|
SISTEMUL MUSCULAR
In figura sunt prezentati muschii de mai jos, cu denumirile lor din latina.
Principalele grupe de muschi
Muschii capului:
Muschii mimicii (cutanati), frontali si occipitali;
Muschii din jurul orificiilor nazale si bucale, constrictori si dilatatori;
Muschii masticatori.
Muschii gatului si cefei:
Pielos al gatului;
Sterno-cleido-mastoidieni;
Hioidieni.
Muschii Trunchiului:
Pe fata posterioara a trunchiului sunt muschii trapezi, marii dorsali si muschii santurilor vertebrale (in plan profund);
Pe fata antero-laterala sunt muschii toracici (pectorali, dintati, intercostali) si abdominali (drepti si oblici);
Prin contractie, muschii abdominali participa la defecatie, mictiune si expiratie;
Intre torace si abdomen se gaseste muschiul diafragma care este boltit spre torace.
Musculatura membrelor superioare:
Muschii de pe centura scapulara;
Muschii membrului propriu-zis: brat (biceps, triceps), antebrat (flexor si extensori ai mainii, pronatori si supinatori), muschii mainii.
Musculatura membrelor anterioare:
Muschi de pe oasele centurii pelviene (fesierii);
Musculatura membrului propriu-zis: musculatura coapsei (cvadricepsul, croitorul, aductorul, bicepsul femural), musculatura gambei (muschii gambei extensori ai piciorului, ponatori supinatori iar posterior se gaseste tricepsul sural.
Muschii reprezinta elementele active ale aparatului locomotor.
Sub actiunea impulsurilor nervoase, ei se contracta sau se
relaxeaza. Prin intermediul nervilor, muschii pot primi impulsuri
voluntare (contractii voluntare, la muschii striati - scheletici
-) sau involuntare (contractii involuntare, la muschii netezi sau
cardiac).
Dupa forma, dispunere, mod de contractie,
muschii sunt categorisiti in doua clase:
1. Muschi
viscerali, netezi,
care se gasesc dispusi in peretii organelor interne (stomac, intestine,
artere etc.). Intreaga masa se contracta lent, involuntar, primind
impulsuri vegetative.
2. Muschi
striati, care se subimpart in doua tipuri: cardiaci, cu contractii
involuntare, si scheletici,
cu contractii mixte, de obicei voluntare.
Muschii scheletici se insera pe oase, pe care le
pun in actiune. Un muschi are doua sau mai multe puncte de
insertie, dintre care unul este de origine, iar celalalt (celelalte)
sunt de insertie, reprezentat, de cele mai multe ori printr-un tendon.
Intre ele se gaseste masa (corpul) muschiului.
Dupa dispozitia fibrelor masei musculare in raport
cu tendonul, muschii scheletici se impart in:
- Muschi
fusiformi, cu fibre lungi, paralele pe lungime, permitand
miscari diverse, dar cu forta scazuta
(sternocleidomastoidian, croitor
etc.);
- Muschi
penati, cu tendonul in centru sau lateral si fibrele musculare
dispuse oblic pe acesta si pe lungime, executand miscari cu
forta crescuta (brahial etc.);
- Muschi cu mai
multe origini si un singur tendon terminal (biceps, triceps, cvadriceps, sternocleidomastoidian). Sunt muschi
mari, puternici;
- Muschi cu
intersectii tendinoase (dreptii
abdominali).
In raport cu modul de functionare, muschii pot fi:
- agonisti,
care realizeaza aceeasi miscare (apropie doua oase),
- antagonisti,
care participa la miscari pe aceeasi directie, dar in
sensuri opuse (unul apropie doua oase, celalalt le
departeaza; de exemplu, bicepsul si tricepsul).
La exterior, muschii prezinta o teaca
membranoasa, numita epimisium.
Ea ii separa de organele invecinate, facand insa corp comun cu
tesutul conjunctiv subdermic, periost, aponevroze, tendoane etc.
In interior, muschiul prezinta o structura
fasciculata, fiecare fascicul fiind delimitat de o teaca colagenic -
conjunctiva (perimisium).
Fasciculele sunt impartite in fibre, de asemenea, acoperite de o
teaca conjunctiva, endomisium.
Aceste trei teci au legatura intre ele, fiind mai bine vizibile la
muschii biceps, triceps, cvadriceps etc. Ele sunt constituite din fibre
colagenice, reticulare, elastice, celule fibroblastice, histiocite, adipocite
etc.
Fibrele musculare ocupa volumetric in jur de 70 - 85%
din muschi, iar tecile conjunctive cam 15 - 30%.
Tendoanele
sunt cordoane de tesut conjunctivo - fibros, situate la capatul muschiului,
inserandu-se pe os.
Lucrand strict sub control nervos, muschii sunt bogat inervati de fibre motorii, senzitive
si vegetative, metabolismul si functionarea lor depinzand
integral de starea inervatiei.
Fibrele motorii provin
din ganglionii spinali, sau din nervii cranieni.
Legatura axon - fibra musculara se face
printr-o sinapsa modificata, numita placa motorie.
Executand functii complexe, muschiul striat
dezvolta un metabolism activ, ceea ce necesita o irigare
sanguina bogata. Reteaua capilara din jurul fibrelor
musculare are o suprafata de 4 - 6 ori mai intinsa decat cea
tegumentara.
Fibra musculara
este o celula alungita, cu fibrile contractile in citoplasma. Ea
este unitatea morfo-functionala a muschiului. Are o forma
fusiforma, conica, cvasicilindrica si dimensiuni de ordinul
a 1mm (la muschiul scaritei) - 34 cm (la muschiul croitor)
lungime si 10 - 100 microni diametru.
De obicei, fibrele musculare sunt mai groase la barbat
decat la femeie si la indivizii bine intretinuti comparativ cu
cei mai prost hraniti. Dezvoltarea muschiului se face prin
ingrosarea fibrelor, ca urmare a cresterii catitatii de
sarcoplasma si a continutului fibrilar.
Fibrele pot traversa longitudinal intreg muschiul, sau
se pot opri undeva in masa acestuia, efilandu-se. In general, circa 98% din
fibre sunt inervate de o singura placa neuro-musculara,
situata la mijocul acestora, dar sunt si cazuri cand o placa
neuro-musculara inerveaza mai multe fibre.
Fibra musculara
este alcatuita din: membrana,
numita sarcolema, citoplasma (sarcoplasma), si
aparat fibrilar.
Sarcolema este
o membrana aproape continua, ce prezinta un orificiu de intrare
a fibrei nervoase. Se constituie dintr-un complex elastic, subtire,
bistratificat; stratul intern, mai subtire (circa 70 Ångstromi), se
numeste membrana plasmatica, iar cel extern, mai gros (de circa
300 - 500 Ångstromi), numit membrana externa, are o elasticitate
foarte mare.
Sarcolema se continua cu tesutul conjunctiv dintre
fibrele musculare, iar in interior se conecteaza cu membranele Z ale
miofibrilelor. Functional, sarcolema stabileste legatura dintre
interiorul si exteriorul celulei, prin intermediul sistemului de
canalicule T, importanta cale pentru schimburile de substante cu
lichidul intercelular. De asemenea, sistemul T detine rolul primordial de
transmisie a impulsului nervos de la placa neuro-musculara la miofibrile.
Sarcoplasma
este citoplasma celulara, formata din miofibrile si
citoplasma necontractila.
Miofibrilele formeaza ionoplasma. Ele ocupa cam 60 -
80% din masa si volumul fibrei, prezentandu-se ca filamente de 1 - 3
micrometri diametru si de lungime egala cu a fibrei. Miofibrilele nu
poseda membrana proprie. Spatiul dintre ele este ocupat de
citoplasma, mitocondrii si reticul endoplasmatic. Intr-o fibra
se gasesc in jur de 1000 - 1100 de miofibrile, care se dispun paralel pe
axul lung al acesteia. Astfel, fibra capata un aspect striat
longitudinal.
Structura lor
este consecinta succesiunii de discuri formate din material proteic cu
indice de refractie diferit (luminos sau intunecat) de-a lungul fibrelor,
ceea ce le confera aspectul striat transversal. Discurile sau benzile
luminoase, clare, izotrope, monorefringente in lumina polarizata sunt
mai subtiri si poarta denumirea de benzi I, iar cele anizotrope, intunecate, birefringente, mai
groase, se numesc benzi A.
Benzile A sunt impartite in doua segmente
egale de o banda clara, H
(Hensen), iar cele I de banda
intunecata Z (Zwischenscheibe, numita si Stria Amici); aceasta traverseaza
toate miofibrilele, atasandu-se la sarcolema. Rolul sau este de
a mentine raporturile interfibrilare. In timpul relaxarii exagerate a
fibrilelor, in centrul striei H, clare, apare membrana M, intunecata, unde se prind filamentele de
miozina. De-o parte si de alta se gasesc doua arii mai
luminoase, numite liniile L.
Intre doua membrane Z (intre centrii zonelor luminoase
I) se gaseste un sarcomer;
el este unitatea morfo-histo-functionala a miofibrilelor. In general,
lungimea sarcomerilor ajunge pana la 2,5 microni. Intr-o fibra sunt
cam 10 - 20 de milioane de astfel de unitati.
Filamentele de
miozina participa la formarea discului intunecat A, avand in
mijloc o umflatura (membrana M). Au cam 140 - 160 de Ångstromi in
diametru si lungimi de 1,6 microni. Sunt constituite din cate 200 de
molecule de miozina, aranjate intr-o retea hexagonala,
densa.
Filamentele de
actina formeaza discul clar I, inserandu-se cu un capat
pe membrana Z, iar cu celalalt intercalandu-se printre filamentele de
miozina, oprindu-se in apropiera zonei H. Diametrul lor ajunge pana
la 50 - 70 de Ångstromi, iar lungimea la 2,05 microni. Sunt mai putin
dense decat filamentele de miozina. Per sarcomer, se gasesc circa
1200 molecule, provenind din doua filamente.
Fiecare miofibrila are in componenta aproape
1500 de filamente de miozina si 3000 de filamente de actina, fiecare filament de miozina avand in
juru-i 6 filamente de actina, iar unul de actina 3 de
miozina. Raportul numeric este de 1/2, iar cel molar de 4 actina la 1
mizina.
Cu exceptia zonei H, discul A este constituit din
filamente groase de miozina si subtiri de actina. Zona
clara H constituie elementul elastic al miofilamentului, unde are loc
extensia acestuia. Este formata din filamente de miozina si unul
extensibil, proteic, S, ce pare a uni filamentele de actina intre ele.
Discul A este mai bogat in substante minerale comparativ
cu discul I; astfel, primul contine in special Ca++, Mg++, K+, iar cel de-al
doilea Creatinfosfat (CP, CF), Acid
Adenozintrifosforic (ATP), Acid Adenozindifosforic (ADP), lipoide etc. Glicogenul, principala
substanta de conversie energetica a muschiului, atinge
concentratii considerabile in sarcoplasma si discul A, care, se
pare, exercita o actiune ATP-azica (de descompunere asupra ATP),
generand energia necesara contractiei.
Proteinele se gasesc in proportie de 54 in discul
A, 36 in discul I, 3 in substanta S si 6 in membrana Z.
Sarcoplasma
nediferentiata se prezinta sub forma unui gel amorf,
rosu. Biochimic, constituie un amestec de ioni: K+, Na+, Ca++, Mg++, PO4---,
dizolvati in apa, substante organice, necesare metabolismului
celular: enzime proteice si
mitocondrii, aflate in stransa legatura cu filamentele de
actina (au rol in utilizarea ATP). Sarcoplasma nediferentiata
ocupa cam 20 - 30% din masa celulara. Ea cuprinde doua
fractiuni:
- sarcoplasma
interfibrilara, bogata in organite celulare (mitocondrii,
fragmente de reticul endoplasmatic, incluziuni organice: proteine, aminoacizi
liberi, acizi grasi liberi, miogen, globuline, glicogen, enzime etc.)
- sarcoplasma
periferica, unde se gasesc mitocondrii, nucleu, aparat Golgi,
reticul endoplasmatic, lizozomi, glicogen, lipopigmenti, ATP etc.
Reticulul
endoplasmatic are doi componenti: reticulul sarcoplasmatic (RS), identic cu al celorlalte celule,
si sistemul T, tubular
transvers, ca o continuare a membranei si a spatiului intercelular
inauntrul celulei.
Tuburile sistemului T invaluie fiecare miofibrila
printr-o formatiune inelara la nivelul membranei Z, sau la nivelul
jonctiunii discului I cu discul A, cu cate doua inele per fibra.
Tubulii, ovalari in sectiune, au conductante scazute pentru Cl-,
Na+, K+, comparativ cu membrana celulara.
Tipul si cantitatea enzimelor din citoplasma depind de regimul anaerob sau aerob
al metabolismului celular, reunind cam 50% din proteinele solubile din
muschi.
Dupa cantitatea de sarcoplasma, mioglobina
("hemoglobina musculara"), rezerva de oxigen, avem urmatorele tipuri
de fibre musculare:
- fibre rosii,
cu un continut mai ridicat in mioglobina, cu contractii lente
(peste 3,5 ms), puternice, functionand aproape continuu si obosind
greu (muschii antigravitationali, cu metabolism preponderent
oxidativ);
- fibre albe,
cu numeroase miofibrile, mai sarace in mioglobina; au contractii
rapide (sub 3,5 ms) si obosesc usor. Au metabolism preponderent
glicolitic, anaerob.
Nu exista muschi alcatuit doar din fibre
rosii sau albe, dar exista muschi constituiti predominant
din fibre rosii sau albe. Astfel, extensorii au in special fibre
rosii, iar flexorii mai multe fibre albe.
La om a fost evidentiat un al treilea tip de fibre, intermediar, rozalii. Este posibil ca,
extrapoland, sa admitem ca acestea ar sta la originea celorlalte.
Adica, intr-un stadiu ontogenetic, cand muschii inca nu s-au
separat in flexori sau extensori, toti muschii scheletici sa fi
continut doar fibre rozalii. Pe masura stabilizarii unui anumit
regim de functionare si de metabolism, fibrele evolueaza spre
unul dintre aceste tipuri.
Proprietatile fibrelor musculare
Fibra rosie
Fibra alba
Metabolism aerob crescut
Metabolism anaerob crescut
Lipoliza intensa
Lipoliza slaba
Mici rezerve glicogenice (dependenta de glicogenul hepatic)
Rezerve glicogenice crescute (semidependenta de glicogenul hepatic)
Activitate ATP-azica slaba
Activitate ATP-azica intensa
Contractie lenta
Contractie rapida
Dimensiuni mici, tensiune mica, cvasicontinua
Dimensiuni mari, tensiune mare, intermitenta
Retea capilara bogata
Retea capilara saraca
Inervatie motoneuronala de dimensiuni reduse, cu conductanta lenta
Inervatie motoneuronala de dimensiuni mari, cu conductanta rapida
Prag reflex diminuat
Prag reflex crescut
Descarcare tonica reflexa
Descarcare fazica reflexa
Oboseala redusa
Oboseala intensa
Tipul de inervatie este raspunzator pentru rata metabolica
a unei fibre musculare, prin rolul trofic pe care-l joaca neuronul pentru
muschi. Prin inversarea inervatiei unei fibre rosii, aceasta
dobandeste un comportament de fibra alba; procesul invers este
mai putin pregnant, ca urmare a unei atare autonomii a fibrelor albe vis a
vis de inervatie.
Substantele care intra in structura muschiului striat
A. Proteinele.
Dupa colagen, sunt cele mai abundente substante organice din
organism. Ele se subimpart in:
a. Proteine solubile
sarcoplasmatice (3,5 - 7%): mioglobina,
miogene (albumine), enzime (circa 2/3 dintre enzimele musculare):
fosforilaza, fosfoglucomutaza, aldolaza, trifosfatizomeraza, enolaza,
creatinkinaza, 3-fosfogliceraldehidhidrogenaza, fosfoglicerokinaza, fosfogliceromutaza,
piruvatkinaza, lactatdehidrogenaza.
- miogenul
este un amestec de albumine A si B, un mare numar de enzime
glicolitice, respiratorii, proteolitice, fosfat-transferaze, lipolitice etc;
- mioglobina,
o cromoproteina rosie, care fixeaza temporar oxigenul,
constituind rezerva locala si imediata de oxigen.
b. Proteinele
insolubile, structurale,
se gasesc in proportie de 13 - 17,5% si reunesc proteinele miofibrilelor, proteinele granulare si proteinele stromei.
- proteinele
miofibrilelor constituie cam 60% din proteinele musculare, adica in
jur de 12% din totalul substantei organice, formand structurile
filamentoase contractile ale muschiului. Principalele proteine
miofibrilare contractile sunt actina
si miozina, iar troponina si tropomiozina regleaza procesul de
contractie.
Substanta
Continut procentual per 100 gr. tesut proaspat
Apa
72 - 80
Substante organice, din care:
20 - 26
Proteine
16,5 - 20,9
Glicogen
0,3 - 3
Lipide
1 - 3
Creatina + Creatin-Fosfat
0,2 - 0,55
Creatinina
0,003 - 0,005
Carnozina
0,25 - 0,4
Carnitina
0,02 - 0,05
Baze purinice
0,07 - 0,23
Aminoacizi liberi
0,1 - 0,7
Uree
0,04 - 0,14
Acid lactic
0,01 - 0,02
Saruri minerale
1 - 1,5
Aminoacizii din proteinele musculare;
rezultatele sunt raportate la azotul total de 16,7%.
Aminoacidul/Proteina
TROPOMIOZINA
ACTINA
MIOZINA
Cistina
0,7
1,34
1,4
Metionina
2,8
4,5
3,4
Tirozina
3,1
5,8
3,4
Triptofan
0
2,05
0,8
Glicina
8,8
5
1,9
Valina
3,1
4,9 - 6,3
2,6
Izoeucina si Leucina
15,6
8,25
15,6
Fenilalanina
4,6
4,8
4,3
Prolina
1,3
5,1
1,9
Serina
4,4
5,9
3,9
Treonina
2,9
7
4,95
Histidina
0,85
2,9
1,7
Arginina
7,8
6,6
7
Lizina
15,7
7,6
10,3
Acid glutamic
32,9
14,8
22,1
Acid aspartic
9,1
10,9
12,4
- miozina este componentul cel mai
important al muschiului (40 - 60% din proteinele miofibrilare, circa 4,8 -
7,2% din substantele organice totale). Prezinta structura
asimetrica, fibrilara, terminata la un capat cu o
portiune globuloasa. Lungimea moleculei ajunge la
1400 - 2000 de Ångstromi, iar diametrul la 100 - 200 de Ångstromi. Greutatea
moleculara tinde spre 450.000 - 500.000. Structural, filamentele de
miozina sunt asezate unul in continuarea celuilalt, pe cate 6 randuri
paralele, fiecare avand forma de baston, cu capatul globulos
iesit in afara. Prin scindare cu tripsina, se separa
doua fractiuni proteice: meromiozina
usoara (MMU, LMM
- Light Meromyosin), cu greutatea moleculara 150.000, care reprezinta
circa 1/3 din molecula miozinei, constituind portiunea prinsa in
manunchi, si meromiozina grea
(MMG, HMM - Heavy
Meromyosin), care este flotanta (2/3 din molecula).
Structura biochimica a miozinei cuprinde: acid glutamic (22,1%), leucina (15,6%), acid aspartic (12,4%), lizina (10,3%), arginina (7%), tirozina (3,4%), treonina (4,95%), metionina (3,4%), cistina (1,4%), serina (3,9%), alanina (6,3%), fenilalanina (4,3%), valina (2,6%), glicocol (1,9%), prolina (1,9%), histidina (1,7%), triptofan (0,8%).
- actina se
prezinta sub forma unor filamente lungi de circa 2000 de Ångstromi,
asezate cate 6 imprejurul unui de miozina. Cantitativ, constituie cam
15 - 25% din proteinele miofibrilare.
In decursul unei contractii, actina imbraca
doua forme interconversibile:
actina globulara, actina G, G-actina,
cu un diametru de 55 Ångstromi, legata de ATP, dand adenozintrifosfat-actina (ATPG),
necontractila.
- actina
fibrilara, actina F, F-actina, actina polimerizata, care,
legata cu ADP, da adenozindifosfat-actina
(ADPF), contractila. Formarea actinei F este posibila in
prezenta ionilor de Calciu si de Magneziu, asociati gruparilor
sulfhidrice (SH-) libere:
n(ATPG)<->n(ADPF)+nP, unde n = nr. de molecule, P =
grupare fosfat (PO43-).
Aminoacidul preponderent in actina este prolina.
- tropomiozina
constituie cam 10 - 12% din proteinele fibrilare; se prezinta sub
forma de filamente cu lungimi de 400 de Ångstromi, rasucite cate
doua filamente in jurul unuia de actina.
- troponina
este o proteina globulara, legata de tropomiozina, in
locuri specifice, repetarea sa in cadrul aceluiasi helix facandu-se
la 385 - 400 de Ångstromi (cam in acelasi loc al filamentului de
tropomiozina). Troponina se prezinta sub forma a trei fractiuni
structural - functionale:
- troponina C,
cu mare afinitate pentru ionii de Calciu si Magneziu, sub influenta
carora sufera modificari structurale;
- troponina I,
cu activitate inhibatorie asupra interactiunii dintre actina si
miozina, si implicit asupra contractiei, in absenta ionilor
de Calciu;
- troponina T,
care solidarizeaza complexul tropomiozina - troponina.
B. Substantele
azotate neproteice
a. Nucleotidele:
- acidul adenilic
(acid adenozinmonofosforic), AMP;
- acidul adenozindifosforic, ADP;
- acidul adenozintrifosforic, ATP;
- acidul guanidilic (GMP);
- acidul uridilic (UMP);
- acidul inozinic (IMP).
Cel mai important nucleotid ramane ATP, acidul adenozintrifosforic, cu
derivatii sai, ADP
si AMP, participand direct,
ca suport energetic, in procesul contractiei, prin hidroliza unui gram de
ATP rezultand circa 9000 - 12.000 de calorii. Refacerea ATP consumat se face pe
baza Creatinfosfatului (CF, CP), pe seama oxidarii aerobe a glucidelor (cu
randament de 38 de molcule de ATP dintr-una de glucoza), sau anaerob,
dintr-o molecula de glucoza rezultand 4 molecule de ATP.
Muschiul proaspat contine cam 0,2 - 0,4% ATP.
b. Creatina (acid
N-metil-guanidin acetic) se gaseste in proportie de 98%
in muschi, combinata cu fosfat (fosfagen, creatinfosfat, CF, CP), unde are ca rol principal
furnizarea de grupari macroergice pentru refacerea depozitelor de ATP,
consumate in cursul efortului muscular.
C + P = CP(CF) - geneza
fosfagenului (creatinfosfatului din
creatina si fosfat;
CP(CF) + ADP = ATP +
C - trecerea gruparii fosfat de la creatina la ADP, cu formare
de ATP si eliberare de creatina.
Creatina este sintetizata in ficat pe baza de
arginina si glicocol, in prezenta metioninei.
c. Creatinina,
anhidrida creatinei, este forma de eliminare a acesteia din organism;
C. Glucidele
musculare sunt: glicogenul,
care ajunge la concentratii de 0,5-3% din masa musculara, in
functie de regimul de functionare a muschiului, sau efortul
acestuia, si inozitolul.
D. Lipidele din
muschi sunt in principal fosfatide
si trigliceride. Ocupa
cam 0,5 - 3% din muschi. Fosfatidele (lecitine, cefaline, sfingomieline),
in proportii de 0,4 - 1%, se afla raspandite in mitocondrii,
membrane etc, iar trigliceridele (TGL) in tesutul conjunctiv. Colesterolul
se gaseste liber sau esterficat.
E. Substantele
minerale se intalnesc sub 1% din muschi. Cel mai raspandit
si, totodata, cel mai important element este Potasiul (320 - 400 mg.). Acesta manifesta puternice efecte
asupra functiilor de excitabilitate si contractilitate. Esential
este raportul dintre potasiu si
sodiu, urmatorul element ca pondere si importanta
(80 mg). Astfel, la scaderea concentratiei ionilor de potasiu,
corelata cu cresterea concentratiei ionilor de sodiu, are loc
abolirea mecanismului de contractie si adinamie. Urmatorii
cationi sunt Calciul (8 mg.)
si Magneziul (21 mg.), care
pun in functiune sistemul enzimatic muscular, prin influenta
pozitiva asupra contractiei. Alte elemente care se gasesc in muschi
sunt: P - 7 mg%, Cl - 78mg%, Bicarbonat, HCO3- (15 mg%), Fe
+++ (0,01%), Fluor, SO4--.