|
Scurt istoric al spalarii banilor
Desigur ,,spalarea banilor " nu este o activitate noua,tendinta de ascunde originea ilicita a unor sume si de a conferi acestora o aparenta legalitate si implicit onestitate si respectabilitate posesorilor acestor sume,are origini vechi. Pot fi amintiti in acest context negustorii si camatarii din Evul Mediu care,pentru a ascunde dobanzile primite pentru imprumuturile ce le atribuiau,in conditiile in care biserica catolica interzisese camataria,apelau la o gama variata de trucuri financiare,care corespund in mare parte si azi tehnicilor de reciclare a fondurilor.
Termenul de spalare a banilor a inceput sa fie folosit in anii 1920 cand in SUA unele grupuri infractionale (foarte cunoscuti ar fi Al Capone si Bugsy Moran ) au deschis spalatorii,fie auto,fie de rufe, care aveau rolul de a spala "banii murdari",in fapt sa -si justifice banii proveniti din diverse activitati criminale. Probabil ca tocmai de la aceste activitati a ramas si denumirea de ,,money laudering"(spalarea banilor) care in timp a capatat si o consacrare juridica.
In zilele noastre, acestui scop ii folosesc restaurantele fast-food, cazinourile si societatile comerciale ce au la baza numerarul.
Transparenta si starea de sanatate a pietelor financiare sunt elemente cheie in functionarea eficienta a economiilor dar ele pot fi periclitate prin fenomenul spalarii banilor. Obtinerea ,,banilor negri",in principal din economia subterana si coruptie,este in general o activitate unanim condamnata,in toate statele lumii,dar procesul de reciclare a fondurilor,prin aspectul inofensiv pe care il imbraca,poate scapa atentiei mai ales pe fondul concurentei dure existente pe piata internationala a capitalurilor.
Spalarea banilor este un proces complicat care parcurge mai multe etape si implica multe persoane si institutii. Reciclarea fondurilor este un proces complex prin care veniturile provenite dintr-o activitate infractionala sunt transportate, transferate, transformate sau amestecate cu fonduri legitime, in scopul de a ascunde provenienta sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective[1]. Necesitatea de a recicla banii decurge din dorinta de a ascunde o activitate infractionala. Este cea mai periculoasa componenta a economiei subterane si cuprinde: activitatile de productie,distributie si consum de droguri, traficul de arme, traficul de materiale nucleare,furtul de automobile, prostitutia, traficul de carne vie, coruptia, santajul, falsificarea de monede sau alte valori,contrabanda,etc.
Faptele in sine presupun o incadrare strict juridica,dar analizandu-se la nivel de fenomen, se constata ca pericolul social recunoscut de societate este dublat de un pericol economic, la fel de grav, chiar daca este mai putin evident si studiat.
Activitatile criminale, precum traficul de droguri, de armament, de material nuclear, sunt o realitate pe care o sesizam destul de des prin intermediul unor stiri de senzatie dar in spatele acestor activitati circula sume uriase, generatoare de adevarate fluxuri economice financiare.
O caracteristica de asemenea importanta, a activitatii criminale este caracterul organizat transfrontalier[2], putandu-se astfel concluziona ca principalele legaturi in plan international ale economiei subterane sunt cele generate de criminalitatea organizata. Scopul tuturor acestor actiuni este, in mod evident, obtinerea unor venituri importante si plasarea lor in economia oficiala. Motivele care stau la baza criminalitatii organizate pot fi uneori de natura politica, religioasa, dar, chiar si in aceste cazuri, este vorba de o interfata, crima organizata avand in mod evident tendinte de suprapunere cu economia subterana dandu-i acesteia un caracter organizat, preluand disponibilitatile financiare si oportunitatile create de alte activitati componente.
In analiza celorlalte componente ale economiei subterane s-au intalnit situatii a caror incadrare in aceasta structura este facuta intrucatva la limita functie de o anumita conjunctura, disfunctiile pe care respectivele activitati le pot genera economiei sunt minime iar posibilitatile de integrare in economia oficiala sunt reale.
Spre deosebire de aceste situatii, activitatile incluse in sfera criminalitatii sunt in mod evident distructive.
Este suficient contactul cu formele de manifestare a economiei oficiale pentru a amplifica dezechilibre economice[3] si pentru a genera cheltuieli uriase in scopul combaterii fenomenului in sine sau a efectelor sale. In mod particular, se impune a fi mentionata operatiunea de transfer a sumelor obtinute ca urmare a activitatilor criminale in economia oficiala, activitate cunoscuta sub denumirea de spalare a banilor. Istoria scurta a acestui concept are ca origine cresterea fenomenului de trafic de droguri la nivel international si, in consecinta, spalarea banilor este operatiunea ce urmareste plasarea sumelor astfel obtinute in activitati economice licite[4].
In prezent, nevoia de spalare a produselor rezultate din infractiuni, pentru a ascunde originea lor criminala, este legata de o gama larga de activitati criminale.
Acest fenomen de plasare in economia oficiala a banilor proveniti din activitatea criminala a cuprins in jocul sau importante segmente ale sistemului financiar bancar international.
Pericolul generat de aceasta situatie este unul major, chiar daca datorita unor interese imediate se incearca minimalizarea sa.
Patrunderea masiva a banilor negri in circuitele financiare oficiale poate permite reprezentantilor criminalitatii organizate accesul la deciziile importante ce vizeaza functionarea economiei mondiale. Consecintele patrunderii capitalului obtinut din activitati criminale in economia reala sunt similare efectelor devastatoare ale poluarii pentru natura si pot avea efect ireversibil.
In cadrul activitatilor infractionale, numerarul este principalul mijloc de schimb. Strategiile de spalare a banilor includ tranzactii care, prin volum, sunt foarte profitabile si atractive pentru institutiile financiare legale. Spalarea banilor orienteaza banii dintr-o economie ilegala si ii plaseaza in investitii binevenite in economia legala.
Cele doua elemente majore ale procesului de reciclare de fonduri sunt: ascunderea veniturilor ilicite si convertirea lor in bani, in scopul de a le ascunde provenienta.