|
|
|
Esecul scolar: definire, forme de manifestare, cauze, prevenire
Insuccesul scolar reprezinta un fenomen complex, multidimensional. El se poate manifesta intr-o varietate de forme, de la cele mai simple, de ramanere in urma la invatatura, pana la cele persistente si grave, repetentia si abandonul. Insuccesul se refera la "ramanerea in urma la invatatura sau la neindeplinirea cerintelor obligatorii din cadrul procesului instructiv-educativ, fiind efectul discrepantei dintre exigente, posibilitati si rezultate" (Popescu, 1991, p. 24, apud Salavastru, 2004).
In practica scolara, esecul/succesul in activitatea scolara se identifica prin raportarea rezultatelor elevilor la obiectivele pedagogice. I. T. Radu (2000) descrie rezultatele scolare ca fiind:
cunostinte acumulate;
capacitatea de aplicare a cunostintelor (priceperi si deprinderi);
capacitati intelectuale;
trasaturi de personalitate, atitudini, conduite.
Performantele obtinute de elev in activitatea scolara depind atat de resursele adaptative ale elevului cat si de resursele de interventie formativa a mediului scolar.
Succesul scolar deriva din concordanta dintre abilitatile si interesele elevului si exigentele scolii. Atunci cand elevul nu reuseste sa raspunda adecvat normelor scolii vorbim de insuccesul scolar, care se manifesta sub doua aspecte:
- ramanerea in urma la invatatura sau retardul scolar
- esecul scolar care se poate concretiza in: abandon sau repetentie.
Dorina Salavastru (2004) realizeaza urmatoarea clasificare a insuccesului scolar:
insuccesul generalizat (dificultati de adaptare la viata scolara in ansamblu)
insuccesul limitat (dificultati in atingerea obiectivelor stabilite la unele materii de invatamant)
O alta distinctie regasim intre:
- esecul scolar de tip cognitiv (dificultati in indeplinirea obiectivelor pedagogice - rezultate slabe la examene, corigente, repetentie)
- esecul scolar de tip necognitiv (dificultati in adaptarea la cerintele ambiantei scolare).
Insuccesul scolar poate avea un caracter episodic (de scurta durata, dificultati in realizarea unor sarcini de invatare) sau poate fi un fenomen de durata.
Pe langa aceste norme obiective in functie de care se judeca reusita sau esecul, este necesar sa ne raportam si la normele subiective, si anume la perceptiile elevilor si parintilor asupra rezultatelor scolare. Acelasi rezultat scolar poate fi interpretat diferit de persoane diferite: profesor, elev, parinti. Apar astfel situatii de false esecuri, cauzate de discrepanta dintre rezultatele asteptate de elev (sau de familie) si cele obtinute (Salavastru, 2004).
In literatura de specialitate sunt descrise trei faze ale insuccesului scolar:
faza premergatoare (primele dificultati in realizarea sarcinilor scolare, acestea exprimandu-se in plan psihologic prin nemultumirea elevului in legatura cu scoala, lipsa interesului si dorintei de a invata). Aceste dificultati pot fi remediate in cazul in care sunt sesizate la timp.
faza de retrapaj propriu-zis: acumularea de goluri mari in cunostintele elevului, acesta refuza realizarea sarcinilor; psihocomportamental, apare aversiunea fata de scoala in general, perturbarea orelor, chiulul, note proaste.
faza esecului scolar formal - repetentie sau abandon scolar (Konopnicky, 1978, p. 99; Popescu, 1991, pp. 24-25, apud Salavastru, 2004).
Rivière prezinta indicatorii existentei unor forme stabilizate de esec:
indicatori proprii institutiei de invatamant: rezultate slabe la concursuri scolare, repetentia;
indicatori exteriori institutiei scolare: renuntarea la studii dupa terminarea scolaritatii obligatorii este o forma de esec scolar; rata ridicata de somaj la tinerii sub 25 de ani; rata de analfabetism;
indicatori care reliefeaza impactul esecului asupra individului: absenteismul, rata de abandon scolar (apud Salavastru, 2004).
Se observa ca insuccesul scolar nu presupune doar raportarea la performantele scolare, ci este necesar sa se ia in considerare si ceea ce se intampla dupa terminarea scolaritatii obligatorii (continuarea sau intreruperea studiilor), gradul de integrare profesionala si sociala, ceea ce reliefeaza natura nu doar pedagogica, ci si socioeconomica a insuccesului scolar (Salavastru, 2004).
Factorii insuccesului scolar
Insuccesul scolar este explicat prin actiunea unor factori multipli, cercetarile asupra fenomenului evidentiind trei categorii de factori:
factori care tin de elev: inteligenta (un prim pas in analiza insuccesului scolar este masurarea inteligentei; deficientele intelectuale pot determina dificultati in adaptarea la mediul scolar; pe baza testelor, specialistii in domeniu pot lua decizii in aceste situatii); potentialul de invatare (L. S. Vigotski a introdus conceptul de zona proxima a dezvoltarii, definita ca fiind distanta dintre nivelul actual de dezvoltare si cel potential; metodele formativ-dinamice utilizate pentru a evalua potentialul de invatare permit cunoasterea proceselor implicate in invatarea cognitiva si implicit a factorilor care determina insuccesul scolar, orientand astfel interventia psihologica); factori de ordin somato-fiziologic (dezvoltarea fizica, starea de sanatate, echilibrul fiziologic); factori afectiv-motivationali si de personalitate.
factori care tin de scoala: nivelul cheltuielilor scolare, calitatea echipamentelor, a programelor, organizarea procesului de invatamant (obiective, continuturi, metode de predare-invatare, sistem de evaluare), pregatirea psihopedagogica a profesorului, stilul educational, trasaturile de personalitate ale profesorului, relatiile profesor-elev, relatiile scoala-familie.
factori care tin de familie si de mediul sociocultural: teoria handicapului sociocultural sustine ca inegalitatile socioculturale pot determina diferente in traiectoriile scolare; cercetarile asupra esecului scolar au identificat frecvent o relatie cu mediul socioeconomic al elevului: situatia economica a familiei (veniturile scazute ale familiei, saracia duc la imposibilitatea acoperirii cheltuielilor de scolarizare, ceea ce determina intreruperea studiilor; rata abandonului scolar, cauzat de situatia economica a familiei, a crescut in ultimii ani, deseori abandonul inregistrandu-se inainte de finalizarea scolaritatii obligatorii, in special in tarile mai putin dezvoltate economic; conflictele intrafamiliale, tensiunile cauzate de problemele financiare isi pun amprenta asupra prestatiei scolare a elevului; lipsa resurselor financiare ii determina pe parinti sa aleaga filiere scolare de scurta durata pentru copiii lor, acestia fiind orientati spre profesii solicitate imediat pe piata fortei de munca); nivelul de pregatire al parintilor (nivelul de aspiratie al parintilor, atitudinea lor fata de educatie, limbajul utilizat in familie, practicile culturale si sistemul de valori - Pierre Bourdieu introduce conceptul de violenta simbolica pentru a reliefa incompatibilitatea dintre modelul cultural al familiei si modelul cultural al scolii, incompatibilitate care poate genera la elevi atitudini de refuz scolar, violenta, proteste); stilurile parentale; climatul educativ familial; tipul de familie in care este crescut copilul (Salavastru, 2004).
Modalitati de prevenire si inlaturare a insucceselor scolare din perspectiva factorilor scolari
1. Realizarea educatiei in zonele defavorizate
2. Colaborarea dintre scoala si familie
3. Cresterea rolului invatamantului prescolar
4. Descongestionarea continuturilor invatamantului
5. Pregatirea de specialitate a profesorului trebuie sustinuta de o buna pregatire psihopedagogica.
6. Elaborarea unor strategii de tratare diferentiata si individualizata a elevilor aflati in situatie de insucces scolar
7. Centrarea evaluarii pe progresele elevilor, si nu pe comparatii sau ierarhii
8. Ameliorarea practicilor educationale din clasa
9. Orientarea scolara si profesionala adecvata (Salavastru, 2004).
Programele educationale conturate pentru studentii care prezinta riscuri pot fi clasificate in:
educatie compensatorie (presupune programe concepute cu scopul de a preveni sau remedia problemele de invatare la elevii care provin din familii cu venituri scazute sau care frecventeaza scoli din comunitati cu fonduri scazute)
programe de interventie timpurie (aceste programe se adreseaza prescolarilor pentru a preveni eventuale probleme ulterioare; alte programe sunt concepute pentru a-i pastra pe copii in scoala)
educatia speciala (se adreseaza copiilor cu probleme severe in invatare, precum si copiilor cu probleme fizice sau psihologice) (Slavin, 2006).
Programele concepute pentru prevenirea abandonului scolar se bazeaza pe cunoasterea factorilor asociati cu acest fenomen:
abordarile centrate pe scoala (programe si practici cu scopul de a creste posibilitatile de succes scolar ale elevilor (optimizarea diagnozei abilitatilor elevilor, adaptarea instructiei la nevoile individuale ale elevilor, modelarea evaluarii astfel incat sa recunoasca eforturile elevilor, utilizarea tehnologiei pentru a asigura instruirea elevilor cu nevoi speciale) si cu scopul de a consolida relatiile sociale pozitive si climatul de suport in scoala (programe care sa aduca impreuna adultii si elevii);
abordarile centrate pe mediu (strategii care sa raspunda conditiilor externe nefavorabile, prin dezvoltarea relatiilor familie-scoala, revizuirea curriculum-ului astfel incat sa rezoneze cu experientele de viata ale elevilor, programe de consiliere vocationala in stransa legatura cu piata muncii);
abordarile centrate pe construirea de sisteme (activitati prin care se asigura elevilor accesul la diferitele forme de invatamant: construirea de scoli in apropierea comunitatii in care traieste elevul, imbunatatirea calitatii instruirii si a curriculum-ului) (Encyclopedia of Education, 2002).
