenilor, pentru ca abia ulterior - incepand cu art.39 (Capitolul I Titlul II) - sa fundamenteze principiile ce se refera la suveranitatea nationala si forma de guvernamant.

Teritoriul Mexicului cuprinde statele membre ale federatiei, insulele, platoul continental, apele teritoriale si spatiul aerian de deasupra teritoriului. De asemenea, urmand exemplul american, din componenta integrala a federatiei face parte districtul federal, in care se gaseste capitala tarii, care beneficiaza de un statut oarecum autonom.

In calitatea sa de stat federal, Mexicul cuprinde urmatoarele state: Aguascalientes, Baja California, Baja California Sur, Campeche, Coahuila, Colima, Chiapas, Chihuahua, Durango, Guanajuato, Guerrero, Hidalgo, Jalisco, Mexico, Michoacan, Morelos, Nayarit, Nuevo Leon, Oaxaca, Puebla, Queretaro, Quintana Roo, San Luis Potosi, Sinaloa, Sonora, Tabasco, Tamaulipas, Tiaxcala, Veracruz, Zacatecas, Zucatan si Federal District.

Prevederi speciale ale Constitutiei (art.115 si urm.) stabilesc drepturile municipalitatilor, ale autoritatilor locale si ale statelor. Respectand principiul american al diviziunii competentelor intre autoritatile federale si statele membre ale federatiei, Constitutia mexicana prevede, printre altele, ca statele nu au dreptul sa incheie aliante, tratate sau coalitii unele cu altele sau cu puteri straine, sa emita moneda, sa perceapa taxe speciale, sa incheie contracte cu guverne straine. Ele nu au dreptul nici sa stabileasca tonajul navelor, sa intretina trupe sau nave de razboi, sa declare razboi altor state. Cu toate acestea, statele au dreptul sa perceapa taxe minore, cu asentimentul autoritatilor federale.

Hotararile judecatoresti pronuntate pot fi executate pe teritoriul altor state membre ale federatiei. Puterile fiecarui stat sunt divizate intre puterea executiva, legislativa si judecatoreasca.

Titularul puterii executive este guvernatorul statului, ales pe sase ani, care trebuie sa fie cetatean mexican, nascut pe teritoriul statului respectiv si sa domicilieze pe teritoriul statului in cauza in ultimii cinci ani inaintea alegerilor. Legislatura fiecarui stat este proportionala cu numarul locuitorilor. Deputatii in legislaturile statelor nu pot fi realesi imediat. In schimb, loctiitorii lor (Mexicul recunoaste institutia deputatilor supleanti) pot sa-si prezinte candidatura la alegerile imediat urmatoare. Independenta justitiei este asigurata iar modul de organizare a diverselor instante judecatoresti este stabilit prin legi organice.

La nivelul tarii, puterile statului sunt de asemenea divizate,  potrivit art.49 din Constitutie, intre puterea legislativa, executiva si judecatoreasca. Art.49 alin.2 din Constitutie prevede in mod expres ca puterile statului nu pot fi niciodata intrunite in mainile aceleiasi persoane sau autoritati decat in situatii exceptionale. Art.29 din Constitutia mexicana precizeaza care sunt aceste situatii, referindu-se la 'invazie, perturbarea serioasa a linistii publice sau orice alta imprejurare care ar produce un mare pericol sau un conflict pntru societate'. In asemenea situatii, presedintele republicii mexicane, cu avizul si consimtamantul unor principale oficialitati, poate sa suspende garantiile constitutionale dar numai acelea 'care prezinta un obstacol in calea unei rapide si urgente inlaturari a situatiei'. O asemenea masura poate fi adoptata numai pe un timp limitat, iar daca suspendarea garantiilor are loc in timp ce Congresul se gaseste reunit in sesiune, el trebuie sa confere autorizarea sa executivului, daca apreciaza ca aceasta este necesara. In situatiile in care evenimente de genul celor mentionate survin in perioada de vacanta a Congresului, el va trebui sa fie convocat fara intarziere, pentru a da o asemenea autorizare.

Puterea legislativa a Statelor Unite Mexicane este incredintata Congresului general, care se compune din doua Camere: Camera Deputatilor si Senatul.

Camera Deputatilor se compune din 300 deputati alesi individual, pe circumscriptii, si 200 alesi pe liste, in conformitate cu sistemul reprezentarii proportionale, toti acestia fiind alesi pe trei ani.

Senatul se compune, ca si in Statele Unite ale Americii, din doi membri reprezentand fiecare stat si doi ce reprezinta districtul federal, in total 128 senatori. Ei sunt alesi prin scrutin direct, pe termen de sase ani, la fiecare trei ani reinnoindu-se jumatate dintre ei. Atat in cazul deputatilor, cat si al senatorilor, Constitutia mexicana prevede existenta institutiei supleantilor.

Pornind de la necesitatea unei individualizari a atributiilor celor doua Camere ale Parlamentului, Constitutia mexicana prevede o diviziune de competente intre Camera Deputatilor si Senat. Astfel, de pilda, in conformitate cu prevederile art.74, examinarea bugetului este de competenta Camerei Deputatilor. In conformitate cu art.76, Senatul are competenta exclusiva de a analiza politica externa, a aproba trimiterea de trupe peste frontierele tarii, a ratifica numirile intr-o serie de functii, printre care ministri, diplomati, de a numi un guvernator intr-un stat in care au incetat sa functioneze puterile statului, de a solutiona probleme ce pot apare in legatura cu prerogative si atributiile diverselor state. In schimb, exista si atributii care pot fi exercitate individual de fiecare dintre Camere, cum ar fi numirea propriilor functionari, organizarea de alegeri pentru completarea vacantelor etc. In perioadele in care Congresul se afla in vacanta, Constitutia mexicana prevede existenta unui Comitet permanent, compus din 37 de membri (19 deputati si 18 senatori) care exercita anumite atributii pe timpul vacantei parlamentare. Printre altele, comitetul permanent trebuie sa-si dea consimtamantul in situatiile in care se recurge la folosirea Garzii nationale, sa primeasca juramantul oficial al unor demnitari, sa primeasca proiecte de legi si sa dispuna studierea lor, sa propuna executivului convocarea uneia sau ambelor Camere in sesiune extraordinara.

In ceea ce priveste dreptul de initiativa legislativa, acesta apartine, potrivit Constitutiei mexicane, presedintelui Republicii, deputatilor si senatorilor membri ai Congresului, precum si legislaturilor statelor.

Un capitol important al Constitutiei mexicane este consacrat puterii executive. Art.80 din Constitutie prevede in acest sens ca exercitiul puterii supreme executive este investit in persoana presedintelui Statelor Unite Mexicane. Acesta dispune de atributii si prerogative similare celor ale Presedintelui S.U.A.

Dintre celelalte prevederi ale Constitutiei mexicane care se cuvin a fi mentionate sunt cele cu privire la raspunderea oficialilor publici - Constitutia stabilind din acest punct de vedere o procedura detaliata -, prevederile cu privire la munca si securitatea sociala care ocupa, de asemenea, un loc important, precum si o serie de 'prohibitii generale' (Titlul VII), prin acestea intelegandu-se o serie de impedimente sau incompatibilitati la diverse nivele. Astfel, se prevede, de pilda, in art.129 ca in timp de pace, nici o autoritate militara nu poate sa indeplineasca decat atributii care sunt legate de problemele sale specifice; art.131 dispune ca Federatia are dreptul exclusiv de a percepe impozite asupra bunurilor care sunt importate sau exportate sau care tranziteaza teritoriul national.

Constitutia mexicana acorda o insemnatate cu totul deosebita judecatorilor de la Curtea Constitutionala. Este de remarcat ca prevederile ce privesc pe acestia sunt incluse in art.94 si urmatoarele din Capitolul III care se refera la puterea executiva. Tot aci intalnim reglementarea detaliata a unei institutii specifice cu privire la procesele ce se desfasoara potrivit procedurii 'amparo', modalitate specifica de atac cunoscuta de dreptul mexican.

O prevedere mai importanta pe care o contine Constitutia mexicana - probabil tot ca o consecinta a faptului ca aceasta tara a fost confruntata cu numeroase revolutii si razboaie civile - este cea inscrisa in art.136, care dispune ca prevederile Constitutiei isi pastreaza autoritatea chiar daca aplicarea lor este intrerupta pe calea unei rebeliuni. In cazul in care ar fi stabilit la putere un guvern impotriva prevederilor constitutionale, imediat ce poporul isi va redobandi libertatea de a respecta prevederile constitutionale, cei care au facut parte din guvernul creat de rebeli sau au cooperat cu acesta, vor fi trasi la raspundere in concordanta cu prevederile constitutiei si ale legilor.