|
|
|
ECHILIBRUL SI FLUCTUATIILE ACTIVITATII ECONOMICE
ECHILIBRUL SI DEZECHILIBRUL ECONOMIC
Termenul de 'echilibru' se utilizeaza in multe domenii ale stiintei: in mecanica, termodinamica, biologie etc., pentru a desemna o stare a unui sistem care in absenta unor perturbari provenite din exterior, se poate mentine oricat de mult
Starea de echilibru economic se caracterizeaza prin faptul ca nici un agent economic nu este interesat in schimbarea ei cu ajutorul mijloacelor de care dispune.
In conditiile economiei de piata echilibrul economic se manifesta sub forma unei stari proprii pietei,
Echilibrul economic are o multitudine de forme care se clasifica dupa anumite criterii:
1)- dupa modul de manifestare in timp: - static si dinamic.
2)- dupa nivelurile agregarii economiei nationale, echilibrul economic se realizeaza la nivelul: - microeconomic, - mezoeconomic, - macroeconomic.
3)- dupa continutul proceselor economice, si in functie de exprimarea rezultatelor economice, echilibrul economic cuprinde urmatoarele forme:
a)- material;
b)- valoric;
c)- al resurselor de munca.
Actiunea unor forte contradictorii este permanenta si de aceea echilibrul economic este o stare de moment, vremelnica, in timp ce dezechilibrul economic se manifesta permanent. Dezechilibrul economic este considerat ca stare normala a dezvoltarii economice si o stare anormala determinata de incalcarea regulilor fundamentale ale economiei de piata.
In viata economica, echilibrul indiferent de formele de manifestare si de nivelele de referinta ale acestuia nu este o stare absoluta ci doar o tendinta.
Dinamica economiei nationale imprima dezechilibrelor economice un caracter permanent, manifestandu-se forme dorite, normale si forme nedorite, anormale.
Teoria echilibrului general, pornind de la premisele ca piata concurentiala rezolva automat echilibrul dintre cerere si oferta, iar crizele economice sunt fenomene accidentale; acesta este un fenomen voluntar sau frictional si se ajunge la urmatoarele idei de baza:
a) - echilibrul se manifesta in conditiile in care oferta si cererea sunt egale sau cand cererea nu depaseste cu mult oferta;
b) - asigurarea echilibrului este conditionata de utilizarea tuturor resurselor care au o productivitate marginala pozitiva ;
c) - economia se afla in stare de echilibru si optim paretian;
d) - fiecare produs in general, are un pret pozitiv, cand apare un surplus la un anumit bun economic, pretul produsului este zero iar pretul de echilibru elibereaza piata de acest surplus;
e) - oferta si cererea sunt functii ale pretului care se formeaza liber, pe baza intelegerii dintre vanzatori si cumparatori;
f) - in economie nu exista dezechilibre permanente pe piata;
g) - in sistemul economic nu exista randament crescator, cu unele mici modificari oferta se poate adapta continuu la schimbarile cererii pe piata si invers.
Teoria dezechilibrelor economice opusa celei a echilibrului stabil formuleaza viziunea asupra echilibrului economic ca manifestare a unui dezechilibru determinat de dinamica proceselor economice, a unui dezechilibru structural instabil si a riscului.
Modele ale echilibrului economic
Modelul Walras-Wald - model simplificat al economiei concurentiale, are in vedere o serie de specificatii:
1- limitele resurselor si ale tehnologiei. Tehnologia se bazeaza pe coeficienti ficsi, iar pentru producerea unui bun economic exista o singura combinatie a factorilor de productie, nu exista bunuri intermediare.
2- Consumator - fiecare consumator este posesorul cantitatii din fiecare factor de productie, venitul lui provenind din vanzarea acestora
Modelul lui Arrow-Debreu
a) - posibilitati de productie, nu se face distinctie intre factori, exista bunuri intermediare, produsele au un caracter combinat iar un bun se poate obtine in orice numar de combinatii ale factorilor de productie.
b) - posibilitatilor de consum. Numarul consumatorilor este stabilit, fiecare consumator poate consuma o multime de bunuri (Xi). Multimea posibila a consumului pune in evidenta vectorii consumului posibil sub aspect material.
c) - preferintele consumatorilor. Fiecare consumator are o serie de preferinte definite pe multimea consumului care pot fi comparate cu ajutorul functiei de utilitate.
- distribuirea avutiei si a veniturilor. Consumatorul poate obtine venituri din: vanzarea stocului initial , participarea la profituri, vanzarea serviciilor incluse in Xi.
Teoria echilibrului general fundamenteaza necesitatea gospodaririi cu maximum de rationalitate a resurselor de care dispun firmele pentru satisfacerea cat mai buna a necesitatilor. Ea insa este apreciata ca neconcordanta cu cerintele progresului gandirii economice intrucat nu ia in consideratie realitatea vietii economice, limitandu-se la existenta pietei cu concurenta perfecta, analiza nu ia in consideratie dinamica vietii economice, existenta randamentelor constante si descrescande, a certitudinii si a riscului.
Teoria dezechilibrelor economice, opusa celei a echilibrului general trece de la analiza macro-economica statica la cea dinamica, locul prioritar il ocupa echilibrul pe termen lung. In esenta, aceasta teorie sustine ca in economie predomina cu o anumita intensitate diferite forme ale dezechilibrului economic.
Dezechilibrele economice imbraca urmatoarele forme:
d) - exces de oferta pe piata bunurilor si piata muncii;
e) - exces de cerere pe piata bunurilor si de oferta pe piata muncii;
f) - exces de cerere pe piata bunurilor, monedei si muncii;
g) - exces de oferta pe piata bunurilor si de cerere pe piata muncii.
Probleme de reflexie, intrebari:
Echilibrul economic si tipurile sale
Modele de echilibru economic
Dezechilibru economic si consecuntele sale
Dezechilibrul economic de absorbtie si consecintele sale
FLUCTUATIILE ACTIVITATII ECONOMICE
Cauzele fluctuatiei activitatii economice se datoreaza unor factori naturali si economico-sociali.
1. Activitatea economica din domeniile: agricultura, constructii, turism, industrie alimentara de conserve din legume si fructe este sezoniera si este influentata de factorii naturali-climatici care determina volumul productiei, al ocuparii fortei de munca si al rezultatelor economice in general.
Variatiile sezoniere se datoreaza si unor imprejurari sociale: obiceiuri si traditii, sarbatori religioase sau laice. In perioadele care preced sarbatorile religioase sau laice importante au loc cresterea puternica a volumului vanzarilor, productiei industriale si transporturilor, se imbunatatesc gradul de ocupare si folosire a factorilor de productie, dupa care au loc reduceri sensibile pe perioade de timp mai mari sau mai mici.
2. Unele fluctuatii sunt intamplatoare, accidentale, determinate de factori aleatori sau evenimente neprevazute ori neobisnuite: catastrofe naturale, evenimente sociale si politice deosebite, o anumita stare de spirit a populatiei, decizii neasteptate ale unor agenti economici, etc.
3. Fluctuatiile ciclice determinate de factori care tin de functionarea activitatii economice, de interdependentele dintre laturile sale. Aceste fluctuatii sunt agregate si se repeta cu o anumita frecventa, desi nu se pot incadra in termene exacte.
Cercetarea datelor statistice inregistrate pentru mai multe economii pune in evidenta mai multe tipuri de cicluri economice care se suprapun si se intrepatrund:
a) cicluri lungi "seculare" ;
b) cicluri propriu-zise decenale sau ciclu jugular cu durata de la 4-5 ani la 10-12 ani;
c) cicluri scurte cu durata 6 luni - 3 ani dintre care se detaseaza ciclul inflationist si ciclul variatiei stocurilor.
Ciclurile lungi se desfasoara pe o perioada de 50-60 de ani interval in care in economie este dominant un anumit mod tehnic de productie.
1. Ciclul lung si fazele lui sunt legate de pregatirea si ducerea razboaielor, carora le corespund cresteri economice si investitii reale sustinute, iar in faza descendenta restructurarile dificile si micsorarea cheltuielilor militare care au loc dupa razboaie.
2. Evolutia productiei si a stocului de aur sau a productiei agricole au fost invocate drept cauze ale ciclului lung in perioada cand se aflau in circulatie bani de aur sau convertibili, agricultura era ramura principala in majoritatea economiilor nationale, iar piata produselor era restransa datorita mijloacelor de transport.
3. Explicarea ciclului lung se bazeaza pe luarea in considerare a faptului ca evolutia economiei pe termen lung este influentata de numerosi factori exogeni si endogeni: economici, tehnico-economici, social-politici si naturali. Procesul cresterii economice este legat de influentele pe care le au volumul si calitatea factorilor cresterii economice asupra productiei, venitului national, calitatii vietii, etc. si a rolului cresterii economice asupra regenerarii factorilor de productie cu deosebire a ridicarii calitatii lor.
Un loc important in cercetarea evolutiilor ciclice in economia de piata il ocupa ciclul decenal sau jugular. In desfasurarea acestui ciclu se constata in principiu existenta acelorasi patru faze, chiar daca in definirea lor se utilizeaza termeni diferiti.
4. In cadrul ciclului decenal se remarca in primul rand faza de expansiune caracterizata prin conjunctura economica favorabila, afacerile sunt prospere, cererea de bunuri de consum este dinamica cu perspective de consolidare, se realizeaza investitii pentru modernizarea capacitatilor de productie si crearea altora noi, se extinde creditul pentru dezvoltare si consum, cresc veniturile, sporeste masa monetara, sunt atrasi in activitatea economica noi factori de productie cu nivel calitativ in descrestere.
5. Economia intra in faza de criza caracterizata prin: scaderea productiei, cresterea gradului de folosire incompleta a capacitatilor de productie, sporirea somajului si a numarului falimentelor, scaderea ratei profitului datorita cresterii costului factorilor de productie, marirea stocurilor, reducerea relativa a investitiilor, sporirea dobanzilor, reducerea creditului, cresterea sentimentului de incertitudine al firmelor.
6. Evolutia cumulativa a acestor fenomene determina intrarea economiei intr-o noua faza a ciclului decenal: recesiunea sau depresiunea, in care productia se mentine la nivelul cel mai scazut sau poate avea momente de cresteri si scaderi usoare, are loc o restrangere a masei monetare, stagnarea sau reducerea cursului titlurilor, are loc o reducere treptata a excesului de oferta si a stocurilor, agentii economici sunt obligati sa ia masuri severe de reducere a costurilor si de sporire a vanzarilor, se trece la reinnoirea capitalului fix, incepe sa creasca numarul angajatilor.
7. Inviorarea sau palierul de refacere incompleta reprezinta o noua faza a ciclului care se concretizeaza in cresterea productiei la nivelul atins inainte de criza, se ieftineste creditul, se dezvolta comertul, se imbunatateste ocuparea fortei de munca, incep sa creasca veniturile, intreaga activitate economica se invioreaza, pregatindu-se inceperea unui nou ciclu decenal.
Politicile anticiclice au la baza modalitatile de percepere a cauzelor fluctuatiilor ciclice si ele pot fi grupate in doua mari categorii:
A. influentarea cererii agregate;
B. influentarea ofertei agregate.
Probleme de reflexie, intrebari:
Ciclicitatea activitatii economice
Ciclul lung si faptele sale
Ciclul decenal si fazele sale
Politici anticiclice
SOMAJUL
Somajul in prezent este un fenomen care afecteaza toate statele in proportii diferite, devenind tot mai putin acceptat de populatie si oamenii politici.
Somajul atesta o stare negativa a economiei care afecteaza o parte din populatia activa disponibila care nu gaseste locuri de munca.
Somajul reprezinta excedentul ofertei fata de cererea de munca, ce apare pe piata muncii. Somerii sunt toti cei apti de munca dar care nu gasesc de lucru si care pot fi angajati partial sau in intregime numai in anumite momente ale dezvoltarii economiei.
Evolutia si dinamica somajului se analizeaza cu ajutorul grupelor de indicatori care se refera la :
1)- nivelul somajului;
2)- intensitatea somajului;
3)- durata sau perioada somajului;
4)- structura somajului.
Somajul poate fi rezultatul multor cauze care actioneaza concomitent, aceste cauze deriva din:
a)- rigiditatea salariilor;
b)- din alte surse.
Prima categorie de cauze determina somajul voluntar, iar cea de a doua somajul involuntar.
Somajul voluntar are la origine rigiditatea salariilor la scadere. Se porneste de la ideea ca salariile practicate sunt mai mari decat salariul de echilibru datorita pretentiilor salariatilor si sindicatelor. Reducerea acestora nu poate avea loc deoarece se opun cei afectati, si o parte din oferta de munca ramane nerealizata, apare somajul voluntar.
Procesului pierderii locului de munca depinde de mai multe cauze si genereaza mai multe forme specifice de somaj:
1- somaj ciclic sau conjunctural - cauzat de crizele economice, crize partiale sau specifice unei conjuncturi. El este absorbit total sau partial in perioadele de avant economic.
2- somajul structural - determinat de tendintele de restructurare economica, geografica si sociala care au loc sub incidenta crizei energetice si a revolutiei tehnico - stiintifice. Reintegrarea in munca este un proces lung si dificil, necesitand investitii pentru crearea de noi locuri de munca, a recalificarii celor afectati si reorientarii invatamantului.
3- Somajul tehnologic, determinat de inlocuire a vechilor tehnici si tehnologii, de centralizare a unor capitaluri si unitati economice, cu restrangerea locurilor de munca. Prin centralizare sunt afectate in principal persoanele cu studii superioare. Resorbirea acestei categorii de someri este dificila si de durata presupunand recalificarea celor in cauza si crearea de noi locuri de munca.
4- Somajul intermitent sau frictional, care apare ca urmare a practicarii contractelor de angajare pe durata scurta din cauza incertitudinii afacerilor unui anumit numar de unitati economice, si poate reprezenta un mijloc de presiune asupra angajatilor de a accepta anumite conditii de munca si salarizare.
5- Somajul de discontinuitate, care afecteaza indeosebi femeile, cauzat de intreruperea activitatii din motive familiale si maternitate.
6- Somajul sezonier, generat de intreruperea activitatilor puternic dependente de factorii naturali climatici: agricultura, constructii, lucrari publice, turism si unele unitati din industria alimentara: industria zaharului, conservelor din legume etc.
Prevenirea si atenuarea somajului au devenit preocupari majore ale tuturor fortelor sociale - salariati, sindicat, patronate - si ale puterii publice din toate tarile cu economie de piata. Aceasta problema preocupa din ce in ce mai mult si organisme internationale, inclusiv statele puternic dezvoltate care au emis ideea constituirii unui fond de dezvoltare care sa fie orientat spre investitii in vederea crearii de noi locuri de munca care sa absoarba uriasa masa de someri care numai in tarile din Europa Occidentala insumeaza peste 18 milioane de oameni.
Atenuarea somajului si aducerea sa in limitele normale care variaza in timp si spatiu este realizata prin masuri economico - investitionale, educationale, etc.
Probleme de reflexie, intrebari:
Somajul si cauzele sale
Formele de sonaj
Indicatori de masurare a somajului
Consecintele economice si sociale a somajului
Protectia sociala a somerilor
INFLATIA
Multi economisti considera inflatia ca o modificare generala a preturilor, altii o considera ca un dezechilibru durabil intre ansamblul cererii si cel al ofertei de bunuri economice.
In acceptiunea contemporana pentru caracterizarea inflatiei se impune intelegerea elementelor definitorii ale acesteia.
a) Inflatia actuala se manifesta ca un proces de depreciere a banilor. Se are in vedere deprecierea puterii de cumparare a banilor aflati in circulatie si nu devalorizarea lor prin masuri luate de agentii economici specializati.
b) Inflatia se manifesta ca o crestere durabila a tuturor preturilor, cresterea indicelui general al preturilor.
c) Procesele inflationiste inseamna modificari calitativ structurale in ansamblul sferei circulatiei banilor, a marfurilor corporale si serviciilor care se concretizeaza intr-un ascendent al masei monetare in circulatie in raport cu oferta de bunuri economice. Inflatia contemporana devine ea insasi un dezechilibru monetar material.
d) Procesele inflationiste actuale se interfereaza cu numeroase aspecte psihologice care se manifesta prin aducerea unor cereri viitoare de bunuri in prezent pe calea creditului de consum, intrucat cumparatorii se tem de o inflatie durabila si profunda in viitor.
e) Inflatia este o disfunctie acceptata de agentii economici ca un rau necesar al cresterii economiei. Mentinuta in limite suportabile pentru salariatii cu venituri fixe, inflatia moderata ofera sanse de progres general.
f) Inflatia contemporana este un proces structural ce cuprinde ansamblul macrosocial. Ea are efecte restructurante mai mici sau mai mari, mai dureroase sau mai putin dureroase.
Inflatia contemporana reprezinta un dezechilibru structural monetaro-material care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei ceea ce conduce la deprecierea banilor neconvertibili si a la cresterea durabila si generalizata a preturilor.
La baza declansarii si perpetuarii inflatiei stau cauze si factori generali, particulari si specifici.
1) Inflatia are drept cauza principala insuficienta productiei (ofertei) in sensul ca sporirea veniturilor, indeosebi a salariilor nu este compensata de cresterea productiei care este numita si inflatie reala.
2) Inflatia are la baza sporirea costurilor de productie (inflatie prin costuri).
3) Inflatia este cauzata si de efectele activitatii unor oameni politici influenti in domeniul monetar financiar.
In prezent inflatia este masurata prin urmatorii indicatori:
n indicele general al preturilor;
n dinamica bunurilor de consum ;
n indicele costului vietii;
n modificarea puterii de cumparare a banilor pe plan intern si international;
n evolutia masei valutare si a vitezei de rotatie a monedelor;
n devansarea cresterii indicatorilor macroeconomici (PNB, PIB, VN) de catre masa monetara existenta in circulatie si disponibila pentru a fi cheltuita.
Inflatia cunoaste mai multe forme de manifestare :
- inflatia taratoare : cresterea preturilor nu depaseste 3%
- inflatia moderata : cresterea preturilor nu depaseste 8%
- inflatia rapida : cresterea preturilor se apropie de 10%
- inflatia galopanta : cresterea preturilor depaseste 10%
- hiperinflatia : deci preturile cresc cu 50%
Inflatia este un fenomen preponderent negativ, un dezechilibru monetar cu efecte care se propaga in economia reala.
Politicile antiinflationiste se grupeaza dupa criteriile: a) intensitatea si sensul procesului; b) doctrina social-economica ce sta la baza lor; c) metodele si instrumentele folosite.
Dupa primul criteriu putem avea: politici de lupta cu criza inflationista, cu hiperinflatia si efectele ei: politici de prevenire a inflatiei si de mentinere a inflatiei moderate sub controlul factorilor responsabili.
Dupa doctrina economica de fundamentare a lor politicile de combatere a inflatiei pot fi: de control a cererii agregate si de stimulare a ofertei agregate.
Probleme de reflexie, intrebari:
Inflatia: concept si cauze
Indicatorii de masurare a inflatiei
Formele inflatiei
Costurile inflatiei
Politici antiinflationiste
STATUL SI ECONOMIA
In economiile nationale contemporane statul si organismele sale au rol de mare importanta care se concretizeaza in functii si actiuni.
Rolul economic al statului se exercita prin multitudini de forme si masuri de implicare:
1) - administratiile publice care impreuna cu cele private furnizeaza serviciile colective celorlalti agenti economici, fara contraprestatie directa din partea consumatorilor;
2) - statul este factorul care asigura organizarea si manifestarea puterii politice institutionalizata pe plan national. In aceasta calitate el indeplineste functia de arbitru legal intre interesele agentilor economici particulari in vederea asigurarii coeziunii la nivel national. El reprezinta factorul de consens pentru economia nationala in raport cu exteriorul.
3) - administratiile publice isi asuma riscul unor activitati care traditional erau specifice celorlalti agenti economici.
4) - statul contemporan elaboreaza si pune in aplicare politici economice sectoriale, regionale sau generale. Politica economica este adoptata si promovata in functie de starea generala a economiei tarii, de raporturile dintre agentii economici si de gradul de cunoastere, informare si de autonomie al acestora.
Caracterizarea generala a politicii economice se face prin tipologia politicilor economice.
Clasificarea politicilor economice se face in functie de mai multe criterii. In acceptiunea cea mai larga se are in vedere 6 criterii:
a)- in functie de obiectivele finale sau domeniile de aplicare, sunt politici de:
- crestere si dezvoltare;
- de ocupare sau antisomaj;
- de stabilitate sau stabilizare a preturilor;
- antiinflationiste;
- de intensificare a exporturilor si de limitare a importurilor;
- politici sociale;
- politica industriala;
b)- dupa mijloacele (instrumentele) folosite in promovarea politicii
n politici economice care folosesc mijloace de regularizare indirecta - monetare si bugetare;
n politici economice care folosesc actiuni directe asupra mecanismelor economice - politici de preturi, de venituri, de ocupare;
n politici economice care se bazeaza pe ideea de legislatie economica de stat democratic de drept.
c)- in functie de durata de extindere sau de orizontul de timp, politicile economice pot fi:
n politici conjuncturale anticiclice, deflationiste, de relansare a activitatii economice;
n politici structurale de restructurare durabila a bazelor functionarii economice (amenajarea teritoriului, politica industriala, de asigurare cu energie a tarii).
Politica economica generala urmareste realizarea coerentei intre politicile conjucturale si cele structurale (o politica bugetara restrictiva pe termen scurt poate sa insemne un debut al unei reforme fiscale de larga deschidere).
d)- in functie de influentarea agentilor economici de catre administratiile publice, politicile economice pot fi:
n politici de limitare - incadrarea creditului in anumite limite, sporirea cotizatiilor sociale etc.;
n politici de incitare a subiectilor economici, de formare a unui anumit comportament al lor, in schimbul anumitor avantaje cum ar fi ratele dobanzilor preferentiale, acordarea de prime si subventii;
n politici de concentrare care vizeaza incheierea de acorduri si conventii intre partenerii la viata economica si sociala .
e)- dupa amploarea domeniului afectat, politica economica a unui stat poate fi:
- globala
- sectoriala
- selectiva.
De exemplu - politica economica externa care se poate extinde la toate tranzactiile cu alte tari sau numai la unele dintre ele, cum sunt resursele de capital peste granitele tarii.
f)- Dupa orientarea doctrinara, se disting urmatoarele politici:
- liberale
- dirijate.
Probleme de reflexie, intrebari:
Rolul economic al statului
Cauzele interventiei statului in economia de piata
Politicile economice si clasificarea lor
BUGETUL DE STAT
Bugetul de stat reprezinta un instrument de stabilizare a economiei, prin care forta politica influenteaza cererea globala, volumul productiei si nivelul general al preturilor, asigura protectia sociala.
Bugetul se prezinta sub forma unei balante care cuprinde doua capitole:
1- veniturile sau incasarile banesti ale statului;
2- cheltuielile prevazute a se efectua in perioada respectiva.
Veniturile bugetare cuprind:
- incasarile din impozitele pe profit;
- impozite (taxa) pe valoarea adaugata;
- impozite pe salarii, pe veniturile gospodariilor, pe avere, etc.
Cheltuielile bugetare cuprind:
- datoriile de stat;
- cheltuieli de functionare a puterii publice
- investitiile de capital;
cheltuieli destinate culturii, stiintei, educatiei, sanatatii, protectiei sociale.
- cheltuieli militare, etc.
Executia bugetara echilibrata, de regula, corespunde functionarii echilibrate a economiei nationale; se considera ca echilibrul finantelor publice reprezinta un criteriu care reflecta buna gestiune economica.
Executia bugetara dezechilibrata necesita acoperirea deficitului care se poate realiza prin:
a)- recurgerea la imprumuturi;
b)- emisiune suplimentara de bani, care poate sa antreneze dupa sine fenomene inflationiste.
Politica de relansare bugetara se concretizeaza in efecte multiple ale cheltuielilor si impozitelor cunoscute cumulativ sub denumirea de multiplicator asupra : - cererii globale; productiei; venitului; consumului.
Se disting mai multe tipuri de multiplicator:
1 - multiplicator de cheltuiala publica
2 - multiplicatorul fiscal
3 - multiplicatorul bugetului echilibrat
Formarea bugetului de stat are ca surse principale:
a)- impozite directe, care cuprind:
b)- impozitele indirecte, care cuprind:
Politica fiscala a statului reprezinta un ansamblu de masuri si actiuni privind locul impozitelor in sistemul veniturilor bugetare, categoriile de impozite si perceperea lor, modul de folosire a lor ca parghie de stimulare a cresterii economice.
Elaborarea politicii fiscale este un act de decizie de mare complexitate care vizeaza problemele prezentului si viitorului si care trebuie sa se fundamenteze pe eficacitate, dintre care retinem:
- reducerea prin masurile si actiunile promovate a fluctuatiilor si instabilitatii economice;
- protejarea veniturilor oamenilor;
- stimularea dezvoltarii.
La fundamentarea politicii fiscale trebuie avute in vedere raportul dintre marimea impozitelor directe si cele indirecte.
Impozitele directe sunt suportate de cei care le platesc :impozit pe profit, pe salarii etc.
Impozitele indirecte sunt cuprinse in preturile marfurilor, incasarea lor se face odata cu vanzarea acestora, fiind suportate de consumatorii finali.
In Romania, tranzitia la economia de piata este legata intrinsec de procesele financiare, de politica statului privind veniturile si cheltuielile bugetare.
Programul de reforma are in vedere in acest proces urmatoarele obiective:
a) - angajarea directa a instrumentelor financiare de credite si monetare in conducerea activitatii economice;
b) - cresterea rolului bugetului in redistribuirea produsului intern brut in scopul reducerii inegalitatii veniturilor intre membrii societatii, al asigurarii protectiei sociale.
Prin cote de impunere diferita se urmareste:
- dezvoltarea unor anumite activitati economice;
- extinderea intreprinderilor private si mixte;
- incurajarea patrunderii capitalului strain;
- dezvoltarea investitiilor spre sfera productiva si servicii utile;
- stimularea autonomiei, raspunderii si eficientei.
Probleme de reflexie, intrebari:
Bugetul de stat: concept
Veniturile si cheltuielile bugetare
Multiplicatorul de cheltuiala publica si fiscal
Impozitele directe si indirecte
Politica fiscala in perioada de tranzitie
CALITATEA VIETII. TEORIA BUNASTARII SI A SARACIEI
Orice sistem economic are ca obiectiv national formarea mijloacelor care sa ofere sanse egale in urmarirea unor scopuri personale pozitive din punct de vedere social.
Bunastarea se constituie ca o modelare a sistemului de nevoi potrivit cadrului social economic in care este integrat individul - proprietate, nivel al consumului, starea materiala in ierarhia societatii etc. Bunastarea ca stare optimala la care aspira individul nu presupune agonisirea economica fara oprire si nu provoaca obligatoriu distantarea bogat - sarac.
Formularea conceptelor de 'economie a bunastarii' si apoi a celui de 'bunastare sociala' au contribuit la introducerea unui alt termen ' stat al bunastarii'.
Politica sociala adoptata si promovata de statul bunastarii trebuie analizata din doua puncte de vedere: politic si economic.
Calitatea vietii (in sens larg) reprezinta totalitatea conditiilor care asigura integritatea vietii biologice, satisfacerea cerintelor de ordin social-economic legate de nivelul de trai material si spiritual care sa permita echilibrul, formarea si afirmarea personalitatii umane.
Problematica calitatii vietii este complexa si contine mai multe obiective teoretice si practice:
a) - formularea scopului calitatii vietii, scop subordonat satisfacerii armonioase si simultane a nevoilor umane
b) - evidentierea resurselor si multiplicarea lor care vizeaza asigurarea fondurilor necesare realizarii cerintelor calitatii vietii
c)- cresterea eficientei programelor sociale.
Calitatea vietii fiind apreciata ca un obiectiv strategic pentru infaptuirea caruia eforturile trebuiesc orientate catre directiile practice de actiune ca:
a)- munca si calitatea ei
b)- garantarea unui salariu minim mentinut prin legislatie si prin actiunile sindicatelor;
c)- protejarea grupurilor sociale defavorizate (familii dezorganizate, batrani fara pensii sau cu pensii mici, tineri care doresc sa-si intemeieze o familie si n-au resurse financiare, someri etc.)
d)- asigurarea satisfacerii acelor nevoi ale oamenilor care nu pot fi asigurate prin mijloace personale strict economice (asistenta sociala, cultura, educatie, petrecere a timpului liber);
e)- asigurarea tuturor bunurilor care presupune o viata civilizata (din productia nationala si prin import);
f)- protejarea populatiei impotriva unor procese sociale cu actiune negativa asupra calitatii vietii (crize economice, coruptie, tensiuni interetnice etc.);
Cercetarea nivelului de trai porneste de la o serie de principii dintre care retinem:
a) - nivelul de trai nu trebuie apreciat numai prin marimea veniturilor, a beneficiilor sociale, bunurilor de capital ci trebuie luate in considerare si indicatori de: educatie, ocupare a fortei de munca, durata muncii, modul de munca, conditiile de locuit, de transport, petrecere a timpului liber, relatiile sociale si politice, conditiile de sanatate etc.;
b) - compararea conditiilor de viata ale diferitelor grupuri sociale;
c) - nivelul de trai trebuie abordat ca un tot unitar relevandu-se raporturile intre diferite segmente ale lui care caracterizeaza domenii diverse;
d) - analiza comparata a nivelului de trai pe plan international presupune existenta unei metodologii de calcul si evidenta statistica;
Indicatorii nivelului de trai se refera la nivelul: individual, al resurselor publice, al investitiilor.
Politica sociala se fundamenteaza pe :
1. factorul social, colectivitatea se manifesta prin problemele ei comune;
2. factorul economic si social se prezinta sub forma unor specificitati ale locului de munca, ale conditiilor si duratei muncii;
3. caile si mijloacele de realizare in practica a protectiei sociale au la baza programe care cuprind obiective, termene, finalitati si concretizari pe categorii sociale.
Politica sociala reprezinta un ansamblu de obiective si instrumente de analiza prin care puterea publica realizeaza alocarea normativa a resurselor publice si a distribuirii veniturilor in perspectiva dreptatii sociale. Ca urmare politica sociala reprezinta un factor de reglare a conflictelor economice, sociale si politice.
Domeniile si categoriile sociale care solicita protectie sociala:
Protectia somerilor
Protectia mediului, a lucratorului si publicului
Protectia consumatorului.
Protectia sanatatii.
Protectia handicapatilor.
Protectia copilului si tineretului
Protectia sociala complementara
Probleme de reflexie, intrebari:
Conceptul de bunastare
Calitatea vietii si obiectiile de actiune
Nivelul de trai si indicatorii de determinare
Politica d eprotectie sociala a categoriilor devaforizate
