|
|
|
Manifestari ale conceptului in Romania
Politica macroeconomica a guvernului isi propune in domeniul valutar-monetar urmatoarele:
reducerea inflatiei, infaptuirea stabilitatii interne si externe a monedei nationale, respectiv introducerea unor masuri de politica economica menite sa asigure previziunea evolutiei cursului monedei;
recastigarea increderii in moneda nationala si cresterea vitezei de rotatie a banilor;
limitarea deficitului bugetar in vederea diminuarii ponderii statului in utilizarea resurselor financiare ale economiei;
mentinerea ratelor dobanzii la niveluri pozitive, in termeni reali, pentru a asigura cresterea si utilizarea eficienta a resurselor de capital financiar;
asigurarea unui nivel competitiv si realist al cursului de schimb valutar;
asigurarea deplinei convertibilitati a contului curent si pregatirea conditiilor de trecere graduala la convertibilitatea contului de capital;
administrarea cu prudenta sporita si intr-o maniera transparenta a datoriei publice interne si externe;
practicarea unor dobanzi pentru depozite bancare ale bancilor comerciale la Banca Nationala a Romaniei sub nivelul dobanzii pe piata interbancara;
diversificarea emiterii de obligatiuni de stat pe termen mediu, ca instrument al Bancii Nationale a Romaniei de reglare a masei monetare si pentru finantarea deficitului bugetar.
Politicile de restructurare a economiei isi propun mai intai masuri de consolidare a mecanismelor concurentiale care sa permita Romaniei indeplinirea conditiilor necesare semnarii Acordului European de evaluare a conformitatii. Va fi incurajata activitatea Consiliului Concurentei pentru a intari capacitatea acestuia de a pune in aplicare legislatia protectiei concurentei.
In prezent, actiunile privind crearea conditiilor de aderare a Romaniei la U.E. vizeaza: includerea permanenta a problematicii specifice a integrarii pe agenda contactelor politice bilaterale si multilaterale; pregatirea temeinica a fiecarei etape de negociere in formarea unui corp de negociatori competenti; consolidarea coordonarii de catre Departamentul pentru Integrare Europeana a procesului, alaturi de alte institutii cu responsabilitati in domeniu, prin alocarea unor resurse suplimentare (umane si materiale) capabile sa gestioneze in mod adecvat acest proces; utilizarea cu eficienta maxima a programelor comunitare de asistenta si colaborare; obtinerea unui acces mai larg, in conditii echitabile, la sursele de finantare si investitii; ameliorarea regimului de libera circulatie in spatiul comunitar a cetatenilor romani.
Tara noastra va trebui sa puna cat mai curand in aplicare prevederile Programului de pre-aderare pentru a pregati cat mai bine conditiile pentru inceperea negocierilor in vederea aderarii ca membru cu drepturi depline la U.E.
Dintre masurile cele mai importante a caror punere in aplicare a inceput deja mentionam:
realizarea programului national de armonizare legislativa vizand indeosebi crearea unui cadru adecvat de participare la piata unica a U.E.;
pregatirea conditiilor pentru punerea in aplicare a prevederilor din acordul de asociere referitoare la libera circulatie a fortei de munca si a capitalului si elemente complementare dezvoltarii comertului si investitiilor;
dezvoltarea de proiecte specifice pentru valorificarea intregului pachet de asistenta europeana in domeniul restructurarii si privatizarii, pentru desavarsirea procesului de ajustare structurala, al protectiei sociale, al dezvoltarii infrastructurii si al edificarii societatii civile;
dezvoltarea cooperarii si incheierii de acorduri de liber schimb cu tarile asociate la U.E., ca baza a revigorarii comertului dintre ele.
Derularea contemporana a procesului de integrare a tarilor din U.E., caracterizat de adancirea acestuia si marcat de incheierea procesului de formare a pietei unice si pregatirea uniunii monetare, ridica probleme noi si deloc usoare pentru niste candidati cu economiile in transformari profunde, care doar de cativa ani au trecut la convertibilitatea de cont curent a monedei nationale, liberalizarea comertului exterior, crearea si consolidarea mecanismelor de piata concurentiala etc.
Analiza costurilor si beneficiilor extinderii U.E. prezinta o masura importanta pentru Romania. Studiile efectuate releva ca riscurile potentiale ale neextinderii sunt mai mari pentru tarile U.E. decat pentru cele candidate, pe cand beneficiile extinderii sunt mai mari decat costurile pentru tarile U.E.
Efectele pe termen lung ale integrarii si implicatiile cantitative ale acestora constituie un puternic stimulent pentru impulsionarea eforturilor de integrare.
Se poate aprecia ca procesul de indeplinire a criteriilor de aderare la U.E. de catre tarile candidate se va desfasura in mod continuu, pe parcursul mai multor ani. Dialogul institutionalizat cu U.E. va stabili nu cand o tara doreste sa adere la U.E., ci cand este pregatita sa faca acest demers in conformitate cu strategia de la Essen (decembrie 1994) si cu hotararile Consililui European de la Luxemburg (1997) si Conferintei Europene de la Londra (1998).
Romania considera ca indeplinirea criteriilor stabilite de U.E. implica o redresare economica cat mai puternica si accelerata a tarii, prin mobilizarea factorilor interni, potentati de cooperarea cat mai stransa cu tarile comunitare, al caror sprijin indeosebi financiar si tehnico-economic trebuie sa fie mai substantial, dar si de o colaborare multilaterala cu celelalte tari aderente la U.E.
Perspectivele integrarii rapide in U.E. vor trebui sa determine autoritatile romane sa analizeze cu seriozitate costurile acestui proces in raport cu beneficiile scontate, termenul necesar armonizarii legislative si cat de benefic este procesul pentru reforma in curs de desfasurare in tara noastra.
Impactul EURO asupra economiei romanesti
In contextul in care pentru majoritatea tarilor vest -europene este aproape unanim acceptat avantajul utilizarii monedei unice, se apreciaza ca si pentru Romania, al carei comert exterior este orientat in proportie de aproximativ 2/3 catre aceasta piata, adoptarea monedei unice va aduce reale beneficii.
Pentru a deveni stat membru al U.E., Romania va trebui sa-si cladeasca un sistem de referinta, in care moneda de referinta sa fie EURO, si nu dolarul american. Noua moneda va fi un factor de stabilitate care va reduce mult pierderile agentilor comerciali autohtoni datorita fluctuatiilor dolarului fata de valutele tarilor din U.E.
Avand in vedere perspectivele monedei euro, interesul Romaniei de aderare la structurile europene si semnalele pozitive pe care le-am primit in acest sens, bancile autohtone isi manifesta interesul sa construiasca si sa dezvolte depozite in moneda europeana (EURO), folosind astfel o singura moneda fata de cele 15 utilizate in prezent, valabila pentru toate operatiunile financiare, bancare si comerciale.
In prezent, agentii economici pot alege pentru derularea tranzactiilor fie euro, fie moneda nationala. Se asteapta ca marile companii multinationale sa fie deschizatorii de drumuri in utilizarea euro. Acestea vor incepe sa opereze in euro si vor influenta clientii sa procedeze la fel.
Introducerea euro va avea efecte pozitive asupra comertului exterior al Romaniei, avand in vedere ca 2/3 este orientat catre tarile U.E. Noua moneda va stimula importurile si exporturile firmelor romanesti. Pana in prezent, majoritatea contractelor comerciale erau exprimate in dolari SUA. Doar contractele cu Germania, Franta, Marea Britanie erau exprimate in moneda nationala a acestora. In tranzactiile cu tarile a caror moneda este mai slaba (Italia, Portugalia) se folosea dolarul. Pe viitor, pentru aceste tranzactii se foloseste euro. Acest lucru va avea ca efect reducerea influentelor de curs datorate fluctuatiilor dolarului fata de valutele tarilor din U.E.
Romania a pierdut sume mai de bani datorita faptului ca pana acum erau alese ca moneda de contract fie dolarul SUA, fie monedele unor tari din U.E. al caror curs fluctua.
Introducerea euro va fi un factor de stabilitate care va reduce mult pierderile agentilor comerciali autohtoni cauzate de riscurile de curs valutar.
Pentru inceput, agentii economici ar trebui ca, pentru a se familiariza cu euro, sa foloseasca in tranzactiile pe care le efectueaza atat euro, ca moneda de plata, cat si dolarul SUA, ca moneda de consolidare, spunea Mihai Ionescu - secretar general al Asociatiei Exportatorilor si Importatorilor din Romania.
Euro va reduce costurile pe care firmele le suporta ca urmare a schimburilor valutare. Costurile acestea au fost estimate la 1-2% din valoarea tranzactiei. Tot datorita euro se economiseste timp pretios in activitatea de gestiune, disparand necesitatea analizei riscului si a raportului cheltuieli - profit pentru fiecare in parte, efectuata de firma.
De asemenea, se simplifica evaluarea rezultatelor comerciale efectuate din punct de vedere al intreprinderii, nemaifiind necesar sa se tina cont de volatilitatea monedei.
O data eliminate barierele monetare din cadrul U.E., exportatorii vor beneficia de un acces mult mai facil pe pietele oricareia dintre tarile membre. Astfel se va reduce numarul de intermediari, intreprinderile marindu-si veniturile ca urmare a exporturilor directe.
Un alt avantaj important oferit de moneda unica este transparenta. Exprimarea tuturor preturilor in euro va ajuta firmele romanesti sa isi aleaga furnizorii care sa le asigure cele mai mici cheltuieli si sa exporte in tarile de unde pot obtine veniturile cele mai mari.
Alaturi de moneda euro, o importanta deosebita pentru Romania o are si Banca Centrala Europeana, care si-a inceput activitatea la Frankfurt si a preluat o serie de atributii ale F.M.I. privind finantarea si urmarirea unor politici consecvente de stabilitate a preturilor.
CONCLUZII
Evolutia economiei romanesti este marcata de consecintele celui de-al doilea razboi mondial si de factori, de natura obiectiva si/sau subiectiva, determinati de imprejurari interne si externe, care, in unele privinte, au fost mai mult sau mai putin favorabile, iar in altele limitative.
Ca urmare a intelegerilor intervenite intre marile puteri, o parte din tarile europene - intre care si Romania - intra in conul de penumbra european, numit "sfera de influenta sovietica", fapt care isi pune amprenta asupra derularii ulterioare a vietii lor economico-sociale si politice. Incepe un anume gen de tranzitie, se incearca - si se reuseste in parte - impunerea unui nou model de dezvoltare economica, sociala si politica. Intre anii 1945-1950, in Romania se adopta o suita de masuri cu caracter legislativ-reformator, care au vizat segmentele fundamentale ale economiei si au creat
suportul pentru instituirea monopolului statului in economie pe seama si in defavoarea proprietatii private. Trecerea la economia socialista, realizata prin planuri, initial anuale si ulterior cincinale, sub comanda partidului unic, isi propunea potrivit strategiei si politicii oficiale a timpului, transpunerea in fapt a modelului economic al productiei industriale, bazat pe industria grea, model de inspiratie sovietica, dar si cu unele aspecte si fatete originale. In mai putin de o jumatate de deceniu, in conditii de izolare economica internationala quasi-deplina a Romaniei, sunt distruse principiile si fundamentele economiei de piata concurentiala pentru a caror implementare au fost necesare eforturi de peste un secol. Dezideratele cheie in epoca, transmise de structurile de partid prin proprii activisti si mass-media, sunt: nationalizare, planificare, colectivizare, care, intr-un timp relativ scurt au fost concretizate.
Toate cele de mai sus s-au reflectat in evolutia vietii economice romanesti, precum si in raporturile de subordonare dintre liderii de partid de la Bucuresti fata de Moscova, privita ca centru de putere.
Incepand din anul 1949 se instituie monopolul statului asupra comertului exterior in conditiile in care, concomitent, se derula Conventia de Armistitiu cu URSS, trupele sovietice erau o prezenta nedisimulata in tara, se constituise CAER-ul si se aplica primul plan anual. Acesti factori conjuncturali, la care desigur, mai pot fi adaugati si altii, au
influentat si au determinat derularea operatiunilor de comert exterior.
Pana in 1990, fostele tari socialiste au fost relativ rupte de evolutiile din economia mondiala, in primul rand din motive politice, dar si ca urmare a integrarii lor in cadrul CAER, devenind astfel firesc ca tranzitia sa reprezinte si un proces de reconfigurare a integrarii lor in economia mondiala. Toate aceste transformari se deruleaza intr-o perioada in care s-au petrecut si se petrec mutatii importante in economia mondiala, multe dintre ele cu implicatii profunde pentru evolutia fenomenelor analizate - fenomenul de internationalizare fiind cel mai relevant1.
Pentru Europa Centrala si de Est, vestul constituie un veritabil model, iar pentru acele tari care si-au fixat drept scop aderarea la Uniunea Europeana, acesta este, de asemenea, o tinta a politicilor strategice. De asemenea, "factorul Rusia", constituie o variabila a carei dimensiune si dinamica scapa previziunilor. Datorita marimii sale si pozitiei geografice Rusia influenteaza semnificativ dinamica noului capitalism, in zona lui europeana. De fapt, exista trei factori principali care actioneaza aici2:
felul capitalismului din Rusia;
sfera de influenta a Rusiei care, mai devreme sau mai tarziu, va fi recunoscuta de SUA si marile puteri europene;
atitudinea generala a Rusiei fata de Vest, desi se poate motiva ca aceasta atitudine este o variabila dependenta de natura capitalismului rusesc.
Despre procesele de tranzitie din interiorul Europei Centrale si de Est, se poate spune ca acestea au fost insotite de numeroase stagnari sau chiar cresteri economice negative. In aceasta perioada s-au inregistrat mai cu seama cresteri absolute, fara ca sa se asigure o crestere a competitivitatii, externe, procesul de integrare in economia mondiala caracterizandu-se prin urmatoarele tendinte:
. modificare ierarhiei partenerilor comerciali (concentrarea schimburilor comerciale pentru tari din centrul Europei si deplasarea dinspre URSS si Germania, pentru alte tari, partenerul cel mai important devenind Franta);
. incheierea diferite acorduri de integrare economica ("Trilaterala", devenind ulterior CEFTA, acordurile de asociere la UE si la AELS, "Hexagonala" etc);
. reluarea contactelor si renegocierea acordurilor de participare la anumite institutii sau organizatii internationale (FMI, BIRD, GATT).
Inca de la inceputul anului 1990, tarile Europei Centrale si de Est au acordat o importanta deosebita politicilor comerciale, acestea caracterizandu-se in primul rand prin abolirea monopolului de stat si prin renuntarea la planificarea centralizata. Procesul de liberalizare a comertului exterior a fost asociat cu acela al liberalizarii preturilor, dar gradul de liberalizare nu a fost identic in cele doua procese. In cele mai multe tari, liberalizarea preturilor a fost mai abrupta, comparativ cu aceea a comertului exterior.
Asociat cu anumite socuri externe si anume colapsul CAER-ului,evolutiile nefavorabile pe alte piete, liberalizarea comertului exterior s-a soldat cu costuri social-economice de ajustare mult mai ridicate decat cele asteptate, atat pentru agentii economici interni, cat si pentru consumatorii din tarile Europei Centrale si de Est, ceea ce ridica in continuare anumite intrebari, ca de pilda4: viteza optima a liberalizarii (esalonarea in timp a diferitelor masuri pesupuse de aceasta); nivelul optim al protectionismului comercial in timpul perioadei de tranzitie; momentul introducerii convertibilitatii interne si nivelul devalorizarii initiale.
In acelasi timp, trebuie remarcat faptul ca aceste tari au manifestat tendinta de a adopta politici de comert exterior excesiv de liberale, aceasta inscriindu-se intr-un curent puternic existent in economia mondiala inca din anii '805.
Urmare a masurilor de liberalizare a comertului exterior, pietele analizate au fost practic invadate de bunuri de consum, vestice, sud-asiatice, arabe, fenomen care, pe langa efectul benefic de diversificare si amplificare a ofertei, a avut si consecinte negative, mai cu seama sub aspectul problemelor de echilibrare a balantelor comerciale si de plati externe.
Aceste modificari de
referinta au determinat autoritatile centrale
guvernamentale, din tarile Europei Centrale si de Est sa mentina sau chiar sa
mareasca protectia pietelor interne. Astfel, importurile de
bunuri de consum au fost restrictionate in Ungaria prin aplicarea de
contingente globale pe grupe de produse, in timp ce in
Cehoslovacia, in Polonia si in
In conditiile de dupa 1989, s-a impus pentru Romania directionarea eforturilor spre retehnologizarea ramurilor economice, obtinerea produselor de calitate, competitive pe pietele straine, ceea ce asigura cresterea eficientei exporturilor. Imediat dupa evenimentele din decembrie 1989 a fost desfiintat monopolul de stat in domeniul comertului exterior, s-a liberalizat circulatia valutei, iar tariful vamal a devenit principalul instrument la dispozitia autoritatilor, daca nu aproape singurul, pentru politica comerciala. La scurt timp dupa decembrie 1989, intreprinderile de Stat pentru Comert
Exterior au fost desfiintate, iar privatizarea activitatii in aceasta ramura a evoluat foarte rapid. In anul 2001 sectorul privat reprezenta deja 66,7% din activitatea de export si 69,8% din activitatea de import6. Dinamica activitatii de comert exterior a cunoscut modificari de substanta comparativ cu perioada relatiilor practicate intre statele membre ale CAER.
Multitudinea de elemente teoretice, practice, metodologice, precum si analiza facuta, conduc la urmatoarele concluzii:
a) Integrarea economica este o formula frecvent utilizata pentru organizarea relatiilor exterioare ale unei tari, ce se manifesta impunator prin multiplicarea acordurilor de integrare economica regionala, reprezentand o etapa importanta de integrare in economia mondiala.
b) In urma analizei literaturii de specialitate si tinand cont de datele statistice ce exprima tendintele actuale de manifestare a procesului de integrare economica a fost propusa urmatoarea varianta actualizata a conceptului de integrare economica: integrarea economica este un fenomen complex si dinamic care vizeaza unificarea unor spatii economice anterior distincte si se materializeaza prin proliferarea legaturilor intre ele exprimate prin intensificarea schimburilor comerciale, fluxurilor de marfuri, persoane, capitaluri si idei, cat si stabilirea unor interdependente crescande intre aceste spatii economice in vederea formarii unui sistem deschis, ce inglobeaza variate domenii de ordin economic, politic, social etc.
c) Regionalismul european este compatibil cu dezvoltarea ultilateralismului. Etapele integrarii economice europene au participat in mod evident la procesul de globalizare. Libera circulatie a capitalului a contribuit la globalizarea financiara, iar cresterea schimburilor europene a favorizat intensificarea schimburilor mondiale.
d) Blocurile comerciale existente in lume la ora actuala sunt de natura diversa, dar spre deosebire de Uniunea Europeana nu prevad o integrare economica mai avansata decat "piata comuna". Experienta europeana de integrare economica este fara precedent din punct de vedere al gradului de aprofundare al integrarii economice datorita reusitei realizate in domeniul comercial, instituirii pietei unice, aplicarii politicilor economice bine definite, crearii zonei euro.
e) Constructia europeana poate fi definita drept un proces efectiv, constient angajat, de lunga durata, ce urmareste crearea unui ansamblu coerent din elemente de natura diversa, atat economice si financiare, cat si politice. Notiunea multidimensionala de constructie europeana trebuie examinata prin prisma elementelor ei componente: extindere succesiva, integrare si aprofundare. Conceptul de "integrare" inglobeaza caracterul continuu si permanent al constructiei europene.
f) El exprima multiplicarea legaturilor, accentuarea procesului de unitate intre componentele sistemului european. "Aprofundarea constructiei europene" semnifica avansarea graduala a procesului de integrare cu trecerea la forme de integrare mai elaborate, ranforsarea unificarii si extinderea competentelor europene. Notiunea "extindere succesiva" face trimitere la dimensiunea spatiala a integrarii si la modalitatile de aderare la Comunitatea Europeana a celor noua tari in perioada dintre anii 1973 si 1995, cat si extinderea fara precedent din anul 2004. Procesele de extindere si aprofundare sunt compatibile si trebuie cultivate paralel pentru a intari solidaritatea, pentru a depasi eterogenitatea in cadrul Uniunii Europene si pentru a contribui la coeziunea economica si sociala europeana. Examinarea acestor doua procese in calitate de alternative se poate solda cu riscul blocarii solutionarii unor probleme comunitare importante.
g) In urma identificarii particularitatilor si originalitatii constructiei europene in raport cu alte experiente de integrare, au fost evidentiate doua tendinte de baza: una - se refera la dimensiunea spatiala, adica la extinderile teritoriale, care au transformat nucleul celor 6 tari membre in Uniunea Europeana a 25 de state8, alta - la aprofundarea calitativa a acestui proces, ce se manifesta prin avansarea catre trepte superioare de integrare. Evaluarea incidentelor integrarii europene asupra comertului exterior a fost efectuata prin prisma acestor doua aspecte importante. Aprofundarea integrarii europene a constituit un factor explicativ de baza al facilitarii si impulsionarii comertului intra-european. O alta explicatie a dezvoltarii vertiginoase a comertului intra-european rezida in procesele de extindere care au transformat nucleul initial de 6 tari membre in Uniunea Europeana a celor 25 de state.
h) Efectul general al impactului integrarii economice europene asupra comertului exterior al Uniunii Europene poate fi interpretat in termeni de devansare neta a volumului comertului intre tarile membre in raport cu comertul cu tarile terte. Cresterea ponderii comertului intraeuropean in comertul exterior al Uniunii Europene a accentuat autonomia economiei europene fata de fluctuatiile economiei mondiale.
i) Politica comerciala comuna reprezinta un pilon esential al integrarii economice europene. Uniunea Europeana promoveaza initiative multilaterale, regionale si bilaterale pentru dezvoltarea unui comert liberalizat.
j) Procesul de extindere al Uniunii Europene spre Est a supus comertul exterior al noilor tari membre unor schimbari cruciale: introducerea tarifului vamal comun al UE; extinderea si diversificarea pietelor externe datorita numeroaselor acorduri de liber-schimb incheiate de Uniunea Europeana. In consecinta, exporturile noilor tari membre beneficiaza actualmente de un acces mai simplificat catre pietele tarilor terte.
k) Dupa aderarea Bulgariei si Romaniei, Uniunea Europeana este formata, in prezent, din 27 de state membre.
6. Bibliografie
Emilian M. Dobrescu - Integrarea economica, Ed. ALL BECK, Bucuresti, 2001, p. 1-12
Gabriela Pascariu - Integrare economica europeana, note de curs
Octav Bibere, Uniunea Europeana intre real si virtual, Ed. All Educational, Bucuresti, 1999, p.113
