|
|
|
ANALIZA FINANCIARA
Analiza financiara este prima faza a ciclului fundamental al gestiunii financiare. Rezultatele ei prezinta interes atat pentru conducatorii intreprinderii, cat si pentru partenerii externi ai acesteia. Obiectivele analizei financiare se refera la determinarea nivelului rentabilitatii si al riscurilor si la evaluarea modului in care intreprinderea raspunde constrangerilor impuse de mediul economico-financiar in care activeaza, punand in evidenta punctele tari si punctele slabe. Astfel, managerii, actionarii si potentialii investitori sunt interesati mai ales de performantele firmei, in timp ce bancile, furnizorii si alti creditori sunt interesati in primul rand de evaluarea expunerii la riscuri, deci de echilibrul financiar al intreprinderii.
Analiza financiara se efectueaza pe baza documentelor contabile de sinteza (situatia activelor, datoriilor si capitalurilor proprii - bilant, rezultatele financiare - contul de rezultate si anexele) si a altor informatii privind evolutia preturilor si a cursurilor bursiere. Daca bilantul reflecta pozitia financiara a intreprinderii la sfarsitul exercitiului, contul de rezultate furnizeaza informatii asupra performantei activitatii acesteia in cursul exercitiului considerat. Elementul ce face legatura intre cele doua documente de sinteza este rezultatul net, expresie atat a profitabilitatii intreprinderii, cat si a situatiei patrimoniale a acesteia.
1. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR
Notiunea de echilibru financiar poate fi inteleasa in doua moduri diferite, dar nu opuse:
ea semnifica, mai intai, ca intreprinderea trebuie sa fie apta, gratie lichiditatilor sale, sa faca fata datoriilor, atunci cand acestea devin exigibile;
ea presupune, de asemenea, mentinerea unui echilibru functional intre nevoile si resursele intreprinderii, tinand cont de destinatiile nevoilor si de stabilitatea resurselor.
De aici, rezulta doua tipuri de analiza a echilibrului financiar al intreprinderii pe baza bilantului acesteia:
analiza patrimoniala (analiza lichiditate-exigibilitate);
analiza functionala.
1.1. Analiza patrimoniala
1.1.1. Notiunea de patrimoniu
Patrimoniul unei intreprinderi se compune din:
drepturi de proprietate si de creanta (activ bilantier);
obligatii (datorii).
Patrimoniul se calculeaza ca diferenta intre cele doua componente si se mai numeste situatie neta - SN.
SN (Capital propriu) = ACTIV BILANTIER - DATORII TOTALE
Situatia neta este un indicator mai restrictiv decat capitalurile proprii, ea neincluzand subventiile pentru investitii.
Formatul actual al bilantului contabil folosit in Romania este unul tip lista, armonizat cu directivele europene, construit dupa ecuatia ACTIV - DATORII = CAPITALURI PROPRII.
1.1.2. Indicatorii de echilibru financiar-patrimonial
Pe baza bilantului financiar se pot calcula trei indicatori care exprima echilibrul dintre nevoi si resurse si ale caror valori trebuie interpretate corelat: fondul de rulment financiar, nevoia de fond de rulment si trezoreria neta.
a) FONDUL DE RULMENT FINANCIAR sau PATRIMONIAL
Fondul de rulment reprezinta un indicator care ofera informatii semnificative privind echilibrul financiar, nivelul riscurilor de exploatare si lichiditatea intreprinderii. Pertinenta lui este data de legatura pe care o realizeaza pe verticala intre cele doua paliere ale bilantului financiar, respectiv intre finantarea pe termen lung si finantarea pe termen scurt (fig.1):
Figura nr. 1
Determinarea fondului de rulment financiar-patrimonial - FR
ACTIV PASIV
CPERM
|
ATL |
ATS
FR
DTS
Fondul de rulment financiar se poate calcula in doua moduri:
1) FR = CPERM - ATL =
Capital permanent = CPR + DTML =
ATL = active imobilizate totale (preluate din bilant) =
Cum bilantul este exprimat in valori nete, in capitalul permanent nu am inclus amortizarile si provizioanele, iar imobilizarile luate in calcul vor fi cele nete.
Fondul de rulment astfel calculat exprima surplusul de resurse permanente rezultat din finantarea investitiilor, care poate fi "rulat" pentru finantarea activelor circulante. Altfel spus, fondul de rulment este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la realizarea echilibrului pe termen scurt.
2) FR = ATS - DTS =
In aceasta varianta, fondul de rulment reprezinta partea din activele pe termen scurt care nu este finantata de datoriile pe termen scurt.
Este prudent ca fondul de rulment patrimonial al unei intreprinderi sa fie pozitiv, acest lucru constituind mult timp o norma importanta a oricarui diagnostic financiar, pe linia respectarii acelui principiu de finantare conform caruia nevoile permanente trebuie finantate din resurse permanente, iar nevoile pe termen scurt din resurse pe termen scurt. Dar cea mai mare parte a analistilor financiari considera azi ca nivelul fondului de rulment, pozitiv sau negativ, nu are nici o semnificatie intrinseca si trebuie interpretat in functie de numeroase variabile si mai ales in functie de natura activitatii intreprinderii.
De exemplu, un fond de rulment negativ, care reflecta folosirea unei parti din resursele temporare pentru finantarea unor nevoi permanente, este o situatie inacceptabila, periculoasa pentru o intreprindere industriala dar tolerabila pentru una comerciala, in cazul careia datoriile fata de furnizorii de marfuri pot fi asimilate resurselor permanente, datorita volumului mare si caracterului constant reinnoibil al acestora.
Fondul de rulment nul semnalizeaza un echilibru financiar fragil al intreprinderii, creditorii fiind de regula circumspecti asupra capacitatii acesteia de a-si onora obligatiile de plata pe termen scurt.
b) NEVOIA DE FOND DE RULMENT (NFR)
Acest indicator exprima partea din activele circulante (stocuri si creante) care nu este finantata din datoriile pe termen scurt non-bancare (furnizori, datorii fiscale si salariale). Astfel, putem scrie urmatoarele relatii:
NFR = active circulante (ACR) - datorii pe termen scurt non-bancare
=
O nevoie de fond de rulment pozitiva semnifica un surplus de nevoi de exploatare fata de resursele ciclice, de exploatare. Aceasta situatie poate fi normala, daca se datoreaza majorarii stocurilor si clientilor, ca rezultat al unei politici de dezvoltare, de extindere. Situatia este nefavorabila daca se datoreaza cresterii clientilor, din cauza incetinirii incasarilor si reducerii datoriilor de exploatare, ca urmare a urgentarii platilor.
O nevoie de fond de rulment negativa se numeste resursa in fond de rulment (RFR) si reflecta surplusul de resurse atrase din exploatare, in raport cu nevoile exploatarii. Situatia este considerata favorabila daca se datoreaza accelerarii incasarilor si contractarii de datorii de exploatare cu scadente mai indepartate. Ea se apreciaza negativ daca este consecinta unor rupturi de stoc in faza de aprovizionare sau de productie - imposibilitatea de a se mai aproviziona cu materii prime, materiale, etc.
c) TREZORERIA NETA (TN)
Trezoreria neta exprima rezultatul intregului echilibru financiar al intreprinderii (pe termen lung si pe termen scurt). Practic, echilibrul financiar al unei firme se caracterizeaza prin capacitatea sa de a-si mentine trezoreria aproape de zero, aspect insa rar intalnit in practica.
TN = FR - NFR
sau
TN =ATZ -PTZ
O trezorerie neta pozitiva reprezinta suma ramasa dupa ce fondul de rulment finanteaza in totalitate nevoia de fond de rulment. Trezoreria neta pozitiva reprezinta un excedent de finantare, concretizat in disponibilitati in casa si in conturile bancare. Acest surplus monetar trebuie fructificat pe piata monetara si/sau financiara in conditii de lichiditate, rentabilitate si securitate optime pentru intreprindere.
Trezoreria neta negativa evidentiaza existenta unui deficit monetar la incheierea exercitiului. In acest caz, o parte din nevoia de fond de rulment trebuie sa fie finantata din creditele de trezorerie, adica din resurse financiare externe, ducand la cresterea dependentei intreprinderii de creditorii sai si la limitarea autonomiei.
Un dezechilibru de trezorerie prelungit, releva in unele cazuri o ineficienta reala, iar in alte cazuri o deficienta de armonizare a ritmului intrarilor si iesirilor de numerar, caz in care trebuie regandite scadentele incasarilor si platilor.
Evolutia trezoreriei nete pe perioada exercitiului financiar reprezinta cash-flow-ul (CF) ce revine actionarilor sub forma de dividende de incasat sau de profit reinvestit.
CF = TN1 - TN0
unde: TN1 = trezoreria neta la sfarsitul exercitiului;
TN0 = trezoreria neta la inceputul exercitiului.
Un cash-flow pozitiv reflecta o majorare a activului real, a averii proprietarilor. Cash-flow-ul negativ semnifica, din contra, o saracire a actionarilor (proprietarilor).
1.1.3. Ratele de echilibru financiar si de indatorare
a) RATELE DE LICHIDITATE
Analiza patrimoniala poate fi sustinuta si prin calculul unor rate de lichiditate, dupa cum urmeaza:
rata lichiditatii generale (RLG):
=
rata lichiditatii partiale (RLP):
=
rata lichiditatii imediate (RLI):
=
Rata lichiditatii generale exprima fondul de rulment financiar in marime relativa. Ea compara lichiditatile potentiale (activele usor transformabile in moneda pe termen scurt) cu exigibilitatile potentiale (datoriile rambursabile pe termen scurt). O valoare supraunitara a acestei rate arata ca intreprinderea are capacitatea de a-si achita datoriile exigibile pe termen scurt din activele pe termen scurt de care dispune. In acest caz fondul de rulment este pozitiv. Valoarea subunitara a ratei (fond de rulment negativ) reflecta faptul ca volumul datoriilor pe termen scurt nu poate fi acoperit de volumul activelor pe termen scurt. Situatia nu este periculoasa daca gradul de lichiditate al activelor este mai ridicat decat cel de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt. Marimea optima a acestei rate este cuprinsa intre 2 si 2,5.
Rata lichiditatii partiale exprima capacitatea firmei de a-si plati datoriile pe termen scurt din creante, investitii financiare pe termen scurt si disponibilitati. Valoarea optima a ratei este cuprinsa intre 0,8 si 1.
Rata lichiditatii imediate exprima capacitatea intreprinderii de a-si rambursa instantaneu datoriile pe termen scurt din disponibilul existent. O rata ridicata poate exprima si o folosire ineficienta a lichiditatilor. Se apreciaza optima o rata mai mare de 0,3. Aceasta inseamna ca o intreprindere cu o lichiditate optima pe termen foarte scurt este apta in orice moment sa-si achite minimum 30% din datoriile imediat exigibile, din disponibilitatile existente.
b) RATA SOLVABILITATII
Aceasta rata exprima gradul in care intreprinderea face fata datoriilor totale.
=
Rata solvabilitatii exprima situatia neta (SN) a intreprinderii in marime relativa.
O valoare a ratei mai mare de 1,5 dovedeste ca intreprinderea este solvabila, adica are capacitatea de a-si achita datoriile pe termen scurt, mediu si lung prin valorificarea activelor de care dispune.
c) RATELE DE INDATORARE
Riscul dezechilibrului financiar al intreprinderii depinde de marimea si structura indatorarii sale. Ratele de indatorare furnizeaza informatii asupra autonomiei firmei fata de creditorii sai. De altfel, multe dintre aceste rate stau la baza normelor bancare de acordare a creditelor si servesc la definirea capacitatii de indatorare.
Rata indatorarii generale - RIG se poate exprima in doua moduri:
RIG1 =
RIG2 =
Rata indatorarii la termen - RIT se poate calcula, de asemenea, in doua variante:
RIT 1 =
RIT2 =
O intreprindere poate contracta imprumuturi noi, atata timp cat valorile ratelor de indatorare se situeaza sub valorile maxime precizate. Cand limitele mentionate pentru fiecare indicator sunt atinse, capacitatea de indatorare a firmei este saturata (firma nu mai poate primi credite bancare).
