|
|
|
RELATIA DINTRE STATUT, ROL SI COMPORTAMENT
1. Statutul
Statutul exprima faptul ca, in cadrul grupurilor sau colectivitatilor, comportamentele persoanelor se diferentiaza potrivit pozitiilor, functiilor si locurilor pe care le ocupa acestea in cadrul anumitor structuri si situatii sociale. Statutul consta intr-o colectie de reguli si obligatii, stabilite la nivel social in functie de valorile care caracterizeaza o anumita societate, colectivitate, grup, si care sunt desemnate, de obicei, prin termenii de "mama", "medic", "copil" etc. (Golu, 1974).
Conceptul de statut exprima o pozitie de baza a persoanei in structura sociala, pozitie care poate fi raportata la un rang mai inalt sau mai coborat. Stoetzel (apud Golu, 1974) afirma ca statutul reprezinta un ansamblu de comportamente la care cineva se poate astepta in mod legitim din partea altora.
Din punct de vedere psihosocial, grupul social se prezinta ca un ansamblu de statute (pozitii) pe care le detin in cadrul lui indivizii care il compun. Fiecare individ ocupa, in orice societate, cel putin o pozitie; chiar si un nou-nascut ocupa o pozitie, aceea de sugaci. Majoritatea indivizilor care au depasit varsta leaganului ocupa mai multe pozitii: acelasi individ poate fi copil, sot/sotie, parinte, sef, subaltern etc (De Visscher, Neculau, 2001).
Contributia pe care fiecare statut, care continua sa fie recunoscuta de membrii grupului, o aduce la atingerea scopurilor de grup constituie functia sa (Golu, 1974). Fiecare statut este insotit de un ansamblu de convingeri comune privind functia statutului; aceste convingeri constituie o parte a sistemului normelor de grup. Functiile unui statut nu sunt obligatoriu aceleasi pentru membrii grupului care il recunosc si pentru un individ din exterior, care poate sa nu sesizeze functia subiectiva a statutului, ci doar pe cea obiectiva.
In contexte sociale diferite avem de-a face cu functii foarte diferite ale unuia si aceluiasi statut. Astfel, in unele societati, functia statutului de copil este pur si simplu aceea a pregatirii pentru varsta adulta, in timp ce in altele, sensul ei consta in a fi o perioada de viata lipsita de griji, inainte de preluarea responsabilitatilor adultului.
Prin urmare, statutul exprima persoana ca membru al societatii, exprima indatoririle, drepturile si obligatiile persoanei. El prescrie cu precizie comportamentul individului in viata sociala si comportamentul altora fata de sine, ii da individului definitia lui sociala (Golu, 1974). Statutul desemneaza comportamentele individului care sunt aprobate de catre cei din jur, precum si acele comportamente ale celor din jur pe care individul le asteapta in raport cu sine.
2. Rolul
Pozitiile ocupate de persoane sunt ele au o semnificatie numai in raport cu alte pozitii. Aceasta semnificatie rezida din relatiile de rol pe care un grup sau o societate le prescrie in raport cu doua sau mai multe pozitii. Din orice pozitie decurg relatii de reciprocitate si de complementaritate (Golu, 1974). Asa de pilda, semnificatia pozitiei de sot rezida nu numai din prescriptiile privind comportamentul acestuia in raport cu sotia, ci si din prescriptiile care se adreseaza sotiei in raport cu sotul. La fel stau lucrurile si in cazul altor cupluri interpersonale: medic-pacient, cumparator-vanzator, sef-subordonat etc.
Relatiile de reciprocitate si complementaritate dintre pozitii sunt cuprinse in notiunea de rol (Vlad, Vlad, 1978), care este strans legata de aceea de statut si care exprima intr-un fel reversul statutului, desemnand ansamblul comportamentelor pe care altii le asteapta in mod legitim de la o persoana cu un anumit statut. Asa de exemplu, comportamentele pe care le asteapta un elev de la un profesor sau cele pe care le asteapta pacientul de la medic ori cumparatorul de la vanzator alcatuiesc rolurile de profesor, de medic sau de vanzator.
Relatiile de rol vizeaza comportamentele si atitudinile membrilor grupului, indiferent de particularitatile individuale ale acestora (Dicu, 1977). De exemplu, putem descrie un grup militar format din 9-10 soldati, intre care exista relatii de egalitate, toti avand statut de subordonat fata de un comandant, care transmite ordine. Acest tip de relatii care definesc acest grup sunt in general caracteristice grupurilor militare conduse de un comandant, indiferent de unitatea din care provin soldatii sau de particularitatile personalitatii lor.
Rolurile sunt strans legate de normele privitoare la maniera individului de a-si asuma functiile care decurg din statut - maniera fata de care exista, in cadrul grupului sau colectivitatii, un acord general. Functiile unui statut depind de mentinerea anumitor tipuri de relatii intre cei care ocupa o pozitie si ceilalti (Eysenck, 1999). Trebuie spus ca nu toate actiunile si comportamentele celui care detine un anumit statut sunt esentiale in raport cu functiile acestui statut. Unele nu au nici un raport cu respectivul statut, in timp ce altele pot sa interfereze real cu functiile respective. De exemplu, a se ingriji de bolnavi reprezinta o parte necesara a statutului de medic, in timp ce a purta un halat alb este permis, dar nu face parte cu necesitate din rol (nu reprezinta un aspect esential al rolului de medic, deoarece exista si alte roluri care permit imbracarea unui halat alb: asistenta, farmacist etc.), iar a otravi bolnavii este un lucru interzis si total exclus din rolul prescris.
Practic, rolul include un set de asteptari al membrilor grupului, comunitatii, societatii vis-a-vis de comportamentele pe care trebuie sa le adopte o anumita persoana care ocupa o anumita pozitie. Aceste asteptari au un grad crescut de generalitate, facand abstractie de trasaturile de personalitate ale individului, de atitudinile si convingerile lui, de valorile la care acesta adera si de particularitatile situatiei concrete in care se afla persoana la un moment dat (De Visscher, Neculau, 2001). Astfel, unui profesor i se cere intotdeauna sa transmita informatii utile si relevante elevilor sai, indiferent ca este timid sau indraznet, tanar sau mai varstnic, indiferent de optiunile sale religioase sau politice si indiferent ca este specializat in stiinte sociale, coregrafie sau fizica atomica. Atata vreme cat ocupantul unei anumite pozitii, unui anumit statut se ridica, prin comportamentul sau, la nivelul asteptarilor grupului sau colectivitatii din care face parte, se considera ca el isi indeplineste cu succes rolul pe care si l-a asumat.
Rolurile se afla intr-o stransa interdependenta. Ele implica cu necesitate co-raportarea mai multor indivizi. Rolul mamei depinde de relatia ei cu copilul, rolul profesorului depinde de relatia cu elevul etc. Cel care ocupa o anumita pozitie si are, deci, un anumit statut, primeste simultan prescriptiile propriului sau rol si prescriptiile rolurilor care se afla in stransa legatura cu rolul sau. Mai mult decat atat, de obicei rolurile nu se definesc prin raportarea doar la un singur alt rol, ci exista o constelatie de roluri, in cadrul careia fiecare are o pozitie bine definita, stabilind relatii cu celelalte. Asa de exemplu, rolul de mama nu se defineste doar prin raportarea la rolul de copil, desi acesta este principalul rol care ofera semnificatie rolului de mama, ci si prin relationarea cu alte roluri, cum ar fi cel de profesor, de medic, de tata, de bunici etc.
3. Aprecierea pozitiva sau negativa a comportamentului
In timp ce statutul exprima pozitia sociala a persoanei, rolul reprezinta indeplinirea statutului, intrarea persoanei intr-o activitate prin care se asigura realizarea functiilor statutului. Desigur, ocupand o anumita pozitie, persoana este influentata de solicitarile, prescriptiile si obligatiile asociate pozitiei respective, insa interpretarea rolului decurge din statut si se realizeaza in functie de complexul insusirilor psihologice individuale ale persoanei. De pilda, o persoana care ocupa pozitia de medic (are statutul de medic) se poate raporta formal la obligatiile sale (o modalitate de indeplinire a functiilor statutului) sau poate vedea in aceasta tot sensul vietii sale (o alta modalitate de indeplinire a functiilor statutului). Rolul, dupa aprecierea lui Allport (1991), reprezinta aspectul dinamic al statutului, fiind indisolubil legat insa si de calitatile psihice ale persoanei (vezi fig. 1).
Fig. 1. Relatiile dintre statut, rol, persoana, comportament (dupa G. Allport, 1991)
Dupa cum reiese din fig. 1, rolurile se definesc dupa criteriul asteptarii si dupa aprecierea realizarilor in sistemul social. Intelegerea, acceptarea si indeplinirea rolului suporta, in primul rand, influenta prescriptiilor statutului, dar ele depind si de conditiile interne ale persoanei (preferinte, capacitati, motive) si de tot felul de alte caracteristici individuale, cum sunt, de pilda, cele de varsta si de sex, care adesea pot fi incompatibile cu prescriptiile statutului. Ceea ce confirma faptul ca persoana nu este numai un ansamblu de relatii sociale, ci si un subiect activ care transforma aceste relatii (Golu, 1974). Comportamentul real al individului, care ocupa o pozitie determinanta, poate sa nu se conformeze decat partial prescriptiei sau se poate abate de la ea in mod radical.
Individul, fie ca se conformeaza sau nu prescriptiei, se adapteaza la statutul pe care il ocupa si la rolul pe care trebuie sa il joace intr-un mod personal, individualizat, operand un fel de compromis intre ceea ce se doreste si cea ce este posibil (Golu, 1974). Indeplinirea efectiva a rolului si anume comportamentul, poate evolua de la forme determinate aproape integral de factorii de personalitate (desfasurarea rolului in directia trasaturilor psihologice ale persoanei) pana la forme determinate aproape integral de prescriptiile statutului (desfasurarea rolului in directia statutului) (vezi fig. 2).
Fig. 2. Diagrama combinatiilor posibile ale determinarilor personale si ale determinarilor pozitionale ale comportamentului de rol (dupa Golu, 1974)
In general, comportamentul majoritatii persoanelor se subsumeaza prescriptiilor de rol si statut si aceasta pentru ca grupurile furnizeaza prescriptii nu numai persoanei care detine un anumit statut, dar si persoanelor care detin statute aflate in legatura cu statutul respectivei persoane si care vor reactiona la modul in care aceasta isi indeplineste rolul. Prescriptiile de statut ale celorlalte persoane cuprind bonificatii si sanctiuni ce corespund masurii in care comportamentul persoanei in cauza este conform cu prescriptiile de rol sau deviant de la acestea (Durkheim, 1987).
De-a lungul vietii si activitatii ei, o persoana poate primi si juca diferite roluri, pe care le poate indeplini cu un grad mai mare sau mai mic de succes. Masura in care un anumit rol este indeplinit cu succes sau nu este dictata de aprecierea grupului sau colectivitatii de referinta a individului (Durkheim, 1987). Grupul este cel care decide daca o anumita persoana din cadrul sau a indeplinit corect rolul corespunzator statutului sau.
Una din cauzele esecurilor pe linia de rol rezida in faptul apartenentei simultane la grupuri diferite, ale caror prescriptii pentru acelasi rol pot fi diferite sau se pot afla chiar in conflict unele cu altele (Durkheim, 1987). Aceasta situatie poate fi inregistrata chiar la nivelul copilului care, la un moment dat, se poate afla intr-o dilema de comportament datorita prescriptiilor deosebite sau chiar conflictuale care decurg din apartenenta la grupul de familie, de joaca sau cel scolar. La nivelul adolescentului se poate inregistra, de asemenea, uneori o situatie de pendulare intre prescriptii de rol conflictuale: cele ale parintilor si cele ale grupului de covarstnici.
Conflictele mentionate mai sus nu genereaza intotdeauna comportamente deviante. Gratie plasticitatii sale psihice, persoana poate realiza un compromis sau se poate conforma succesiv unor prescriptii de rol sau de statut provenite de la grupuri diferite (Monette, Sullivan, Dejong, 1986). Cu cat gradul de opozitie dintre influentele contrare este mai redus, cu atat individul va manifesta mai mult tendinta sa se subordoneze prescriptiilor statutului si rolului asumat (Golu, 1974).
In contextul influentelor si conditiilor care isi pun amprenta pe comportament, cele care decurg din statut sunt determinate, fapt care se confirma prin aceea ca schimbarea de pozitie (statut) antreneaza schimbari de comportament: un elev, devenit responsabil de clasa, isi integreaza in comportament aceasta noua variabila (un om promovat in munca isi modifica psihologia). De aici deriva si o consecinta cu rezonanta socio-psihologica: pentru a face responsabil pe cineva iresponsabil trebuie sa il plasam intr-o pozitie care incumba responsabilitati, carora el nu li se poate sustrage. A detine un anumit statut inseamna a suporta influentele specifice ale acelui statut si a te reorganiza corespunzator (Allport, 1991).
In contextul succesului sau esecului indeplinirii unui rol, alaturi de apartenenta simultana la grupuri diferite, sunt implicati si alti factori si anume: asteptarea de rol, aptitudinea de a adopta un rol si interpretarea efectiva a rolului (Neculau, 1996). Asteptarea rolului reprezinta o structura cognitiva pe baza careia o persoana infera asupra relatiilor sale anterioare cu alte persoane, al caror comportament se caracteriza pe o anumita constanta, si asupra tendintei de a asocia anumite descrieri de actiuni si calitati la o denumire corespunzand unei pozitii sociale determinate.
Aptitudinea de a adopta un rol consta in abilitatea persoanei de a-si modifica perspectivele sale trecand de la cadrul sau propriu de referinta la un alt cadru, de a oscila intre sine si rol, aptitudinea de a se comporta, cu sau fara demonstratii exterioare, ca si cum s-ar afla intr-o situatie sociala diferita de cea pe care o ocupa in realitate. Aptitudinea de a adopta un rol prezinta doua dimensiuni:
a) gradul de distanta dintre roluri (masura in care rolul altei persoane difera de cel propriu intr-o situatie de interactiune determinata);
b) gradul de implicare a eului in rol (aspectele afective si interiorizate ale rolului).
Adoptarea rolului depinde de validitatea asteptarilor mai mult sau mai putin diferentiate pe care un individ le are in legatura cu rolul unei alte persoane; in parte, ea este functie de asteptarile pe care individul le are in legatura cu ocupantul real sau imaginar al rolului reciproc.
Cand comportamentul de adoptare a rolului ia o forma explicita, observabila, avem de-a face cu interpretarea efectiva a rolului. Aceasta poate fi urmarita, fie inregistrand actele unei persoane care detine un rol, fie obtinand descrieri calitative ce caracterizeaza ansamblul comportamentelor. Validitatea interpretarii unui rol se evalueaza prin concordanta dintre aprecierea acestei interpretari de catre grup si asteptarile comune membrilor acestui grup. Daca performanta in rol este conforma cu norma de grup, interpretarea rolului este acceptata, in timp ce daca performanta in rol nu este conforma normei de grup, interpretarea rolului va fi respinsa.
Validitatea interpretarii rolului depinde de asteptarile de rol ale persoanei care il creeaza, de natura si gradul motivatiei sale de a ocupa un rol determinat, de caracterul specific al abilitatilor verbale si motorii necesare pentru ocuparea rolului, dar si de masura in care interpretarea rolului respecta norma sociala.
In concluzie, omul trebuie inteles si tratat simultan din perspectiva substantiala si din perspectiva situationala, ca un sistem care este in acelasi timp inchis si deschis. Datorita acestei caracteristici specifice individului uman, persoana se angajeaza in interactiune si se racordeaza la reteaua psihosociala a statutelor si rolurilor, devenind suportul a numeroase relatii sociale. Sub influenta interpretarii rolurilor, se produc, la nivelul persoanei, modificari psihologice profunde, iar faptul ca persoana reuseste sa adopte rolul unei alte persoane si, implicit, sa se priveasca pe sine dintr-o perspectiva dinamica devine masura capacitatii ei de a face fata multiplelor exigente ale vietii sociale complexe si de a se integra in viata interpersonala si de grup.
BIBLIOGRAFIE:
ALLPORT, G. W. (1991), Structura si dezvoltarea personalitatii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti
DE VISSCHER, P., NECULAU, A. (2001), Dinamica grupurilor - texte de baza, ed. Polirom, Iasi
DICU, A. (1977), Constiinta si comportament, Ed. Facla, Bucuresti
DURKHEIM, E. (1987), Regulile metodei sociologice, ed. Stiintifica, Bucuresti
EYSENCK, H. si M., Descifrarea comportamentului uman, Editura Teora, Bucuresti, 1999
GOLU, P. (1974), Psihologie sociala, EDP, Bucuresti
MONETTE, D., SULLIVAN, T., DEJONG, C. (1986), Applied social research - tool for the human services, CBS College Publishing, New York
NECULAU, A. (coord.) (1996), Psihologie sociala - aspecte contemporane, ed. Polirom, Iasi
VLAD, T., VLAD, C. (1978), Psihologia si psihopatologia comportamentului, Ed. Militara, Bucuresti
