|
|
|
Conceptul si structura pietei monetare
Piata monetara este o piata specifica, in cadrul careia se tranzactioneaza moneda creata de intregul sistem bancar. Pe aceasta piata se confrunta cererea cu oferta de moneda, in functie de pretul acesteia - dobanda. Intr-o acceptiune mai restransa si frecvent utilizata, piata monetara este definita ca o piata a capitalurilor pe termen scurt, unde se intalneste cererea si oferta de fonduri, din partea agentilor economici si institutiilor financiar-bancare. Piata monetara asigura compensarea excedentului si deficitului de lichiditati prin oferta si cererea de credite pe perioade scurte de timp (pana la un an). Pentru a intelege mai profund, insa, conceptul de piata monetara, este necesar a se face o analiza succinta a structurii acesteia, din punct de vedere al relatiilor diverse care iau nastere in cadrul acestei piete si al participantilor pe aceasta piata. Astfel, in majoritatea tarilor cu economie de piata dezvoltata, piata monetara este compusa din doua segmente: - piata scontului si - piata interbancara. Fiecare dintre aceste segmente de piata poate fi o ipostaza a pietei monetare, care, nu este altceva decat o piata a creditului pe termen scurt. De precizat ca, in sens larg, piata monetara cuprinde si piata creditului (clasic), segment al pietei ce se afla uneori la confluenta cu piata capitalului. Piata scontului este segmentul pietei monetare in cadrul caruia sunt efectuate operatiuni cu active financiare cu scadente scurte (titluri de credit pe termen scurt) precum: cambii, bilete la ordin, bonuri de tezaur, cecuri, certificate de depozit, obligatiuni pe termen scurt s.a. Titlurile de credit sunt documente solemne avand forme si continut standardizate, care reprezinta o obligatie a unei persoane fizice sau juridice (debitor), de a plati la o scadenta determinata o suma de bani, impreuna cu dobanda aferenta, unui beneficiar anume. Titlurile de credit sunt transmisibile si negociabile pe piata monetara, adica pot fi girate ori vandute si cumparate inainte de scadenta. Vanzarea titlurilor la o banca, inainte de termenul scadent si incasarea sumei inscrisa pe aceste titluri, diminuata cu dobanda ce revine bancii pana la scadenta, reprezinta operatiunea de scontare a titlurilor. Astfel, se asigura fonduri lichide inainte de termen necesare firmelor participante la tranzactiile economice. Dobanda ce revine bancii se numeste taxa de scont. La scadenta banca primeste suma inscrisa pe document de la debitor. De asemeni, banca poate la randul ei sconta titlurile respective la banca centrala, inainte de scadenta, operatiune denumita rescontare. Similar, banca centrala preia aceste titluri percepand o anumita dobanda numita taxa de rescont (taxa oficiala a scontului), care este mai mica decat taxa de scont (taxa rescontului este o componenta majora a taxei scontului). Prin aceasta operatiune bancile comerciale se refinanteaza. Titlurile de credit, precum cambiile, biletele la ordin, cecurile, mai sunt denumite si efecte comerciale sau instrumente de plata, ca urmare a rolului pe care il au in stingerea anumitor obligatii banesti nascute din contractele economice incheiate intre diversi agenti economici. Piata interbancara este un segment de piata specific, care reprezinta cadrul de desfasurare zilnica a raporturilor dintre banci in legatura cu lichidarea soldurilor provenind din operatiuni reciproce. Bancile isi acorda imprumuturi sau isi ramburseaza creditele contractate anterior. Totodata, bancile efectueaza plati la ordinul clientilor lor, titulari de depozite, catre unele banci si sunt beneficiare de incasari de la aceleasi sau alte banci.
Astfel, din fiecare operatiune efectuata, o banca devine creditoare sau debitoare fata de alta banca. La sfarsitul unei zile de lucru, fiecare banca, in parte, are in raport cu celelalte banci o serie de pozitii si sume debitoare si o serie de pozitii si sume creditoare, fiind in consecinta beneficiara unui sold creditor sau titulara unui sold debitor. Interconectarea operatiunilor dintre banci face ca intre acestea sa apara obligatii reciproce, o banca devenind in raport cu celelalte banci, cand debitoare, cand creditoare. In decursul timpului, s-a statornicit practica stingerii zilnice a obligatiilor reciproce dintre banci, intr-un cadru organizat sub egida bancii de emisiune. Negocierea disponibilitatilor necesare pentru stingerea obligatiilor reciproce face obiectul tranzactiilor pe piata monetara interbancara. Pe aceasta piata apar zilnic doua categorii de participanti, ofertantii de moneda si solicitantii de moneda, care fac operatiuni de decontari interbancare, prin intermediul caselor de compensatii interbancare (acestea sunt organizate si functioneaza in cadrul Bancii Nationale si a sucursalelor acesteia). Decontarea platilor poate avea loc si in cadrul unor operatiuni intrabancare, atunci cand acestea intervin intre unitatile aceleiasi societati bancare (centrala, sucursale, filiale, agentii). Ofertantii de moneda sunt bancile titulare ale conturilor de disponibilitati la banca de emisiune, care au solduri creditoare. Intrucat depozitele de la banca de emisiune nu sunt purtatoare de dobanda, titularele acestora (bancile) sunt foarte interesate sa valorifice aceste disponibilitati prin acordarea negociata de credite pe piata interbancara. Solicitantii de moneda sunt acele banci care, ramanand debitoare in raporturile cu alte banci, cauta resurse de acoperire contractand credite pe termene foarte scurte. In derularea operatiunilor pe piata monetara, banca de emisiune are un rol de regulator. Ea intervine in mod regulat, prin operatii de open-market, care ajuta satisfacerea cererilor de lichiditati, atunci cand piata, considerata global, se manifesta ca solicitatoare de moneda centrala. De asemenea, banca de emisiune are si un rol creditor, constituindu-se ca ofertant de moneda pentru bancile cu pozitii debitoare, prin operatii de rescontare si lombardare. Continutul si specificitatea pietei monetare interbancare sunt puse in evidenta de cateva trasaturi caracteristice: - participantii pe aceasta piata sunt unitatile bancare; - obiectul tranzactiilor il reprezinta disponibilitatile monetare ale bancilor exprimate in moneda centrala; - operatiunile de negociere se desfasoara zilnic, rareori la interval de doua zile; - termenele de acordare a creditelor interbancare sunt scurte si foarte scurte (1-7 zile); - creditele acordate sunt credite personale, de la banca la banca, bazate pe incredere reciproca si cu riscuri reduse; - dobanda practicata se stabileste zilnic prin jocul curent al cererii si ofertei de moneda.
