|
|
|
Actele comercial sun subordonate unor condițiilor de fond (I) și uneori de forma (II) particulare.
Minorii. Potrivit art. 8 din Decretul nr. 31/1954 capacitatea deplina de exercițiu se dobandește la varsta majoratului, adica la 18 ani. La aceasta varsta orice persoana este capabila sa incheie orice act civil. Acest principiu se aplica și in materia comerciala: orice persoana in varsta de peste 18 ani poate sa devina comercianți și sa exercite o activitate comerciala.
Protecția minorilor și actele de comerț. Daca un minor dobandește un fond de comerț, prin regulile succesiunii, el poate fi exploatat de minor prin incheierea unui contract de locație de gestiune.
Majorul incapabil. Regulile de protecție ale minorului se transpun majorului incapabil. In concluzie, majorul aflat sub tutela sau sub curatela nu poate sa exploateze o activitate comerciala și nici reprezentanții lui in numele sau.
Contractul ia naștere prin acordul de voința asupra clauzelor contractuale. Acest acord se realizeaza prin mecanismul: oferta și acceptare (A) perfectarea contractului realizandu-se la momentul și locul intalnirii celor doua voințe (B).
Acestea reprezinta forma de manifestare a voinței celor doua parți la incheierea contractului, ce au autonomie propie pana la momentul la care ele se contopesc in consimțamantul contractual, moment de la care ele sunt absorbite in acest consimțamant (acordul parților). Din acest motiv oferta și acceptarea sunt analizate mai intai separat, fiecare avand valoare juridica autonoma cu un conținut propriu.
1. Oferta de contractare. Noțiune. Este manifestarea de voința prin care se exprima intenția ofertantului de a se angaja intr-o operație juridica.
2. Condițiile ofertei.
a. Oferta trebuie sa fie exteriorizata, exprimand clar intenția de a angaja juridic pe cel care face oferta, prin materializarea ei intr-un act pozitiv, conținand toate elementele esențiale necesare incheierii operației juridice.
b. trebuie sa imbrace forma ceruta de lege pentru valabilitatea operației juridice respective. De exemplu, potrivit Legii nr. 136/1995, contractul de asigurare trebuie sa fie scris. In consecința, și oferta trebuie sa imbrace aceasta forma. De asemenea, parțile pot conveni ca acordul lor sa imbrace o forma, de exemplu, forma scrisa.
c. Sa fie adresata unei persoane determinate, atunci cand contractul este intuitu personae, sau publicului, cand ofertantului ii este indiferenta persoana cu care incheie contractul.
3. Acceptarea. Noțiune. Manifestarea de voința a destinatarului ofertei prin care acesta iși exprima voința de a accepta incheierea contractului in condițiile anunțate in oferta.
4. Condițiile acceptarii
a. Declarație expresa de voința
b. Sa consimta la toate condițiile puse de ofertant altfel manifestarea de voința a destinatarului prin care modifica condițiile ofertei sau propune noi condiții reprezinta o contraoferta (art. 39 C. com.).
c. sa emane de la persoana careia i-a fost destinata oferta, mai ales in operațiile juridice intuitu personae.
d. Sa parvina destinatarului in termenul stipulat de acesta sau, in lipsa, intr-un termen rezonabil.
5. Acceptarea expresa; acceptarea tacita.
Acceptarea trebuie sa fie expresa, indiferent de forma in care a fost ea exprimata: scris sau verbal. Textul art. 36 C. com., declara ca executarea ofertei are valoarea unei acceptari exprese.
6. Valoarea juridica a tacerii.
In principiu, tacerea nu are valoare juridica. Destinatarul nu poate fi considerat ca a acceptat oferta daca nu a raspuns la oferta ce a primit. Cu titlu de excepție, tacerea are valoare juridica de acceptare, in cazurile prevazute expres de lege: art. 1437, tacita relocațiune; art. 376 C. com., comerciantul care nu vrea sa primeasca o insarcinare este dator, in cel mai scurt termen posibil, sa faca cunoscut mandantului neprimirea; art. 382 C. com., considera ca mandantul a acceptat executarea insarcinarii de catre mandatar, daca acesta fiind informat despre executare tace. Tacerea lui este considerata de legiuitor ca o acceptare a executarii, chiar daca executarea este facuta cu depașirea mandatului.
Practica judiciara și doctrina considera, de asemenea, ca intre comercianții aflați in relații curente de afaceri, daca o scrisoare referitoare la o operație juridica in curs este lasata fara raspuns, propunerea facuta in scrisoare este considerata acceptata de destinatar.
De asemenea, clauzele noi inserate intr-o factura iși produc efectul daca destinatarul nu a reacționat și daca intre parți exista uzanțe de acceptare tacita a facturilor.
In schimb, jurisprudența nu admite ca tacerea are valoare de acceptare chiar daca oferta prevede expres ca tacerea destinatarului va avea avea semnificația de acceptare.
7. Durata ofertei și a acceptarii. Pana ce contractul nu este perfectat oferta și acceptarea pot fi revocabile (art. 37 C. com.). Oferta poate conține un termen, in interiorul caruia destinatarul trebuie sa raspunda; iar daca nu conține aceste termen, potrivit art. 35 alin. 1. acceptarea trebuie sa ajunga la ofertant intr-un termen rezonabil dupa natura operației juridice.
8. Caducitatea ofertei și a acceptarii. Transmiterea lor la moștenitori. In dreptul nostru, oferta ca și acceptarea devin caduce daca autorii lor decedeaza inainte de perfectarea contractului. Ele nu trec la moștenitori deoarece contractul nefiind perfectat, nu exista drepturi și obligații care sa fie transmise, ci doar propuneri, iar acestea nu pot fi obiect al transmisiunii.
9. Revocarea ofertei și a acceptarii. Nu poate fi revocata daca oferta a ajuns la cunoștința celuilalt (art. 37- 38 C. com.). Potrivit primului articol, revocarea unei oferte de incheiere a unui contract sinalagmatic este licita, atata timp cat ea nu a fost acceptata sau daca revocarea a fost facuta inainte ca acceptarea sa fi ajuns la ofertant. Ea poate da naștere la despagubiri daca revocarea a fost facuta in termenul prevazut de ofertant pentru acceptarea ei, daca destinatarul va dovedi ca a fost pagubit prin revocarea ofertei in termenul aratat. Chiar și in cazul in care oferta a fost executata, revocarea este valabila daca ofertantul nu a avut cunoștința de executare. Oferta nu va putea fi revocata insa daca contractul a fost perfectat.
In schimb, potrivit celui de al doilea articol, oferta unilaterala devine irevocabila daca a ajuns la destinatar.
1. Incheierea contractul intre prezenți. Codul comercial nu are reguli particulare privind incheierea contractului intre persoanele prezente deci și contractul comercial se va incheia dupa regulile contractului civil, adica el va fi considerat perfect in momentul și locul la care parțile s-au pus de acord asupra elementelor esențiale ale operației pe care o convin, adica atunci cand oferta și acceptarea sunt concordante.
2. Contractul intre persoane departate (inter absentes).
Codul comercial reglementeaza, prin art. 35-39, perfectarea contractelor intre persoane aflate la distanța.
Intra in categoria persoanelor departate doar persoanele care nu pot avea contact direct și din acest motiv schimba informațiile in timp. Din aceasta categorie fac parte și persoanele care sunt departate in spațiu și schimba informațiile telefonic. Nu vor fi deci subordonate art. 35 C. com. contractele care se incheie intre persoane prezente fizic in spațiu și fara scurgerea de timp intre momentul la care una din parți a emis oferta și momentul la care celalalt a acceptat-o.
3. Momentul și locul formarii contractelor intre persoane departate.
Potrivit Codului comercial roman, acordul de voința se realizeaza și, ca urmare, contractul se perfecteaza, in momentul in care ofertantul ia cunoștința de acceptarea celeilalte parți (art. 35). Prin aceste text legiuitorul nostru a inlaturat dubiul care exista in practica judiciara privind momentul incheierii contractului, și care știm ca se decidea in funcție de una din opiniile cunoscute: sistemul emisiunii declarației de voința; sistemul expediție acceptarii; sistemul recepției; sau in sfarșit, sistemul cunoașterii efective a conținutului acceptarii. Textul art. 35 din C. com. consacra cel din urma sistem.
11. Proba faptului luarii la cunoștința
Sistemul consacrat de art. 35 C. com. are totuși inconvenientul ca este dificil de dovedit momentul la care ofertantul a luat la cunoștința de acceptarea facuta de destinatarul ofertei. In practica, instanțele considera ca aceasta este o chestiune de fapt, care trebuie safie dovedita de parți.
Noi consideram ca textul aratat ar trebui corectat și sa se prevada prezumția ca ofertantul a luat la cunoștința de adresa de acceptare din momentul la care ea a fost inregistrata la registratura, lasandu-i posibilitatea ofertantului sa dovedeasca faptul ca dintr-o imprejurare mai presus de voința lui nu a putut lua la cunoștința de existența adresei de acceptare.
12. Derogari de la sistemul consacrat de art. 35 C. com.
Prin textul art. 36 legiuitorul Codului comercial a prevazut cazurile derogatorii de la sistemul incheierii contractului la momentul cunoașterii acceptarii de catre ofertant. Aceste derogari se justifica pe temeiul uzanțelor comerciale.
Potrivit textului aratat, «cand propuitorul cere executarea imediata a contractului și un raspuns prealabil de acceptare nu este cerut și nici chiar necesar, dupa natura contractului, atunci contractul este perfect, indata ce partea cealalta a intreprins executarea lui». Legiuitorul cere deci doua manifestari de voința: a ofertantului; și acceptarea destinatarului, și ca acestea sa se realizeze intr-un interval scurt de timp
Condițiile necesare pentru a se considera ca un contract a fost perfectat in acest mod sunt:
- ofertantul sa fi cerut executarea imediata a contractului;
- ofertantul sa nu fi cerut un raspuns prealabil;
- acest raspuns sa nu fie necesar, dupa natura contractului.
Aceste condiții sunt cumulative, lipsa uneia inlatura aplicare regulii de excepție a art. 36 C. com.
13. Interesul juridic al determinarii momentului și locului formarii contractului intre persoane departate
In funcție de acest moment se poate stabili daca la acel moment parțile erau capabile de a contracta; daca se aflau in insolvența, caz in care conducerii falitei ii este ridicat dreptul de a administra societatea; momentul transmiterii proprietații și al riscului; legea aplicabila; momentul pana la car fiecare dintre parți pot sa-și revoce manifestarea de voința, potrivit art. 37 C. com.; instanța competenta;
Principiul. Ca și in dreptul civil, actele comerciale nu sunt condiționate de indeplinirea unor formalisme ad validitatem decat in cazurile prevazute expres. Forma nu este deci un element de ineficacitate al actului de comerț. In principiu, contractele comerciale sunt acte consensuale.
14. In dreptul civil. Forma actului juridic este elementul ce releva manifestarea externa a voinței. Aceasta manifestare se poate exterioriza in scris, oral sau prin diferite comportamente.
In dreptul nostru civil contractele au forma consensuala, simplul acord verbal de voințe fiind suficient pentru incheierea lor. Regula aratata nu este consacrata expres insa art. 971 C. civ. face o aplicare a ei. Existența acordului poate rezulta și din alte gesturi sau comportamente, caci legea nu condiționeaza incheierea contractului nici macar de existența unui acord verbal, fiind suficient doar sa existe acordul de voința al parților.
De la principiul consensualismului exista numeroase derogari, pe care legiuitorul le-a considerat necesare pentru a ocroti parțile. In aceasta categorie intra: donațiile, acceptarea donațiilor, testamentul autentic, și cel mistic, partajul de ascendent, ipoteca, toate fiind subordonate condiției formei solemne a actului autentic; pentru alte contracte este suficienta forma scrisa: testamentul olograf, sechestrul, depozitul.
De asemenea, unele contracte sunt subordonate formei scrise, exigența necesara numai pentru a dovedi existența contractului: contractele peste valoare de 250 lei, contractul de tranzacție, indiferent de valoarea obiectului sau, etc.
In fine, contractele reale, sunt subordonate condiției predarii lucrului, in afara existenței acordului de voința.
15. In dreptul comercial. In dreptul comercial regula este libertatea formei actelor juridice. Parțile pot incheia contractul verbal dar pot conveni sa perfecteze acordul lor intr-o anumita forma, de exemplu, in forma autentica. In prezent, se constata ca in ciuda libertații formei contractelor comerciale, in practica comercianții sunt formaliști caci majoritatea actelor sunt incheiate in forma scrisa ori in forma autentica.
De la principiul libertații de forma, legiuitorul a derogat in cateva cazuri, cerand forma scrisa a contractului, sau forma autentica:
- cambia, biletul la ordin, cecul, warantul;
- titlurile de credit reprezentative, ca scrisoarea de carat la ordin sau la purtator, polița de incarcare;
- contractul de garanție mobiliara;
- contractul de societate (forma autentica);
- contractul de transport pe calea ferata
