|
|
|
Definitii privind continutul termenului "decizie"
1. Aspecte de baza
Decizia este actiunea de determinare a modului de evolutie a rezolvarii unei
probleme, a unei cerinte sau a indeplinirii unei activitati alegand felul de solutio-
nare din mai multe alternative posibile.
Decizia este un produs si in acelasi timp un instrument al activitatii de
organizare si conducere vizand stabilirea unui scop, a unor obiective, directii si
modalitati de indeplinire a acestora.
Telurile (scopurile) izvorasc dintr-o necesitate care poate fi obiectiva sau
subiectiva. Pentru ca obiectivele sa fie atinse (indeplinite) se realizeaza evaluarea
mijloacelor necesare si se estimeaza consecintele supunerii resurselor procesului de
transformari.
1.1. S i n t e z a d e f i n i t i i l o r p e n t r u d e c i z i e
Decizia este un instrument specific de exercitare a managementului (fig. 3.1).
Fig. Sistematizarea unor definitii pentru notiunea de decizie
Pentru notiunea de decizie se pot sistematiza mai multe definitii, dupa cum
urmeaza:
− este alegerea unei directii de actiune (H. Simon, 1960);
− elaborarea unui numar de strategii alternative si alegerea uneia dintre ele
(Radulescu s.a., 1983);
− afirmatie care denota angajamentul pe o directie de actiune (Power s.a., 2000);
− rezultatul unor activitati constiente de alegere a unei directii de actiune
(F.G. Filip, 2002);
− cunostinte care indica o angajare intr-o anumita directie de actiune
(Whinston s.a., 1996);
− alegerea unui plan de actiune (Bonczek s.a., 1984);
− forma specifica de angajare a resurselor intr-o actiune (Minzberg, 1980);
− alegerea unei strategii de actiune (Fishburn, 1964);
− alegere conducand la un anume obiectiv (Churchman, 1968);
− hotararea luata ca urmare a examinarii unei probleme, situatii etc., solutia
adoptata (dintre mai multe posibilitati) (DEX, 1998).
1.2. C l a s i f i c a r e a g e n e r a l a a d e c i z i i l o r
Decizia este un act de raspundere sociala si reflecta vointa oamenilor, intere-
sele si nevoile lor care decurg din necesitatile vietii economico-sociale in ansamblu.
Actul decizional, aplicat teoretic si practic declanseaza punerea in miscare a
resurselor umane, materiale si financiare.
Decizia este un semn calitativ distinct al procesului de conducere. Ea trebuie sa
fie caracterizata prin:
sa fie fundamentata stiintific (sa fie adoptata in conformitate cu cerintele
legilor economice obiective ale dezvoltarii societatii umane);
sa fie in concordanta cu conditiile istorice concrete ale perioadei la care
se refera aplicarea;
sa fie in concordanta cu tendintele imprimate dezvoltarii economico-
sociale, corespunzator dezvoltarii societatii in ansamblu;
sa fie luata de decidentul legal;
sa asigure eficienta maxima;
sa se manifeste strict coordonata, respectiv corelata cu deciziile
anterioare luate pentru acelasi domeniu sau problema;
sa aiba precizie (sa nu genereze interpretari diferite);
sa fie luata operativ;
sa puna in valoare, pe cat posibil toate resursele umane, materiale si
financiare ale sistemului productiv-economic sau social supus transformarilor;
sa stimuleze initiativa oamenilor;
sa solutioneze la timp contradictiile;
sa fie clare, simple, concise;
sa aiba succesiune logica.
2. Cadrul aplicativ
logic de luare a deciziilor
2.1. D e f i n i t i i s i r e p r e z e n t a r i
Modelul de reflectare a procesului decizional cuprinde (fig. 3.2):
1. recunoasterea problemei;
2. diagnosticarea problemei;
3. cautarea alternativei optime;
4. selectarea unei alternative finale;
5. evaluarea, alegerea si autorizarea deciziei.
Fig. 3.2. Structura modelului de reflectare a procesului decizional
Situatiile decizionale intalnite in viata practica a unei intreprinderi sunt diferite
si diversificate in proceduri si continut.
Clasificarea situatiilor decizionale arata existenta grupelor specifice dupa
criterii si standarde derivand din cazuistica practica a firmelor.
Un manager are in vedere fundamentarea logica a luarii unei decizii cu
ajutorul informatiilor sau datelor de care dispune ori pe care le colecteaza pe cai
manageriale specifice.
Pentru a ajunge la o alternativa (varianta) decizionala, managerii definesc:
1) scopul (scopurile) firmei si 2) criteriul (criteriile) pe care sa se bazeze formu-
larea alternativelor de actiune, respectiv de luare a deciziilor.
Cadrul logic pentru luarea deciziilor are in continut manifestarea functiei
principale ale firmei pentru o situatie data, aparuta in mediul interior sau exterior
acesteia.
Accentul principal (esential) in luarea deciziilor se pune pe rationalitatea
acestora.
Orice decizie vizeaza viitorul apropiat (decizia are valoare si utilitate res-
transe dimensional) sau viitorul indepartat (responsabilitatea rationalizarii luarii
deciziilor este crescuta).
3. Etapele practice ale luarii deciziilor
D e f i n i t i i s i r e p r e z e n t a r i
Decizia se refera la variante sau alternative viitoare care se insusesc pentru
aplicare. In fapt, deciziile se refera la viitor, vizand alegerea unei stari viitoare.
Luarea deciziilor se regaseste in toate palierele si functiile managementului.
Aliniamentul principal
pe care se sprijina luarea deciziilor este compus din
cinci momente (fig. 3.3) care in maniera logica se regasesc in orice hotarare umana.
Fig. 3.3. Compunerea aliniamentului principal
Iterarea si reiterarea in procesul decizional este cvasi-permanenta. Corectiile
(feedback-urile) sunt prezente in toate momentele ce fundamenteaza o hotarare.
Baza de date (informatii) formalizeaza problemele care se supun procesului deci-
zional programat sau neprogramat.
Idealul decidentilor este de a lua decizii la niveluri cat mai joase in cadrul
firmelor.
Pe de alta parte, o anume "rationalitate constransa" (H. Simon, 1970) se
obtine prin ajustarea comportamentului, respectiv cresterea bagajului de cunostinte
referitoare la organizare si conducere.
Cei ce isi desfasoara munca intr-un mediu complex pot fi depasiti de procese
si fenomene necunoscute, nesesizabile in anumite etape.
Se constata ca nu se intalneste rationalitate ideala, completa in nicio situatie
decizionala complexa.
Cautarea unui rezultat care sa corespunda aspiratiei sau dorintei decidentului
se infaptuieste prin abordari practice, iterative.
O decizie complet rationala (in plan teoretic) presupune identificarea si
cunoasterea in totalitate a factorilor (elementelor) decizionale, abordarea fiind de
natura mecanicista.
Criteriul principal decizional este legat de "valoarea asteptata", care satisface
sau nu decidentul.
4. Decizii in procesul de planificare in cadrul unei firme
O firma functioneaza intr-un mediu ambiant caracterizat, in general, de
complexitate si competitie.
In context economic modern, o firma trebuie sa faca fata competitiei interne si
competitiei externe, fapt pentru care apare ca stringenta intocmirea strategiei de
functionare si adaptare la provocarile din mediu.
Este deci firesc, ca o firma sa-si intocmeasca o strategie economica si tehnica
interna, care la randul sau este compusa cu strategia economica si tehnica externa.
Latura "externa" semnifica extinderea acoperirii competitionale.
Exigentele generale ale unei strategii se refera la capacitatea de confruntare a
firmei in maniera eficienta in mediul economic competitional in exterior.
Totodata, firma trebuie sa raspunda exigentelor consumatorilor la care se
adauga adaptabilitatea structurala sporita a entitatii la aceleasi provocari din mediul
economico-productiv si comercial.
Strategia economica a firmei este sustinuta de politica economica, remar-
candu-se faptul ca se impune formularea de actiuni specifice pentru aplicarea
strategiei respective.
Intr-o firma exista un circuit decizional al identificarii actiunilor pentru pune-
rea in aplicare a unei strategii economice.
Strategia firmei pentru o perioada se bazeaza pe disponibilitatea practica a
firmei de a "planifica" si aplica prevederile planificarii.
Ansamblul de planuri, ca o colectie de documente scrise imperative ce se
refera la strategia si politica firmei devine instrumentul decizional fundamental in
context managerial modern, care asigura functionarea firmei in directii impuse si
cu rezultate dorite.
Intre planificarea economica cu caracter complex si cea economica interna este
instaurat un set de interrelationari. Pe fiecare nivel de interrelatiune managerii firmelor
actioneaza cu deciziile adecvate.
Planificarea indicativa si planificarea imperativa se deosebesc de programare,
care pastreaza in mod esential caracterul orientativ impus.
Economia libera de piata este caracterizata de un indice de densitate ridicata a
planificarii si programarii in palierul ierarhic organizational care se refera la
microeconomie, respectiv la intreprinderile mici si mijlocii.
Planificarea economica interna este frecvent derivata conceptual din planifica-
rea economica, cu caracter complex.
5. Continutul comunicarii in procesul luarii deciziilor
5.1. A s p e c t e g e n e r a l e
Comunicarea are sensuri multiple, urmare a dezvoltarii tehnologiilor si a
profesionalizarii metodelor de actiune pentru transmiterea de mesaje.
Comunicarea a devenit un mod de viata in societatea globala.
Procesul de comunicare se regaseste in continutul unor stiinte precum:
cibernetica, filozofia, istoria, sociologia, biologia, economia, stiintele politice s.a.
Etapele istoriei comunicarii, in principal, sunt urmatoarele:
- perioada semnelor si semnalelor;
- perioada vorbirii;
- perioada scrisului;
- perioada tiparului;
- perioada comunicarii de masa;
- perioada comunicarii computerizate.
6. Sistemul managerial informational-decizional al unei firme
Sistemul de management este un ansamblu coerent de metode, tehnici si pro-
ceduri manageriale, informationale si organizationale.
Esenta managementului consta in capacitatea de a ordona sistemul productiv-
economic pe baza informatiilor, dirijand si reglementand actiunile acestuia pentru
atingerea obiectivelor prestabilite. Angajatii gasesc si se regasesc intr-un puternic
camp informational.
In sens larg, ca notiune, informatia manageriala este considerata "ceea ce se
comunica". Informatia este de fapt o noutate care ofera fapte, fenomene, elemente
si tendinte in sfera productiv-economica, pana la momentul in care subiectul
ierarhic le receptioneaza.
Informatia pentru management reprezinta mesajul ce contine elemente
recunoscute de director, pana la momentul luat in considerare.
Activitatea productiv-economica nu poate fi condusa exclusiv pe baza
intuitiei, experientei, dorintelor, intentiilor sau a unor initiative spontane.
Informatia reprezinta in procesul decizional, un element strategic. Nu orice
stire reprezinta informatia, ci numai aceea care inlatura nedeterminarea.
Studiul informatiilor se poate realiza prin deducerea unor caracteristici ale
acestora si a unor concluzii de natura interna si externa.
Informatiile productiv-economice interne surprind factorii endogeni de natura
politica, economica ai firmei.
Pentru definirea generala a sistemului informational-decizional in domeniul
productiv-economic, se porneste de la infatisarea caracteristicilor managementului,
ce se reflecta in procesul de elaborare, fundamentare si implementare a deciziilor
ce sustin eforturile pentru atingerea unor teluri.
Informatiile manageriale reflecta starea, situatia sau conditiile de producere a
unor evenimente productiv-economice. Aceste informatii sunt numite "de stare".
Surprinderea acestei informatii in traseu ii confera anumite caracteristici de
tranzitie (intermediare), ceea ce determina o valorificare in plan productiv-economic
in masura in care este acceptat un grad de certitudine pentru veridicitatea convenita
ca obiectiv:
informatie finala, care cel mai adesea este considerata conventionala
intr-o astfel de stare, deoarece ea poate fi un stimul nou pentru o noua variabila de
stare in campul informational;
informatie pe traseu vertical (ascendent/descendent) - contribuie la
configurarea fluxului de date spre top-management sau spre etajele intermediare
din structura productiv-economica;
informatie pe traseu orizontal (dublu sens) - contribuie (intre institutiile
aceluiasi stat) la conjugarea eforturilor firmei in atingerea obiectivelor cu continut
stabil;
informatie interna/externa - reprezinta intrarile si iesirile de date din
familia institutionala locala a firmelor sau din mediul productiv-economic de
ansamblu;
informatie endogena - evidentiaza categoria de date si elemente
necesare strict numai firmei in interiorul structurii acesteia (nascuta in mediul
productiv-economic de ansamblu);
informatie exogena - reprezinta actiunea de externalizare a informatiei
de sorginte exterioara (nascuta in mediul productiv-economic de ansamblu);
informatie inclusiva - semnifica agresiunea, respectiv fortarea intrarii
de date (elemente) in structura productiva stabila a unei firme.
7. Metode de prognoza in sprijinul luarii deciziilor
7.1. A s p e c t e g e n e r a l e
Luarea deciziilor in sistemele complexe este facilitata de proiectia starilor
viitoare ale acestor sisteme. In cadrul acestor stari se pot aplica decizii care sa deter-
mine transformari permanente spre noi stari.
Starile viitoare trebuie prognozate.
Stiintele previziunii se bazeaza pe investigatiile care sunt dirijate in studierea
evaluarilor viitoare.
Prognozele subiective sunt inlocuite treptat de prognozele mai obiective
realizate prin metode de previziune mai laborioase cu ajutorul carora se apreciaza
tendintele si valorile viitoare ale alternativelor de functionare si dezvoltare a unei
firme (entitati) catre un orizont de timp dat.
