Schizofrenia

Definitie

Schizofrenia reprezinta un grup de tulburari psihice in care realitatea este interpretata in mod anormal. Conf DSM IV schizofrenia este definita ca o tulburare mintala ce dureaza de cel putin 6 luni si presupune pt cel putin o luna existenta a cel putin 2 din urmatoarele semne: delir, halucinatii, dezorganizarea vorbirii, comportament dezorganizat sau catatonic, simptome negative ( aplatizare afectiva, avolitie, alogie-saracirea limbajului) determinand disfunctie socio-profesionala semnificativa.

Prevalenta 1% in populatia gen; copil cu un parinte schizofren 12%; copil cu ambii parinti schizofreni 40%

Semne si simptome

Exista mai multe tipuri de schizofrenie, astfel ca semnele si simptomele variaza.
Schizofrenia variaza de la usoara la severa. Unii pacienti pot fi capabili sa functioneze bine in viata de fiecare zi, in timp ce altii au nevoie de ingrijiri intensive, specializate. In unele cazuri, simptomele schizofreniei par sa apara brusc. In alte cazuri aceste simptome se dezvolta treptat, de-a lungul mai multor luni, si pot sa nu fie observate de la inceput.
In timp, devine dificil pentru pacient sa functioneze bine. Ii va fi imposibil sa mearga la scoala sau la serviciu. Pot apare probleme relationale, partial datorita dificultatilor pe care le are pacientul de a decodifica corect mesajele sau emotiile celorlalti. Isi poate pierde interesul pentru activitati care in trecut ii faceau placere. Poate deveni nelinistit sau agitat sau sa cada intr-o stare asemanatoare transei si sa nu mai raspunda celor din jur.
In plus fata de simptomele generale, acestea sunt impartite in trei categorii pentru a usura diagnosticul si tratamentul.

Simptome si semne negative
Acestea reprezinta o pierdere sau o diminuare a abilitatilor emotionale sau comportamentale:
- pierderea interesului pentru activitatile zilnice
- aplatizarea afectiva
- reducerea abilitatilor de a planifica activitati si de a le indeplini
- neglijarea igienei
- izolare sociala
- lipsa motivatiei.

Semne si simptome pozitive
Acestea sunt ganduri si perceptii distorsionate, care arata lipsa contactului cu realitatea. Ele pot include:
- halucinatii, sau simtirea unor lucruri care nu sunt reale; in schizofrenie, auzirea unei voci este o halucinatie frecventa; aceste voci pot parea ca dau instructiuni despre cum sa se poarte pacientul, si uneori pot include ranirea altora
- deliruri, sau credinte care nu au baza in realitate; spre exemplu, pacientul poate crede ca televizorul ii directioneaza comportamentul sau ca forte exterioare ii controleaza gandurile
- tulburari ale gandirii, sau dificultati de vorbire si organizare a gandurilor, cum ar fi oprirea din vorbit in mijlocul propozitiei sau bolborosirea de cuvinte fara sens, cunoscuta sub numele de "salata de cuvinte"
- tulburari ale miscarilor, cum ar fi miscari repetitive, neindemanare sau miscari involuntare.
Semne si simptome cognitive
Acestea cuprind probleme ale memoriei si atentiei. Ele pot fi cele mai debilitante in schizofrenie intrucat interfera cu abilitatea de a-si indeplini activitatile zilnice. Includ:
- probleme in intelegerea sensului unei informatii
- dificultati de mentinere a atentiei
- probleme de memorie.

Cauze

Exista o interactiune de factori genetici si de mediu care duc la aparitia schizofreniei. Tulburari ale anumitor neurotransmitatori cum ar fi dopamina si glutamatul, pot contribui de asemeni la aparitia schizofreniei. In timp ce cercetatorii nu sunt siguri de semnificatia acestor modificari ele reprezinta o dovada ca schizofrenia este o boala a creierului.

Factori de risc

- istoric familial de schizofrenie
- expunerea la virusuri in viata intrauterina/malnutritia in viata intrauterina
- circumstante de viata stresante
- varsta parentala crescuta
- utilizarea de droguri psihoactive in adolescenta.

Forme clinice

Pacientul poate fi diagnosticat cu unul din cele cinci tipuri de schizofrenie, desi nu toti pacientii se potrivesc unei categorii specifice. Aceste cinci subtipuri sunt:
- paranoid: predomina ideile delirante, halucinatiile. Personalitatea este mentinuta mai mult timp
- catatonic: tul psihomotorii imobilitate, flexibilitate ceroasa, mutism, raptus catatonic cu agitatie psihomotorie incomprehensibile, negativism alimentar, ecolalie, ecopraxie, ecomimie
- dezorganizat: debut in tinerete cu dezorganizarea gandirii si comportamentului, dispozitie inadecvata/detasare afectiva
- nediferentiat: o gama larga de simptome in special negative
- rezidual: retragere sociala marcata, aplatizare afectiva, abulie, fara simpt psihotice pozitive semnificative

Complicatii

Lasata netratata, schizofrenia poate determina probleme severe emotionale, de comportament si de sanatate, si chiar probleme legale si financiare care pot afecta toate ariile vietii pacientului. Complicatiile pe care schizofrenia le poate determina sau cu care se asociaza sunt:
- suicid
- comportament autodistructiv cum ar fi auto-mutilarea
- depresie
- abuz de alcool, droguri sau medicamente prescrise
- saracie
- lipsa locuintei
- conflicte familiale
- inabilitatea de a lucra sau a merge la scoala
- probleme medicale datorate medicatiei antipsihotice
- pacientul poate fi victima sau realizatorul unor acte penale
- afectiuni cardiace, deseori legate de fumatul intens.

Tratament

Schizofrenia este o boala cronica ce necesita tratament de-a lungul intregii vieti, chiar daca pacientul se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente. Tratamentul cu medicamente si terapie psihosociala poate ajuta pacientul sa-si tina afectiunea sub control si sa devina un participant activ si informat in propria ingrijire. In timpul perioadelor de criza sau a celor cu simptome severe, poate fi necesara spitalizarea pentru siguranta pacientului si pentru ca acesta sa beneficieze de hrana, somn si conditii de igiena adecvate.
De obicei, tratamentul schizofreniei este condus de un psihiatru cu experienta in tratarea acestei conditii. Dar in echipa terapeutica pot fi si alti profesionisti: psiholog, asistent social, asistenta de psihiatrie, deoarece tulburarea poate afecta mai multe arii ale vietii. Poate exista, de asemeni si un manager de caz care se va asigura ca pacientul obtine cel mai bun tratament si ca ingrijirea acestuia este bine coordonata in cadrul echipei.

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos este cel mai important in tratarea schizofreniei. Intrucat aceasta medicatie poate avea efecte secundare serioase dar rare, pacientul poate fi reticent in a-l lua. Este bine ca pacientul sa discute aceste lucruri cu psihiatrul pentru a gasi impreuna un tratament care sa fie acceptat si de pacient, cu mai putine efecte secundare.
Medicatia antipsihotica este cel mai frecvent prescrisa pentru tratamentul schizofreniei. Ea poate controla simptomele prin efecte asupra unor neurotransmitatori cerebrali: dopamina si serotonina. Exista doua tipuri principale de medicatie antipsihotica:

Antipsihotice conventionale sau tipice: aceste medicamente sunt considerate, in mod traditional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei. Ele au efecte secundare neurologice frecvente si potential severe, incluzand dischinezia tardiva si simptomele parkinsoniene. Acest grup de medicamente cuprinde: haloperidol, clopixol, tiapridal, levomepromazin, plegomazin
Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, in special variantele generice, lucru care este important mai ales in cazul in care tratamentul este necesar pe termen lung.

Antipsihotice de noua generatie, numite si antipsihotice atipice. Aceste antipsihotice mai noi sunt eficiente atat pe simptomele negative cat si pe cele pozitive. Aceasta grupa cuprinde: risperidona, olanzapina, clozapina, quetiapina, ziprasidona, aripiprazol, paliperidona
Alegerea medicamentului depinde de fiecare pacient. Poate dura si cateva saptamani de la introducerea medicatiei pana sa se observe o ameliorare a simptomelor. In general, scopul tratamentului cu medicamente antipsihotice este controlul eficient al semnelor si simptomelor cu cele mai mici doze posibil. Pot fi de folos si alte medicamente, cum ar fi antidepresivele si medicatia antianxioasa.

Daca medicamentul ales nu este eficient pentru pacient sau are efecte secundare intolerabile, se poate recomanda o combinatie de medicamente, schimbarea cu un alt medicament sau ajustarea dozelor. Se recomanda ca pacientul sa nu intrerupa administrarea tratamentului fara sa discute cu medicul, chiar daca se simte mai bine. In cazul in care pacientul opreste brusc administrarea medicatiei, poate apare o recadere a simptomelor psihotice. In plus, medicatia antipsihotica trebuie scazuta treptat si nu oprita brusc, pentru a preveni aparitia simptomelor de sevraj.
Este bine ca pacientul sa stie ca oricare antipsihotic are efecte secundare si poate fi un risc pentru sanatate. Unele antipsihotice, spre exemplu, pot creste riscul de aparitie a diabetului, crestere in greutate, colesterol crescut si hipertensiune arteriala. Clozapina poate determina o scadere periculoasa a globulelor albe. Unele antipsihotice pot determina probleme serioase de sanatate la persoanele in varsta si de aceea trebuie evitate. De asemeni, medicatia antipsihotica poate avea interactiuni periculose cu alte substante. Medicul ar trebui sa stie despre toate medicamentele si substantele pe care le ia pacientul, inclusiv vitamine, minerale sau suplimente vegetale.

Tratament psihosocial

Desi medicatia este baza tratamentului in schizofrenie, psihoterapia si alte terapii psihosociale sunt de asemeni importante. Terpie individuala, de familie, reabilitare profesionala

Stilul de viata si remedii la domiciliu

Schizofrenia nu este o boala care se poate trata la domiciliu. Dar pacientul poate face cateva lucruri pentru a ajuta tratamentul:
- Administrarea corecta a medicatiei. Chiar daca pacientul se simte bine, se recomanda sa reziste tentatiei de a nu mai lua medicamentele. Daca inceteaza sa le mai ia, cel mai probabil, simptomele schizofreniei vor reveni.
- Atentie la semnalele de avertizare. Pacientul si medicul sau trebuie sa identifice factorii care duc la declansarea simptomelor schizofreniei, determina o recadere sau il impiedica pe pacient sa-si desfasoare activitatile zilnice. Poate implica membrii familiei si prietenii sa observe semnele de atentionare.
- Evitarea drogurilor si a alcoolului. Alcoolul si drogurile ilicite pot agrava simptomele schizofreniei si pot interfera cu eficacitatea medicamentelor.
- Consultarea medicului inainte de a lua alte medicamente. Se recomanda consultarea medicului curant inainte de a lua medicamente prescrise de alt medic sau eliberate fara reteta, sau suplimente alimentare de tipul vitamine, minerale sau suplimente pe baza de plante. Acestea pot interfera cu medicatia antipsihotica.

Sprijinul psihologic

A face fata unei boli asa de serioase ca schizofrenia poate fi o provocare. Medicamentele pot avea efecte secundare nedorite, pacientul se poate simti manios pentru ca are o afectiune care necesita tratament toata viata. In perioadele in care se simte mai bine, poate fi tentat sa opreasca tratamentul, lucru care poate declansa o recadere.
Iata cateva cai de a face fata schizofreniei:
- educatia: invatarea cat mai multor lucruri despre boala il poate ajuta pe pacient sa fie motivat in a urma planul de tratament
- grupul de suport: grupurile de suport ii pot ajuta pe pacientii cu schizofrenie sa intalneasca oameni care se confrunta cu aceleasi probleme
- mentinerea atentiei asupra scopurilor terapiei: recuperarea din schizofrenie este un proces continuu; mentinerea motivatiei se poate face prin amintirea scopurilor terapiei
- gasirea unor hobby-uri sanatoase: gasirea unui mod sanatos de a-si canaliza energia poate fi de folos la pacientul cu schizofrenie
- invatarea unor tehnici de relaxare: pacientul poate incerca tehnici de reducere a stresului cum sunt meditatia, yoga sau tai-chi
- structurarea timpului: se recomanda ca pacientul sa-si planifice ziua si activitatile. In acest fel poate ramane organizat. Pentru acest scop poate incerca sa-si faca o lista de activitati zilnice.

ALTE TULBURARI PSIHOTICE

Tulburarea psihotica scurta= durea cel putin o zi si se remite pana intr-o luna

Tulburarea schizofreniforma= durata intre 1-6 luni

Tulburarea psihotica indusa= prezenta unor idei delirante la un individ influentat de cineva care are delir/schizofrenie existent de mai mult timp, cu continut similar

Tulburarea schizo-afectiva=un episod afectiv+simpt caracteristice schizofreniei in faza acuta care apar impreuna si sunt precedate/urmate de cel putin 2 saptamani de idei delirante/halucinatii fara simptome afective.

Tulburarea deliranta= idei delirante nonbizare (situatii care pot surveni in viata reala) cu durata de cel putin o luna; daca exista halucinatii, acestea sunt tactile si oflactive si sunt in legatura cu tema deliranta. In afara ideilor delirante functionarea nu este deteriorata semnificativ iar comportamentul nu este in mod evident straniu sau bizar.

Idei delirante frecvente: erotomanice (o alta pers, de regula cu o cond soc mai inalta, se afla in relatii amoroase cu individ), de grandoare (de putere, de cunostinte, de identitate, relatii speciale cu divinitatea sau cu o pers faimoasa), de gelozie (partenerul este infidel), de persecutie (este tratat cu rautate dintr-un anumit motiv), somatic (defect fizic sau o boala grava), mexte

Prevalenta 0,03%.

Debut tardiv, dupa 30 de ani, evolutie cronica (in special forma cu delir de persecutie); remisiuni apar mai frecvent la forma cu idei de gelozie sau la forma precedata de un stresor.

Tulburari psihotice induse de subst: alcool, droguri, benzodiazepine, anticonvulsivante, antiparkinsoniene, antihistaminice, antidepresive, corticosteroizii si ains, gastrointestinale, chimioterapeutice, anestezice. Abstinenta la alcool, sedative, hipnotice.

Tulburari psihotice datorate unei cond medicale generale: neoplasme, boli cerebro-vasc, epilepsia, tulb endocrine, hipoglicemia, hipoxia, hipercapnia, insuficienta renala, hepatica, lupus