|
|
|
Tehnici si modele de luare a deciziilor in conditii de certitudine
1. Matricea de selectie a criteriilor
O metoda de ierarhizare, respectiv de clasificare si selectie este cea a matricei
de selectie a criteriilor
Fiecarui criteriu i se aloca o pondere de importanta. Criteriile se compara
intre ele si se realizeaza exprimarea binara a alegerii (1 = da; 2 = nu).
Pe diagonala matricei se trece cifra 1, iar nivelul de importanta al oricarui
criteriu rezulta din insumarea valorilor inregistrate pe coloane.
Nivelul cel mai mare de importanta identificat la un anumit criteriu, il fac pe
acesta eligibil.
Varianta optima este cea care determina avantajele cele mai mari, aplicand
criteriul stabilit ca prima importanta in ierarhizare.
Ca atare, se trece la o etapa noua, mai rafinata, a procesului decizional, si
anume transformarea consecintelor in utilitati care ierarhizeaza convenabil
(favorabil) variantele decizionale.
2. Utilitatea globala
O anumita varianta decizionala este potential detinatoare de utilitate.
Teoriile economice exprima utilitatea drept element de maximizare a satis-
factiei consumatorilor
Utilitatea in procesul decizional poate lua valori in intervalul [0; 1] (1 = utilita-
tea este maxima; 0 = utilitatea este nula).
Criteriul de maxim exprima faptul ca valorile sunt considerate cu atat mai
bune cu cat sunt mai mari.
Criteriul de minim arata ca valorile sunt cu atat mai bune cu cat sunt mai
mici.
3. Metoda ELECTRE
Aceasta contribuie la rationalizarea procesului decizional, bazandu-se pe mai
multe criterii de optimizare.
In esenta, varianta optima este cea preferata (care surclaseaza) celelalte
alternative decizionale.
Intr-o prima etapa se calculeaza utilitatea variantelor pentru fiecare criteriu de
optimizare. Se procedeaza, in continuare, la alocarea de coeficienti de importanta
pentru fiecare criteriu.
Pentru variantele care intra sub incidenta deciziei (alternativele decizionale)
se realizeaza calculul coeficientilor de concordanta, respectiv discordanta.
4. Rationalizarea deciziilor multicriteriale
in conditii de certitudine
Intr-o prima varianta, in aceasta metoda (care reprezinta o extinere a metodei
ELECTRE) se considera ca, criteriile de alegere sunt echi-importante (au indici
calitativi similari pentru caracterizarea importantei).
Fazele aplicarii rationalizarii deciziilor multicriteriale in conditii de certitu-
dine sunt:
formalizarea matricei consecintelor date de alternativele decizionale;
ordonarea variantelor aferente fiecarui criteriu, procedand la ierarhizarea
descrescatoare a consecintelor acestora, obtinand matricea specifica;
- realizarea unei noi matrici, care indica de cate ori o varianta ocupa un loc
bine determinat (considerat conventional);
- ierarhizarea finala a variantelor dupa o functie de agregare, respectiv dupa
valorile descrescatoare ale acestei functii.
5. Tabelul decizional
Deciziile cu caracter operativ si periodice detin pondere din ce in ce mai
ridicata in totalul deciziilor luate de un manager in conditiile cresterii complexitatii
tehnice, tehnologice in intreprindere, complicarea continutului relational al pietei s.a.
Tabelul decizional structureaza multimea deciziilor in patru cadrane:
cadranul i (N-V) - cuprinde descrierea obiectivelor (cerintelor) decizionale;
cadranul ii (S-V) - se refera la actiuni sau operatii posibile;
cadranul iii (N-E) - infatiseaza combinatii de obiective, respectiv cerinte
decizionale;
cadranul iv (S-E) - ofera combinatii de operatii sau actiuni posibile, care
semnifica "variantele decizionale".
Avantajul aplicarii tabelului decizional se regaseste in operativitatea obtinerii
diferitelor combinatii de obiective si cerinte decizionale.
