|
|
|
SISTEMUL IMUNITAR - ANTICORPII
Limfocitele B vaneaza germenii precum bacteriile sau virusurile libere care plutesc in afara celulelor, in sange sau in alte fluide corporale. Alertate de prezenta invadatorilor, limfocitele si celulele plasmatice vin pe campul de lupta si instaleaza aici o adevarata uzina moleculara din care vor iesi milioane de anticorpi identici, intr-un ritm extreme de rapid - 2000 de astfel de molecule pe secunda!
Cele mai eficiente raspunsuri ale sistemului imunitar au loc atunci cand sunt implicate si celulele ucigase si anticorpii. Sa luam cazul unei contaminari cu virusul gripei. Cand o persoana "i-a gripa", celulele ucigase intervin pentru a distruge celulele infectate cu virusul gripei, dar anticorpii sunt esentiali pentru a impiedica raspandirea virusului prin fluxul de sange care circula prin tot corpul. Anticorpii actioneaza ca un fel de cercetasi care patruleaza in tot corpul in cautarea intrusilor si ii imobilizeaza, ramanand cu ei pana sosesc celulele ucigase, artileria grea a sistemului imunitar, a-i nimici. Celulele B, inafara de fabricarea anticorpilor, mai au si functia de a alerta complementul, acest de sisteme proteine letale prezente in fluxul de samge in orice moment, in asteptarea oridunului de inrolare. Luate fiecare in parte, aceste proteine sunt lipsite de orice putere, insa impreuna declanseaza o reactie chimica in lant, devenind o arma redutabila de distrugere a microbilor.
UN SISTEM DIVERS SI UIMITOR DE SPECIFIC
Cele 10 mii de miliarde de celule B din corpul uman sunt capabile sa produca mai mult de 100 de milioane de anticorpi diferiti, permitandu-i organismului sa se apere impotriva unei armate intregi de microbieni. O celula B poate produce un tip de anticorpi care lupta impotriva unei bacterii ce provoaca pneumonie, in timp ce altele produc anticorpi impotriva gripeisau a malariei. Dar cum poate un system atat de vast si de divers sa fie atat de specific, in acelasi timp? Oamenii de stiinta au cautat decenii intregi raspunsul la acesta intrebare.
Mai mult timp s-a crezut ca un antigen care patrunde in organism actioneaza ca un model - astfel incat, atunci cand molecula de anticorp se confrunta cu antigenul, va lua forma complementara a antigenului, mualndu-se in jurul lui. Dar cercetarea a aratat ca organismul indeplineste o incredibila performanta pentru a genera varietate. Susumu Tonegawa, care a castigat in 1987 Premiul Nobel pentru descoperirea s-a si care in prezent lucreaza la MIT(Massachutssets Institute of Technology), a aratat ca genele care codeaaza anticorpii sunt mostenite ca fragmente de gene ce se reunesc pentru a forma o gena completa numai in celule B individuale, pe masura ce acestea se dezvolta. Se pare ca, pe msura ce o celula B se maturizeaza in maduva spinarii, acolo unde ia nastere aceasta alege fragmente ale genelor care codeaza anticorpii, apoi le reuneste pentru a forma un anticorp unic si functional. Rezultatul este ca organismul are la dispozitie o populatie uriasa de celule B, fiecare dintre ele capabila sa produca anticorpi specifici impotriva unui tip de antigen.
Din nefericire, aceasta lupta a sistemului imunitarimpotriva invadatorilor se traduce, cand infectia este puternica, intr-o serie de simptome suparatoare. Aproape fiecare maladie are acelasi fel de simptome: febra, dureri de cap, dureri in articlatii, oboseala, lipsa poftei de mancare, apatie sexuala.
ORGANISMUL SEAMANA CU UN CAMP MINAT
Arsenalul nostru de lupta imotriva microbilor este atat de puternic si implica atat de multe mecanisme de aparare, incat uneori ne pune in pericol mai mult decat invadatorii. Unul dintre marii oameni de stiinta care au studiat viata celulelor, Lewis Thomas, afirma: "Traim in mijlocul unor dispozitive explozive; suntem un camp minat". Din cauza reactiei reflexive a organismului care se apara uneori sistemul imunitar se straduieste atat de tare sa protejeze organismul imunitar de o infectie incat ii provoaca simptome mult mai grave decat i-ar fi produs invadatorul antigen. Bolile nu sunt, de fapt, altceva decat raspunsul sistemului nostru imunitar la prezenta unui invadator care reprezinta o amenintare. Dar uneori amenintarea este absolut insignifianta in comparatie cu reactia sistemului imunitar.
CARE ESTE MECANISMUL DE PRODUCERE A ALERGIILOR?
Sa ne imaginam un nor de polen plutind deasupra unui oras si ajugand sa fie inhalat de un copil al carui organism nu a mai fost expus niciodata la aceasta substanta. Particulele de polen o data ajunse in corp declanseaza o reactie imunitara care consta in producerea unui mare numar de inticorpi dintr-o clasa particulara: Imunoglobulina E, numita prin prescurtare IgE. Acesti anticorpi sunt facuti pentru a ataca antigenii, dar in mod inexplicabil o parte dintre ei se ataseaza de anumite celule situate in caile nazale si in gat si asteapta acolo pana data viitoare cand in aer pluteste acest tip de polen. Atunci elibereaza in organism substante chimice puternice, numite histamine, care distrug micile particule de polen insa cu pretul unor simptome suparatoare: stranut, nas infundat, senzatie de sufocare si umflare pronuntata a tesuturilor.
O EROARE DE MEMORIE
Desi extrem de sofosticat, sistemul imunitar poate comite erori. Intr-un fel necunoscut inca, sistemul imunitar al persoanelor alergice a invatat ceva caer nu este adevarat - si anume ca o substanta straina inofensiva este periculoasa pentru organism. In mod normal, corpul invata sa se apere prin experienta - intalneste un antigen, lupta imtporiva lui, invata totul despre el si apoi isi aminteste aceste informatii urmatoarea data cand se confrunta cu el. Reactiile alergice intervin atunci cand memoria sistemului imunitar devine confuza, iar un intrus inocent este identificat drept o amenintare.
Alergeni de tip diferit determina organimul sa actioneze in mod diferit. Pot aparea reactii alergice la anumite feluri de mancare, la intepaturi de insecte sau la medicamente. Urticaria este o reactie alergica obisnuita la mancare, care apare si dispare apoi brusc.
Pentru unii oameni, alergiile sunt o problema de sanatate minora, altora le provoaca, insa, simptome foarte grave, uneori mortale. Expunerea la un antigen care a in prealabil a provocat sensibilizare, cum ar fi veninul de albina sau de viespe, poate duce la o reactie absolut exagerata numita anafilaxie. In cateva minute dupa ce un individ a fost intepat de o albina, limba si buzele se umfla foarte tare, apar umflaturi dureroase si mancarime puternica a pielii, tensiunea arteriala scade foarte mult. In cazurile extreme, daca nu se intervine imediat pentru a ajuta persoana alergica, o simpla intepatura de albina ii poate fi fatala.
In prezent, numeroase cercetari urmaresc obtinerea unui control mai mare impotriva alergiilor. Cercetarea se indreapta in doua directii principale: pe de o parte, se urmareste controlarea productiei de anticorpi IgE, resposabili de alergii; pe de alta parte tehnicile medicale urmaresc desensibilizarea individului la un anumit alergen. Metoda de desensibilizare consta in injectarea alergenului sub o forma diferita pentru ca organismul sa produca anticorpi din clasa IgE, in speranta ca, atunci cand alergenul cand va patrunde in corp, va fi imediat neutralizat si nu va avea timpul sa ajunga la anticorpii fixati in zonele din gat si din caile nazale care provoaca simptomele alergice.
Inima
Inima este un organ musculos si cavitar, de masura pumnului drept, care cantareste aproximativ300 g. Este situata in cutia toracica, in spatele sternului, intre cei doi plamani. Varful sau, indreptat spre stanga, se sprijina de diafragma.
Inima este invelita de un sac cu pereti dubli, numit preicard.Inlaturand pericar-dul, la suprafata muschiului inimii, numit miocard, se observa vasele de sange care au rol in hranirea acestui organ. Ele se numesc vase coronare.
In sectiune longitudinala se observa urmatoarele:
-atriul derpt si atriul stang sunt separate prin peretele interatrial.
-cele doua ventricule, drept si stang, sunt separate prin peretele interventricular.
-partea dreapta si partea stanga a inimii nu comunica intre ele.
-intre atriile si ventriculele de pe aceeasi parte se afla cate un orificiu prevazuti cu niste
formatiuni, numite valvule, care se deschid sau se inchid astupand orificiile dintre atrii si ventricule. Dispozitia valvulelor permite trecerea sangelui numai din atrii in ventri-cule; datorita lor, nu exista posibilitatea de intoarcere a singelui in atrii.
-muschiul ventricular stang este mai dezvoltat.
-artela aorta pleaca din ventriculul stang, iar artera pulmonara din ventriculul drept.
-venele cave se deschid in atriul drept, iar venele pulmonare in atriul stang.
-la baza aortei, cat si la baza arterei pulmonare se afla trei valvule, in forma de cuib de randunica. Ele permit trecerea sangelui numai din ventricule in artere si nu invers.
Vasele sangvine
Vasele sangvine alcatuiesc un sistem de tuburi prin care circula sangele. Dupa structura si functiile pe care le indeplinesc, deosebim trei tipuri de vase sangvine: artere, capilare si vene.
Arterele
Arterele sunt vase care pornesc din ventricule, ducand sangele catre tesuturi. Ele se ramifica in vase dein ce in ce mai mici (arteriole). Peretele arterelor este elastic, de aceea o artera sectionata ramane deschisa.Cele mai importante artere sunt: artera aor-ta, care pleaca din ventricului stang, se curbeaza formand carja aortica, dupa care coboara spre partea inferioara a corpului; din ea se desprind arterele care se ramifica in corp; artera pulmonara, care pleaca din ventriculul drept si conduce sangele la plamani. Arteriorele se ramifica, la randul lor, in vase foarte subtiri, numite capilare.
Capilarele, vasele cu diametrul cel mai mic, fac legatura dintre reteaua arteriala si cea venoasa. Peretele lor este format dintr-un singur strat de celule. In capilare, care impanzesc organele ca o retea fina, circulatia sangelui este mai lenta decat in artere, ceea ce permite schimbul de substante intre sange si tesuturi.
Venele sunt vase care se deschid la nivelul atriilor, aducand sangele la tesuturi. Peretele venelor contine foarte putine fibre elastice. De aceea, o vena sectionata ramane moale si inchisa.Majoritatea venelor situate sub inima reprezinta pe peretii lor valvule in forma de cuib, care inlesnesc urcarea sangelui spre cutia toracica.
Cele mai importante vene sunt vena cava inferioara si cea superioara, care se deschid in atriul drept, si venele pulmonare, care conduc in atriul stang sangele venit de la plamani.
Fizolofia sistemului circulator
Printre alte roluri pe care le indeplineste in organism, sangelui ii revine si acela de a aproviziona tesuturile cu substante nutritive necesare. De circulatia sangelui depinde buna functionare a organelor si viata organismului in totalitate.
Activitatea inimii
Activitatea inimii, ritmica si involuntara, se desfasoara in trei timpi:
* contractia celor doua atrii (sistola atriala)
* contractia celor doua ventricule (sistola ventriculara)
* repausul general al atriilor si ventriculelor (diastola generala)
Inima este un muschi, care, ca toti muschii, are nevoie de repaus pentru elimina-rea toxinelor rezultate in urma contractiei si pentru a-si reface rezervele. Aceasta recuperare se face in diastola generala.
Cei trei timpi in care inima isi desfasoara activitatea formeaza revolutia cardiaca (ciclul cardiatic)
In sistola atriala, peretii atriilor se contracta, impingand sangele in ventricule. In acest moment, peretele ventricular este relaxat (diastola ventriculara).
In sistola ventriculara, peretii ventriculelor se contracta si sangele este impins in aorta si artera pulmonara; ventriculele se golesc, urmand ca imediat sangele din atrii sa le umple.In momentul sistolei ventriculare, peretele atriilor este relaxat (diastola atriala), iar valvulele inchid orificiile dintre atrii si ventricule, sangele fiind impiedicat sa revina in atrii. Sangele, impins cu putere din contractia peretilor ventricculelor si avand presiune mare, reuseste sa deschida valvulele aflate la baza arterelor aorta si pulmonara. Acum va puteti explica de ce peretele ventriculelor, si mai ales al celui stang, este asa de gros.
In timpul diastolei generale, sangele din vene curge in atrii, iar prin valvulele dintre atrii si ventricule, care sunt deschise, curge in ventricule, datorita fortei de gravitatie.
Ritmul cardiatic (numarul contractiilor pe minut) depinde de activitatea persoanei, varsta, starea psihica, sexul acesteia.
Ascultand bataile inimii, constati ca se aud niste zgomote mai deosebite, care se repeta.
Primul zgomot, mai lung si mai profund, se produce datorita incheierii valvulelor dintre atrii si ventricule si pulsarii sangelui din ventricule in artere.
Al doilea zgomot corespunde diastolei ventriculare. Acesta este mai scurt si are un ton mai inalt. El este produs de inchiderea valvulelor de la baza arterelor (aorta si pulmonara), ceea ce nu permite sangelui sa se intoarca in ventricule. Aceste zgomote se pot exprima prin silabe "lup-dup". Inregistarea lor este importanta pentru analiza revolutiei cardiace, folosindu-se in prevenirea si tratarea bolilor inimii.
Pulsul corespunde contractiilor ventriculelor, al caror soc se transmite in artere datorita elasticitatii acestora. Luand pulsul unei persoane numaram 70 de pulsatii, care corespund celor 70 de batai ale inimii pe minut.
Circulatia sangelui
Sangele efectueaza in organism un dublu circuit: de la inima la diverse organe si,
Inapoi, de la acestea la inima.
Mica circulatie(circulatia pulmonara). Ventriculul drept impinge in artera pulmonara sange venos(incarcat cu dioxid de carbon). La nivelul plamanului, sangele lasa dioxid de carbon, fixeaza oxigen in hemoglobina si devine rosu aprins datorita oxihemoglobinei. Venele pulmonare il duc in atriul stang, de unde, prin sistola atriala, trece in ventriculul stang. Durata acestui circuit este de 11 sec.
Marea circulatie. Ventriculul stang, prin sistola ventriculara, impinge sangele in artera aorta si ramificatiile acesteia. La nivelul organelor, prin intermediul capilarelor, sangele lasa oxigenul, cu care s-a incarcat in plamani, si nutrimentele, cu care s-a inbogatit la nivelul intestinului subtire (prin absorbtia intestinala).
Sangele capata o culoare inchisa datorita dioxidului de carbon cu care se incarca in tesuturi (carbohemoglobina). Venele cava superioara si inferioara dirijeaza sangele venos spre atriul drept. Durata acestui circuit este de 22 sec. In cursul marii circulatii, sangele asigura eliminarea substantelor nefolositoare, conducandu-le la rinichi.
Paralel cu sistemul circulator sangvin, in corp se gaseste o retea de vase care constituie sistemul nervos limfatic. Circulatia limfei in acest sistem este determinata tot de activitatea ritmica a inimii.
Sistemul limfatic este alcatuit din vase limfatice, pe traiectul carora exista ganglioni limfatici. In traiectul sau, limfa strabate glanda endocrina timus, care joaca si rol de ganglion limfatic, precum si splina, organ care produce limfocite.
Circulatia limfei se face de le periferie spre centru, deci, spre deosebire de sange, limfa nu mai revine la locul de plecare.
Igiena sistemului digestiv
Regulile de viata care vor asigura mentinerea sistemului circulator intr-o per-fecta stare de sanatate sunt urmatoarele:
-alimentatie variata, echilibrata cantitativ si calitativ
-activitate fizica: plimbari, excursii, jocuri sportive, inot, etc.
-odihna corespunzatoare varstei
-o viata ordonata si nestresanta, fara alcool, tutun, droguri
Pe langa punerea in aplicare a acestor cerinte, valabile, de fapt, pentru mentinerea sanatatii tuturor sistemelor si organelor, se impune cunoasterea factorilor de risc pentru inima si circulatia sangvina.
Boli
Miocardita consta in inflamarea muschiului inimii.
Cardita reumatismala aparuta la varsta copilariei, se datoreaza prezentei reumatismului in zona articulatiilor.
Infartul de miocard este o boala grava, datorita erorilor alimentare, tutunului, stresului,lipsei de activitate fizica. Se produce prin incetarea circulatiei sangelui in arterele coronare. Atunci cand artera se ingusteaza, sangele nu mai poate inainta, miocardul nu mai este hranit, inceteaza sa se contracte, iar ciclul cardic este perturbat sau oprit. In astfel de situatii poate surveni moartea persoanei. Imbolnaviri se produc si la nivelul vaselor sangvine.
Ateroscleroza se manifesta prin depunerea unor placi de colesterol pe peretii arterelor. Colesterolul rezulta in urma transformarii, in tesuturi, a grasimilor de natura animala cu care ne hranim.
Hipertensiunea arteriala apare atunci cand arterele cu peretii ingrosati isi pierd elasticitatea, iar inaintarea sangelui este mult ingreunata. Datorita acestui fapt, tensiunea arteriala creste.
Congestia cerebrara inseamna ruperea unor capilare care iriga creierul, accident care provoaca paralizia partiala sau totala a organismului, ajungandu-se chiar la moartea persoanei in cauza.
Flebita se manifesta prin formarea unui cheag de sange in vena si aparitia unor pete rosii la suprafata pielii.
Varicele apar pe o portiune de vena dilatata din cauza slabei functionari ale valvulelor, ceea ce jeneaza circulatia spre inima.
Frecvent, neatentia la lucru, in circulatia rutiera, cat si violenta reactiilor unor indivizi pot duce la accidente soldate cu hemoragii.
Hemoragiile capilare se opresc datorita coagularii sangelui.
Hemoragiile venoase se opresc si ele relativ usor, deoarece peretele venelor este moale si ele se aplatizeaza, limitand sangerarea.
Hemoragiile arteriale sunt mai grave, deoarece peretele elastic mentine artera deschisa. Daca nu se acorda imediat primul ajutor, moartea poate interveni rapid, datorita pierderii de sange.
Vocabular
Fibrina = substanta rezultata in urma transformarii fibrinogenului in contact cu
aerul
Fibrinogen = substanta componenta a plasmei sangvine.
Grefa = fragmentul de tesut transplantat dintr-o regiune in alta a corpului.
Puls= dilatatia ritmica a arterelor produsa de fiecare sistola
Transplantare = inlocuirea unui tesut sau a unui organ bolnav cu unul sanatos,
de acelasi fel
