|
|
|
Timpul de conducere
Stilul de conducere este legat direct de calitatile si personalitatea managerilor,
dar si de modul cum folosesc timpul.
Timpul este o resursa unica, strict limitata pentru om. Aceasta intra in com-
ponenta oricarui act uman.
Bilantul, chiar al intregii vieti, este in cele din urma o dare de seama asupra
modului in care a fost folosit timpul.
Timpul pe care il are la dispozitie un manager este bine determinat. El are
posibilitatea de a-l utiliza cat mai bine. Pentru a aprecia daca un manager are timp
sau nu, stilul sau personal este hotarator.
Analizele in legatura cu utilizarea timpului conduc la unele concluzii, cum
sunt: durata medie a zilei de lucru este de 12 ore; la structura zilei de lucru o
pondere mare (33%) o au consfatuirile, consultarile si discutiile in sedinte cu
diverse obiective.
Pentru rezolvarea corespondentei si convorbirilor telefonice se foloseste
13,2% din ziua de munca. Timpul pentru conducere curenta este de 83,1%, in
raport cu conducerea precizionala (19,9%).
O ancheta in Anglia (100 manageri) arata ca 42-86% din ziua de lucru se
consuma in discutii. La concernul american General Electric, conducerii de
perspectiva i se acorda 30% din timpul zilei de lucru.
Folosirea nerationala a timpului de conducere da nastere la supraincarcare.
Circula gresit ideea potrivit careia un conducator eficient este cel care lucreaza ore
in sir, caci acesta devine obosit fizic si intelectual.
A parea foarte ocupat, aglomerat cu lucrari nu constituie o scuza pentru
defectiuni si intarzieri, pentru indisponibilitate. Sunt manageri care continua sa se
zbata intr-un ansamblu de probleme, impotmoliti in amanunte, scapand, din atentia
si preocuparile practice, perspectiva.
Apare si supraincarcarea managerilor cu atribute de executie, cu sarcini ale
subalternilor din cauza neincrederii in capacitatea acestora si a supraaprecierii
posibilitatilor personale.
Unii oameni se simt nemultumiti cand, de dimineata pana seara, sunt cautati.
Ceea ce oboseste in fapt nu este munca, ci, mai ales, desele modificari din
continutul acesteia.
Numeroasele studii au aratat rolul pe care il au convorbirile telefonice,
acestea ocupand un procent important din timpul de lucru al managerilor: 7% la
suedezi, 10% la polonezi, 15% la olandezi.
Din obisnuinta, la conducere ajunge multa corespondenta, din cauza concen-
trarii excesive a atributiilor.
Persoana care ocupa postul de secretar nu trebuie sa fie un fel de paznic la
usa conducatorului, ci sa devina un colaborator al conducerii (de exemplu, pentru
filtrajul corespondentei, vizitelor, contactelor, intrevederilor).
Irosirea timpului este o forma de sinucidere. Practica evidentiaza cateva
reguli si procedee de folosire mai eficienta a timpului, cum sunt: a nu se prelua de
la inceput prea mult din activitate, concentrarea pe cateva sarcini principale,
evitarea presiunii timpului, stabilirea unor obiective certe, realizabile, evitarea
derutei, invingerea timiditatii, limitarea procedeului "usilor deschise".
De exemplu, la ajungerea in birou se sta de vorba numai un minut; munca cea
mai eficienta este in prima jumatate de ora, pana nu incep apelurile telefonice; sa
nu se ia de lucru acasa, pentru ca devine o obisnuinta; la serviciu se vine inaintea
sau in acelasi timp cu subalternii, parasirea serviciului se face la terminarea
programului de lucru pentru a se sili sa se rezolve totul in timpul oficial; cand se
lucreaza nu se da posibilitatea apelurilor telefonice, ci se cere sau se promite
revenirea; in biroul altcuiva se sta in picioare pentru a se lasa impresia de graba;
orice problema se incepe cu partea ei cea mai complicata si se revine pe firul ei
numai la nevoie; sedintele se pregatesc din timp (3-4 zile inainte); nu se vorbeste
prea mult si nu se intrerupe convorbirea altora.
