Subiecte moneda

Subiecte moneda

1. Conceptul de moneda

Banii reprezinta bunuri ca oricare altele, indiferent ca se prezinta sub forma variata de la inceput, sau sub forma lor proprie. Cu toate acestea subliniem inca de la inceput ca este o mare deosebire intre bani si celelalte bunuri. Banii circula permanent si continuu.

Banii au aparut ca urmare a unei indelungate evolutii economice.

La inceputuri, banii erau constituiti din unele bunuri econo­mice cu o circulatie mai intensa si mai recunoscuta pe zone geogra­fice cat mai mari. Aceste bunuri indeplineau si functia lor de schimb, de bani, dar si pe cea normala lor si anume de utilizare sau de consum.

Dupa un timp indelungat, banii au luat forma lor proprie si precisa, devenind moneda. Moneda a fost realizata la inceput din metale si a capatat forma ei consacrata prin metale pretioase - aur sau argint.

In definirea banilor nu putem face abstractie de un element extrem de important si anume ca ei au in principal destinatia de a folosi la circuitul normal, la schimbul altor bunuri si de a stabili valoarea acestora. Banii nu sunt un scop in sine, ci sunt utilizati intr-un scop bine determinat. Ei au un rol imens in economie, aceasta neputand exista fara bani.

De-a lungul secolelor si chiar mileniilor, banii au influentat foarte puternic economia, modul ei de organizare si desfasurare.

Conceptul de bani este complex, subtil, dar esential pentru orice economie moderna. Banii nu trebuie confundati nici cu moneda, nici cu avutia, bogatia sau veniturile. Valoarea banilor depinde si de modul cum sunt ei acceptati, utilizati si cum servesc circulatiei celorlalte bunuri.

Banii cuprind nu numai moneda propriu-zisa, ci si depozitele si disponibilitatile din conturi.

Moneda poate fi definita numai prin rolul si functiile sale in economie, anume in economia de piata.

Continutul monedei s-a modificat de indata ce moneda-marfa a fost eliminata din mecanismele monetare si din circulatia mone­tara propriu-zisa, fiind inlocuita cu moneda-semn.

2. Definiti si explicati functiile monedei

1.Moneda, instrument unic de schimb

Aceasta functie a monedei a aparut ca urmare a necesitatii crearii unui instrument care sa mijloceasca schimbul economic. Acest instrument de schimb serveste in acelasi timp ca masura a valorii bunurilor schimbate.

Mijlocirea schimbului este cea mai importanta functie a monedei, pentru ca si economia de piata se bazeaza in cel mai inalt grad pe schimb. Economia de schimb este o economie a banului.

Moneda poate indeplini functia de schimb, pentru ca este singura marfa general acceptata. Moneda nu numai ca mijloceste schimbul, dar il si simplifica.

Prin prezenta monedei nu mai este nevoie de prezenta simultana a doua produse. Cu ajutorul monedei, schimbul se des­com­pune in doua acte: vanzare si cumparare, despartite in timp si spatiu. Prin moneda, schimbul are mult mai multa libertate de acti­une si de miscare.

Abordand functia de mijloc unic de schimb a monedei, nu putem face abstractie de rolul finantator al acesteia.

2.Functia de masurare (etalon) a valorii bunu­rilor schimbate

Valoarea bunurilor schimbate este exprimata in bani, in moneda. Deci, in mod firesc instrumentul de masurare a valorii marfurilor este moneda, pentru ca ea este un numitor comun intre bunuri eterogene.

Aceasta functie a devenit tot mai necesara o data cu dezvol­tarea economica si implicit diversificarea si multiplicarea bunurilor.

Variatia puterii de cumparare a monedei este in contradictie cu functia acesteia de etalon al valorii si cea de schimb de bunuri.

3.Functia monedei de rezerva a valorii

Moneda este un rezervor de valoare pentru ca permite inmagazinarea valorii intr-o marfa compacta, acceptata unanim si care poate fi pastrata in mod nedefinit, fara pierderi

Moneda nu este niciodata marfa de ocazie. Ea este totdeauna egala cu ea insasi si nu pierde nimic daca este inmagazinata.

Rezerva de valoare inseamna de fapt, puterea de cumparare

Moneda face parte din activele lichide

Pentru moneda nu exista riscul deteriorarii fizice si este totdeauna usor schimbabila.

In orice moment ea se poate schimba in alta bogatie.

Aceasta functie a monedei prezinta actualmente o importanta mai redusa in economiile moderne.

4.Moneda ca instrument de plata

Moneda este un instrument legal al fiecarui stat de efectuare a platilor. Platile in moneda nationala sunt obligatorii pe teritoriul unei tari

Statul este obligat sa asigure toate conditiile pentru ca moneda nationala sa poata fi un mijloc de plata deplin.

Toti "actorii" pietei monetare sunt obligati sa primeasca moneda nationala ca plata. Evident ca unele plati sunt legate de convertibilitatea monedei nationale

Platile intr-o anumita moneda sunt unanim acceptate.

5.Moneda ca mijloc de transfer al valorilor

Aceasta functie poate fi indeplinita, intrucat moneda poate cuprinde o valoare mare intr-un volum mic. De asemenea, moneda are o valoare mai constanta, mai stabila si care poate fi schimbata pe alte valori. Prin aceasta functie, moneda permite transferul de valori dintr-un loc in altul. De asemenea, cand schimburile de marfuri sunt inegale, se poate face compensarea valorilor ramase neachitate.

6.Moneda, baza a creditului

. O data ce a fost aprobat creditul, se deschide un cont clientului solicitant, iar acesta face din acest cont, plati diverse.

Banii din cont sunt bani reali, moneda scripturala.

Creditul este de multe ori emisiune monetara

3. Istoricul evolutiei monedei

In perioadele de inceput ale schimburilor, functiile banilor erau indeplinite de alte bunuri economice, care in acelasi timp serveau si scopurilor de intrebuintare sau consum.

Cand banii au capatat forma lor proprie si precisa, ei au devenit moneda.

Moneda a fost confectionata mult timp din metale, indeosebi metale pretioase.

Monedele de aur si argint aveau o valoare proprie nu departe de valoarea metalului pretios din care erau confectionate.

Monedele de aur si argint puteau fi usor apreciate si cumparate ca marfa. Moneda era marfa, dar nu orice obiect de metal pretios este moneda.

Deosebirea s-a accentuat si a devenit definitiva o data ce banul a luat forma proprie de hartie-moneda, adica bilete de banca.

Moneda este mai activa intr-o societate cu o economie dinamica, dezvoltata.

Totusi aurul nu a disparut de pe piata, chiar daca a fost eliminat ca baza a sistemelor monetare. El este utilizat mai ales in tranzactiile internationale si ca rezerva valutara in toate tarile.

4. Semnele monetare

O data cu dezvoltarea economiilor a crescut cantitatea de bunuri supuse schimbului, pe cand producerea de moneda-marfa sau metalica era limitata. A aparut un deze­chilibru intre cererea si oferta de moneda marfa, ceea ce a avut drept efect aparitia monedei de hartie .

Moneda de hartie se prezinta sub doua forme:

bancnotele;

moneda de cont.

Aparitia monedei de hartie a avut precedente in efecte de comert sau scrisori de schimb. Ea a aparut prima data in Europa la sfarsitul secolului al XII-lea si a avut drept cauza, limitarea pericolului transportului de moneda metalica.

In aceeasi perioada apar primele bilete de banca si moneda de cont.

Moneda de hartie s-a generalizat in secolul al XIX-lea.

S-a ajuns si la disparitia  a suportului de hartie al monedei scripturale prin aparitia cartilor electronice de plata si de credit, care inlocuiesc cecurile clasice.

Bancile comerciale au creat moneda de cont, adica inscriau intr-un cont suma de bani detinuta de un client al sau-titular de cont. Actualmente, sunt mult mai multe forme ale monedei scripturale printre care amintim aici cecurile si viramentele

Moneda scripturala si moneda de hartie sunt forme ale monedei semn, si au aceleasi functii si valoare precum moneda marfa.

Treptat, moneda semn va lua locul monedei marfa.

Moneda de cont sau scripturala a aparut ca urmare a dezvoltarii bancilor comerciale, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

5. Puterea de cumparare a monedei- definitie, mod de calcul

Puterea de cumparare este data de valoarea monedei. Aceasta valoare se calculeaza la randul ei pe baza cantitatii de bunuri ce pot fi procurate cu o unitate monetara, deci pe baza preturilor.

Puterea de cumparare a unei monede este variabila, deoarece cantitatea si valoarea bunurilor ce pot fi procurate difera si ele.

Variatia valorii monedei si deci a puterii ei de cumparare este in functie de:

perioade;

loc;

situatii conjuncturale.

Intr-o economie instabila, caracterizata prin inflatie, evident ca aceasta fluctuatie este de fapt, o crestere permanenta a preturilor, care de multe ori ia forme galopante. In aceste perioade, puterea de cumparare a monedei nationale este greu de determinat si se schimba rapid in sensul descresterii ei.

Puterea de cumparare a monedei poate creste prin aplicarea unor masuri deflationiste.

Pe plan international, in stabilirea puterii de cumparare a intervenit notiunea de standard al valorii.

In sfarsit, o reforma monetara profunda poate redimensiona puterea de cumparare a unei monede.

O putere de cumparare stabila se poate realiza prin existenta excedentelor bugetare si a balantei de plati externe.

In practica, puterea de cumparare a unei monede nationale pe plan extern se determina pe baza paritatii monetare.

6. Evolutia sistemelor monetare

Primele sisteme monetare au fost constituite pe baza meta­lelor pretioase, folosite ca material pentru confectionarea diferitelor monede.

Ca urmare, la baza primelor sisteme au stat monedele metalice.

Cand etalonul monetar era metalic, un stat putea sa-si aleaga unul sau doua metale din care putea sa-si confectioneze monedele etalon.

Daca alegea un metal, sistemul monetar se numea monome­ta­list. Daca erau folosite doua metale, era sistem monetar bimetalist. La randul lor, aceste sisteme erau de mai multe feluri. De exemplu, cel monometalist putea fi: 

sistem monetar monometalist de aur;

sistem monetar monometalist de argint.

In orice caz, numai monedele confectionate din aceste metale aveau putere totala, adica erau considerate monede etalon.

Bimetallism ca system monetary poate fi integral,partial si paralel.

Cel mai vechi sistem monetar monometalist a fost cel de argint.

Etalonul de argint s-a manifestat mai puternic in secolele XVI-XVIII in tari dezvoltate, precum Anglia, Franta, Germania, dar si in tari ca Rusia si in intregul continent european.

El nu excludea si utilizarea si a altor monede in circulatie, de exemplu a celor de argint. Acestea aveau insa, doar o valoare comer­ciala, etalon, moneda legala, atotputernica, era numai din argint. Celelalte monede erau considerate ca orice marfa.

Confectionarea monedelor din alt material era insa limitata si o putea face numai statul.

In sistemul monetar de aur, numai monedele de aur aveau putere legala si puteau fi confectionate nelimitat. Dar nu mai era absolut necesar si obligatoriu sa fie puse in circulatie numai monedele de aur. Ele puteau fi confectionate si din aur, dar si din alte metale, inclusiv din argint.

Sistemul bimetalist. In acest sistem, confectionarea mone­delor era total libera, iar circulatia celor doua monede era simultana.

Apoi a urmat sistemul monetar monometalist aur.

Inca din secolul al XIX-lea, sistemele monetare metalice au avut de suferit prin aparitia monedei de hartie, puse in circulatie de catre banci de emisiune.

7. Obiectivele politicii monetare

1.Stabilirea preturilor.

Acest obiectiv pare evident in orice economie moderna, dar este departe de a fi realizat. Inflatia reprezinta un mare pericol pentru ca nu se redistribuie corect veniturile. Mai exact, toate salariile, contractele, legislatia, impozitele si procedeele contabile sunt adaptate inflatiei.

Politica monetara are in vedere ca inflatia nu poate fi totdeauna anticipata corect, iar economia nu poate nici ea sa fie indexata in intregime.

Inflatia provoaca nesiguranta si incertitudine

2. Angajari mai multe

Politica monetara are drept obiectiv si cresterea de angajari. Problema principala care se ridica este determi­narea nivelului cel mai indicat al somajului.

Exista doua criterii de alegere:

rata somajului sa fie eficienta din punct de vedere al maximizarii productiei;

o rata minima a somajului, stabilita pe baza urmaririi lunare a familiilor.

Ultima este incerta si mai putin eficienta, deci conduce in final la accelerarea inflatiei.

3.O rata adecvata de schimb valutar

Desigur ca politica monetara trebuie sa aiba in vedere cresterea ratei de schimb a monedei nationale. Aceasta conduce si la scaderea ratei inflatiei. Exportatorii castiga, iar urmarea directa este intrarea in tara a unei cantitati mai mari de valuta.

Politica monetara trebuie sa manifeste si aici un echilibru .

4.Cresterea economica

Politica monetara contribuie hotarator la o rata permanenta a cresterii economice. Nu este bine ca rata cresterii economice sa fie mica.

Politica monetara poate promova cresterea creditelor si chiar cresterea monetara pentru cresterea economica. Pentru a promova investitiile, politica monetara are in vedere o rata reala a dobanzii foarte reduse.

8. Instrumentele politicii monetare

1.           Operatiuni pe piata libera

De exemplu, cumpararile si vanzarile de asigurari (polite). Este vorba de un numar redus de agenti de asigurare care apartin unor banci sau altor institutii specializate in vanzarea de asigurari guvernamentale.

Acest instrument este aplicat prin Banca Nationala a Romaniei care cunoaste tot timpul pretul si rata dobanzii.

El consta in posibilitatea unor banci de a se imprumuta la banca centrala sau la rezerve. Tot BNR este ofertant de imprumuturi de ultim moment. Daca bancile ca institutii depozitare se confrunta cu reducerea lichiditatii, mecanismul scontarii trebuie utilizat pentru extinderea cumpararilor de pe piata libera. A doua functie a mecanismului scontarii este de a oferi solutia pentru cresterea lichiditatii unor institutii aflate in dificultate.

A treia functie este legata de incurajarea sau descurajarea imprumuturilor prin modificarea ratei de scont.

3. Modificarea necesarului de rezerve

BNR are puterea de a varia necesarul de rezerve in cadrul anumitor limite. Cresterea necesarului de rezerve afecteaza stocul de bani

.4. Convingerea morala

Ea consta in faptul ca BNR  isi foloseste puterea sa de convingere asupra bancilor sau asupra lumii financiare in general pentru ca acestea sa-si schimbe comporta­mentul

5. Publicitate si consiliere

Creste atentia acestor banci, bancile centrale sunt mai solici­tate de catre presa. Aceasta ajuta la promovarea politicii monetare. Exista consilieri de afaceri care ajuta in promovarea politicii monetare.

9. Continutul si structura masei monetare

Masa monetara este formata din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru obtinerea de bunuri si servicii, cat si pentru achitarea datoriilor. Ea mai poate fi definita ca totalitatea produ­selor monetare create la un moment dat si puse la dispozitia economiei si societatii dintr-o tara.

Masa monetara cuprinde urmatoarele active:

numerarul (moneda efectiva) ;

moneda de cont sau disponibilitatile in conturile curente;

depozitele (sumele depuse la termen, de obicei la bancile de depozit);

alte active monetare.

10. Agregatele monetare-definitie , clasificare si continut

Au aparut ca instrumente de analiza a masei monetare, ca o necesitate de a dezvolta si pozitiona indicatorii legati de masa si circulatia monetara.

Agregatele monetare se grupeaza in trei categorii si anume:

1. Moneda primara sau moneda de rezerva (baza mone­tara). Aceasta moneda este creata si controlata de banca centrala [1] si se determina ca diferenta intre totalul activului si totalul pasivului bilantului acestei banci.

2. Moneda ca mijloc de plata mai este denumita si masa monetara in sens restrans. Ea este constituita din produsele mone­tare create de bancile centrale, celelalte banci si institutii financiare.

3. Moneda avutie neta este formata din produsele monetare enumerate mai sus, inclusiv activele neutilizate ca mijloace de plata curente dar care pot fi transformate relativ usor in lichiditati.

Agregatele cuprind atat mijloacele de plata, cat si plasa­mentele financiare care pot fi transformate rapid in mijloace de plata.

11. Inflatia- definitie si tipuri de inflatie

Inflatia este deci crearea de semne monetare, fara sustinere efectiva in viata economica.

1) Inflatia taratoare, cand cresterea preturilor este de 1-3 % pe an, iar moneda nationala respectiva este devalorizata la jumatate intr-un termen de 24 ani.

2) Inflatia moderata, cand cresterea preturilor este sub 50% pe an, dar pentru anumite standarde si conditii este necesar sa nu depaseasca 25% pe an.

3.Hiperinflatia depaseste o crestere a preturilor de 50% pe luna si uneori ajunge la cote incredibile in perioade de razboaie, recesiune economica profunda, instabilitate politica, economica si ca urmare a unor alti factori puternic perturbatori.

12. Inflatia-definitie si cause ale aparitiei inflatiei

Inflatia este deci crearea de semne monetare, fara sustinere efectiva in viata economica.

Cauzele inflatiei sau factorii ce o influenteaza sunt:

oferta de bunuri, ca parte a cererii globale;

cresterea economica si veniturile, care produc dezechi­libre, nu sunt totdeauna sincronizate, corelate;

cresterea somajului;

emisiunea de bani fara acoperire;

cresterea ratei dobanzii

factorii conjuncturali

factori externi  ;

cresterea stocurilor de marfuri;

costurile din unele ramuri economice

variatia cursului de schimb al monedei nationale;

politica de sustinere a unor sectoare

13. Inflatia-definitie si efecte ale inflatiei

Inflatia este deci crearea de semne monetare, fara sustinere efectiva in viata economica.

Efectele inflatiei pot fi:

modificari structurale ale economiilor nationale inflationiste;

reducerea capacitatii concurentiale a firmelor nationale;

cresterea somajului;

favorizarea investitiilor;

scad creditele si economiile;

cresc profiturile, intrucat preturile de vanzare ale marfurilor sunt mai mobile: uneori preturile cresc mai mult decat inflatia realizandu-se in acest fel profituri mai mari;

in expresie nominala, averea, bogatia, patrimoniul isi modifica valoarea

sunt afectati mai mult, cetatenii cu venituri fixe, intrucat, indexarea salariilor sau pensiilor in functie de inflatie se face intotdeauna

14. Inflatia -definitie si factori de reducere a inflatie

Inflatia este deci crearea de semne monetare, fara sustinere efectiva in viata economica.

Reducerea inflatiei poate avea loc tinand seama de urmatorii factori:

armonizarea preturilor cu veniturile, deci atingerea unui punct de echilibru in acest domeniu;

eliminarea favorizarii debitorilor fata de creditori;

mentinerea unui curs valutar stabil, in raport cu principalele valute;

reducerea deficitelor bugetare si ale balantelor de plati externe, cat si obtinerea unor excedente;

reducerea unor cheltuieli bugetare  ;

contractarea unor imprumuturi externe pentru a reduce cererea globala de bani;

cresterea impozitelor;

efectuarea de imprumuturi publice;

reducerea taxei scontului si a ratei dobanzii;

controlul preturilor.

15. Convertibilitatea monedei

Pentru ca o moneda sa fie reprezentativa cu adevarat, ea trebuie sa fie convertibila la vedere, adica sa poata fi rascumparata de catre banca emitenta sau prin alte valute.

La inceputuri, convertibilitatea monedei se facea in metal pretios.

Convertibilitatea monedelor nationale este necesara si pentru ca valoarea monedei de hartie este mult mai variabila decat cea a monedei metalice.

In sensul modern, convertibilitatea monedei este capacita­tea acesteia de a circula liber pe pietele monetare internationale si de a putea fi oricand schimbata pe moneda altei tari.

Actualmente, convertibilitatea monedei se bazeaza pe puterea de cumparare, pe modul cum fiecare economie (tara) garanteaza emisiunea si circulatia monedei nationale

Convertibilitatea monedelor nationale este de mai multe tipuri. Astfel, din punct de vedere al puterii de cumparare a mone­dei si de spatiul de circulatie a ei, convertibilitatea poate fi:

deplina;

externa;

limitata.

Din punct de vedere al continutului, convertibilitatea poate fi:

de cont curent;

de capital.

Moneda noastra nationala leul are o convertibilitate limitata, adica numai de cont curent.

16. Platile in numerar

La noi, platile in numerar au inca o pondere foarte mare, iar ca frecventa  detin primul loc.

Circulatia monetara cu numerar cuprinde bancnotele si mo­neda metalica, detinute de persoanele fizice, agentii economici si banci.

Numerarul este mijlocul de plata primar si el a dominat in timp, in cadrul modalitatilor de efectuare a platilor. De la inceputuri si pana in prezent, numerarul este un instrument, un mod de plata general valabil si are efect imediat. Are gradul de lichiditate cel mai ridicat.

Numerarul nu este grevat de nici o alta obligatie.

Platile in numerar se efectueaza prin casieriile firmelor si ale bancilor sau altor institutii financiare.

17. Platile prin virament

A doua modalitate de efectuare a platilor si cea mai impor­tanta ca volum este viramentul. Aceasta modalitate de plata a aparut o data cu bancile si este strans legata de acestea, adica nu se poate desfasura in afara lor.

Viramentul este de doua tipuri:

de credit;

de debit.

18. Ordinul de plata-definitie si caracteristici

Ordinul de plata este instrumentul cel mai des utilizat in platile fara numerar. El este o dispozitie neconditionata data de catre emitentul ordinului, unei banci de a pune la dispozitia unui beneficiar, o suma de bani.

Pentru ca dispozitia data sa poata deveni ordin de plata trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

banca receptoare sa dispuna de fondurile banesti, fie prin debitarea unui cont al emitentului, fie prin incasarea lor de la cel ce a dat dispozitia (emitentul);

nu se prevede ca plata sa fie facuta la cererea benefi­ciarului.

Ordinul de plata este emis in nume si pe cont propriu.

Ordinul de plata are urmatoarele mentiuni:

este neconditionat;

este trecut numele sau denumirea platitorului si numarul contului acestuia;

denumirea bancii initiatoare;

denumirea bancii receptoare;

elementele de identificare si autentificare a emitentului de c

Ordinul de plata este revocabil pana la efectuarea platii.

Ordinul de plata poate fi emis pe suport de hartie  sau pe suporturi neconventionale.

Ordinul de plata este un transfer de credit .

19. Cambia - definitie si caracteristici

Operatiunile cu cambii si bilete la ordin sunt efectuate de banci si alte societati de credit.

Cambia si biletul la ordin sunt titluri de credit negociabile si in acelasi timp, instrumente de plata, care constata si atesta obligatia asumata de catre debitor de a plati la vedere sau la o anumita scadenta, beneficiarului sau la ordinul acestuia o anumita suma de bani determinata.

In contextul acestui capitol, cambia este tratata doar ca un instrument de plata si are urmatoarele caracteristici:

este transferabila;

este negociabila; o data cu cambia se transfera si creanta; in timpul transferului se negociaza la valoarea de piata;

cei ce detin cambia raspund solidar in cazul in care ultimul detinator al cambiei nu isi poate primi banii la scadenta;

este un instrument de plata pe termen lung; intre parti exista relatii de credit, iar cambia este tocmai o expresie a acestor relatii.

20. Biletul la ordin- definitie si caracteristici

Biletul la ordin presupune doi participanti si anume, benefi­ci­arul si platitorul. Operatiunile cu biletul la ordin au loc in cazul tranzactiilor comerciale. Beneficiarul vinde marfa in favoarea cumparatorului, care devine astfel, debitor, adica viitor platitor. Acest debitor semneaza biletul la ordin, obligandu-se sa efectueze plata la scadenta.

21. Cecul- definitie si caracteristici

Cecul este un instrument de plata utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzator.

Bancile fac comert cu cecuri pentru ele si clientii lor. Banca Nationala a Romaniei efectueaza operatiuni cu cecuri numai pentru propria sa activitate.

Cecul impune trei participanti:

tragatorul;

trasul;

beneficiarul.

Cecul nu poate fi tras decat asupra societatii bancare.

Cecul nu poate fi emis decat daca tragatorul are disponibil la tras si are drept de a dispune asupra acestuia. Disponibilul trebuie sa fie deci lichid, cert si exigibil.

Cecul este un instrument de plata la vedere.

Cecul poate fi platibil la domiciliul unui tert, fie in localitatea unde trasul are domiciliul, fie intr-o alta localitate, cu conditia ca tertul sa fie o banca.

22. BNR-Banca Centrala si de emisiune- definitie, organizare si atributii

23. Continutul si specificul strategiei bancare

Strategia bancara poate fi definita ca fiind ordonarea unor valori obiective, a unor elemente de politica bancara, care cer o preocu­pare perma­nen­ta in scopul aplicarii lor in principalele domenii ale activitatii bancilor. Elaborarea strategiilor presupune determinarea obiecti­ve­lor si scopurilor, fixarea metodelor si instrumentelor cu ajutorul carora pot fi realizate, politicile si programele ce vor fi folosite.

Strategia bancilor se bazeaza pe prudenta bancara si pe supraveghere generala a societatilor bancare avand in vedere rolul deosebit pe care il are sec­to­rul bancar in economia de piata.

In prezent, bancile pot cumpara, vinde, tine in custodie si administra active monetare, pot executa transferuri, operatiuni de clearing si alte operatiuni de virament, atat pe cont propriu, cat si in contul tertilor.

Pe plan mondial, se considera ca o banca este mare si moderna, daca raspunde corect la urmatoarele forme de strategie:

strategia de cucerire, care estimeaza locul in cursa de concentrare a bancilor pe plan mondial si regional;

strategia de repliere si restaurare, cand banca isi da seama ca nu poate face fata concurentei si se multumeste cu un rol subaltern;

strategia de consolidare, aleasa de bancile care considera ca timpul va trece in favoarea lor, daca persevereaza in indeplinirea anumitor obiective.

Strategia nu este o actiune izolata a unui anumit compartiment dintr-o centrala a unei banci sau a unitatilor teritoriale. Ea presupune o activitate extrem de complexa a multor compartimente, manageri, executanti, actionari si clienti. Evident ca acestia din urma influenteaza strategia bancii comerciale in calitate de partener de afaceri.

Elaborarea strategiei fiecarei banci comerciale se poate face numai pe baza unei riguroase evaluari interne. Aceasta trebuie sa cuprinda printre altele, gradul de capitalizare si privatizare, nivelul resurselor, structurile functionale si organizatorice, implicarea pe piata capitalului, sfera produselor si servicii­lor bancare, reteaua teritoriala, penetratia in randul agentilor economici si clientilor, pregatirea personalului, echipamentele de lucru, concurenta, situa­tia financiara, cibernetizarea informatiei, gestiunea titlurilor de valoare.

24. Resursele bancilor- definitie si continut

Pentru bancile comerci­ale, resursele reprezinta mijlocul de existenta, de dezvoltare si prosperitate. In cazul bancilor, resursele reprezinta totalitatea mijloacelor financiare necesare realizarii obiectivelor strategice fixate pentru fiecare perioada de activitate. In acelasi timp, resursele bancilor cuprind totalitatea mijloacelor banesti aflate la dispozitia lor si pe care le folosesc in operatiuni de credit si alte operatiuni specifice.

Consideram ca in viitor, resursele unei banci comerciale vor fi constituite din:

1.   Capitalul propriu.

2.   Imprumuturi de la intermediarii financiari.

3.   Obligatiuni si imprumuturi participative.

4.   Depozite ale clientilor.

5.   Economiile populatiei depuse la banca.

6.   Titluri de valoare.

7.   Provizioane diverse.

8.   Alte fonduri.

Principalele resurse ale unor banci comerciale sunt constituite din:

I. Fondurile proprii care la randul lor cuprind capitalul social, fondul de rezerva, fondul de dezvoltare, provizioanele de risc, fondul propriu in valuta, alte fonduri proprii.

II. Depozitele clientilor bancii

Acestea, impreuna cu mobilizarile de pe piata financiara, detin de departe ponderea cea mai mare in totalul resurselor bancii.

III. Atragerile de pe piata financiara. Sunt constituite, in principal, din depozitele in lei si in valuta ale altor banci comerciale in conturi deschise la banca comerciala respectiva.

IV. Depozitele publice constituite, in principal, din depozitele buge­tu­lui statului pentru finantarea si creditarea unor actiuni speciale aprobate de govern

V. Pasivele interbancare se constituie din imprumuturi de refinantare de la Banca Nationala, de la alte banci comerciale, C.E.C.

25. Publicitatea factor major al strategiei bancare

Publicitatea bancara este parte componenta a politicii bancare si anu­me a politicii promotionale. Prin publicitate, orice banca comerciala participa si se raporteaza la activitatea pietei financiare sub diversele ei forme.

Publicitatea banca­ra este o activitate foarte complexa. Ea cuprinde totalitatea actiunilor de prezentare a unui mesaj in legatura cu un produs sau serviciu bancar

Bancile comerciale urmaresc prin publicitate, o informare cat mai cuprinzatoare a persoanelor fizice si juridice interesate, despre produsele si serviciile bancare pe care la pot oferi.

Scopul imediat al publicitatii bancare este sa convinga si sa determine partenerii de afaceri sa cumpere produsele si serviciile bancare.

Compartimentul de publicitate este un grup care actioneaza pentru atin­gerea obiectivelor de promovare a produselor si serviciilor bancare. Acest compartiment dispune de un ansamblu de mijloace destinat imbunatatirii acti­vitatii bancii.

Publicitatea nu actioneaza ca un factor singular, izolat, in realizarea obiectivului de vanzare a produselor si serviciilor bancare.

Publicitatea inseamna relatii publice si deci, contactarea personalitati­lor, cat si interventia in cadrul reuniunilor publice pentru a pre­zen­ta banca sau produsele sale. De asemenea, publicitatea se poate realiza si cu ocazia mani­fes­ta­rilor pe plan local.

O anumita publicitate aduce uneori deservicii. Publicitatea nu trebuie sa fie neaparat originala sau creativa. Publicitatea trebuie considerata ca o investitie. Agentii publicitari trebuie sa stie ca primul lor obiectiv este de a genera incasari suplimentare. Daca anunturile publicitare sunt atragatoare, dar nu se adreseaza celei mai bune tinte

sau nu sensibilizeaza , ele nu sunt efici­ente

. Publicitatea trebuie sa fie generatoare de cifra de afaceri suplimentara.

Exista si anumite reguli ("porunci") in activitatea de publicitate:

sa cunosti perfect produsul;

sa cunosti ceea ce a fost facut deja in domeniu si cu ce rezultate;

sa chestionezi consumatorii;

sa-ti pozitionezi produsul;

- sa ai o idee geniala

sa nu schimbi o echipa care castiga

- sa prezinti produsele clar si pozitiv

sa faci din produsul tau "EROUL

26. Operatiunile pasive ale Bancilor comerciale-definitie si clasificare

In principiu, operatiunile pasive reprezinta constituirea resurselor fie­ca­rei banci comerciale. Alaturi de operatiunile active, cele pasive consti­tuie baza activitatilor bancilor comerciale. Pe langa aceste doua feluri de operatiuni mai sunt:

operatiuni accesorii;

operatiuni conexe.

Operatiunile accesorii sunt:

de cumparare, vanzare, custodie si administrare de active monetare;

de transferuri;

de operatiuni de clearing si alte operatiuni de virament;

de primire de titluri in gaj sau in pastrare.

Operatiunile conexe sunt:

operatiuni valutare;

operatiuni cu metale pretioase sau cu obiecte confectionate din metale pretioase;

plasamente de titluri;

gestionarea, pastrarea si comertul cu titluri;

consulting bancar;

garantii;

mandatari in contul clientilor.

27. Operatiunile active ale Bancilor comerciale-definitie si clasificare

Sunt operatiunile prin care banca isi angajeaza resursele in vederea indeplinirii functionalitatilor statutare si a obtinerii de profit.

Operatiunile active sunt:

de creditare a agentilor economici;

de creditare a persoanelor fizice;

de plasament.

Operatiunile de creditare sunt:

pentru nevoi de capital fix;

creditarea cheltuielilor de exploatare a agentilor economici

28. Diversificarea produselor si serviciilor bancare-obiectiv major al managementului bancar.

Este necesara in aceasta perioada, diversificarea cat mai mare a ban­ci­lor, produselor si serviciilor lor, din urmatoarele motive:

concurenta altor banci;

nevoia de apropiere a bancilor de agentii economici serviti;

diversificarea atributiilor si rolului bancilor in economia de piata;

diversificarea activitatii economice in economia de piata in comparatie cu limitarea sectoarelor economice existente inainte de 1990;

gasirea de noi forme de atragere a resurselor banesti necesare bancilor;

diversificarea plasamentelor;

constituirea, dezvoltarea si consolidarea bursei de valori (participare);

participarea bancilor la constituirea de capital social al unor societati comerciale;

participarea bancilor romanesti la circuitul mondial al informatiei ban­care

plati internationale pe baza de carduri;

cumparari-vanzari de aur si alte metale pretioase;

angajarea in viitor a unor operatiuni de leasing;

promovarea unor activitati de asigurari bancare;

gestionarea unor credite in valuta, acordate de banci si alte organisme inter­na­tionale.

Politica de diversificare face parte din politica bancilor. Ea este inscri­sa in deciziile luate la nivelul cel mai inalt al manage­mentului bancilor, dar totodata se acorda o larga autonomie unitatilor teritoriale.

Diversificarea produselor si serviciilor apare si ca urmare a faptului ca actualmente, bancile romanesti sunt atat banci de afaceri, cat si banci de dez­voltare.

Comportamentul bancilor romanesti vizeaza tot mai mult orientarea spre profit. De aceea, este necesara in primul rand, cunoasterea cererii de pro­du­se si servicii bancare. Factorii care influenteaza aceasta cerere de produse bancare pot fi considerati urmatorii:

preturile produselor sau tarifele serviciilor bancare;

puterea de cumparare a solicitantilor de astfel de produse si servicii;

concurenta si gradul de dezvoltare a retelei bancare;

politica bancilor privind dezvoltarea produselor si serviciilor;

gradul de utilizare a unor produse si servicii bancare alternative;

calificarea si profesionalismul salariatilor bancii;

utilizarea unor produse bancare moderne care sa atraga clientela (pa­che­te de produse, banca la domiciliu etc.);

periodicitatea utilizarii unor produse si servicii bancare;

gestiunea activelor si pasivelor fiecarei banci;

gradul de civilizatie si cultura bancara din fiecare tara;

29. Functia financiara in Bancile comerciale-definitie si importanta

30. Managementul bancar- rol si importanta in elaborarea si aplicarea strategiei bancare

Rolul managementului creste in sectorul bancar comparativ cu alte sectoare ale economiei. Cauza consta in complexitatea activitatii bancare si in faptul ca uneori, o banca are relatii de afaceri cu sute de mii de agenti economici si persoane fizice, a caror activitate si bonitate trebuie foarte bine cunoscuta si exact apreciata. Se poate afirma ca in banci, manage­mentul, in sensul de conducere moderna, eficienta, a aparut odata cu aceasta. Acolo unde el nu a fost prezent bancile au dat rapid faliment.

Managementul bancar se bazeaza foarte mult pe eficienta, activitatea de marketing si publicitate. Dar managementul bancar face apel in foarte mare masura la motivatia individuala, la echipa manageriala si consultanta, la comunicare, informare si control.

Rolul managementului bancar creste si ca urmare a faptului ca in peri­oa­da tranzitiei spre economia de piata, in toate sectoarele economice creste necesarul  de fonduri, ceea ce echivaleaza cu o dezvoltare permanenta a pietei de capital, unde bancile detin pozitii cheie.

Esenta manage­men­tu­lui bancar o constituie decizia bancara. Aceasta se realize­a­za si cu ajutorul unor instrumente si laturi ale strategiei bancare cum ar fi bugetul de venituri si cheltuieli, bilantul contabil si contul de profit si pierderi, progra­mul strategic, studii de marketing, programe de dezvoltare si restruc­turare, de informatizare, privatizare si capitalizare. Managementul ban­car are in vedere, cu prioritate, capitalul social si sporirea lui permanenta. Putem spune chiar ca, in aceasta privinta, bancile comerciale din Romania au inregistrat deja unele progrese notabile.