|
|
|
Rolul auditului financiar
Auditul financiar are atat o utilitate interna (pentru utilizatori interni - conducerea intreprinderii) cat si o utilitate externa (pentru utilizatori externi - cei cu care intreprinderea intra in contact).
Auditorii legitimeaza si certifica informatiile contabile cu respectarea cerintelor de independenta si compatibilitate fata de operatiunile si persoanele pe care le verifica. De aprecierile auditului financiar se bucura atat actionarii si asociatii, managerii intreprinderii, cat si tertii cu care intreprinderea intra in contact: organele fiscale, bancile, furnizorii sau creditori ai intreprinderii auditate. Desi, in anumite momente, interesele utilizatorilor de informatie financiar contabila pot fi contradictorii, auditul financiar contabil trebuie sa utilizeze tehnici si proceduri care sa-i asigure credibilitatea pentru fiecare din acesti utilizatori. Utilizand norme de audit bazate pe reglementarile din Legea societatilor comerciale, Legea contabilitatii, Instructiunile Ministerului Finantelor Publice si Normele CECCAR, auditorii ii asigura pe terti ca opinia lor va fi emisa in functie de criterii omogene de calitate.
Sintetizand putem aprecia ca auditul financiar contabil pentru realizarea rolului sau este orientat spre:
1. Verificarea respectarii cadrului conceptual al contabilitatii, general acceptat, a procedurilor interne stabilite de conducerea agentului economic (audit intern).
2. Verificarea si certificarea reflectarii in contabilitate a situatiilor financiare, imaginea lor fidela, clara si completa pe intreg exercitiul financiar.
Auditul trebuie sa urmareasca daca procedurile de culegere si prelucrare a datelor sunt stabilite si daca se aplica in permanenta, procedura fiind o inlantuire logica de operatiuni, cu scopul de a atinge un anumit obiectiv.
Imaginea fidela si clara nu se confunda cu o copiere exacta a realitatii ea este reprezentata de imaginea in care se poate avea incredere prin respectarea principiilor referitoare la regularitatea si sinceritatea contabilitatii.
Regularitatea presupune organizarea si conducerea contabilitatii in conformitate cu principiile contabile generale cuprinse in regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii, principii pe care le redam succint mai jos:
Principiul prudentei - presupune o apreciere rezonabila a faptelor in scopul evitarii riscului de a transfera in viitor incertitudini prezente, susceptibile de a greva patrimoniul si rezultatele financiare ale intreprinderii. Potrivit acestui principiu nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior.
In acelasi timp prudenta nu permite constituirea de rezerve sau provizioane fara obiect sau supradimensionate, subevaluarea constienta a activelor sau veniturilor dar nici supraevaluarea deliberata a datoriilor sau cheltuielilor.
Principiul permanentei metodelor - stipuleaza obligativitatea continuitatii aplicarii regulilor privind evaluarea inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor astfel incat sa se asigure comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.
Principiul continuitatii activitatii - potrivit caruia se presupune ca unitatea patrimoniala isi va continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil fara a intra in starea de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii. In aceste conditii situatiile financiare se intocmesc pe o baza de date de evaluare comparabile.
Principiul independentei exercitiului - vizeaza delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor aferente activitatii agentului economic pe masura angajarii acestora si a trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera.
Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere a unui exercitiu - care trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului precedent. Orice eroare constatata in exercitiul curent aferent exercitiului incheiat se opereaza fara sa se modifice bilantul din exercitiul anterior.
Principiul necompensarii - conform acestui principiu elementele de activ si de pasiv se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate separat fara sa fie permisa compensarea intre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului precum si intre veniturile si cheltuielile inregistrate in conturile de rezultate. In situatia in care se fac abateri de la aceste principii ele vor fi prezentate in notele de apreciere a conturilor anuale. Notele vor fi insotite de motivatiile furnizate de persoanele responsabile pentru savarsirea acestor abateri precum si de o prezentare a evaluarii efectelor acestor abateri asupra activelor, datoriilor, pozitiei financiare si a contului de profit si pierdere.
Sinceritatea ca al doilea principiu ce sta la baza imaginii fidele si clare a situatiilor financiare, presupune aplicarea cu buna credinta a regulilor contabilitatii de catre client. In acest sens, persoanele desemnate cu intocmirea situatiilor financiare sunt obligate sa analizeze din punct de vedere legal si al eficientei operatiunile inregistrate in documentele primare inainte de inregistrarea lor in contabilitate. Aceasta caracteristica a bunei credinte este impusa de prevederile Legii contabilitatii si regulamentele interioare ale intreprinderii, dar si de raspunderea ce poate fi atrasa persoanelor vinovate pentru incalcarea acestor prevederi.
In general caracterul obiectiv a notiunii de sinceritate va fi conditionat de evaluarea corecta facuta de cel ce gestioneaza patrimoniul a valorilor contabile a riscurilor si a deprecierilor elementelor patrimoniale la inchiderea exercitiului financiar.
Auditorul va aprecia modalitatea de realizare a regularitatii si sinceritatii contabilitatii fie cu ocazia supravegherii si aprecierii auditului intern sau controlului conturilor fie cu prilejul examinarii bilantului, a contului de profit si pierdere si a anexelor in vederea certificarii lor.
Importanta auditului financiar contabil se regaseste si in necesitatea sporirii credibilitatii informatiei financiar contabile pentru viitoarele decizii ale utilizatorilor de informatii. Faptul ca un auditor independent bun profesionist cu calitati morale corespunzatoare realizeaza verificarea bilantului contabil, duce la sporirea credibilitatii informatiei cuprinse in conturile anuale. Auditul poate fi privit si ca o vedere critica de ansamblu a situatiilor financiare menita sa confere utilizatorilor informatiei contabile, certitudinea unei imagini clare si complete a patrimoniului si situatiei financiare. Intr-o sfera larga de utilizatori care iau decizii economice, esential pentru situatiile financiare ramane rolul de a furniza informatii privitoare la performantele si pozitia financiara a intreprinderii in scopul de a satisface dorintele de cunoastere ale utilizatorilor. Situatiile financiare reflecta rezultatele administrarii intreprinderii de catre manageri, implicit a modului de gestionare a patrimoniului si a resurselor incredintate.
Credibilitatea in imaginea fidela este furnizata de contabilitate atunci cand conturile nu contin erori semnificative ca urmare a aplicarii corecte a principiilor generale ale contabilitatii.
Informatia chiar daca este relevanta si nu este credibila recunoasterea ei poate conduce la decizii eronate. Pentru a fi credibila, informatia trebuie sa aiba in vedere reprezentarea fidela a tranzactiilor si evenimentelor care se concretizeaza in active, obligatii si capitalul propriu ca sursa proprie de finantare.
Informatiile financiare sunt supuse anumitor riscuri de realizare a credibilitatii, ca de pilda, dificultatile privind conceperea si aplicarea tehnicilor de evaluare si cele de identificare a tranzactiilor.
Credibilitatea informatiei nu poate fi realizata daca exista influente din interiorul intreprinderii sau din afara si de asemenea neutralitatea acesteia este afectata daca informatia este selectata pentru a satisface un obiectiv dinainte stabilit.
O alta calitate a informatiei financiare o reprezinta relevanta acesteia, calitate ce decurge din influenta pe care informatia o are asupra deciziei utilizatorilor ei cu privire atat la evenimentele trecute, cat si la cele prezente sau viitoare. Puterea de relevanta a informatiei este probata atunci cand confirma previziunile anterioare si rezultatele activitatii planificate.
Alti autori considera acuratetea informatiilor financiar contabile, o asteptare esentiala a utilizatorilor acestor informatii. Aceasta calitate, este pusa la indoiala intrucat se considera ca declaratiile financiare nu pot fi exacte, "in sensul ca exista un singur set de cifre care pot exprima corect rezultatele operatiilor unei intreprinderi si situatia ei financiara".[1]
Pragul de semnificatie este in acest caz esential in stabilirea caracterului relevant sau nu al informatiei. De asemenea sunt situatii cand doar natura informatiei este suficienta pentru a determina relevanta sa. Cele mai bune aprecieri asupra relevantei informatiei financiare se realizeaza cand cele doua caracteristici pragul de semnificatie si natura informatiei sunt avute in vedere.
Auditorul trebuie sa fie in masura sa identifice diferentele intre tehnicile de inregistrare a fenomenelor economice consumate in aceeasi intreprindere de la o perioada la alte cat si intre diferite intreprinderi din acelasi sector. Pentru aceasta este nevoie ca informatia financiar-contabila sa se bucure de calitatea comparabilitate.
Comparabilitatea situatiilor financiare permit utilizatorilor identificarea tendintelor in situatia financiara, a rezultatelor financiare si a evolutiei patrimoniului.
Performantele contului de profit si pierdere reflectata in rezultatele intreprinderii, se bazeaza pe veniturile si cheltuielile inregistrate de firma. De asemenea situatia financiara si patrimoniala a intreprinderii se regaseste in soldurile conturilor cu afectare patrimoniala si in cele de obligatii, fiecare din aceste situatii reprezentand informatii cu evolutie istorica ce stau la baza credibilitatii informatiei prezente.
Nu trebuie neglijat in aprecierea performantelor unei informatii financiar contabile corelatia intre necesitatea si oportunitatea acesteia si costurile cu care se obtin informatiile. Apare ca o necesitate in aceste conditii luarea in considerare a raportului cost - beneficiu pentru producerea informatiei, considerand acest ratio ca o limita superioara a marjei cheltuielilor cu producerea informatiei.
Exista situatii in care acest raport aduce avantaje in primul rand utilizatorului informatiei si mai putin celui care suporta costul. De aceea, exista situatii cand intre auditor si client apar neconcordante in privinta producerii unei informatii.
Se constata din practica ca este nevoie sa se mentina in permanenta un echilibru rezonabil intre producatorii de informatii si utilizatorii acestora.
Asigurarea credibilitatii informatiei financiare ramane o problema esentiala atat pentru nevoile de management si executive ale intreprinderii cat si pentru necesitatile de informare a tertilor cu care intreprinderea vine in contact.
Auditorului ii revin in virtutea celor prezentate mai sus misiunea de a apara in mod egal pe toti utilizatorii de informatii creand posibilitatea liberului acces la informatii corecte.
In final, rolul Auditului financiar consta in verificarea si certificarea documentelor contabile de sinteza, (bilantului contabil anual, contul de profit si pierdere, anexele) care reflecta contabil procesele economico-financiare ale intreprinderii.
