Definirea auditului financiar

Definirea auditului financiar

Etimologic, cuvantul isi are originea in limba latina, unde audire inseamna a asculta. Termenul il mai intalnim si in limbile engleza - audit , franceza - audition, cu inteles de verificare, revizie contabila, bilant, in primul caz, si auditie, ascultare, verificare, in cel de-al doilea.

Termenul de audit a fost popularizat pe continentul european si raspandit in mediile economice si de afaceri in urma cu aproximativ patru decenii de catre cabinetele anglo-saxone de expertiza contabila. La inceputurile activitatii de audit financiar, lucrarile erau realizate de profesionisti specializati in audit alaturi de contabili, auditul fiind comandat de stat sau de actionari. In perioada anilor 1940-1970, caracterizata de amplificarea relatiilor comerciale internationale cu bunuri si servicii, ordonatorii de audit isi extind sfera de aplicare a auditului financiar de la societatile nefinanciare la societatile financiare.

In literatura de specialitate de dupa 1990, din Romania, cuvantul audit si-a facut aparitia prin doua lucrari de gen : Auditul calitatii si Auditul financiar. Ambele lucrari se constituie in valoroase incercari de corelare a reglementarilor aparute in Romania in domeniul economiei de piata, cu reglementari si directive similare pe plan international si european (ex. I.F.A.C. - Federatia Internationala a Contabililor profesionisti - recomandarea internationala nr. 3 - Principii de baza ale  activitatii de audit).

Definirea auditului

Exista mai multe definiri ale auditului care au fost formulate de-a lungul timpului de catre diversi autori, dar toate au aceeasi esenta si exprima in linii generale principiile de fond ale auditului. Dintre aceste definitii amintim:

Prin audit se intelege examinarea profesionala a unei informatii, in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente, prin raportarea la un criteriu (standard) de calitate. - definitie preluata din Normele C.E.C.C.A.R. de audit financiar si certificarea bilanturilor contabile.

In lucrarea Ghid practic pentru audit financiar si certificarea bilanturilor contabile autorii[1] definesc auditul financiar - forma particulara a auditului ca examinare efectuata de un profesionist competent si independent, cenzor, expert contabil sau contabil autorizat, in vederea exprimarii unei opinii motivate privind validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (audit intern) - imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de intreprindere.

In lucrarea Procedurile controlului intern si auditul financiar se da urmatoarea definitie:

"Auditul financiar se defineste ca fiind activitatea complexa efectuata de experti independenti in vederea exprimarii unei opinii motivate cu privire la imaginea fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de unitatea patrimoniala" [2].

In alta ordine de idei, auditul financiar precizeaza coordonatele in care isi desfasoara activitatea auditorii financiari, pe cand profesia de auditor financiar reprezinta "cadrul care asigura desfasurarea procesului de audit financiar'  .

Dezvoltarea schimburilor internationale pe plan mondial odata cu realizarea unor lucrari contabile complexe ce necesita cunostinte vaste de analiza si evaluare pentru a putea fi deslusite, au facut necesara existenta unei profesii si a unei lucrari ample si credibile de informare, care sa-i asigure pe colaboratori ca indicatorii economico financiari atesta realitatea patrimoniala. Astfel, a aparut profesia de auditor financiar, a carei lucrare specifica este raportul de audit financiar.

In mediul academic si practic nu exista un punct de vedere comun in ceea ce priveste definirea conceptului de audit. Definitia cea mai des invocata este insa cea prezentata in 1973 de Asociatia Americana de Contabilitate (American Accounting Association: AAA) in cadrul 'Declaratiei privind conceptele de baza ale auditului'. in declaratia respectiva se precizeaza ca 'auditul este un proces sistematic de obtinere si evaluare obiectiva a unor afirmatii privind actiunile si evenimentele cu caracter economic, Auditul informatiei contabile in conditiile utilizarii sistemelor informatice in vederea aprecierii gradului de conformitate a acestor afirmatii cu criteriile prestabilite, precum si de comunicare a rezultatelor catre utilizatorii interesati' .

O analiza detaliata a acestei definitii evidentiaza elementele principale ale activitatii de audit:

"Auditul este un proces sistematic'. Orice activitate de audit, indiferent de obiectivul sau, include, din punct de vedere metodologic, etape fundamentale precum: planificarea, dezvoltarea unei strategii, selectarea probelor si evaluarea acestora in raport cu obiectivele specifice ale misiunii.

In Declaratia privind conceptele de baza ale auditului se subliniaza : " faza de proces sistematic sugereaza ca auditul este bazat, cel putin in parte, pe disciplina si filozofia unei metode stiintifice'. Multi auditori nu considera insa ca ei aplica o metoda stiintifica, deoarece o asemenea metoda ar implica un grad mai ridicat de structurare decat se doreste in audit. Desi un audit are la baza o strategie, strategia respectiva se poate modifica pe parcursul misiunii, datorita schimbarii conditiilor sau a aparitiei unor rezultate neasteptate ale procedurilor de audit.

"Obtinerea si evaluarea in mod obiectiv a unor afirmatii'. In esenta, auditul consta in colectarea si evaluarea probelor care vor fi suportul opiniei auditorului. De exemplu, intr-un audit financiar, exercitiul de "culegere a probelor' presupune, adesea, o verificare a principiilor si metodelor contabile folosite in intocmirea situatiilor financiare cu principiile contabile general acceptate, fapt ce implica o urmarire a informatiilor in documentele contabile si compararea
acestora cu valorile obtinute prin inventar, prin verificare incrucisata cu clientii sau prin investigare.

Evaluarea afirmatiilor de catre auditor presupune exercitarea judecatii profesionale a acestuia, ceea ce necesita o capacitate deosebita de interpretare si analiza.

Afirmatii privind actiunile cu caracter economic': se refera la acele afirmatii si estimari pe care managementul unei entitati le face si care, de altfel, se regasesc incluse in situatiile financiare supuse auditului.

In concluzie, se poate afirma ca declaratiile facute de conducerea unei entitati se bazeaza pe contabilizarea tranzactiilor si a evenimentelor economice, proces care implica colectarea, clasificarea, inregistrarea si raportarea informatiilor de natura contabila.

Aprecierea gradului de conformitate a afirmatiilor cu criterii prestabilite'

Orice misiune de audit are ca obiectiv principal formularea unei opinii de catre auditor asupra afirmatiilor privind faptele si evenimentele economice ce urmeaza a fi auditate; in acest mod se va preciza in ce masura afirmatiile amintite sunt conforme cu criteriile sau standardele existente.

"Comunicarea rezultatelor catre utilizatorii interesati "Episodul' final al oricarei misiuni de audit este intocmirea unui raport care informeaza cititorul asupra gradului in care afirmatiile clientului corespund cu criteriile agreate sau impuse.

Intr-un audit financiar, prin opinia sa neutra exprimata, auditorul devine un garant al situatiilor financiare in fata utilizatorilor externi, iar raportul de audit prezinta concluziile asupra gradului in care situatiile financiare sunt sau nu conforme cu principiile contabile general acceptate.

In legislatia romana , auditul financiar este considerat ca fiind "activitatea de examinare profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente asupra situatiilor financiare in conformitate cu Standardele de Audit Financiar, armonizate cu Standardele Internationale de Audit Financiar adoptate de Camera Auditorilor Financiari din Romania., prin raportarea la un criteriu standard de calitate (referinta contabila)' [3].

Referintele contabile pot fi:

normele contabile internationale

normele contabile nationale

alte referinte contabile bine precizate si recunoscute.

Analizand definitia regasita in Normele Nationale de Audit, rezulta ca:

Auditul este:

analiza profesionista a unor informatii economice, financiare, contabile si fiscale, in vederea expunerii unei opinii responsabile si independente, prin raportarea la un criteriu sau standard de calitate;

o cercetare, cu scopul de a produce o judecata motivata si independenta, cu referinta la normele de evaluare, in vederea aprecierii fiabilitatii ori eficacitatii sistemelor si procedurilor unui agent economic;

un examen obiectiv al unui element, cu scopul de a emite o opinie sau de a obtine o concluzie asupra obiectului auditului;

un aport de credibilitate asupra informatiilor economice publicate de unitatea patrimoniala, cu privire la situatiile financiar-fiscale. Pentru persoane exterioare agentului economic, avizul sau opinia unui profesionist contabil independent asupra documentelor financiare si fiscale ale agentului economic constituie cea mai buna indicatie privind gradul de incredere pe care poate sa-1 acorde acestor documente. Avizul presupune o examinare completa a documentelor financiar-fiscale si a actelor justificative si are scopul de a arata daca documentele respective prezinta corect sau nu situatia financiara a agentului economic si rezultatul operatiunilor privind perioada specificata. Fara aceasta atestare a unui auditor independent, documentele financiar-fiscale pot fi puse la indoiala sub aspect real si juridic;

o revedere critica pentru evaluarea unor situatii financiare, contabile si fiscale determinate;

o evaluare efectuata de un profesionist competent si independent, in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra validitatii si corectei aplicari a procedurilor interne stabilite de conducerea unitatii patrimoniale, precum si asupra imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de unitate. Imaginea fidela este asociata cu regularitatea si sinceritatea contabilitatii:

regularitatea presupune conformitate cu regulile si procedurile contabile;

sinceritatea presupune aplicarea cu buna credinta a regulilor si procedurilor contabile, in functie de cunoasterea pe care responsabilii conturilor trebuie sa o aiba despre realitatea si importanta operatiilor, evenimentelor si situatiilor din cadrul agentului economic;

atestare sau o certificare a documentelor si evidentelor, a sistemului contabil in ansamblu. Pentru auditori, imbunatatirea continua a sistemului de control intern aduce un ajutor clientilor lor si permite reducerea lucrarilor de audit, intrucat are ca efect cresterea calitatii documentelor si evidentelor contabile. Din punct de vedere al auditului, sistemul de control intern reduce lucrarile de rutina, verificarile mecanice asupra exactitatii totalizarilor contabile si implica rationamentul si judecata, accentuarea, examenului de ansamblu, analiza, evaluarea si sondajul statistic. In conditiile existentei controlului intern, auditul procedeaza la un studiu aprofundat si la o apreciere a acestuia pentru a opina asupra gradului de incredere pe care poate sa il acorde si, in consecinta, pentru a determina importanta testelor la care se limiteaza procedurile de audit.

Auditul are ca obiective:

reflectarea imaginii fidele a situatiei patrimoniului si a rezultatelor financiare in bilantul contabil si in contul de profit si pierdere;

exprimarea unei opinii, de a sti daca situatiile financiare prezinta o imagine fidela a afacerilor agentului economic la data bilantului si a rezultatelor pentru exercitiul financiar incheiat, cu respectarea legilor in vigoare si a practicilor din tara in care agentul economic isi are sediul;

mentinerea calitatii si coerentei sistemului contabil, astfel incat sa asigure certitudinea reflectarii in bilant si in contul de profit si pierdere, in mod corect, sincer si complet a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor exercitiului;

imbunatatirea utilizarii informatiei contabile;

aprecierea performantelor si a eficientei sistemelor de informare si organizare.

Asadar, auditul financiar poate fi executat de persoane cu o anumita pregatire si calificare : expert contabil sau contabil autorizat, care sa nu fie implicate in nici un mod in activitatea clientului, persoane care pe baza unor cercetari si verificari profesionale sa exprime un punct de vedere responsabil cu privire la imaginea fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de unitatea patrimoniala.

Conform art. 10 din Legea contabilitatii, rolul de a furniza imaginea fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute o are bilantul contabil si anexele sale.