|
|
|
ANALIZA PERFORMANTELOR FINANCIARE ALE INTREPRINDERII
Prezentul proiect va incerca sa analizeze din punct de vedere financiar performantele unei intreprinderi.
In primul capitol vorbim despre masurarea performantei intreprinderii rin intermediul situatiilor financiare. In literatura economica, pentru reflectarea intreprinderii in termeni financiari la sfarsitul exercitiului se utilizeaza diverse acceptiuni cum sunt: bilant contabil, documente contabile de sinteza, conturi anuale, situatii financiare, rapoarte financiare.
Primul subcapitol se refera la contul de profit si pierdere ca imagine a performantei. Numit si contul de rezultate, acesta este documentul contabil de sintaza care masoara performantele activitatii unei intreprinderi in cursul unei perioade date. Plecand de la contul de profit si pierdere, investitotrii si creditorii pot sa evalueze fluxurile viitoare de trezorerie ale intreprinderii. In felul acesta, investitotrii pot sa evalueze, cu cea mai mare exactitate, valoarea economica a intreprinderii unde sunt actionari, iar creditorii pot sa determine masura in care intreprinderea isi va putea rambursa datoriile.
In continuare anlizam bilantul care, in acceptiune generala, este considerat ca un document care permite sa se cunoasca, la un moment dat, patrimoniul unui comerciant, definit ca ansamblul drepturilor si obligatiilor acestuia.
Sub aspect financiar, orice bilant se descompune in trei mari mase:
Fondul de rulment, Necesarul de fond de rulment, Trezoreria.
Echilibrul financiar al intreprinderii este consecinta deciziilor luate de intreprindere, pe termen scurt privind gestiunea stocurilor, politica de credit comercial fata de clienti, relatiile de decontare cu furnizorii, cat si pe termen mediu si lung, privind investitiile si acoperirea lor cu resurse de finantare permanente.
Structura contului de profit si pierdere pe cele trei tipuri de activitati (patrimonial,economic si financiar)permite degajarea unor solduri de acumulari banesti potentiale, destinate sa indeplineasca o anumita functie de remunerare a factorilor de productie si de finantare a cativitatii viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune(SIG). Realizarea acestui obiectiv presupune o tratare prealabila a contului de profit si pierdere pentru a pune in evidenta modul de functionare si rentabilitatea intreprinderii ca marja comerciala, productie a exercitiului, valoare adaugata, excedent brut de exploatare, rezultat al exploatarii, rezultat curent si rezultat net al exercitiului.
In continuare vom face referire la capacitatea de autofinantare.Aceasta evidentiaza potentialul financiar degajat de activitatea rentabila a intreprinderii la sfarsitul unei perioade de gestiune destinata sa finantezeinvestitiile din perioada urmatoare. Capacitatea de autofinantare prezinta importanta deoarece constituie un mijloc sigur de finantare, fiind o sursa independenta si stabila, evidentiaza autonomia intreprinderii, respectiv gradul de autonomie financiara si permite diminuarea indatorarii si implicit reducerea cheltuielilor financiare.
In cel de-al doilea capitol analizam situatia fluxurilor de trezorerie ale intrprinderii. Analiza intemeiata pe studiul fluxurilor financiare permite imbinarea coerenta a studiului echilibrului financiar cu cel al performantei firmei. Daca la un moment dat bilantul prezinta resursele de care dispune o intreprindere si modul de utilizare al acestora, iar contul de profit si pierdere prezinta fluxurile de operatii care au influenta asupra rezultatului, o viziune dinamica asupra situatiei financiare a intreprinderii este posibila prin intocmirea tabloului de finantare.
Tabloul de finantare furnizeaza informatii privind evolutia globala a trezoreriei, ca rezultat al echilibrului financiar, fara a evidentia aportul fluxurilor financiare legate de exploatare, de finantare sau de elementele extraordinare.
Tabloul de finantare cuprinde doua parti.
Prima parte a tabloului de finantare analizeaza modul de realizare, in dinamica, a echilibrului structural intre elementele stabile ale stabile ale bilantului functional. In aceasta parte a tabloului se evidentiaza politica de investitii si de finantare promovata de intreprindere in decursul perioadei analizate.
Partea a doua a tabloului de finantare analizeaza modul cum s-a utilizat fondul de rulment net global in asigurarea echilibrului functional intre elementele ciclice ale bilantului si al echilibrului monetar intre incasari si plati.
Tabloul fluxurilor de trezorerie apreciaza intr-o logica financiara si globala coerenta deciziilor strategice luate de intreprindere. Studiul fluxurilor de trezorerie permite aprecierea flexibilitatii trezoreriei si furnizeaza informatii privind vulnerabilitatea intreprinderii. Fluxul de trezorerie generat de activitatile de exploatare este indicatorul central al analizei situatiei unei intreprinderi. El este utilizat pentru aprecierea performantelor acesteia pe o perioada medie.
Capitolul 3 se refera la analiza rentabilitatii intreprinderii si a riscului la care este supusa aceasta.
Datorita faptului ca numai o analiza a rezultatelor in sine nu este suficienta, se impune o confruntare a rezultatelor cu mijloacele utilizate, astfel rezultand rentabilitatea pe baza careia poate fi apreciata eficienta si competitivitatea exploatarii si a altor functii.
Rentabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a realiza profit, care este necesar atat reproductiei si dezvoltarii cat si remunerarii capitalurilor. Deoarece prin intermediul rentabilitatii se apreciaza performantele intreprinderilor, ea reprezinta o informatie indispensabila intreprinderilor si partenerilor de afaceri,fiind definita ca un raport intre rezultatul obtinut si mijloacele utilizate.
Ratele de rentabilitate masoara rezultatele obtinute in raport cu activitatea intreprinderii - rentabilitatea comerciala - si a mijloacelor economice - rentabilitatea economica - sau financiare - rentabilitatea financiara.
Ratele de rentabilitate comerciala apreciaza randamentul diferitelor stadii ale activitatii intreprinderii la formarea rezultatului, fiind determinate ca raport intre marjele de acumulare si cifra de afaceri sau valoarea adaugata.
Ratele de rentabilitate economica arata eficienta utilizarii capitalului economic alocat activitatii productive a intreprinderii si se determina ca raport intre rezultatul economic obtinut de catre companie si valoarea activelor totale utilizate.
Rentabilitatea financiara reprezinta capacitatea intreprinderii de a obtine profit net din capitalurile angajate in activitatea sa. Rentabilitatea financiara reflecta scopul final al actionarilor unei firme, exprimat prin rata de remunerare a investitiei de capital facuta de acestia in procurarea actiunilor ei, sau prin rata reinvestirii totale sau partiale a profitului care le revine de drept.
O analiza financiara completa nu se poate realiza decat prin analiza conjugata a rentabilitatii cu riscul. In conditiile economiei de piata, activitatea tuturor intreprinderilor este expusa, intr-o masura mai mica sau mai mare, riscurilor generate de mecanismele pietei.
Datorita faptului ca prin dezechilibrele acumulate, determinate de natura cresterii intreprinderii, pot fi produse un ansamblu de riscuri, dintre care unele anunta falimentul iar altele fragilitatea intreprinderii, este necesara efectuarea unor analize precum:
- analiza riscului economic
- analiza riscului financiar
- analiza riscului de faliment.
Riscul economic reprezinta incapacitatea intreprinderii de a se adapta la timp si cu cel mai mic cost la variatiile mediului. Activitatea intreprinderii este supusa riscului economic deoarece aceasta nu poate sa prevada cu exactitate diferite componente ale rezultatului sau - cost,pret - sau ale ciclului de exploatare.
Riscul financiar este legat de gradul de indatorare al intreprinderii si este pus in evidenta de evolutia indicatorilor de rezultate la nivelul firmei sub incidenta structurii financiare a acesteia. Riscul financiar consta in influenta negativa pe care o poate avea politica dobanzilor si cea fiscala asupra rezultatelor finale ale emitentului. Riscul financiar insoteste orice activitate economica, deci gestionarea corecta a capitalului propriu sau imprumutat duce la diminuarea/cresterea rezultatelor financiare, in urma influentei riscului financiar.
Riscul de faliment (de insolvabilitate), reprezinta posibilitatea de aparitie a incapacitatii de onorare a obligatiilor scadente (ajunse la termen) ale firmei, nascute din angajamente anterioare contractate, din operatii curente, determinabile pentru continuarea activitatii, prelevari obligatorii.
In concluzie, pentru a analiza performantele financiare ale unei intreprinderi, plecand de la contul de profit si pierdere si bilant, se au in vedere cateva aspecte esentiale: performanta rezultatelor intreprinderii evaluata prin soldurile intermediare de gestiune si capacitatea de autofinantare, situatia fluxurilor de trezorerie, rentabilitatea intreprinderii prin intermediul ratelor de rentabilitate si in final evaluarea riscului la care este supusa intreprinderea.
