Managementul Organizatiilor Bazate pe Cunoastere

Managementul Organizatiilor Bazate pe Cunoastere

Spatiul Informatiei

Viziunea lui Boisot relativ la munca, capital si informatie

Boisot (1995, 1998) foloseste o abordare prin care considera informatia ca o parte a unei functii de productie. Apoi arata cum poate informatia fi transformata in cunoastere folosind institutii care sprijina invatarea sociala si este sprijinita de cultura, tehnologie, competente tehnice, in special ICT. Pentru a face acest lucru, el sugereaza o dezvoltare radicala a TCT (Transaction Cost Theory) deoarece este in esenta uni-dimensionala in privinta internalizarii sau externalizarii costurilor tranzactionale.

Informatia ca forta de productie

In Information Space (1995), Max Boisot sugeraza ca informatia poate fi ca si munca sau capitalul inclusa intr-o functie de productie.

Folosind teoria prin care care se vrea minimizarea efortului, rezulta ca sunt trei factori are se doresc minimizati. Ipoteza neo-clasica specifica economisirea muncii si a capitalului in doua moduri:

substituirea capitalului cu munca si invers

tinde catre 0 (folosind cunoastere si tehnilogie)

Boisot sugereaza ca acestea ar trebui inlocuite prin economisire aplicata informatiei. El face acest lucru prin alaturarea capitalului si a muncii in resurse fizice combinate cu informatia. O reprezentare ar putea fi urmatoarea.

Intrebarea este: Care este continutul dimensiunii "informatie"? Boisot spune ca sunt trei dimensiuni in a economisi relativ la informatie:

codarea - numirea realitatii

abstractizare - modelarea lumii

difuzare - distribuirea informatiei/cunoasterii

Toate acestea trei formeaza Spatiul Informatiei (I - Spatiul) care poate fi reprezentat asa:

Mai in detaliu poate fi interpretat ca si trei spatii care interactioneaza:

1. Spatiul Epistemological: Cunoasterea tehnica, stiintifica, estetica si indemanarea

2. Spatiu Cultural: Cunoasterea publica, personala, de bun simt si privata

3. Spatiul Utilitar: Cunoasterea esoterica, globala, locala, pe topic

Apoi, valoarea - crearea, impartasirea si folosirea cunoasterii in functia de productie - este creata prin miscarea in I-Spatiu prin intermediul a sase faze si prin activarea efectiva a tuturor celor sase pari ale spatiului. Acest parcurs este denumit "Curba invatarii sociale" (SLC).

Cele sase faze sunt dupa cum urmeaza:

1. Scanarea:

- identificarea pericolelor si a oportunitatilor, tiparele si intuitiile

2. Rezolvarea problemelor

- crearea de structuri in urma identificarii elementelor din informatii. Reduce incertitudinea si provoaca cunoasterea existenta.

3. Abstractizare

- generalizarea structurii de date/informatii obtinute

4. Difuzare

- impartasirea cunoasterii cu grupuri tinta

5. Absorbtia

- noile cunostinte sunt absorbite si facute tacite. Invatare prin exercitiu.

6. Crearea impactului

- incorporarea cunoasterii in practica, produse, tehnici, comportamente

Modelul aratat de Boisot este unul ideal. Fireste, in realitate, poate lua diverse forme.

Boisot foloseste metafora prin care datele sunt raspandite (forta centripetal) sau acumulate (forta centrifuga) intr-un camp electro-magnetic si apoi transformate in informatie sau cunoastere in concordanta cu procesul social de invatare, cultura, competentele si tehnologia.

Cultura ca economisire

Tranzactiile din interiorul spatiului informatic, se poate presupune ca sunt atrase una catre cealalta sub influenta culturii, care creeaza un fel de camp electro-magnetic in jurul I-Spatiului. In consecinta institutii sunt organizate pentru a facilita acest tip de atractie - pentru a minimiza costurile. In coltul din stanga sus, aceste institutii vor fi construite in jurul informatiei abstractizate si codate, unde birocraticii vor putea manipula informatia implicand informatia explicita de forma copyright-ului, contracte, patente, reguli, legi si proceduri. In coltul din dreapta sus, informatia poate fi distribuita mai usor folosind media.

In portiunile de jos ale I-Spatiului, institutiile iau forma fiefurilor (in partea din stanga jos) si clanurilor (in regiunea din dreapta jos) depinzand de cati oameni sunt implicate si daca tranzactiile functioneaza dupa principii ierarhice sau non-ierarhice.

Exista dovezi clare care evidentiaza cum culturile nationale si institutiile predispun la adoptarea unor comportamente specifice diferitelor zone ale I-Spatiului.

Cultura Anglo-Saxona avand o preferinta puternica pentru relatii contractuale competitive, va prefera tranzactii de tip "piata"

Cultura Latino-Americana este mai apropiata de modelul statal si birocratic

Cultura Chineza si Japoneza va atrasa mai mult spre schimburi de informatie personalizate si tacite, cu diferenta ca Japonia are o cultura mai putin centralizata in comparatie cu cea a Chinei.

Un exemplu: cresterea firmei

Putem ilustra cu un exemplu cum cresterea organizationala datorata unei culturi centripete poate fi transformata intr-una centrifugala pe masura ce creste populatia tranzactionala. Multe company high-tech fondate de antreprenori duri au o cultura usor de asemanat cu o feuda. Stilul charismatic al antreprenorului sau al echipei antreprenoriale s-a raspandit in primii ani ai firmei, aceasta ramanand de mici dimensiuni si intr-o continua incercare de a creste. Loialitatea angajatiilor fata de fondatori si puternicul sentiment de participare la o cruciada impotriva adversitatii poate uneori mobiliza motivatii si energii extraordinare. Gradul de participare este foarte mare si este permanent reafirmat datorita contactului zilnic cu fondatorii.

Totusi, odata cu cresterea companiei si cresterea numarului de angajati, puterea carismatica a fondatorului trebuie trimisa prin intermediul unor canale de comunicare din ce in ce mai lungi. Va incepe sa intalneasca oameni care vor sustine ca lucreaza in companie dar despre care el nu stie nimic. Gradul lor de dedicare s-ar putrea sa nu mai fie la fel de puternic ca si in cazul celor care aveau o relatie personala cu antreprenorul.

Cu timpul, stilul birocratic va rivaliza cu cel de feuda in care se promoveaza sloganul "asa facem noi lucrurile pe aici". Unele tranzactii isi vor avea originea in stilul de feuda, centripet, iar altele in cel birocratic, centrifug.

In conditiile unei cresteri continue a firmei, transformari structurale vor continua sa aiba loc. O ierarhie tipica se va putea transforma intr-o structura cu componente independente care se vor lupta pentru finantari. Aceste structuri considerate initial ca fiind intr-o lupta birocratica, s-au transformat dintr-o data in parti angrenate intr-un proces competitiv.

O distinctie trebuie facuta relativ la exemplul de mai sus. O firma care creste nu schimba neaparat procedurile de feuda cu unele birocratice si cultiva o cultura interna de piata. Intr-o cultura centrifugala este permisa coexistenta a mai multe stiluri tranzactionale in diferite parti ale companiei si pe nivele diferite. Provocarea nu e sa se aleaga un mod in care sa aiba loc tranzactiile, ci sa se gaseasca modelul in care ele pot exista si manifesta impreuna.

In literatura relativ la costurile de tranzactionare, se spune ca sunt aduse sub o forma unificata si ierarhizata de guvernare. Analistii nostrii sunt sceptici relativ la aceasta abordare. Un process de guvernare a acestor tranzactii este necesar pentru a aduce diversele interese ale partilor implicate in congruenta asa fel incat directia sa fie coerenta.

Se poate ca aceste interese sa se manifeste sub diverse forme. Pentru a se obtine o unitate a conducerii unei companii este nevoie mai mult decat de o viziune, este nevoie de un proces prin care sa se aplice reguli formale, iar pentru a fi functional s-ar putea sa fie nevoie de multiple structuri care sa aiba responsabilitati multiple si interdependente.

Tranzactiile inter-grup

Revenind la discutia anterioara, in afara de cazul in care este vorba despre o organizatie care activeaza intr-un cadru relativ static, neconfruntat cu provocari interne si externe, este certa o continua miscare a granitei de demarcare a tranzactiilor interne si externe in care se vor implica diverse stiluri de tranzactionare. Unde multiplele nivele de guvernare sunt acceptate alaturi de AA - asa cum am vazut o posibilitate mai realistica in culturile centripete - constiinta colectiva va avea un caracter mult mai instabil.

Consideratiile plecate dintr-o perspectiva evolutionista specifica faptul ca interactiunile exterioare sunt cele care stimuleaza crearea de cunoastere abstracta in timp ce interactiunile inter-grup sunt cele care pastreaza cunoasterea concreta si necodificata.

Codificarea, difuzarea si abstractizarea interactiunilor contribuie la intarirea legaturilor. Procesul coroborarii cunoasterii tranzactionale si sporirii generalitatii ei este facilitata de codificarea ei. O consideratie de ordin comportamental contribuie de asemenea la abstractizarea mai intensa a tranzactiilor in afara grupului decat cele din interiorul grupului. Interactiunile impersonale in afara grupului au o componenta mai critica si mai formala versus cele din ineriorul grupului care sunt mai putin formale si abstracte. In consecinta relatiile din interiorul grupului care nu sunt satisfacatoare vor fi amanate dintr-un considerent de solidaritate sociala, pe cand cele de acelasi fel din exteriorul grupului vor fi lasate sa "moara". O organizatie centrifugala are o mai mare capacitate de a invata din propriile greseli decat o organizatie centripeta.

Cazul Japoniei

Japonia ne ofera un exemplu interesant al dificultatiilor cu care trebuie sa se confrunte o cultura intr-o maniera cognitiva coerenta pentru a aplana conflictele dintre grupurile interne si cele externe. Exista o lupta permanenta si disruptiva intre satisfacerea intereselor grupurilor interne pe seama/costul celor externe. E interesant de observat contextual cand e vorba de grupuri japoneze cu interese contrare unor grupuri non-japoneze.

Japonia nu e singura tara care pune interesele speciale inaintea unor principii generale si a obligatiilor. Franta a reusit prin exploatarea politicii europene relativ la agricultura sa isi protejeze fermierii de obicei nedreptatiindu-i pe altii, si incalcand astfel principile comertului liber pe care le-a adoptat. Cel putin aceste grupuri sunt intelese de catre francezi. In opozitie, japonezii nu sunt in masura sa inteleaga multe dintre aceste pretentii ale acestor grupuri. Se motiveaza ca Japonia are o cultura opaca greu de inteles de catre straini, o forma politicoasa de a spune ca barierele de intrare in grupurile interne sunt mai mari decat in alte parti.

Pana de curand, legaturile Japoniei cu mediul exterior s-au desfasurat doar prin intermediul comertului si mult mai putin prin intermediul investitiilor straine. Acest lucru a servit la limitarea influentelor grupurilor externe si la minimizarea efectelor asteptarilor grupurilor externe. In cazuri asemanatoare Japoniei, cand o entitate are suficient de dense interactiuni cu grupuri externe, e foarte probabila asimilarea din exterior a cunoasterii abstracte. In acest caz, constiinta colectiva de grup poate slabi. Diverse interactiuni pot modifica barierele intre grupurile interne si externe dar pot stabili si o posibila noua ordine centrifugala.

Diferitele tipare ale informatiei pot aparea ca urmare a faptului ca institutiile sunt puternici magneti pentru informatie ca urmare a modelarii de catre cultura.

Armonie versus conflict in ordinea culturala

Intr-o ordine centrifugala, orientari cognitive impartasite si obiective la un nivel de agregare culturala ar putea coexista in conflict. Pentru a avea armonie in intreg e nevoie de o ordine culturala centripeta. Fondul modelului armoniei din cadrul procesului social intr-o cultura centripeta este cautarea echilibrului, pentru o ordine sociala care elimina dureroase incertitudini. Prin contrast, culturile centrifuge, urmaresc sa exploateze in mod constructiv conflictul si incertitudinile ca motoare ale schimbarii adaptive. Pentru a avea un rol constructiv, conflictul trebuie restrans intre anumite limite, dar nu eliminat. Provocarea conducerii devine apoi impartirea in structuri care sa activeze intre aceste limite ale conflictului.

Construind o identitate flexibila 

Daca putem redesena granita care separa grupurile interne de cele externe, ca raspuns la schimbarile ce au loc in I-Spatiu, de nu poate face si Harris acelasi lucru? Motivul este ca perspective noastra evolutionista ne da o posibilitate de manevra care lui nu ii este accesibila. Pentru Harris constiinta colectiva si identitatea de grup deriva direct dintr-o situatie materiala si nevoi fizice concrete, pe cand pentru noi aceasta variaza cu modul in care un grup alege sa isi construiasca situatia.

Nu toate persoanele de succes evadeaza: cognitive vorbind, multi sunt determinati sa ramana in satul lor in timp ce altii zburda in spatial inter-planetar. Nu avem pretentia ca ceea ce separa un batran Hamplet Anatolian de o echipa de manageri care conduc o firma aerospatiala este datorita intereselor materiale. Cheia diferentierii consta in modul in care cele doua entitati isi reprezinta realitatea: prima a internalizat un set ingust de categorii concrete care defineste majoritatea lumii din afara satului ca si un grup extern, in timp ce a doua entitate a internalizat o vedere abstracta a lumii care largeste semnificativ gama si varietatea grupurilor cu care se poate interactiona in exterior.

Psihologia lui Jung se refera in mare masura la capacitatea integrativa a individului si la consecintele dezvoltarii personalitatii. Cand abilitatea de a folosi abstractii in modul dorit, individul este lasat cu un numar de identitati neintegrate, uneori chiar in conflict. Ca urmare un om practice este o persoana care poate lucra cu categorii abstracte si concrete, capabil sa aplice teorii abstracte, uneori importate din locuri indepartate mental.

Producerea si schimbul informatiei este o activitate culturala care este subiect al economisirii. Daca structurile guvernante definesc populatiile si rezultatul spre care se indreapta, institutiile definesc niste modalitati prin care se vor face aceste eforturi. Se poate spune ca cu cat este mai mare populatia care sa fie deservita de un tip de guvernare, cu atat mai mare gradul de abstractizare necesar.

Natura culturala a centripetalismului devine mai usor de inteles. Ea exprima un fel de exclusivitate relative la interese, valori si populatie deservita. Centripetalismul sa va simti mai confortabil daca va opera la un anumit nivel de abstractizare. De asemenea va cauta sa functioneze sub o singura forma de guvernare. Centripetalismul supravietuieste mai usor in A decat in A deoarece este mai putin universalista si are mai putine pretentii de generalizare, este chiar mai greu de negat. Totusi, pe termen lung, ramane la fel de vulnerabila in fata SLC ca si cea centrifugala.

Cultura ca o activitate economica

Cautarea unei economii politice a informatiei ne-a dus la o teorie in care economisirea in productie si schimbul de informatii detin locul central. Putem spune ca in economiile ortodoxe, atentia este pe axa orizontala pe seama neglijarii celei verticale - concentrarea existand pe resursele fizice in dauna celor informationale - materialismul vrea sa ignore importanta axei verticale in analiza.

Economisirea relativ la informatie este un concept dinamic in stransa legatura cu SLC, doar cand poposeste in regiunile potrivite ale I-Spatiului (ex. Piete sau birocratii). Cautarea economisirii relativ la informatie este una dintre directiile principale ale evolutiei culturale: generarea (formulare de ipoteze) si selectia (testare de ipoteze).

O teorie populara a evolutiei culturale, ipoteza convergentei, consideram ca nu stimuleaza evolutia ba chiar din contra. Exprimata ca o miscare centripeta venind catre un punct din I-Spatiu, in care converg culturile si care aduce SLC intr-un punct mort, fara nici o schimbare evolutiva. SLC este solventul fortelor evolutiei centrifugale; puterea lui ajunge chiar mai departe decat noile metode de comunicare moderne. In timpul acestui proces, structurile tranzactionale se erodeaza si noi posibilitati de schimb se deschid.

Exista o problema de guvernare care este amplificata in cultura centrifugala de multiplele interese ce actioneaza la nivele diferite. Daca un tip de guvernare predomina, rezultatul probabil ca va fi o cultura centripeta, universalista care este localizata la capatul abstract al dimensiunii AA. Daca pe de alta parte, diferite nivele de guvernare exercita in mod simultan presiune asa cum se intampla intr-o cultura centrifuga, exista pericolul dezintegrarii sociale in cazul in care resursele se dovedesc a fi insuficiente pentru a satisface toate pretentile.  

Identitatea individuala sic ea sociala se rupe si cultura s-ar putea retrage intr-o forma centripetal pentru a se vindeca. Daca SLC isi urmeaza cursul prin I-Spatiu irigandu-l cu idei noi, trebuie stability un echilibru intre intre diferitele nivele care sunt in competitie care fie trebuie sa incurajeze colaborarea fie sa permita masuri prin care acestea sa coexiste nu neaparat in lipsa conflictelor dat cu siguranta intr-un mod nedestructiv.

Implicatiile pentru analiza economica

Noua Economie Institutionala este alcatuita din institutii ca instrumente pentru a reduce costurile de tranzactionare. Desi pana acum accentul s-a pus pe institutiile economice, tratarea intr-un mod mai larg a conceptului ar include si biserica sau familia. Williamson introduce conceptual de guvernare bilaterala in cazurile de joint-venture unde doua structuri isi unesc fortele pentru a reduce costurile si atinge un obiectiv comun.

Asemenea relatii exista intre familie si scoala relativ la educatia copiilor.

Este oare conceptul de economisire in cadrul proceselor de schimb mai putin prezent in asemenea aranjamente decat in viata comerciala?

O retea de institutii fiecare subiect al imperativului de economisire ofera baza pentru o configurare culturala cooperativa sau competitiva.

Cutura cum a fost descrisa in acest capitol este mai difuza si in acelasi timp mai complexa decat orice alt grup social intern; este caracterizata de tipare ale unor institutii si tranzactii care sunt modelate de catre actiunea SLC in timp ce navigheaza prin diferite nivele de guvernare.

Schimburile comerciale vor ramane miezul economiei. Economisirea este un atribut constituent in toate formele de schimburi sociale. Cultura nu este altceva decat un set de aranjamente institutionale si organizationale create pentru productia sociala si schimbul informatiilor utile. Prin intermediul I-spatiului am prezentat o teorie dinamica a producerii de informatii si a proceselor de schimb pe cele 3 coordonate - abstractizare, codificare si difuzare.

Catre o noua paradigma economica

E vorba de doua noi ordini economice. Prima este bazata pe piete - cat si economia liberei initiative. A doua este bazata pe ierarhie - economia de comanda. In ciuda diferentelor importante intre ele au anumite caracteristici commune dintre care doua merita subliniate.

Prima este ca fiecare produce informatia si o distribuie; informatia este bine codificata si disponibila acolo unde trebuie sa fie: in capetele agentilor economici in cazul economiilor de piata: si in capul unui singur coordinator central in cazul economiei de comanda.

A doua caracteristica pe care o au cele doua tipuri de economii in comun este trasatura centripeta. Argumentele tranzactionale care sunt in esenta contingente pe o traiectorie particulara a SLC-ului si in mediile informationale activate de aceasta traiectorie sunt luate ca fiind normative si universale pentru a promova ideologii ca Marxism - Leninism in sprijinul ierarhiei si "Reaganomics" sau "Thatcherism" in sprijinul pietelor.

Adevarata competitie nu este intre ideologia pietelor si cea a ierarhiilor ca alternative pentru actiunile economice, ci intre culturile centripete si centrifugale.

Si conform analizei nostre doar prima poate fi denumita ideologica aceasta competitie nu poate fi incadrata ca una intre ideologii. Poate fi vazuta ca una intre o ideologie si o ordine evolutionista. Reafirma distinctia intre o societate inchisa si una deschisa facuta din perspectiva informationala.

Boisot concluzioneaza pe tema economisirii prin cultura:

"La nivelul companiilor, doar acelea care au un repertoriu care le permite tranzactionarea in cadru I-Spatiului pot aduna si adecva raspunsuri relativ la diferenta dintre tehnologie si cultura. Aceia care opereaza de pe o pozitie prea ingusta in I-Spatiu, vor pierde controlul asupra procesului de invatare sociala, unul dintre remedii fiind externalizarea acestui serviciu. Cu toate acestea ei se vor lovi de aceleasi probleme de care se lovesc multe alte firme si care presupune internalizarea cunoasterii relativ la conducerea diferitelor functii ale afacerii."

Relativ la ICT (Tehnologia Informatiei si Comunicarii), se poate spune ca aceasta ar trebui folosita pentru a spori diversitatea culturilor si cooperarea lor.

ICT si tranzactionarea in I-Spatiu

Motivele pentru a lucra la o strategie pentru ICT sunt urmatoarele:

1. Pentru a fi inovativ si pentru a dezvolta noi competente de baza ICT ar putea fi folosit pentru a misca SLC catre dreapta si partea de jos a I-Spatiului.
2. Pentru a putea controla diversitatea SLC, competentele culturile si institutiile, ICT ar putea fi folosit.
3. Pentru a sprijini o varietate de logici culturale, alte metode de a economisi relativ la date in afara de ICT. Acestea ar trebui sa se focuseze pe deschiderea sociala si spirituala, mai ales pe relatiile dintre parteneri sociali.