|
|
|
Relatia temperatura-vietuitoare
Temperatura constituie factorul care determina in mare masura repartitia vietuitoarelor pe Glob si deci, determina activitatea biocenozelor.
In tara noastra, variatiile de temperature produc modificari in activitatea biocenozelor in functie de anotimp. In unele ecosisteme , aceste variatii sunt mai mici (de exemplu, in pesteri, rauri de munte, etc.) . In alte ecosisteme (de exemplu, paduri de stejar, pajisti de campie , etc.) , vietuitoarele suporta variatii mari de temperatura de la un anotimp la altul.
Procesele vitale se desfasoara, de regula, intre 0 si 40 de grade C. Sub 0 grade apa din celulele vii ingheata, iar peste 40 unele proteine celulare se coaguleaza. Cu toate acestea sunt organisme care suporta temperaturi mult mai scazute sau mai ridicate (de exemplu animalele din zonele polare sau desert). Procesul este posibil datorita adaptarilor specifice in functie de regimul termic
- Relatia plante-temperatura
Temperatura influenteaza cresterea plantelor , momentul germinatiei, al aparitiei frunzelor si florilor, precum sic el al coacerii fructelor si semintelor etc.
|
Procese influentate de temperatura |
Aspecte |
|
Fotosinteza |
La majoritatea plantelor fotosinteza creste in jurul temperaturii de 30 grade C. Sub 0 grade C ea se produce numai la conifere. |
|
Germinatia |
Fiecare specie de plante are o temperatura tipica pentru germinatie . Adesea la unele plante semintele sunt supuse, un timp, inainte de germinatie, unor temperaturi scazute numai astfel incoltind (cereale de toamna) . |
|
Cresterea tesuturilor conducatoare |
Datorita diferentelor mari de temperatura dintre anotimpuri in zona temperata la foioase inelele anuale sunt mai usor de recunoscut decat la arborii ecuatoriali. |
|
Caderea frunzelor toamna |
La baza petiolului dupa caderea frunzelor se formeaza straturi de suber care vor impiedica uscarea provocata de inghet. |
- Relatia animale-temperatura
Animalele au numeroase adaptari legate de temperatura. Speciile din zonele reci au indivizi mai voluminosi decat speciile inrudite din zonele calde (ursul polar - ursul brun) ; Astfel, ei pierd mai putina caldura deoarece suprafata corpului este mai mica in raport cu volumul lor.
Tot in zonele reci, vietuitoarele au extremitatile mai scurte in comparatie cu speciile inrudite din zonele calde. Datorita acestor adaptari ele pierd mai putina caldura.
Din punct de vedere al variatiei temperaturii corpului fata de cea a mediului, animalele sunt poikiloterme si homeoterme.
Poikilotermele (nevertebrate, pesti, amfibieni, reptile) au temperatura corpului variabila in functie de temperatura mediului inconjurator, homeotermele (pasari si mamifere) avand o temperatura a corpului aproape constanta (in timpul somnului temperatura corpului este mai scazuta) .
Animalele homeoterme supravietuiesc unor diferente de temperaturi extreme. Cele de la poli au de obicei cantitati mari de grasime care formeaza un strat termoizolator. In desert animalele au culori deschise pentru a reflecta lumina iar ziua stau ascunse in nisip. In zonele temperate, la venirea iernii, unele animale migreaza sau intra in repaus hibernal (somn de iarna) ; in ambele cazuri , scade mult temperatura corpului si deci intensitatea metabolismului.
Pentru reglarea temperaturii corpului, animalele au sisteme functionale care difera de la o specie la alta :
dilatarea sau contractia vaselor de sange;
intensificarea sau incetinirea activitatii glandelor sudoripare;
diferite miscari (tremuraturi, batai din aripi, din urechi, etc.);
comportamente specifice (adapostire, strangerea extremitatilor, gruparea mai multor indivizi la un loc, etc.).
Temperatura actioneaza in orice ecosistem ca un factor limitant foarte important. Valorile termice intervin favorabil sau nefavorabil asupra biocenozelor, in functie de adaptarile indivizilor fata de temperatura.
