|
|
|
Invatarea - Activitate carcteristica varstei adolescente
Referindu-se la varietatea formelor de invatare specifice adolescentilor, Robert Gané le mentioneaza pe urmatoarele: invatarea prin ghidaj emotionali, invatarea cu ajutorul stimulilor relevanti, invatarea de algoritmi aplicativi, invatarea cu algoritmi care contin paradicmele domeniului, invatarea de cunostinte prin intermediul potentialului verbal evocator de experienta, invatarea prin discriminare multipla, invatarea sistemelor de rezolvare si a determinantilor incluse intr-o astfel de activitate.
Strategiile rafinate intalnite la adolescenti presupun aspiratii si interese variate, cu stimulari complexe ale potentialului intelectual facilitate de intreaga dezvoltare psihica. Intregul proces este inlesnit de limbaj ca sistem hipercomplex de autoreglare si autoperfectionare a intregii activitati psihice si comportamentale.
Activitatea intelectuala complexa si specifica perioadei adolescentei., invatarea se caracterizeaza prin profunde modificari in structura ei, prin constructia logica-formala si prin cresterea gradului de curiozitate dar, si prin cresterea complexitatii cresterii fenomenelor.
Tanarul manifesta o inclinare predilecta spre probleme filozofice pe fondul unui contact critic cu lumea valorilor. Contactul critic nu are contactul unei neadaptari sociale, si este cerut de cazul cand trebuie probata validitatea valorilor dar, si starea existentiala a nonvalorilor si a noncompetentelor.
Memoria si invatarea sufera in aceasta etapa cele mai profunde transformari. Tanarul stie ca prin reproducere realizeaza comunicare si ca reproducerea ar putea reprezenta dovada exersarii unui act de invatare.
Astfel se explica faptul ca in majoritatea cazurilor adolescentii manifesta foarte multa grija in retransmisia cunostintelor pentru care elaboreaza scheme rezumative care se caracterizeaza prin originalitate, eleganta si claritate, epuizand astfel subiectul lectie. Memoria logica devine forma cea mai importanta de memorare.
De altfel, memoria are un statut extrem de complex in exprimarea ei, si pe aceste planuri intersectate in care deserveste functii psihologice complexe. Dupa diferite conceptii, exista o memorie a ereditatii, inconstienta, cu un cod special, dar exista si o memorie a constiintei suprapusa peste prima si mai putin structurata. Constientizarea conduce la anularea efectelor negative. Astfel invatarea devine o expresie a amandurora.
Aceasta organizare a mecanismelor memoriei permite sa creasca eficienta mecanismelor memoriei de inmagazinare a cunostintelor, strategiilor de abordare a situatiilor diverse de invatare si experienta utila.
Continutul memorial la adolescent reflecta in mare masura interesele lui. Astfel el retine usor si cu placere acele date si fapte care se leaga de orientarea sa generala indreptata spre stiintele realiste sau umaniste, adesea aceasta selectie facandu-se in detrimentul celorlalte preocupari.
Memoria ajunge la performante foarte mari in aceasta perioada; ea este una din cele mai solicitate laturi ale activitatii intelectuale.
Daca in pubertate memoria de scurta durata este foarte activa, in adolescenta memoria de lunga durata se organizeaza prin acumulari si stocari de informatii cu ajutorul algoritmilor, dar organizare ce contribuie la sistematizarea, codificarea si decodificarea factorilor cu care se opereaza.
Angajarea adolescentilor in activitatea de invatare si in stocarea de informatii se realizeaza in conformitate cu anumiti patterni personali specifici. Astfel personalitatea isi datoreaza caracteristica sa, laturii formative a memoriei pentru ca ea realizeaza diversitatea si amploarea volumului cognitiv.
Dezvoltarea memoriei, a capacitatilor intelectuale faciliteaza desfasurarea activitatii scolare. Adolescentul descopera ca invatarea este de cateva ori mai eficienta decat pana atunci. Totusi, el, simte nevoia de a restructura informatiile pe care trebuie sa le fixeze. Astfel procesul invatarii si al memorarii capata unele insusiri. In continuare conditiile fixarii, pastrarii si reproducerii devin de mare randament. Ele vadesc nu numai capacitatea de stocaj dar si construirea la adolescent, a clasificarilor spontane interne in cadrul stocurilor de cunostinte.
Prelucrarea adanca a informatiei incepe in insusi momentul mnemic al fixarii. Adolescentul restructureaza materialul de memorat, ca sa-l faca mai sistematic si mai inteligibil. Pastrarea se sistematizeaza mult in continuare, ceea ce reprezinta o alta prelucrare a materialului. Recunoasterea reconstituie materialul in aspecte analitice detaliate prin coordonatele lui logice. Reproducerea cuprinde numeroase momente de originalitate, deoarece adolescentul include in relatarile sale verbale sau scrise numeroase elemente de explicatii, sublinieri, asociatii, comparatii, ceea ce face ca reproducerea sa fie evident deosebita de materialul de memorat. De data aceasta, originalitatea se obtine prin mijloace personale, nu prin imitare, cum se intampla de obicei la puberi.
In procesul dobandirii diverselor cunostinte are loc asimilarea bazelor stiintei. Elevul trebuie sa invete sa sistematizeze, sa lege intre diversele cunostinte, sa-si insuseasca diverse procedee de activitate mintala. Acesta inseamna ca se creeaza conditiile de a proceda amplu, inductiv, apoi deductiv, adica de a rationa logic. De aceea, in procesul insusirii notiunilor se constituie si se intaresc sisteme de a rationa intr-un mod interogativ mai larg, se dezvolta deci capacitati operative intelectuale generale, cu exigente fata de exactitatea si succesiunea logica in expunere, se dezvolta treptat formele abstracta ale gandirii, gandirea pozitionala. Specific pentru aceasta perioada este procesul de constituire a unor moduri mai complicate de a utiliza analogia ca mijloc de comparatie intre fenomene din domenii relativ diferite, fapt ce atesta o simtitoare crestere a folosirii criteriilor logice si analitice.
Sub influenta solicitarii scolare are loc dezvoltarea criteriilor logice, ale clasificarii. Dezvoltarea si intarirea proceselor gandirii logice se exprima in favoarea deprinderilor de a gandii cauzal, logic dialectic. Pentru adolescenti, o mare insemnatate il capata ideile si discutia de idei. Gandirea se straduieste sa desprinda adevarul, in conditiile unei puternice placeri pentru discutii controversate si pentru sofisme. Rolul teoriei creste foarte mult.
Adolescenta se exprima ca o faza a castigarii capacitatii da a filozofa, da a cauta raspunsuri explicite la diferite probleme. Astfel, in perioada adolescentei structura generala a solicitarilor intelectuale tot mai largi, mai complexe duce la modificari profunde ale gandirii si la dezvoltarea gandirii diferentiate: gandirea matematica, gandirea gramaticala, gandirea fizica etc. Studiu diferitelor obiecte de invatamant il apropie tot mai mult de insusirea unei conceptii proprii despre lume si viata, intelege legaturile obiective ale dezvoltarii naturii si societatii, stabileste relatia cauzala si de a finalitate a producerii diferitelor fenomene.
In procesul insusirii cunostintelor se constituie deprinderi specifice de a gandi, se intaresc sisteme de a observa, se dezvolta, deci, capacitati operative, intelectule. Se generalizeaza algoritmi in cadrul aceiasi discipline, treptat apar transferari de operatii intre discipline. Pe aceasta baza se dezvolta formele operationale abstracte ale gandirii, se dezvolta posibilitatile determinarii logice a relatiilor dintre fenomene in cadrul unui sistem deductiv si inductiv, se dezvolta posibilitatea urmaririi logice a trasaturilor si diferentierilor intre clase si fenomene, se determina criteriile logice ale clasificarii. Se dezvolta spiritul critic al gandirii ca urmare a logicii si adancirii acestei, a dezvoltarii posibilitatii de a analiza determinarea inclusa in fenomene, precizia gandirii.
Trecerea catre formele extensive, verbale ale gandirii logice face necesara preluarea in termeni personali a cunostintelor. Stilul muncii intelectuale constituie o aderare constienta, logica la cerintele sistematizarii, ca si ale largirii intereselor teoretice si practice si este dictat de volumul si calitate cerintelor activitatii scolare.
Pe masura ce se dezvolta sistemul informativ de cunostinte, se petrece o ierarhizare latenta a valorii celor cunoscute, dar se manifesta si preferinte, urgente etc., ceea ce oglindeste aspectele caracteristice individuale ale felului cum constiinta umana primeste ceea ce-i vine din afara. Reflectarea se petrece in mod activ si selectiv. Astfel, adolescenta este varsta cresterii deosebite a posibilitatilor intelectuale si a abstractiei, varsta in care se invata arta gandirii si a discutiei, dezvoltandu-se strategiile euristice.
Strategiile rafinate ale invatarii intalnite la adolescenti presupun aspiratii si interese variate, cu stimulari complexe ale potentialului intelectual facilitate de intreaga dezvoltare psihica. Intregul proces este inlesnit de limbaj ca sistem hipercomplex de autoreglare si autoperfectionare a intregii activitati psihice si comportamentale.
