|
|
|
Regnul Fungilor
Introducere
Ciupercile (REGNUL FUNGI) constituie un grup aparte, diferit de plante deoarece, spre deosebire de acestea din urma, el nu contine clorofila. Se hranesc cu organisme vii sau moarte, exact ca animalele. Nu au nici radacina, nici tulpina, nici frunze si nici flori si se reproduc intr-un mod specific. Exista peste 100.000 de specii de ciuperci.
Oriunde in lume unde viata este posibila, se gasesc ciuperci. Acestea traiesc pe animale vii sau moarte, pe plante, in aer, pe sol si in apa, foarte multe dintre acestea fiind insa atat de mici incat nu se pot observa cu ochiul liber. Din aceasta cauza ciupercile se impart in ciuperci superioare (buretii) si ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere). Pe langa aceasta impartire, ciupercile se grupeaza in patru clase:
Arhimicete-ciuperci microscopice si parazite
Zigomicete-ciuperci de obicei saprofite
Ascomicete- ciuperci saprofite sau parazite
Bazidomicete-ciuperci superioare
Regnul fungi
Ciupercile sunt organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare, microscopice sau macroscopice. Corpul este alcatuit din celule multinucleate, numite hife, care formeaza un miceliu. De asemenea, ele prezinta un perete celular de natura chitinoasa, sau (rar) celuzoica, in citoplasma existand glicogen si picaturi de ulei. Ciupercile nu au clorofila, din aceasta rezultand o nutritie heterotrofa, fie saprofita, fie parazita.
Alcatuirea
Ciupercile se impart, dupa cum am mai spus, in ciuperci superioare si ciuperci inferioare.
Manatarca (numita 'hrib' sau 'pitarca')- Boletus edulis este o ciuperca superioara tipica. Este alcatuita dintr-un picior si o palarie carnoasa. Sub aceasta palarie, lamele roz sau inchise la culoare sunt dispuse in raze. Piciorul si palaria constituie un intreg, carpoforul, care este partea vizibila a ciupercii. In afara de acesta, ciuperca desfasoara sub pamant o retea de filamente subtiri si fragile-miceliul.
Miceliul joaca rolul unei radacini: extrage din sol si din resturi vegetale apa si alimentele de care ciuperca are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, niste structuri delicate cu pereti subtiri, care contin protoplasma. Hifele cresc foarte repede in lemn, sol sau in orice suprafata care asigura hrana ciupercilor.
Ciupercile inferioare sunt foarte diferite. Ele nu au carpofor, ci se compun numai din miceliu. Cele mai cunoscute sunt ciupercile de mucegai, care se dezvolta pe mancare, si drojdia de bere, folosita la fabricarea berii sau a painii.
Hranire
Deoarece ciupercile nu au clorofila in componenta lor, ele nu isi pot produce propria hrana. Din aceasta cauza ele se hranesc cu ceea ce se numeste hrana organica, adica hrana ce a fost preparata in prealabil de o planta sau un animal viu. Ciupercile folosesc enzime pentru a transforma hrana intr-un lichid. Nutrientii lichizi sunt apoi absorbiti in ciuperca si folositi pentru a furniza energie. Cipercile saprofite sunt cele care traiesc pe plante si animale moarte. Ciupercile parazite sunt cele care se hranesc folosind plante sau animale vii, ca Plasmopara viticola, care ataca via.
Reproducere
Buretele de camp este un bun exempu pentru intelegerea reproducerii ciupercilor superioare, sau bazidomicete. Ciupercile prezinta alternanta de generatii: gametofitica si sporofitica, din care predomina faza diploida, adica generatia sporofitica. Carpoforul ciupercilor(piciorul si palaria) constituie un fel de fruct; lamelele palariei produc nenumarate celule microscopice, sporii, granule foarte fine, invizibile pentru ochiul liber. Acesti spori se desprind de palarie, cad pe sol, germineaza si produc un nou miceliu.
Acesta creste putin cate putin; se asociaza cu un alt miceliu si formeaza un nou carpofor, adica o noua ciuperca. Miceliul ciupercilor poate trai si se poate dezvolta timp indelungat, atingand uneori o marime exagerata. Ciupercile inferioare, care nu au carpofor, isi au sporii direct pe miceliu.
Ciupercile au forme variate. Unele, cum sunt manatarcile, nu au lamele sub palarie, ci pe o suprafata care seamana cu un burete, alcatuita din tuburi minuscule. Extremitatea acestor tuburi prezinta mici orificii, numite pori; in aceste orificii se formeaza sporii necesari pentru reproducere. Zbarciogii au forma foarte speciala; o palarie de forma ciudata, ciuruita de alveole. Daca unele ciuperci, cum sunt manatarcile sunt delicioase la consum, altele sunt veninoase si toxice- ca muscarita (Amanita muscaria)- sau chiar mortale, cum este ciuperca alba(Amanita phalloides).
Importanta
Multe ciuperci au un rol benefic in natura. Pentru a se dezvolta, ele absorb substantele nutritive din frunzele moarte si resturile lemnoase adunate pe sol; astfel, ele contribuie la descompunerea si dezagregarea acestor elemente vegetale care, fara actiunea ciupercilor, ar acoperi rapid padurile. Alte specii (hribi, amanite sau vinecioare) formeaza micorize, pe radacinile arborilor din paduri (pini, stejari, castani). Datorita acestora, arborii absorb mai usor substantele necesare pentru crestere si, in schimb, ciupercile beneficiaza de adapost si de hrana. Dimpotriva, alte ciuperci sunt daunatoare: ele sunt parazite. Este cazul manei sau taciunelui, tipuri inferioare de ciuperci care pot distruge campuri intregi de grau sau porumb. Alte ciuperci paraziteaza omul, producand maladii numite micoze.
Studiul ciupercilor este numit micologie, iar astazi exista micologisti in toate marile universitati. Ciupercile sunt crescute pe jeleu transparent, iar cresterea si viata sunt studiate. Dintr-o astfel de cultura, de Penicillium, obisnuita ciuperca verde care creste pe fructe si pe gem, a fost descoperita penicilina.
Penicilina este un medicament ce face parte din descoperirile secolului XX, dar oamenii s-au folosit de ciuperci din timpuri stravechi pentru a face bauturi alcoolice si branza. Vechiul Testament mentioneaza paine crescuta, adica paine careia i s-a adaugat drojdie de bere pentru a creste. In industria berii si a vinului, alte ciuperci produc enzime care sparg zaharul in alcool, proces numit fermentare.
Stiati ca..
Reteaua de filamente subterane ale ciupercilor poate da nastere mai multor picioare si ca acestea sunt de obicei dispuse sub forma unor cercuri regulate, numite "cercuri ale vrajitoarelor"?
Reiesind din valoarea alimentara a ciupercilor, exista urmatoarele categorii de ciuperci:
1. ciuperci comestibile - specia este consumata si mult dupa aceasta, neantrenand probleme grave. Nu necesita prelucrare suplimentara. Se recomanda doar curatirea si oparirea ciupercilor cu apa clocotita. Conditii de respectare a precautiei ciupercilor: absenta riscului de confuzie, culegerea speciilor intr-un numar nepoluat, stare buna de conservare si prospetime, preparare suficienta, consumare moderata, absenta reactiei alergice, un deficit enzimatic.
2. specii necomestibile - nu contin substante otravitoare, nu se intrebuinteaza in alimentatie din cauza gustului neplacut sau al mirosului, care nu dispar chiar si in timpul prepararii culinare sau sunt de o consistenta particulara (lemnoasa, coriacee, elastica), sau sunt de marime foarte mica fara interes alimentar.
3. specii respingatoare - sunt specii, ale caror toxicitate nu este cunoscuta. Aceste specii sunt putin sau deloc studiate. O parte din specii sunt uneori confundate cu specii toxice sau mortale.
4. specii toxice - simptoamele pot provoca simple inconforturi digestive pana la grave sindroame. Inceputul e precoce, de 30 min pana la cateva ore. Intoxicatiile pot sa se manifeste prin diaree, vomitari, greata, dureri violente, tulburari cardiace si a tensiunii arteriale, sudori, salivatie, dereglari nervoase, uscarea mucoaselor. Simptoamele sunt de gravitate si durere variata.
5. specii otravitoare - include ciuperci, care antreneaza cazuri mortale de intoxicare din cauza substantelor otravitoare, precum oxinele. Primele simptoame apar dupa mai multe ore (6-12 ore pana la 24-48 de ore si mai mult), dereglari hepatice, renale. Pot fatale. Produc sindroame de latente scurta si lunga si intoxicatii extrinseci.
6. Ciuperci halucinogene
Informatii de baza:
Exista doua tipuri de ciuperci halucinogene care cresc in mod natural in zonele impadurite din regiunile cu clima temperata.
Liberty Cap este mica si maro cu o proeminenta mai inchisa la culoare in varf. Are un picior lung , cu un mic guleras la nivelul palariei. Fly Agaric este o ciuperca frumoasa , cu palaria rosie cu pete albe (ca acelea pe care le intalnim in cartile ilustrate cu povesti pentru copii).
Sa cunoastem efectele dar sa nu uitam si riscurile asociate :
Efectele ciupercilor halucinogene sunt similare LSD-ului, dar 'calatoriile' pot fi mai intense. Consumate in cantitati mici pot genera o stare de bine, marirea pupilelor si a ritmului cardiac. Dozele mari produc halucinatii. Daca consumatorul nu este experimentat sau este anxios ori nemultumit calatoriile mentale pot fi extrem de neplacute, caracterizate prin frica intensa si pot evolua catre un episod psihotic.
Ambele tipuri de ciuperci pot produce ameteala, dureri de stomac si senzatie de voma.
ATENTIE ! Exista multe tipuri de ciuperci mai ales cu palaria de culoare rosie ca si Fly agaric, care sunt asemanatoare cu ciupercile halucinogene, dar care sunt otravitoare. Diferentierea intre ciupercile halucinogene si cele otravitoare este dificil de realizat. Daca nu culegi ciuperca potrivita poti sa te otravesti, iar consecintele pot fi fatale. Consumata in cantitate mare Fly agaric poate fi la randul ei otravitoare.
