DUMPING vs. MONOPOL

Dumping (din limba engleza: to dump) descrie vanzarea unor produse sub pretul de productie, de multe ori cu scopul de a elimina alti concurenti de pe piata. Termenul de dumping este actualmente mai des folosit in contextul comertului international, si semnifica exportul unor anumite marfuri intr-o anumita tara la un pret mult mai jos decat pretul pietei din tara respectiva (si de multe ori sub costul de productie al producatorilor din acea tara).

Dumping-ul este o forma de concurenta neloiala, si este ilegal in multe economii de piata.

Un produs, o marca va fi considerat ca face obiectul practicii de dumping daca pretul sau de export spre comunitate este mai mic decat un pret comparabil pentru produsul similar, in cursul obisnuit al comertului cum este stabilit pentru tara exportatoare. Pentru protectia contra practicilor de dumping si subventiilor relative la importurile din tarile nemembre ale Comunitatii Europene a fost adoptat un regulament, care a relevat necesitatea ca masurile de protectie comerciala de intreprins in caz de dumping si subventii sa fie intemeiate pe principii uniforme.

In momentul de fata termenul de dumping este mai des folosit in sfera comertului international, insemnand exportul unor anumite marfuri intr-o anumita tara la un pret mult mai jos decat pretul pietei din acea tara. De multe ori, se afla chiar sub costul de productie al producatorilor din acea tara.

Dumpingul este o forma de concurenta neloiala si este interzisa prin lege in economia multor tari. In Legislatia Europeana se intalneste urmatoarea prevedere: 'Dumpingul este o practica neloiala ce se poate intalni in cadrul relatiilor comerciale externe ale Comunitatii Europene'. Pentru protectia contra practicilor de dumping si subventiilor relative la importurile din tarile nemembre ale Comunitatii Europene a fost adoptata un regulament ca masura de protectie comerciala in caz de dumping. In calculul taxelor vamale de sanctiune se iau in considerare si taxele anti-dumping. Acestea se calculeaza ca diferenta intre pretul mondial si pretul de dumping.

In luna septembrie a acestui an, compania Petrom a organizat o conferinta de presa in care si-a prezentat politica de preturi. In aceasta conferinta conducerea companiei a explicat cauzele cresterii pretului produselor petroliere: explozia preturilor la nivel mondial si o teama de a nu fi acuzati de practicarea pretului de dumping.

Rompipe Enterprises Suceava SRL, singurul producator roman de teava multistrat Pex-Al, a atacat in mod direct intr-o conferinta de presa in care si-a prezentat si produsele proprii, problema importurilor de proasta calitate pe piata romaneasca a produselor si materialelor pentru instalatii. Aceste produs provin in mare parte din tarile asiatice, iar aspectele contestate de producatorul roman sunt urmatoarele: pretul de dumping cu care acestea ajung pe piata si care uneori nu acopera nici costul de productie si calitatea scazuta, uneori aflata sub standardele impuse de normele romanesti si cele europene.

Ministerul Comertului din India a hotarat sa demareze o ancheta prin care sa investigheze importul de soda caustica in perioada 1998-1999. Motivul sunt mai multe plangeri primite de la unii dintre cei mai importanti producatori locali: Grasim Industries, SIEL Ltd., Gujarat Alkalis & Chemicals Ltd., Mardia Chemicals, Search Chem Industries, Shriram Alkalies & Chemicals. Sursele industriale locale au afirmat ca pretul importurilor a fost de circa 40-50$/tona FOB sau in moneda locala 2000 RS/tona, in conditiile in care preturile interne erau de 12000 RS/tona. O data ce importurile au redus preturile interne, producatorii indieni au facut o plangere anti-dumping. Taxa vamala la soda caustica este de 35%. Importurile au fost realizate din urmatoarele tari: SUA, Japonia, Franta, Arabia Saudita si Iran.

In fata cantitatilor uriase importate din cauza pretului de dumping nu se poate rezista decat prin calitate. Instrumentul pretului de dumping se practica pentru a scapa producatorul respectiv de surplusuri sau pentru a castiga pe piata o pozitie mai competitiva.

Monopolul reprezinta capacitatea unei entitati de a hotari unic, in mod majoritar asupra altei entitati, posibil contrar tendintelor entropice normale.

• Monopolul presupune referirea la o zona geografica. Puterea de piata a monopolului poate fi maxima, fiindca firma de monopol stabileste pretul produsului, iar acesta este un pret mare cu siguranta.
• Caracterizat prin oferta pentru un produs, monopolul este facut de o singura firma, care se numeste monopolist sau firma de monopol.
• Produsul se numeste produs de monopol.
• Monopolul este opus concurentei (nu exista concurenta fiindca nu exista concurenti, nu exista concurenti fiindca exista monopol pe piata respectiva). Exista totusi anumite forme de concurenta care fac ca firmele de monopol sa practice o politica moderata de pret si sa nu exploateze la maxim situatia de monopol.

Daca produsul de monopol nu este cerut pe piata, atunci vanzarea este nula si puterea de monopol este nula.

Mai exista biroul de inventii unde ies tot felul de produse noi; acestea apartin celui care le-a creat, deci acea persoana sau firma, detine monopol asupra acelui produs. Insa exista multe firme care inventeaza produse noi ori servicii si nu toate acestea ajung pe piata, ramanand la stadiu de prototip, sau in alt caz reusesc sa le produca, dar in serii mici, asfel incat in aceste cazuri monopolul nu se poate exprima pe piata.

Pentru ca o firma de monopol sa aiba cu adevarat putere monopolista, aceasta nu trebuie sa aiba in preajma ei alte firme substituiente, care sa vanda produse ori servicii asemanatoare ori substituibile.

In analiza monopolului se tine cont si de elasticitatea pretului unui produs de monopol, in raport cu un alt produs substituibil acestuia. De exemplu nu ar trebui exagerat pretul unui produs de monopol, daca mai exista un alt produs substituibil acestuia, care este mult mai ieftin.

Concurenta potentiala

Se numeste concurenta potentiala pentru ca exista anumite firme care ar putea considera ca pretul unui produs de monopol este prea mare pe acea piata si ar putea sa patrunda pe acea piata cu un produs asemanator, substituibil, cu un pret mult mai mic prin care sa atraga cererea pentru acel produs (clientela) si astfel puterea de piata a monopolului sa fie pusa in pericol.

Aceste forme de abordare fac sa dispara ori sa deterioreze puterea monopolului pe o anumita piata a unui anumit produs, sau serviciu. Aceste noi firme incearca sa serveasca piata cat mai bine, iar castigator iese in final consumatorul si firma nou aparuta care va detine puterea de cumparare a acestui consumator, date fiind preturile mai mici fata de firma monopolista.

In anumite situatii, cerintele tehnologice ale unui proces productiv determina descresterea in continuare a costurilor medii, inclusiv cand productia este foarte mare. In acest caz, cu cat mai mare este intreprinderea, cu atat mai mici vor fi costurile si va putea vinde mai ieftin. Intreprinderile cele mai mici, mentinand costurile comparativ inalte si neputand concura, se vor vedea obligate sa se inchida si in final va ramane o singura companie pentru a satisface cererea totala. Aceasta situatie se numeste monopol natural.

Monopolul provoaca o pierdere de eficienta globala pentru sistem, pentru ca producand mai putin si vanzand mai scump se distorsioneaza toate pietele ramase. Dar poate exista de asemeni si o alta pierdere a eficientei, cand intreprinderea monopolista trebuie sa atribuie resurse pentru a-si mentine pozitia, descuraja pe potentialii concurenti, dobandi fransiza legala, mitui vreun functionar.

Monopolistul va putea creste mai mult beneficiile sale extraordinare prin intermediul discriminarii preturilor. O poate face in doua feluri.

* Segmentarea pietei consta in a cere diferite preturi consumatorilor in functie de pozitia lor geografica si sociala.

* Fixarea de preturi multiple consta in fixarea de preturi mari pentru primele unitati achizitionate si preturi inferioare, cand cantitatea ceruta este mai mare.