OLANDA - Date istorice, Organizarea constitutionala

OLANDA

1. Date istorice

In antichitate, teritoriul Olandei de azi a fost locuit de batavi si de alte triburi, fiind ocupat apoi partial de romani,  franci si saxoni. In Evul Mediu, Olanda de azi, Belgia, Luxemburgul si Nord Estul Frantei alcatuiau o regiune istorica denumita generic 'Tarile de Jos'^[1]

In 1568 s-a produs o rascoala impotriva regelui Filip al II-lea al Spaniei, care guverna prin mijloace opresive. Printre liderii rascoalei antispaniole erau Wilhelm, print de Orania, fiul sau Maurice si Frederick Henry. Ca o consecinta a succesului revoltei, se stabileste o confederatie in Nordul  teritoriului, 'Provinciile Unite', care nu mai recunostea dominatia spaniola. Partile de Sud ale 'Tarilor de Jos', Belgia si Luxemburgul, au fost recucerite de spanioli, dar Nordul si-a pastrat independenta. In 1648 Provinciile Unite au fost recunoscute ca independente prin Tratatul de la Westphalia. A urmat o lunga lupta politica intre 'orangisti', partid popular care dorea o centralizare a tarii sub conducerea printului de Orania, si gruparile oligarhice de dreapta, care au reusit temporar sa obtina controlul, intre 1650-1672^[2]

In pofida lungului razboi de independenta, poporul olandez a gasit resursele necesare pentru a-si afirma aptitudinile pentru arta, stiinta si comert, intemeind un imperiu in Indiile de rasarit si de apus. Cuceririle coloniale ale Olandei au provocat insa mai multe conflicte cu Anglia si cu Franta.

In secolul XVIII, Olanda nu mai este considerata o mare putere coloniala. Revolutia franceza a avut ecouri pozitive in  Olanda, unde in 1795 a fost creata o Republica batava. In 1806, Napoleon l-a numit pe fratele sau Ludovic ca rege al Olandei, dar intre 1810-1813 a anexat Olanda teritoriului Frantei. Congresul de la Viena din 1815 a recunoscut independenta Olandei de Nord si de Sud intr-un singur regat condus de regele William I (fiul printului William al V-lea de Orania), insa Sudul s-a desprins in 1830 si a creat regatul Belgiei.

In timpul regilor Wiiliam I, William al II-lea si William al III-lea si al reginei Wilhelmina (1890-1948), Olanda a dus o politica de stricta independenta. In 1940 ea a fost insa ocupata de catre Germania, ceea ce a determinat-o ca dupa terminarea celui de al doilea razboi mondial sa adopte o politica activa de integrare in N.A.T.O. si organizatiile occidentale.

2. Organizarea constitutionala

Constitutia actuala a Olandei dateaza din 17 februarie 1983. Ea cuprinde 142 articole, 29 de dispozitii tranzitorii si o anexa, care specifica acele articole ale Constitutiei, in  forma sa din 1972, care raman in vigoare in mod provizoriu^[3]

Constitutia Olandei urmeaza o structura moderna: drepturile fundamentale, guvernul, statele generale, Consiliul de Stat, Camera generala de conturi si organismele consultative permanente, legislatia si administratia, justitia, provinciile, comunele, wateringurile si alte organisme publice.

Prevederile Constitutiei Olandei sunt, in general, asemanatoare celor ale altor tari care au optat pentru forma monarhica de guvernamant. Actuala regina a Olandei este Beatrix (Beatrice) Wilhelmina Armgard, care a preluat tronul la 30 aprilie 1980, dupa ce mama sa Juliana (pe atunci in varsta de 70 de ani) a abdicat in favoarea sa.

In art.24 si urm. sunt enuntate o serie de prevederi in legatura cu succesiunea la tron, abdicarea suveranului, conditiile in care acesta se poate casatori, circumstantele exceptionale in care unele persoane pot fi excluse de la succesiunea tronului, cazul mortii reginei fara a avea mostenitori etc.

In ce priveste puterea executiva, aceasta apartine reginei si ministrilor, cu deosebirea ca regina nu este responsabila pentru actele sale, iar ministrii sunt responsabili pentru actele lor. Atat primul ministru cat si ceilalti ministri sunt numiti si revocati prin decret regal.

Ministrii alcatuiesc impreuna Consiliul de Ministri, care este prezidat de primul ministru (remarcam o deosebire fata de Constitutia Danemarcei, care recunoaste reginei dreptul de a prezida sedintele Consiliului de Ministri).

Prim-ministru al Olandei este Wim Kok, al carui partid - Partidul Muncii, a obtinut in alegerile de la 6 mai 1998 - 28% din sufragii, fiind cea mai puternica forta politica din Parlament.

Legile si decretele sunt semnate de regina si contrasemnate de primul ministru sau de ministri.

Olanda pastreaza sistemul parlamentar bicameral, cele doua Camere alcatuind impreuna 'Statele generale', care reprezinta intregul popor olandez.

Cele doua Camere ale Statelor generale sunt: a doua Camera (sau Camera inferioara, similara Camerei Deputatilor), cuprinzand 150 de deputati alesi prin vot direct, si prima Camera (similara Senatului) care cuprinde 75 de senatori.

Ambele Camere sunt alese pe o perioada de patru ani, pe baza sistemului reprezentarii proportionale, prin vot secret. Senatorii sunt insa alesi de catre adunarile provinciale^[4]

Potrivit Constitutiei olandeze, nimeni nu poate fi in acelasi timp deputat si senator, dar nici un membru al statelor generale nu poate sa fie ministru, secretar de stat, membru al Consiliului de Stat, al Camerei generale de conturi ori membru al Curtii Supreme, procuror general sau Avocat general pe langa aceasta Curte.

Camerele functioneaza si isi tin sedintele in mod separat, afara de cazurile in care sunt reunite pentru situatii speciale. Deciziile lor se iau cu majoritate de voturi, fiind interzis mandatul imperativ. In cadrul sedintelor, ministrii si secretarii de stat ocupa in salile de sedinta locuri separate de parlamentari  si raspund in scris sau oral intrebarilor sau cererilor de informatii care li se adreseaza. Ei au acces la toate sedintele si pot participa la deliberari. Membrii Statelor generale, ministrii, secretarii de stat si alte persoane care participa la deliberari nu pot sa fie actionati in justitie pentru cuvantarile rostite in cadrul sedintelor Statelor generale sau al comisiilor permanente, sau pentru ceea ce au comunicat acestora in scris.

In Olanda exista institutia Consiliului de Stat, acesta fiind un organism consultativ prezidat de regina, care este consultat asupra proiectelor de legi, a reglementarilor din administratia publica, precum si asupra proiectelor de aprobare a unor tratate de catre Statele generale. Membrii Consiliului de Stat sunt numiti pe viata, prin decret regal, dar ei se pot retrage din aceasta functie, la cerere, in cazul in care au atins o anumita varsta.

O pozitie similara o au membrii Camerei generale de conturi, care sunt, de asemenea, numiti pe viata. Scopul acestei institutii este de a analiza veniturile si cheltuielile statului. Membrii Camerei de conturi pot fi suspendati sau destituiti de catre Curtea Suprema, in anumite situatii specificate de lege.

In ceea ce priveste procedura legislativa, Constitutia Olandei precizeaza ca proiectele de legi pot fi initiate de catre regina in numnele sau sau de cea de a doua Camera (inferioara) a Statelor generale. Din momentul in care proiectul de lege este adoptat de Camera inferioara, el este transmis primei Camere. In momentul in care proiectul de lege a fost adoptat de ambele Camere, el este sanctionat de catre regina.

In ce priveste tratatele internationale, Constitutia Olandei cuprinde o prevedere de principiu potrivit careia 'Guvernul favorizeaza dezvoltarea ordinii juridice internationale' (art.90). In cazul in care un tratat cuprinde dispozitii care deroga sau contravin Constitutiei, Camerele urmeaza sa-si dea acordul pentru aprobarea lor, cu o majoritate de cel putin doua treimi din voturile exprimate.

Pe de alta parte, este de remarcat ca exista in Constitutia olandeza un text (art.94) care prevede ca dispozitiile legale in vigoare pe cuprinsul regatului nu vor putea sa-si produca efectele daca aplicarea lor nu este compatibila cu prevederile tratatelor sau hotararilor organizatiilor internationale care angajeaza Regatul.

Ca si in Danemarca, Constitutia Olandei prevede ca declaratia de razboi nu se poate face decat cu autorizarea prealabila a Statelor generale.

Dintre dispozitiile referitoare la justitie, mentionam art.114, care prevede in mod expres ca pedeapsa cu moartea nu poate fi aplicata. Organizarea judecatoreasca a Olandei cuprinde un sistem de instante in fruntea carora se afla Curtea Suprema, ai carei membri sunt numiti pe viata prin decret regal.

In ceea ce priveste organizarea administrativa, Constitutia Olandei recunoaste o larga autonomie organelor locale, provinciile dispunand fiecare de adunari provinciale care actioneaza in cadrul competentei lor. De asemenea, atributii corespunzatoare revin si consiliilor municipale. Adunarile provinciale si consiliile municipale sunt alese pe o perioada de patru ani. Comisarii regelui si primarii sunt numiti prin decret regal. Deciziile organelor locale pot fi anulate prin decret regal, insa numai daca sunt contrare intereselor generale. Exista si posibilitatea unor masuri in cazul carentei organelor administrative fata de indeplinirea atributiilor lor. Anumite impozite pot fi percepute si de administratiile provinciale si comunale, prin lege stabilindu-se reglementarea raporturilor financiare intre administratia locala si cea centrala.