|
|
|
Metode de studiere a liderului echipei sportive.
Psihosociologia recomanda pentru domeniul activitatii sportive, utilizarea unui sistem de metode de studiere a liderului:
Observarea comportamentului membrilor echipei in situatii de grup, situatii care permit emergenta activitatii liderului.
Folosirea asociatiilor cere membrilor grupului sa numeasca persoanele pe care le-ar propune ca lideri si sa descrie caracteristicile fiecaruia dintre cei denumiti, caracteristici ce-i fac dezirabili ca lider.
Compararea liderului cu ceilalti membri ai echipei.
Studiul caracteristicilor axiologice, psihologice, sociale ale liderilor apartinand diferitelor echipe.
La acestea se pot adauga o serie de alte procedee, cum ar fi: studiul datelor biografice, evaluarea prin observatori calificati, teste de inteligenta si de personalitate, chestionare, interviuri. Cele mai frecvente abordari in studiul eficientei conducerii in domeniu! sportiv sunt: observatia comportamentului si chestionarul. Cercetarile centrate pe determinarea particularitatilor sau factorilor care conditioneaza succesul liderilor, in cadrul administrarii unor inventare de personalitate, nu au putut fi generalizate in domeniul psihologiei personalitatii, exista argumente care sustin conceptul potrivit caruia indivizii poseda anumite dispozitii care par constante, consistente si neschimbate in timp si in orice situatie: nivelul anxietatii, sociabilitatea si cautarea noilor experiente. in examinarea numeroaselor inventare de personalitate, dispozitiile evaluate: extroversiunea (sociabilitatea si activitate), psihotismul (psihopatie, impulsivitate, dorinta de cautare a unor experiente noi si probabil periculoase) si nevrotismul (emotivitatea, tristete si anxietate) descrise de Eysenck ca trasaturi esentiale ale personalitatii impun a fi corelate cu situatiile specific sportive.
Dispozitia care a fost mai mult studiata in psihologia sportiva este nevrotismul/emotivitatea folosindu-se Chestionarele celor 16 factori ai personalitatii si Inventarul Personalitatii conceput de Eysenck (Eysenck ,1968).
Modalitatea conceputa pentru a evalua comportamentul liderilor, este Chestionarul pentru Descrierea Comportamentului Liderului ( CDCL ) prin care s-a identificat relatia intre lider si sportiv caracterizata de comportamente cum sunt sociabilitatea, increderea reciproca, caldura si respectul. Scoala Liderilor in Sport (SLS) elaborata de Chelladurai si Saleh identifica cinci comportamente ale antrenorilor: comportamentul de instruire, comportamentul autocratic, comportamentul demnocratic, suportul social si comportamentul remunerativ.
Pe baza teoriei contingentiale a lui Fiedler, a fost creata scoala Celui mai Putin Preferat Coleg de Munca ( PPC). Aceasta metoda este folosita pentru a determina sensibilitatea si empatia liderului fata de membrii echipei pe care liderul il prefera cel mai putin. Un lider care puncteaza mult pe PPC este socotit ca fiind orientat spre persoana sau spre relatiile cu persoanele respective, adica poate avea sentimente pozitive sau de sustinere fata de un membru al grupului care nu este simpatizat sau care poate sa nu fie productiv. In contrast, liderul care puncteaza putin pe PPC tinde sa fie orientat mai mult catre sarcina pe care o are de indeplinit.
Pentru a evalua conducerea transformationala, a fost creat Chestionarul privind multimea de Factori care influenteaza conducerea Acesta este completat, in paralel, de catre sportiv si lider. Metoda determina comportamentele de conducere transformationala (motivatia individuala sau conducerea carismatica, consideratia individualizata, stimularea intelectuala si inspiratia), tranzactionala (rasplata contingenta si administrarea prin exceptie) si permisiva.
O modalitate mult mai obiectiva pentru a evalua comportamentele este observarea directa a comportamentului vizat. Scala Evaluarii Comportamentului Antrenorilor permite cercetatorului sa codifice si sa analizeze comportamentele reale asa cum apar ele in mediul natural. Comportamentele sunt clasificate ca fiind reactionale, spontane, cu subdiviziuni ale fiecarei categorii.
Deplasarea cercetarilor de la trasaturi ca atare spre interactiunea lor a sugerat si prelucrarea rezultatelor prin metode factoriale. Au fost astfel identificate 3 mari categorii de factori:
a) categorii ce descriu diferite abilitati ale liderului: abilitati sociale si interpersonale, abilitati tehnice, abilitati intelectuale, competente de sustinere a sarcinilor de grup;
b) categorii privitoare la relatia liderului cu grupul sau: mentinerea coeziunii, a standardelor de performanta, controlul informai al grupului, comportamentul de sustinere, relatii armonioase cu grupul;
c) categorii privitoare strict caracteristicile liderului: predispozitie spre asumarea responsabilitatii, control emotiv, integritate perrsonala, comunicativitate, ascendenta, trasaturi pozitive de caracter, experienta si activitate
In esenta, realizarilesitendinteleactualemajoreincercetarea personalitatii liderului se prezinta astfel:
a) deplasarea accentului de la viziunea atomista, a studiului trasaturilor spre o conceptie integrativa, de tip factorial;
b) evidentierea factorilor motivationali ca un suport energetic si directional esential in achizitionarea si mentinerea conducerii;
c) medierea efectelor personalitatii asupra eficientei conducerii de insasi interactiunea acestei personalitati cu situatia de conducere, inclusiv variabilele ce tin de subordonati;
d) identificarea unor variabile de personalitate de tip fluid, necristalizat si care sustin adaptabilitatea si flexibilitatea comportamentala a liderului;
e) studiul unor variabile, hipercomplexe si dinamice, intr-o maniera stiintifica riguroasa.
Intr-o echipa sportiva alegerea liderului se face pe baza simpatiei de care acesta se bucura in sanul echipei, criteriu la care se adauga: aprecierea aptitudinilor reale, manifestate in domeniul activitatii sportive.
De-a lungul timpului s-au folosit metode diferite pentru determinarea trasaturilor liderului. Au fost discutate variabile ca: varsta, calitatile motrice, aspectul fizic al persoanei, exprimarea, cunostintele, inteligenta, originalitatea, capacitatea de a lua decizii, spontaneitatea, increderea in sine, controlul starilor afective, statutul economic si social, popularitatea, prestigiul, adaptabilitatea.
Dintre acestea, unele variabile sunt in corelatie pozitiva cu functia de conducator, altele in corelatie negativa. Realizandu-se, spre exemplu, un experiment pe o echipa s-a aplicat un Chestionar al atitudinii fata de sine si fata de altii. Chestionarul a fost alcatuit pe urmatorii factori: egocentrism, anxietate, complexe, nevrozism, spirit de dominare.
In urma prelevarii raspunsurilor subiectilor se contureaza trei profiluri de lideri:
Indici ridicati de ordin valoric, cu un inalt spirit de cooperare, fara complexe, cu un spirit de dominare accentuat, dublat de un status social ridicat. Se evidentiaza printr-un excelent camp axiologic si preferential, indici favorabili de atitudine fata de ceilalti.
Un izolat are indicele status-ului social la o valoare extrem de scazuta, iar indicele de cooperare este in discrepanta cu cea mai ridicata valoare a spiritului de dominare; toate acestea pe un fond valoric bun, recunoscut. Acest fapt pledeaza in favoarea ideii ca, desi valoros, un coechipier trebuie sa prezinte si caract. psiho-sociale favorabile pentru a fi util echipei.
Un profil al unui jucator care aspira la functia de lider, avand indici ridicati la toate caracteristicile cu exceptia spiritului de cooperare, un egocentrism ndicat. De asemenea, se manifesta si un spirit de dominare exagerat, rod firesc al egocentrismului.
