|
|
|
Corelate psihofiziologice ale comportamentului simulat
Procesele afective sunt fenomene psihice complexe, caracterizate prin modificari fiziologice mai mult sau mai putin extinse, printr-o conduita marcata de expresii emotionale (gesturi, mimica s.a.m.d.) si printr-o traire subiectiva (Radu si colab., 1991).
Emotia nu se reduce numai la aspectul de traire subiectiva, interna, ci formeaza o configuratie complexa de relatii, un raspuns psihofiziologic multidimensional in raport cu evenimentele. Printre dimensiunile procesului afectiv distingem (Lazarus, 1991):
● modificari cognitive - procesarea informatiei stimul venita din mediu, care - in functie de semnificatie - are rol activator sau nu;
● modificari organice, vegetative - activarea cardiaca, activarea sistemului circulator, modificari la nivelul tensiunii musculare, conductantei electrice a pielii s.a.m.d.;
●modificari comportamentale - gesturi, reacții, mimica, expresii vocale s.a.m.d.
Cele trei dimensiuni ale procesului afectiv nu pot fi luate separat, intre ele existand o permanenta interactiune sincrona, emotia fiind rezultatul conlucrarii a trei tipuri de factori: cognitivi, organici si comportamentali. Rezultanta interactiunii acestor factori se rasfrange asupra trairii subiective a persoanei, respectiv a modului cum aceasta resimte situatia si se adapteaza fata de ea. Emotiile sunt configuratii cognitiv-motivational-relational organizate a caror stare se schimba in functie de modificarile din cadrul relatiei individ-mediu, de felul in care aceasta este perceputa si evaluata.
In domeniul psihologiei judiciare, emotia este considerata ca fiind un fenomen tipic sferei afective, deoarece aceasta, prin modificarile psihofiziologice pe care le implica, poate fi supusa unei analize stiintifice sistematice. Evidentierea unor emotii poate fi facuta pornindu-se atat de la aspectul comportamental, cat si de la cel al corelatelor psihofiziologice pe care aceasta le implica.
Comportamentul emotional global reprezinta obiectivarea trairii emotionale, intalnita atat in aspectul inaparent, dar cel mai evident si mai usor observabil in cel aparent. Aspectul aparent, denumit expresie emotionala, subsumeaza intreg ansamblul de reactii somatice si musculare (faciale, scheletice, viscerale, umorale s.a.m.d.) pe care subiectul le dezvolta in momentul exprimarii unei emotii. Paternul aparent al modificarilor emotionale include: mobilitatea corporala, tremurul muscular, expresivitatea faciala, miscari oculare, coloritul epidermic, tonalitatea vocala, intensificarea activitatii glandelor sudoripare s.a.m.d.
Dintre toate categoriile de raspuns emotional aparent, cea mai elocventa pentru observator o constituie expresia faciala, fiind caracterizata ca un barometru al emotiei. Astfel, bucuria, tristetea, mania, teama s.a.m.d. pot fi foarte usor citite pe fata unei persoane. La subiectul supus unei anchete judiciare, in cazul savarsirii unei infractiuni, expresia emotionala este deseori prezenta, insa intr-o nuanta mai difuza datorita tendintei subiectului de a simula o alta stare decat cea pe care o traieste intr-o astfel de situatie.
Expresia vocala in emotii reprezinta un indice care ne poate spune multe despre trairea subiectiva pe care o resimte persoana. Ea se poate traduce prin modificari de timbru, tonalitate, intensitate, inflexiuni, accent s.a.m.d. Aceste modificari sunt determinate de nivelul ridicat al tensiunii musculaturii scheletice generale, inclusiv a muschilor laringelui care influenteaza tensiunea corzilor vocale, conducand la noi efecte de intensitate si tonalitate. Activitatea musculara a laringelui si a corzilor vocale are o influenta directa asupra debitului sonor si, in special, a frecventei sunetelor.
In ancheta judiciara, elementul cel mai evident in cazul trairii unor emotii, pe fond stresant, este tremurul fiziologic existent la nivelul tuturor muschilor care actioneaza aparatul fonorespirator. Tremurul fiziologic reprezinta o ondulatie sau o oscilatie minuscula, determinata de stresul psihologic, care corespunde frecventei de 8-14 Hz si poate fi atribuit undelor alfa. In cazul unei persoane care nu este stresata, tremurul fiziologic are o intensitate maxima. In momentul instalarii stresului, acesta scade in intensitate sau este eliminat. Cresterile sau scaderile intensitatii, frecventei timbrului vocii, ca urmare a reducerii tremurului fiziologic, reprezinta un indice al gradului de stres pe care il resimte persoana, des utilizat in practicile criminalistice, in vederea detectarii comportamentului simulat.
Pe baza indicatorilor fiziologici utilizati atunci cand studiem emotia, putem obtine o informatie obiectiva asupra gradului de intensitate a situatiei stresante. Indicatorii fiziologici utilizati pentru evidentierea gradului de traire subiectiva a unei emotii sunt:
● EEG - electroencefalograma;
● ECG - activitatea cardiaca si a sistemului circulator;
● GSR - modificarile conductantei electrice a pielii s.a.m.d.
Electroencefalograma reprezinta o masura a emotiei la nivel fiziologic central. Modalitatea de manifestare este a unei activari cu aspectul unui ritm de voltaj redus si frecventa ridicata, avand ca efect blocarea ritmului alfa. Acest ritm apare in starile de emotie, anxietate, depresie, agitatie s.a.m.d. , oferind indicii cu privire la intensitatea acestora. Masurarile pe care le ofera sunt nespecifice, referindu-se doar la nivelul de activare determinat de o emotie, insa foarte putin la tipul de emotie.
Activitatea cardiaca si a sistemului circulator reprezinta una dintre prezentele cele mai frecvente si mai elocvente ale tabloului indicatorilor psihofiziologici ai emotiei. Ritmul cardiac ofera o dinamica marcata atat de caracterul stimularii emotiei, cat si de faptul ca aceasta stimulare este prezenta sau doar expectata. Astfel, emotia legata de prezenta concreta a unor stimuli puternic stresanti determina o modificare in sensul accelerarii ritmului cardiac, in timp ce doar anticiparea prezentei unor astfel de stimuli are ca efect decelerarea ritmului cardiac.
Modificarile conductantei electrice a pielii reprezinta unul dintre cei mai sensibili indicatori ai activitatii fiziologice vegetative din emotie. Cand activitatea corticala este redusa , iar componenta simpatica predomina, conductanta electrica a pielii este mica, curba reactiei crescand. In cazul confruntarii repetate cu stimuli nocivi, anxiogeni, conductanta electrica a pielii scade conditionat inaintea impactului cu stimulul, creste in timpul primei faze de actiune a acestuia dupa care scade treptat. Folosindu-se o metoda de tip poligraf au fost obtinute modificari de potential in raport cu incarcatura emotionala a cuvantului stimul.
Toate aceste corelate psihofiziologice si comportamentale ale emotiei pot fi intalnite in cadrul practicii judiciare, mai specific in domeniul detectarii comportamentului simulat, avand rolul de indici indirecti ai laturii afective care insoteste persoana in tot ceea ce face.
