|
|
|
Eficienta economica nu se poate masura printr-un singur indicator, deoarece, atat eforturile, cat si efectele sunt determinate de complexitatea mediului economic si reflecta aspectele sale cantitative si calitative. Pentru a surprinde varietatea de informatii referitoare la eforturi, efecte si a raportului dintre acestea, in scopul masurarii eficientei economice se utilizeaza un sistem de indicatori (Vasilescu I, Romanu I, Cicea C, 2000) in care, fiecare indicator reflecta un anumit criteriu de eficienta.
Indicatorii de eficienta se calculeaza la nivel macro-economic si la nivel micro-economic.
La nivel macro-economic se masoara:
eforturile, adica resursele consumate la nivelul intregii economii, ca de exemplu: consumul de materiale, consumul de forta de munca, volumul investitiilor, etc.(BLR);
efectele la nivelul intregii economii, ca de exemplu: produsul national net, produsul intern brut, produsul global brut;
raportul dintre efecte si eforturi, adica eficienta economica, prin: produsul national net la 1 leu investit, produsul intern brut pe cap de locuitor, etc.
La nivel micro-economic se masoara:
eforturile pentru realizarea activitatii, ca de exemplu: cheltuieli de productie, volumul investitiilor, numarul de salariati, etc.
efectele rezultate in urma activitatii, ca de exemplu: capacitatea de productie, valoarea productiei, incasarile valutare, profitul, volumul vanzarilor, etc.
Raportul dintre efecte si eforturi, adica eficienta economica, prin: rata profitului, productivitatea muncii pe salariat, productia la un milion lei capital fix, volumul vanzarilor la 1 milion lei capital fix, investitia specifica, etc.
In literatura de specialitate se prezinta o serie de grupari ale indicatorilor de eficienta economica, din care citam clasificarea profesorilor Vasilescu si Romanu:
indicatori cu caracter general, care sunt comuni oricarei industrii (sfere de activitate), ca de exemplu: vanzari, volumul de investitii, profit;
indicatori de baza, care sunt diferiti in functie de obiectul analizei, ca de exemplu: rata rentabilitatii, productivitatea muncii;
indicatori specifici, care prezinta particularitati in anumite sectoare de activitate (aprovizionare, productie, vanzari);
indicatori suplimentari, care reflecta eforturile suplimentare si evident, efectele suplimentare, obtinute prin sporirea consumului de resurse.
Aceiasi autori grupeaza indicatorii cu caracter general in: indicatori generali ai activitatii economice; indicatori ai eficientei factorilor de productie; indicatori de structura a resurselor consumate si a rezultatelor obtinute.
a) indicatori generali ai activitatii economice
Acestia caracterizeaza eficienta de ansamblu a activitatii economice, indiferent de nivelul la care se realizeaza.
Principalii indicatori sunt:
Acest indicator se calculeaza in diferite moduri.
Vasilescu et al.(2000) propun ca rata profitului sa se calculeze ca raport intre profitul obtinut si cheltuielile efectuate la nivel de intreprindere, centru de profit, produs. Reprezinta profitul la 100 lei cheltuiti (exprimare procentuala).
, unde: r = rata profitului; P = Profitul anual (sau pe
produs); C= cheltuieli anuale de productie (sau de produs)
Alta modalitate prevazuta in literatura propune:
, unde: r = rata
profitului; Pb = profit brut; CA = cifra de afaceri
Conform standardelor internationale, acest indicator se refera la eficienta capitalului angajat, adica:
, unde: ROCE = rata
profitului pe capitalul angajat; Pb = profit din exploatare; Ca = capital
angajat (permanent)
, unde: Ca= cheltuieli la 1000 lei productie; C=
Cheltuieli anuale de productie; Q = valoarea anuala a productiei
b) indicatori ai eficientei factorilor de productie
Principalii factori ai cresterii economice sunt: capitalul fix, materiile prime si forta de munca, astfel ca eficienta economica a acestora se apreciaza prin urmatorii indicatori (Vasilescu et al.):
productia la 1000 lei capital fix
, unde: Qf =
productia la 1000 leicapital fix; Q = valoarea productiei
obtinute cu capitalul fix
Cf = Volumul capitalului fix
indicele de valorificare a materiilor prime
, unde: iv = indicele
de valorificare a materiilor prime; Q = Valoarea productiei obtinute;
M= Costul materiilor prime consumate pentru realizarea productiei
consumul specific de material
, unde: cs = consumul
specific de material; Mp = materia prima consumata; q =
productia fizica obtinuta
productivitatea muncii
, unde: W = productivitatea muncii; Q= productia
obtinuta; N=numarul de salariati; sau
, unde: q= cantitatea
de productie realizata; T= numarul de ore consumate pentru obtinerea
productiei q
c) indicatori de structura ai resurselor consumate si a rezultatelor obtinute
Acesti indicatori se exprima sub forma ponderilor unui element al categoriei economice in total categorie. De exemplu: ponderea muncitorilor in total salariati; fondul de timp efectiv lucrat in fondul de timp maxim disponibil; ponderea materiilor prime din import in volumul total al materiilor prime; ponderea cheltuielilor materiale in total cheltuieli de exploatare; ponderea productiei dintr-o clasa in total productie.
In general, se considera ca o activitate este eficienta daca productia se obtine la costuri reduse, sau atunci cand incasarile obtinute din vanzarea rezultatelor pe piata depasesc cheltuielile care s-au efectuat pentru obtinerea acestora. Eficienta economica este relatia dintre efectele obtinute (rezultate)si eforturile (cheltuielile)depuse intr-o activitate economica intr-o anumita perioada de timp.
EFICIENTA ECONOMICA IN CADRUL INTREPRINDERII
Eficienta economica se poate exprima: • sub forma randamentului combinarii si utilizarii factorilor de productie care oglindesc efectele economice obtinute la o unitate de efort depus Ec=Vr, unde Ec=eficienta economica si Vr = veniturile realizate. • sub forma consumului specific de factori de productie pentru obtinerea efectelor scontate in care arata consumul de factori ce revine pe unitate de efect economic util Ec = Cfp, unde Ec = eficienta economica si Cfp=factorii de productie consumati .
CRESTEREA EFICIENTEI
1)Maximizarea veniturilor prin:
- cresterea cifrei de afaceri
- cresterea incasarilor
- diversificarea serviciilor
- specializarea serviciilor
- marirea adaosului comercial etc.
2) Rationalizarea cheltuielilor prin:
- cresterea productivitatii
- calificarea personalului
- extinderea progresului tehnic
- organizarea mai buna a muncii
- imbunatatirea modului de cointeresare
Eficienta in domeniul serviciilor imbraca aspecte deosebite si are doua tipuri de efecte:
Efecte economice: se concretizeaza in rezultate economice, care sunt usor de cuantificat(profitul, cifra de afaceri, cheltuielile etc.)
Efecte sociale: privesc in primul rand beneficiarul si sunt mai greu de cuantificat( de exemplu efectul procesului de instruire dintr-o unitate de invatamant asupra viitoarei activitati a unui tanar)
