Situatia curenta, trenduri si dezvoltarea pietei muncii

Situatia curenta, trenduri si dezvoltarea pietei muncii

1. Contextul demografic

Intre 1990-2002, populatia Romaniei a scazut cu 6%, respectiv cu circa 1412 mii persoane, mai semnificativ in mediul urban (unde scaderea a fost de 7,9%, respectiv circa 1000 mii persoane), comparativ cu mediul rural (scadere de 3,8%, respectiv circa 412 mii persoane). Cu toate acestea, ramane dominanta prezenta populatiei in mediul urban (53,3% comparativ cu 46,7%).

Populatia estimata a Romaniei la 1.VII. 2004 a fost de 21.673 mii persoane. Fenomenele demografice (scaderea natalitatii populatiei de la 13,6 la mia de locuitori in 1990 la 9,7, concomitent cu cresterea mortalitatii generale de la 10,6 la mia de locuitori in 1990 la 12,4 in 2002) au influentat distributia spatiala a acesteia, creand importante diferente intre regiuni. Astfel, regiunea cu cea mai accentuata dinamica demografica este Regiunea Nord-est, iar regiunea cu cea mai importanta scadere a populatiei este regiunea Vest.

La nivelul tarii densitatea populatiei prezinta variatii insemnate atat intre mediul urban si mediul rural, cat si intre regiuni (cu exceptia regiunii Bucuresti-Ilfov, cea mai mare densitate a populatiei se inregistreaza in Regiunea Nord-est iar cea mai scazuta densitate este in regiunea Vest).

Populatia in mediul urban se inscrie pe un trend descrescator, nu atat ca urmare a fenomenelor demografice, cat in special ca efect al declinului economic. Gradul de urbanizare a Regiunilor este si el relativ diferit. Cu exceptia Regiunii Bucuresti, cele mai urbanizate regiuni sunt Regiunea Vest si Centru, care au peste 60% populatie urbana. In schimb, in partea de est a tarii (Regiunea Nord-est) si in toata partea de sud a tarii (Regiunea Sud si Sud-vest) predomina inca populatia rurala, acestea fiind zone cu intinse suprafete de campie, unde activitatile agricole sunt inca predominante.

Structura populatiei pe grupe de varsta a inregistrat modificari semnificative, ca urmare a procesului lent, dar continuu, de imbatranire demografica, accentuat in ultimul deceniu ca o consecinta a scaderii natalitatii. Ca urmare, ponderea populatiei sub 15 ani este in continua scadere (intre anii 1990-2002 reducandu-se cu 30,9%, respectiv cu circa 1689,4 mii persoane), iar ponderea populatiei varstnice, de peste 65 de ani, este in continua crestere (intre 1990-2002, crescand cu 26,9%, respectiv cu circa 674,4 mii persoane).

Proportia persoanelor de 65 de ani si peste in Romania era in 2002 de 14,1%, in timp ce proportia tinerilor era de 17,4%. Cu alte cuvinte, in 2002, din 100 persoane, 69 adulti sustineau economic aproximativ 31 persoane potential inactive, din care 14 varstnici si 17 tineri. Din totalul populatiei de pana la 15 ani, in 2002, 48,4% era in mediul urban, iar din totalul populatiei cu 65 ani si peste, 59,9% se inregistra in mediul rural.

Migratia externa a fost unul din factorii care au contribuit la scaderea numerica a populatiei, generand un sold negativ de peste 300000 persoane. Dupa explozia fluxului migratiei externe din 1990, numarul emigrantilor a scazut treptat, in 2002 fiind de 8.154 persoane.

Dupa 2002, migratia externa a crescut, ajungand in anul 2005 la 10301 persoane, iar in 2006 la 13296 persoane, o crestere de 63 % in anul 2006, fata de anul 2002.

Cea mai mare partea a persoanelor care au emigrat sunt din categoria populatiei in varsta de munca, indeosebi tineri si familii tinere, migratia in aceasta perioada avand in cea mai mare parte motivatie economica. Totodata, este de remarcat numarul mare al persoanelor apartinand minoritatilor etnice care au parasit Romania in aceasta perioada (germani - 31% si maghiari - 11% din total persoane emigrante).

In ceea ce priveste migratia interna, declinul economic general al tarii, in special industrial, a determinat un tip nou de migratie: urban - rural. Daca in anul 1990 se inregistra cel mai mare flux migrator dinspre ariile rurale, catre cele urbane, ca urmare a eliminarii restrictiilor privind stabilirea resedintei in anumite orase (peste 616.000 persoane dintr-un total de 786.471 persoane antrenate in fluxurile migratorii interne in 1990, au parasit spatiile rurale pentru a se stabili in mediul urban), dupa aceasta data, s-a schimbat treptat sensul fluxului migrator al populatiei, pe masura cresterii costului vietii in mediul urban si disponibilizarilor din intreprinderile industriale. Dupa 1992 numai cca. 300.000 de persoane anual s-au schimbat domiciliul din rural in urban.

Analiza pe grupe de varsta a migratiei interne evidentiaza o mai mare mobilitate a persoanelor adulte, cu varsta cuprinsa intre 20 si 34 ani. Acestea reprezinta peste 43% din totalul persoanelor care migreaza, insa, daca se iau in considerare si copiii acestora, se constata ca peste 63% din totalul persoanelor care migreaza sunt persoane tinere.

In anul 2006 numarul de persoane care au migrat din mediul rural in urban a fost de 334024 persoane, fata de 284332 inregistrat in anul 2001, ceea ce reprezinta o crestere a migratiei interne de 17,4 % in anul 2006 fata de anul 2001.

2. Dinamica ocuparii, aspecte si evolutii structurale

Procesul de restructurare a economiei romanesti a fost insotit de un puternic impact negativ asupra nivelului de ocupare a fortei de munca caracterizat de dezechilibre structurale si somaj cronic.

Resursele de munca au evoluat sub impactul modificarilor demografice (scaderea natalitatii, fluxuri migratorii externe mari la inceputul tranzitiei) si al scaderii calitatii serviciilor medicale si de asistenta sanitara. Migratia interna este determinata de schimbarile de domiciliu in interiorul granitelor tarii. Nu sunt incluse schimbarile de domiciliu in cadrul aceleiasi localitati, de pe o strada pe alta, sau dintr-un sat in altul, in cadrul aceleiasi comune.

Populatia activa a Romaniei s-a redus in perioada 1997- 2002 cu 14,2%, respectiv cu circa 1,7 milioane persoane.

Rata de activitate a populatiei de 15 ani si peste a inregistrat o evolutie descendenta intre 1997-2002, scazand de la 64,8% la 56,0%, evolutie mai accentuata in mediul rural (scadere de 12,2 puncte procentuale), fata de mediul urban (6,1 puncte procentuale).

Pe cele doua sexe, reducerea ratei de activitate pentru populatia masculina a fost de 9 puncte procentuale intre 1997-2002 (de la 72,5% la 63,5 in 2002), mai ridicata fata de scaderea inregistrata de populatia feminina de 8,7 puncte procentuale (de la 57,7% in 1997 la 49% in 2002).

Rata de activitate la populatie in varsta de munca era in trimestrul IV 2003 de 61,2%, 68,4% pentru sexul masculin si 54% pentru sexul feminin.

Intre 1997 si 2002, populatia ocupata a Romaniei a scazut cu 1,8 milioane persoane, respectiv cu 16,4%. In structura populatiei ocupate, in anul 2002, barbati detineau 54,5%, iar persoanele din mediul rural 51,1%.

Rata de ocupare a populatiei de 15 ani si peste s-a redus, intre 1997 si 2002 cu 9,6 puncte procentuale, ajungand la 51,3% in 2002. Rata ocuparii femeilor este mult sub cea a barbatilor (45,2% fata de 57,8% in 2002), desi pentru sexul masculin reducerile au fost mai accentuate in intervalul considerat (10,5 puncte procentuale, calculata fata de populatia totala de 15 ani si peste, fata de 8,8 pentru sexul feminin).

(Date din Ancheta asupra fortei de munca (AMIGO)

Rata de ocupare a populatiei in varsta de munca era in trim. IV 2003 de 56,9%, 63,2% pentru sexul masculin si 50,5% pentru sexul feminin.

Pe sectoare economice, practic, in toate domeniile cu exceptia agriculturii si a unora dintre servicii (comert, activitati financiare, bancare si de asigurari, invatamant, sanatate si asistenta sociala si administratie publica) populatia ocupata a inregistrat scaderi. Astfel, reduceri semnificative ale populatiei ocupate au fost inregistrate in industrie (cu 52,6%) - in special industria prelucratoare - si constructii (cu 51,8%). Desi in agricultura s-a inregistrat o crestere a ocuparii (de 13 puncte procentuale, adica 401.000 persoane), numai intr-o mica masura persoanele disponibilizate din industrie si constructii a fost absorbita.

Desi in ultimii ani ponderea populatiei ocupate in agricultura s-a redus (cu 6,3 puncte procentuale intre 2000 si 2002), aceasta continua sa fie numeroasa, inregistrand 37% din populatia ocupata.

In sectorul serviciilor, ponderea populatiei ocupate a crescut in perioada 2000 - 2002 cu 0,7 puncte procentuale. Totusi, nivelul inregistrat de Romania in anul 2002 (aprox. 32%) este de peste 2 ori mai redus atat decat media UE-15, cat si decat media noilor State Membre.

In perioada 1990-2001 populatia ocupata s-a diminuat cu circa 2,2 milioane persoane (de la 10,84 la 8,59), iar datorita restructurarii din sectorul industrial in special, ocuparea populatiei a scazut in intreaga tara, mai mult sau mai putin de la o regiune la alta si de la un judet al altul.

Rata neta de generare de noi locuri de munca, conform informatiilor disponibile10[6], a fost negativa in perioada 1995 - 2000, aproape in toate subramurile industriale si pozitiva in servicii.

Principalii furnizori de locuri de munca in servicii au fost comertul cu amanuntul, en-gros-istii si alte activitati de afaceri in industrie, fabricile de confectii si tricotaje, industria pielariei si incaltamintei precum si extractia de gaze si petrol.

Schimbarile in structura ocuparii pe sectoare releva un proces concomitent de dezindustrializare si re-agrarizare a economiei, fara a avea loc un progres semnificativ in sectorul serviciilor. Practic, persoanele disponibilizate din industrie nu se regasesc in celelalte ramuri ale economiei, ci au contribuit la cresterea numarului somerilor.

Sectorul ocuparii pe cont propriu avea in 2001 o proportie de 23,6% din totalul populatiei active (peste 2 milioane persoane preponderent in agricultura, constructii, comert, turism si transport).

Pe forme de proprietate, se inregistreaza o scadere accentuata a ponderii persoanelor din sectorul public (24,3% in 2002) si o crestere a celei din sectorul privat (69,6% in 2002).Totodata ponderea patronilor, a lucratorilor pe cont propriu si a lucratorilor familiali neremunerati a crescut de la 36,6% in 1992 la 44,2% in 2001.

3. Dinamica si structura somajului

In Romania, fenomenul somajului a fost recunoscut oficial incepand cu anul 1991, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr.1/1991 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala. In perioada 1997-2002, numarul de someri BIM a crescut cu 139 mii persoane, respectiv cu 19,7%. Cresteri mai importante s-au remarcat in mediul urban (84 mii persoane), desi ritmul mai rapid de crestere se inregistreaza pentru mediul rural (26,4% fata de 16,9% mediul urban in perioada 1997-2002).

(10 "Evaluare economica-Romania" OCDE, iunie 2002)

Persoanele de sex masculin au inregistrat cresteri mai importante ale somajului (130 mii persoane, comparativ cu persoanele de sex feminin (9 mii persoane).

Rata somajului a crescut in perioada 1991-1999, cand a atins cel mai ridicat nivel (11,8%), ca o consecinta directa a fenomenului de restructurare economica in general si industriala in special. Conform metodologiei BIM, rata somajului in 2002 a fost de 8,4% (8,9% pentru barbati si 7,7% pentru femei). Cele mai reduse cresteri s-au inregistrat pentru persoanele de sex feminin (1,3 puncte procentuale) si pentru cele din mediul rural (1,8 puncte procentuale).

Rata somajului inregistrat in iulie 2005 a fost de 5,5%. Potrivit datelor furnizate de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, numarul somerilor inregistrati la sfarsitul lunii martie 2006 era de 545,9 mii persoane.

Comparativ cu luna martie din anul 2005, numarul somerilor inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca a fost mai mare cu 8,1 mii persoane. Din numarul total al somerilor inregistrati, femeile reprezentau 39,4%.

Rata somajului inregistrat in luna martie 2006 a fost de 6,2% in raport cu populatia activa civila (6,1% in luna martie 2005). Rata somajului pentru femei a fost de 5,2%, situandu-se la nivelul lunii martie 2005, iar pentru barbati a fost de 7,1% (7,0% in luna martie 2005).

Rate ridicate ale somajului se inregistreaza in judetele: Vaslui  (12,1%), Ialomita (11,6%), Hunedoara (10,5%), Gorj (10,4%), Harghita (10,3%) si Mehedinti (10,1%). Cele mai scazute rate ale somajului au fost in judetele: Ilfov si Timis (cate 2,4% fiecare), Bihor (3,2 %), Arad (3,9%), precum si in Municipiul Bucuresti (2,6%). Somajul a afectat in primul rand muncitorii (acestia reprezentand circa 70%), datorita declinului industrial, sector in care au avut loc numeroase disponibilizari ca urmare a procesului de restructurare.

Somajul pe termen lung ramane ridicat in pofida scaderii nivelului general al somajului. In anul 2001, aproape jumatate din someri (48,6%) se aflau in somaj de lunga durata - peste 9 luni). Peste jumatate din acest procent au reprezentat someri care nu au lucrat timp de 2 ani si mai mult. Somajul pe termen lung tinde sa fie mai ridicat la femei decat la barbati (50,3% la femei comparativ cu 47,4% la barbati). Cea mai lunga durata a somajului se inregistreaza la barbatii de peste 50 de ani.

Somajul in randul tinerilor (populatia cu varste cuprinse intre 15 si 25 ani) reprezinta o sursa principala de alimentare a somajului (peste 40%). Aceasta rata se mentine relativ constanta in ultimii ani. Populatia tanara sub 25 ani reprezinta cea mai numeroasa grupa de populatie afectata. O alta grupa de varsta afectata major de somaj este grupa 40-49 ani, care constituie principala categorie de populatie vizata de restructurarile industriale.

Intre principalele cauze ale somajului in randul tinerilor poate cea mai importanta este necorelarea sistemului educational si al calificarilor produse de invatamant, cu cerintele pietei muncii.

Totodata programele de calificari alternative, pe de o parte si programele de informare in legatura cu cerintele pietei muncii pe de alta parte, nu au fost suficiente, iar cele care au existat nu au fost pe deplin eficiente.

Identificarea nevoilor pietei muncii privind calificarile si dezvoltarea unui sistem de acreditare a pregatirii profesionale conform standardelor recunoscute (SPP), constituie o prioritate in sistemul national de pregatire profesionala. Este in curs de derulare un proiect de Asistenta tehnica care are ca scop identificarea nevoilor pietei muncii in Romania.

4. Nivelul de educatie si formarea profesionala a fortei de munca

Nivelul educational mediu al fortei de munca a (15 ani si peste) a inregistrat o tendinta usoara de crestere incepand cu mijlocul anilor '90, dar a ramas scazut in comparatie cu standardele UE. In 2000, 8,4% din total forta de munca avea studii superioare (comparativ cu 7,6% in 1994), 77,4% avea studii liceale si postliceale si 14,3% avea studii primare sau mai putin decat atat. In anul 2000, procentul de forta de munca feminina care avea studii liceale era de 75% comparativ cu 80% dintre barbati. Procentul de forta de munca cu studii primare sau mai putin era de 18% pentru femei si 11% pentru barbati.

Din punct de vedere al structurii de pregatire, intre anii 1997-2002, ponderea populatiei ocupate cu nivel superior creste cu 2,2 puncte procentuale, iar a populatiei cu nivel de pregatire liceala si postliceala creste cu 3 puncte procentuale, in timp ce ponderea populatiei ocupate cu nivel primar si gimnazial de pregatire se reduce semnificativ (5,8 puncte procentuale in cazul nivelului primar si fara scoala si 0,3 puncte procentuale in cazul nivelului gimnazial).

Formarea profesionala in intreprinderi este subdezvoltata. Conform unei cercetari Eurostat CVTS211, Romania se numara printre ultimele in cadrul tarilor incluse in aceasta cercetare, in ce priveste ponderea intreprinderilor care acordau un minim de formare continua in 1999; numai 11% dintre intreprinderi asigurau cursuri de formare continua.

Rata de participare la cursurile organizate de intreprinderi a fost de 20% (atat pentru barbati cat si pentru femei) din personalul intreprinderilor respective. In intreprinderile mici, cu numarul angajatilor cuprins intre 10 si 49, ratele de participare au fost cele mai ridicate (30% din totalul personalului intreprinderilor care au asigurat formare, comparativ cu 19% in intreprinderile cu 50-249 angajati si 20% in intreprinderile mari). Din perspectiva sectoarelor de activitate, cu exceptia intermedierii financiare, cele mai inalte rate de participare s-au inregistrat in activitatile de servicii comunitare, sociale, personale si in transport.

( Ancheta privind formarea profesionala continua in Romania, Eurostat.)

Situatia descrisa mai sus, care chiar daca s-a mai ameliorat in ultimii 3 ani, ramane totusi problematica, in sensul ca, in conditiile in care ratele de participare la formarea continua in Romania nu vor creste substantial, va creste discrepanta in ce priveste calificarea fortei de munca, fata de tarile UE.

In ce priveste investitiile in formarea continua, potrivit Eurostat, intreprinderile din Romania investesc in medie numai 0,5% din costurile cu forta de munca, pentru cursuri de formare continua.

Din analiza conditiilor de acces la educatia continua, se poate spune ca nu exista nici un fel de discriminare privind accesul adultilor la formarea profesionala continua in Romania. Posibilitatile financiare reduse ale unor persoane pot sa limiteze insa accesul acestora la formare profesionala.

Pregatirea somerilor intra in responsabilitatea ANOFM. Cursurile de formare sunt organizate de catre Agentiile Judetene de Ocupare a Fortei de Munca (AJOFM) care stabilesc anual un plan de formare profesionala pe baza studiilor asupra cerintei pietelor locale ale muncii. Cursurile sunt asigurate atat de catre centrele proprii de pregatire profesionala ale acestora cat si de firme autorizate sa organizeze cursuri de pregatire pe baza de conventii.

In prezent, reteaua centrelor de formare profesionala a adultilor ale ANOFM cuprinde 14 centre de pregatire profesionala subordonate agentiilor judetene (in 13 judete), 5 centre regionale de formare profesionala a adultilor si 3 fundatii romano-germane.

Programele de formare profesionala pentru someri includ calificare, recalificare, perfectionare si specializare. Ele includ perioade de pregatire practica sau specializare. Accesul la programele mentionate mai sus este posibil numai dupa participarea la activitati de informare si consiliere privind cariera sau de mediere.

Centrele de formare ale ANOFM sunt deschise si persoanelor amenintate de somaj precum si angajatilor, la cererea angajatorilor acestora. Centrele de formare profesionala ale Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca sunt deschise tuturor somerilor, persoanelor amenintate de somaj care doresc sa-si schimbe locul de munca; cursurile de formare profesionala sunt, de asemenea organizate la cererea angajatorilor, pentru persoanele care doresc sa fie angajate in cadrul firmelor lor. In 1998, a doua categorie a reprezentat 60% dintre participantii la cursurile de formare organizate de catre ANOFM.12

Conform recentei legi privind asigurarea de somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, somerii care urmeaza cursuri de formare profesionala continua sa primeasca ajutorul de somaj si, de asemenea, facilitati precum transportul gratuit, imbracaminte si echipament care vor fi utilizate pe perioada de desfasurare a cursurilor. Cheltuielile sunt acoperite din bugetul asigurarilor sociale care finanteaza cursurile de formare profesionala a somerilor

inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca. In 2001, circa 16% din fondurile alocate din buget pentru masuri active au fost cheltuite pentru activitati de formare.

In cadrul formarii continue, incepand cu 1 ianuarie 1999, aproximativ 280.000 persoane, inclusiv someri, au fost cuprinse in 12 diferite forme (programe) de pregatire profesionala, organizate de agentiile judetene de ocupare a fortei de munca.

("Piata Muncii si Politicile Sociale in Romania", OECD, 2000.)

In anul 2001 au fost cuprinsi in diferite forme de pregatire 23.737 someri indemnizati (de 28.178 persoane in anul 2000), din care 13.442 persoane erau tineri sub 25 de ani. Din numarul total de participanti la cursurile de formare profesionala au absolvit 15.659 persoane, care s-au angajat in proportie de 65%.

5. Disparitati regionale

Intre 1997 si 2002, disparitatile intre regiuni s-au accentuat, diferenta intre regiunea cu cea mai putina populatie ocupata (Vest) si cea mai multa (Nord-est) crescand cu 279,3 mii persoane. In structura de ramura, diferente regionale in crestere s-au manifestat in cazul populatiei ocupate in agricultura si silvicultura.

In perioada 1997 - 2002 populatia ocupata a crescut in regiuni ca Nord-est (201,3 mii persoane), Sud-vest (79,4 mii persoane), Sud (58,9 mii persoane), Bucuresti (42,2 mii persoane) si Sud-est (5,9 mii persoane) si s-a redus in regiunile Vest (78,4 mii persoane), Centru (88,1 mii persoane) si Nord-vest (9,9 mii persoane).

In agricultura si silvicultura, populatia ocupata a crescut in regiunile, Nord-est (169,6 mii persoane), Sud (24,9 mii persoane), Sud-vest (81,8 mii persoane) si s-a redus in celelalte, cea mai importanta reducere fiind in Nord-vest (105,5 mii persoane). Diferentele regionale s-au accentuat intre 1997 si 2002, crescand cu 200.2 mii persoane.

Populatia ocupata in industrie a inregistrat reduceri masive in toate regiunile, cu exceptia regiunii Nord-vest a carei populatie ocupata in industrie a crescut cu 8,6%. Cele mai drastice reduceri s-au produs in Bucuresti (42,1 mii persoane), Sud (32,9 mii persoane) si Centru (32,2 mii persoane). Diferentele regionale s-au redus cu 16,1 mii persoane. Populatia ocupata in sectorul serviciilor a inregistrat tendinte de crestere in toate regiunile cu exceptia regiunii Vest. Cele mai semnificative cresteri ale populatiei ocupate in acest sector s-au inregistrat in Bucuresti (114,9 mii persoane), Nord-vest (87 mii persoane), Sud (66,9 mii persoane). Din activitatea de servicii de piata prestate populatiei in perioada 01.01.-31.03.2006 a rezultat o cifra de afaceri cu 0,8% mai mica fata de perioada 01.01.-31.03.2005. In raport cu luna martie din anul precedent, in luna martie 2006 s-a inregistrat o scadere de 4,9%.

Din punct de vedere al nivelului de pregatire profesionala, ponderea populatiei ocupate cu nivel de instruire postliceal, liceal, profesional variaza intre 53,1% in regiunea Nord-est (cu 10,4% sub media nationala) si 68,2% in regiunea Centru (cu 15% peste media nationala).

In ceea ce priveste somajul la nivel regional, in 2002 cea mai ridicata rata a somajului se inregistra in regiunea Nord-est (10,8%), in timp ce regiunile Vest si Nord-vest prezinta cele mai scazute rate (6,6%, respectiv 6,8%). Somajul in regiunea Bucuresti - Ilfov este mic, (3,3%), datorita cresterii rapide a serviciilor financiar bancare si dezvoltarii sectorului telecomunicatiilor, prin investitii masive ale ROMTELECOM, care au a creat noi locuri de munca, in special pentru populatia cu calificari inalte, a carei pondere este mai ridicata in aceasta regiune. Dupa nivelul de instruire, beneficiarii de ajutor de somaj cu nivel de pregatire primar, gimnazial si profesional reprezentau intre 55,7% din total beneficiari ajutor somaj in regiunea Vest si 74,3% in regiunea Sud-est.