POLONIA - Consideratiuni istorice, Prevederile Constitutiei din 1921, Organizarea constitutionala de tip comunist si modificarile survenite, Dispozitii constitutionale, Constitutia Republicii Polone

POLONIA

1.1.1. Consideratiuni istorice

Tara cu o veche traditie si cultura, Polonia a fost nevoita  sa-si mentina independenta in conditiile vecinatatii cu tari puternice, in special Rusia si Germania. Cele patru impartiri ale Poloniei (daca o includem si pe cea din 1939) nu au putut stavili insa sentimentul de independenta al poporului polonez. In perioada interbelica Polonia joaca un rol important, militand pentru stabilitatea in zona, pentru respectul frontierelor si pastrarea traditiilor democratice. In preajma celui de al doilea razboi mondial, ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov sunt stabilite zonele de influenta iar Polonia este impartita prin Protocolul aditional secret^[1]. Participanta activa la lupta impotriva fascismului, Polonia a fost nevoita sa faca fata totodata si tendintelor expansioniste ale fostei U.R.S.S., care urmarea sa instaureze un guvern pro-comunist in Polonia. Eroica insurectie a Varsoviei din 1944 a fost reprimata cu cruzime in conditiile pasivitatii fostei armate sovietice, care nu dorea ca rezistenta armata necomunista sa preia conducerea in Polonia. Treptat, elementele necomuniste din guvern sunt inlaturate si este instaurat un guvern controlat de U.R.S.S. Numeroasele actiuni muncitoresti si demonstratii, printre care cele din 1956, 1970 si 1980, au marcat ostilitatea polonezilor fata de noul regim. Dupa prabusirea totalitarismului, Polonia a revenit in randul tarilor democratice.

1.1.2. Prevederile Constitutiei din 1921

Constitutia poloneza din perioada interbelica a fost adoptata la 17 martie 1921, inlocuind Constitutia provizorie din noiembrie 1918, adoptata de catre un Consiliu National dupa refacerea unitatii si independentei tarii. Este semnificativ ca in preambulul Constitutiei se arata in mod expres ca 'noi, natiunea poloneza, multumind Providentei pentru a ne fi dat libertatea dupa un secol si jumatate de servitute, evocand cu recunostinta curajul si devotamentul neobosit al generatiilor care au luptat fara  intrerupere si au consacrat cele mai bune eforturi ale lor cauzei independentei'^[2]

Dispozitii generale

Constitutia poloneza din 1921 (modificata la 2 august 1926) prevedea ca statul polonez este o republica in care puterea suverana apartine natiunii, avand ca organe legislative Dieta si Senatul, iar ca organ executiv Presedintele Republicii, impreuna cu ministrii responsabili (art.2). In Polonia, functia judiciara era indeplinita de tribunale independente.

Presedintele

In sistemul Constitutiei poloneze din 1921, Presedintele Republicii era ales pe 7 ani, cu majoritate absoluta de voturi, de catre Dieta si Senat reunite in Adunarea Nationala. Presedintele exercita puterea executiva prin intermediul ministrilor (care erau responsabili in fata Dietei) si al functionarilor subordonati acestora. Presedintele avea dreptul de a dizolva Dieta si Senatul, edictand regulamente avand forta de lege. Acestea nu puteau deroga insa de la prevederile Constitutiei.

Presedintele Consiliului de Ministri era numit si revocat de Presedintele Republicii. Ministrii erau numiti si revocati tot de catre Presedintele Republicii, la propunerea primului ministru. Presedintele Republicii era Comandantul suprem al fortelor armate, avea dreptul de gratiere, reprezenta tara in exterior, incheia tratate, declara razboi si pace, cu asentimentul prealabil al Dietei. Presedintele Republicii nu putea insa sa cumuleze nici o alta functie si nici sa faca parte din Dieta sau din Senat.

Ministrii

In ceea ce priveste ministrii, acestia erau responsabili in mod solidar, din punct de vedere constitutional si parlamentar, fata de politica generala a Guvernului. In afara de aceasta, fiecare ministru era responsabil individual de gestiunea departamentului sau, atat in ceea ce priveste constitutionalitatea, legalitatea si actele subordonatilor, cat si in ce priveste conducerea generala a ministerului. Ministrii erau, in aceleasi limite, solidari si responsabili individual cu actele fundamentale ale Presedintelui Republicii.

Justitia

In ce priveste justitia, era consacrat in mod amplu principiul inamovibilitatii judecatorilor, acestia neputand fi arestati sau urmariti (cu exceptia flagrantului delict), dar nici destituiti, suspendati, transferati ori pensionati decat in cazurile prevazute de lege (art.78 si 79).

Tribunalele nu aveau competenta de a examina valabilitatea legilor publicate in mod regulat. Crimele grave si delictele politice erau judecate, in sistemul Constitutiei poloneze din 1921, de un juriu.

Drepturile cetatenilor

Drepturile si indatoririle cetatenilor erau dezvoltate pe larg in Constitutie, specificandu-se ca prima indatorire a cetateanului o constituia fidelitatea fata de Republica Polona (art.89). De altfel, capitolul acorda prioritate obligatiilor cetatenesti, numai dupa enuntarea acestora fiind enumerate drepturile care erau, in general, cele consacrate de toate constitutiile democratice ale perioadei interbelice. In ceea ce priveste minoritatile, retine atentia recunoasterea dreptului acestora de a crea institutii sau asezaminte de binefacere, religioase si sociale, scoli si alte institutii educative, precum si de a folosi in mod liber limba lor materna si de a satisface prescriptiile religiei proprii. Nimeni nu putea folosi insa libertatea religiei intr-un scop contrar legii. O prevedere expresa a Constitutiei consacra rolul special al confesiunii romano-catolice care, fiind religia marii majoritati a natiunii, ocupa in stat primul loc printre confesiunile egale in drepturi.

Cercetarea stiintifica si publicarea rezultatelor sale se bucurau de libertate (art.117). Instructiunea primara era obligatorie pentru toti cetatenii. Invatamantul era gratuit in toate scolile statului sau ale colectivitatilor locale autonome. O prevedere speciala recunostea dreptul cetatenilor de a fi despagubiti pentru prejudiciile aduse de organele de stat, civile sau militare, sau prin actele functionarilor neconforme cu legea si obligatiile de serviciu. Potrivit prevederilor Constitutiei, statul era responsabil in mod solidar cu aceste organe pentru pagubele pricinuite cetatenilor.

Fortele armate

O prevedere speciala a Constitutiei consfintea principiul ca drepturile civile se aplica in mod egal persoanelor apartinand fortelor armate. Interesanta este si prevederea potrivit careia forta armata nu poate sa fie folosita decat la cererea autoritatilor civile si in forme riguros legale, fie pentru a reprima tulburarile, fie pentru a impune executarea prevederilor legii. De la acest principiu nu erau admise exceptii decat in conditiile legilor privitoare la starea de asediu si starea de razboi.

1.1.3. Organizarea constitutionala de tip comunist si modificarile survenite

In anii puterii comuniste, in Polonia a fost adoptata de catre Seim, la 22 iulie 1952, o constitutie similara celor din celelalte state foste socialiste.

Elemente generale

Constitutia definea Republica Populara Polona ca fiind un stat de democratie populara, in care respectarea legilor constituia o indatorire a fiecarui organ de stat si a fiecarui cetatean^[3]

Capitolul privind oranduirea social-economica consacra existenta a trei tipuri de proprietate (de stat, cooperatista si particulara) si prevedea sistemul de planificare a economiei nationale. Constitutia garanta dreptul de mostenire si proprietatea individuala asupra mijloacelor de productie a taranilor, meseriasilor si mestesugarilor (art.7-14).

Parlamentul

Din punct de vedere al organizarii Parlamentului, Constitutia consacra initial un sistem unicameral, singura adunare legislativa fiind Seimul, care alegea dintre membrii sai Consiliul de Stat. Atributiile acestor organe erau similare celor din celelalte foste tari socialiste. La 5 aprilie 1989, ca urmare a convorbirilor la masa rotunda intre reprezentantii guvernului si cei ai opozitiei, in cadrul acordurilor privitoare la efectuarea unor reforme politice si economice, s-a convenit ideea trecerii la sistemul bicameral, alaturi de Seim (principala Camera a Parlamentului, compusa din 460 deputati), fiind creata si o a doua Camera - Senatul, avand 100 membri.

Guvernul

Organul suprem al administratiei de stat era Consiliul de ministri, iar organele locale erau consiliile populare, care alegeau din randul lor prezidiumurile acestora si comisii pentru diferite ramuri ale activitatii lor.

Justitia

Justitia se exercita de Tribunalul Suprem, tribunalele de voievodate, tribunalele de judet si instantele speciale. Constitutia prevedea alegerea judecatorilor si asesorilor populari. Apararea legalitatii era incredintata Procurorului General, numit si revocat de Consiliul de Stat.

Drepturile cetatenilor

Drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor erau reglementate intr-un mod asemanator constitutiilor din celelalte state foste socialiste. Ca elemente specifice mentionam: consacrarea dreptului de a se folosi realizarile culturii si de a participa la dezvoltarea culturii nationale, ocrotirea speciala a intelectualitatii, reglementarea - mai ampla decat in alte tari - a libertatii religioase. Dreptul de asociere era garantat fara a exista - pana la modificarea constitutionala din 1983 - o prevedere speciala cu privire la rolul special al partidului comunist. Cetatenii aveau obligatia sa respecte legile statului, sa pazeasca si sa intareasca proprietatea obsteasca. Un capitol special al Constitutiei era consacrat principiilor sistemului electoral. Era consacrat principiul responsabilitatii deputatilor fata de cei care i-au ales.

Evolutii constitutionale ulterioare

In conditiile puternicelor miscari ce au avut loc in Polonia pentru emancipare sociala si nationala, cadrul constitutional a fost evident depasit de evolutia evenimentelor care au caracterizat aceasta tara. Impotriva sistemului comunist au avut loc revolte si greve in iunie si octombrie 1956, care au determinat schimbarea conducerii de partid si reinstalarea in fruntea ei a lui Wladyslaw Gomulka. In 1970, in decembrie, au avut loc noi miscari populare care au dus la inlocuirea lui Gomulka cu Edward Gierek. In anul 1956, guvernul Gomulka a recunoscut poporului o mai mare libertate religioasa, cu conditia insa ca biserica sa ramana in afara politicii.

Evenimentele din 1980 de la Gdansk si fondarea 'Solidaritatii' au dus la crearea unei puternice miscari muncitoresti si cetatenesti necomuniste, care se pronunta pentru importante schimbari^[4]. Temandu-se de o interventie sovietica, guvernul Jaruzelski a impus, la 13 decembrie 1980, legea martiala, interzicand demonstratiile si grevele. Lech Walesa si alti lideri ai 'Solidaritatii' au fost arestati. S.U.A. au impus sanctiuni economice impotriva Poloniei, care au fost retrase cand legea martiala a fost suspendata, in decembrie 1982. In anii urmatori, actiunile revendicative au continuat, iar in 1989, in conditiile evenimentelor care au zguduit intreaga Europa de rasarit, 'Solidaritatea' a fost legalizata. Ea a participat la alegeri obtinand 161 de locuri in Seim (din 460) si 99 de locuri in Senat (din 100) in conditiile in care, cu prilejul mesei rotunde dintre Guvern si 'Solidaritate' anumite locuri de deputati fusesera dinainte rezervate Partidului Muncitoresc Unit Polonez si, in consecinta, 'Solidaritatea' nu a depus candidaturi in circumscriptiile respective. Ca urmare a accentuarii procesului de reforma, chiar P.M.U.P. a propus modificarea primului punct din articolul 3 al Constitutiei Poloniei, fiind eliminate prevederile privind rolul conducator al partidului. Wojciech Jaruzelski a fost ales cu o majoritate de un singur vot ca Presedinte al Poloniei, formandu-se - pentru prima data - un guvern condus de un necomunist, Tadeusz Mazowiecki, in care 'Solidaritatea' detinea 12 portofolii, iar comunistii numai 4. La 29 decembrie 1989 Parlamentul a abolit rolul conducator al partidului comunist si a suprimat acele dispozitii ale Constitutiei care defineau Polonia ca fiind un 'stat socialist si popular'. P.M.U.P. s-a reorganizat intr-un partid social-democrat, iar la al doilea Congres al 'Solidaritatii' (19-25 aprilie 1990) Lech Walesa a fost reales ca presedinte al acestei organizatii. La 27 mai 1990 au avut loc primele alegeri locale libere, in care 'Solidaritatea' a castigat la mare distanta de celelalte forte politice. In cadrul 'Solidaritatii' s-au desprins mai multe curente care au sfarsit prin a se constitui ca partide politice independente^[5]

La 27 septembrie 1990, Parlamentul a votat incetarea mandatului generalului Jaruzelski, iar la 25 noiembrie au avut loc alegeri prezidentiale, care au fost castigate de Lech Walesa. Alegerile legislative pentru primul parlament liber al tarii - 27 octombrie 1991 - s-au desfasurat in conditiile unui puternic absenteism (numai 40% din cei 27 milioane de polonezi cu drept de vot s-au prezentat la urne). Fortele politice au fost dispersate in cadrul unui larg spectru de optiuni (29 de partide), ceea ce a dus la constituirea unui guvern de coalitie format din 7 partide, condus de Hanna Suchocka. Ca urmare a votului de neincredere primit de acest guvern la 28 mai 1993, presedintele Walesa a dizolvat parlamentul.

Noile alegeri s-au desfasurat la 19 septembrie 1993. In cadrul scrutinului, Alianta Democratica a Stangii a obtinut 20,21% din voturi, iar Partidul Popular din Polonia 15,4%, aceste doua partide constituind impreuna noul guvern. Au mai obtinut 10,59% din voturi Uniunea Democratica, 7,28% Uniunea Muncii, 5,77% Confederatia pentru Polonia Independenta si 5,41% Blocul pentru Sprijinul Reformelor. In Parlamentul ales in 1993 erau reprezentate numai 9 partide, fata de 29 in parlamentul anterior. Totodata, este de mentionat si faptul ca la 18 septembrie 1993, ultimii soldati rusi au parasit Polonia.

Ca urmare a alegerilor din 1993 a fost constituit un nou guvern de centru-stanga, condus de Waldemar Pawlak (Partidul Taranesc Polonez). Noul prim ministru a intrat in conflict cu presedintele Walesa, care a refuzat sa semneze bugetul si a ridicat obiectii in legatura cu desemnarea unor membri ai guvernului (aparare, interne, afaceri externe). La 7 februarie 1995 coalitia guvernamentala a fost de acord cu desemnarea ca prim ministru a lui Josef Oleksy, Speaker-ul Seimului, din partea Aliantei Democratice de Stanga^[6]

Alegerile prezidentiale care s-au desfasurat la 19 noiembrie 1995, s-au soldat cu victoria candidatului socialist Alexander Kwasniewski, care a obtinut 51,72% din voturi, fata de Lech Walesa care a obtinut numai 48,28%^[7]

Alegerile parlamentare desfasurate la 21 septembrie 1997 au dus din nou la o formula de coabitare: presedintele Alexander Kwasniewski - socialist, a coabitat cu un Parlament in care majoritatea o aveau partidele de dreapta, pana la alegerile din 22 septembrie 2001, care au fost castigate de coalitia social-democrata, formata din Alianta Stangii Democratice si Uniunea Muncii. Leszek Miller a devenit prim-ministru de la data de 19 octombrie 2001.

Presedintele Kwasniewski a fost reales pentru un nou mandat, fiind investit la 23 decembrie 2000.

Cele mai recente alegeri in Polonia s-au desfasurat la 25 septembrie 2005 pentru Camera Deputatilor (Sejm) si pentru Senat. Alegerile au avut in vedere completarea celor 460 de locuri de deputat alesi prin scrutin proportional pe lista, precum si a celor 100 de senatori alesi prin scrutin majoritar simplu.

In urma precedentelor alegeri fusese constituit un Guvern de coalitie condus de premierul Marek Belka, ce dispunea de 216 locuri in Sejm si de 75 in Senat. Guvernul lui Marek Belka a succedat Guvernului condus de Leszek Miller. El a resit sa obtina investitii straine, precum si anumite succese in domeniul economic si social. Cu toate acestea el a fost confruntat cu afaceri de coruptie in care membrii partidelor de stanga erau implicati.

Alegerile din 2005 au dus la succesul fortelor de dreapta, respectiv al partidelor Dreptate si Justitie si Platforma Civica. In cadrul alegerilor din 2005 rata participarii a fost de 40% din totalul de circa 30 milioane alegatori. Cele doua partide de dreapta, Partidul Dreptate si Justitie si Platforma Civica, au obtinut impreuna 288 de locuri in Sejm (155 Partidul Dreptate si Justitie si 133 Platforma Civica). In Senat, Partidul Dreptate si Justitie (PiS) a obtinut 49 de mandate, iar Platforma Civica (PO) 34.

Prim ministru al Guvernului a fost desemnat Jaroslaw Kaczynski (de la 10 iulie 2006), sef al statului fiind fratele sau Lech Kaczynski (de la 23 decembrie 2005), care i-a succedat lui Alexandre Kwasniewski. De mentionat ca alegerile in Polonia pentru Sejm s-au desfasurat in cadrul a 41 de circumsriptii plurinominale, deputatii fiind alesi prin scrutin proportional, cu repartitia locurilor pe baza metodei Sainte-Lagüe modificata.

Pentru Senat alegerile s-au desfasurat prin scrutin majoritar simplu.

1.1.4. Dispozitii constitutionale in vigoare pana la adoptarea Constitutiei din 2 aprilie 1997

Pana la adoptarea actualei Constitutii, ordinea constitutionala a Republicii Polonia fost guvernata de doua instrumente juridice: 1) Actul constitutional din 17 octombrie 1992 cu privire la relatiile reciproce dintre institutiile legislative si executive ale Republicii Polonia si autoguvernarea locala si 2) prevederile Constitutiei din 1952 care continuau sa fie partial in vigoare, in conformitate cu prevederile  art.77 din Actul Constitutional din 17 octombrie 1992⁹.

Actul Constitutional din 17 octombrie 1992 cuprinde 6 capitole si 78 de articole. El abroga in mod expres Constitutia poloneza din 22 iulie 1952, cu exceptia prevederilor ce constituie obiectul celui de al doilea document cu caracter constitutional pe care l-am amintit. Actul Constitutional consacra o serie de prevederi fundamentale precum si  reguli privind functionarea Parlamentului, a institutiei prezidentiale, a Guvernului si a organelor locale.

In ceea ce priveste Parlamentul, se prevedea ca Seimul (Camera Deputatilor) este alcatuit din 460 deputati alesi prin vot secret, egal, direct si proportional. In schimb, Senatul era compus din 100 senatori alesi de catre voievodate (in prezent in numar de 49), de asemenea tot prin vot secret, egal si direct.

Seimul era ales pe patru ani. El putea fi dizolvat prin propria sa hotarare, adoptata cu majoritatea de doua treimi, sau pe baza hotararii Presedintelui Republicii, adoptata in urma unor consultari cu maresalul (presedintele) Seimului si cu maresalul (presedintele) Senatului.

Actul Constitutional consacra, in art.6, principiul ca deputatii reprezinta natiunea, acceptand ideea mandatului reprezentativ. Se prevedea ca ei nu raspund pentru activitatile ce decurg din exercitiul mandatului si nu pot fi arestati sau detinuti fara autorizarea Seimului. Seimul alegea dintre membrii sai maresalul Seimului, loctiitorul acestuia si membrii comitetelor. Dezbaterile erau deschise publicului, iar in principiu hotararile se adoptau cu majoritatea absoluta.

Dreptul de initiativa legislativa apartinea, in Polonia, deputatilor, senatorilor, Presedintelui Republicii si Consiliului de Ministri (art.15 pct.1). In timpul dezbaterilor, cei care aveau dreptul sa propuna legile (cu exceptia Presedintelui Republicii), aveau si dreptul sa initieze amendamente la legile supuse discutiei (art.15 pct.3). Consiliul de Ministri putea sa declare ca una dintre propunerile sale este urgenta si sa solicite dezbaterea cu prioritate (art.16 pct.1). Dupa adoptarea unei legi de catre Seim, aceasta era trimisa Senatului, care in termen de 30 de zile putea sa adopte legea, sa introduca amendamente sau sa o respinga. Daca acest termen nu era respectat, legea era considerata adoptata. O rezolutie a Senatului prin care se respingea o lege sau prin care se formula un amendament avea drept efect rediscutarea proiectului in cadrul primei Camere (Seimul). Aceasta, cu majoritate absoluta de voturi, decidea daca isi mentine punctul de vedere initial sau daca accepta punctul de vedere al Senatului (art.17 pct.4).

Legile adoptate de cele doua Camere erau supuse spre semnare Presedintelui Republicii, care avea la dispozitie un termen de 30 de zile, in care putea retrimite legea spre rediscutare Seimului. Daca Seimul, cu o majoritate de doua treimi, mentinea forma initiala, Presedintele Republicii era obligat sa o semneze. Presedintele Republicii dispunea insa si de posibilitatea de a trimite o lege Tribunalului Constitutional, inainte de a o semna, situatie in care se considera suspendat termenul prevazut de Constitutie pentru semnarea legii. In ipoteza in care Tribunalul Constitutional considera ca legea in cauza este conforma cu Constitutia, Presedintele era obligat sa o semneze (art.18).

In ce priveste Presedintele Republicii, acesta beneficia de toate prerogativele recunoscute sefului de stat in regimurile semi-prezidentiale. El era ales direct de natiune, reprezenta Polonia in relatiile interne si internationale, ratifica si denunta tratatele internationale (notificand acest lucru Senatului), exercita supravegherea generala a relatiilor externe si securitatii interne a statului. El putea sa declare starea de urgenta pe o perioada de trei luni, interval in care Seimul nu putea fi dizolvat. Presedintele Republicii avea dreptul sa participe la anumite sedinte ale Consiliului de Ministri, situatie in care el prezida lucrarile acestuia. El avea si dreptul sa adreseze mesaje Seimului sau Senatului, sa acorde si sa retraga cetatenia poloneza, sa numeasca pe judecatori pe baza unei hotarari a Consiliului National al Magistratilor, sa confere ordine si decoratii. Totodata, el avea dreptul sa numeasca anumiti ministri care sa-l reprezinte in unele probleme. Incetarea mandatului de Presedinte putea avea loc prin deces, demisie, declararea incapacitatii sale permanente de a‑si exercita indatoririle datorita starii sanatatii, hotarare ce trebuia luata de Adunarea Nationala (cele doua Camere reunite) cu majoritate de doua treimi, sau in cazul demiterii din functie, printr-o hotarare a Tribunalului de Stat. Aceasta ultima situatie se putea produce numai daca Adunarea Nationala ar fi adoptat o hotarare privind trimiterea sa in judecata, cu votul majoritatii de doua treimi, la propunerea a cel putin o patrime din membrii sai.

Cu referire la Consiliul de Ministri (Guvernul), acesta exercita conducerea problemelor interne si externe, inclusiv dirijarea intregii administratii guvernamentale. El putea, in conformitate cu prevederile art.52 din Constitutie, sa adopte hotarari in orice  probleme care nu erau rezervate Presedintelui sau altui organ al administratiei de stat sau de autoconducere. Guvernul era condus de un prim ministru care coordona si controla activitatea ministrilor. El era, totodata, si seful tuturor functionarilor din administratia Guvernului. Este de observat ca primul ministru era numit de Presedintele Republicii, cu obligatia de a-si constitui Guvernul intr-un termen de 14 zile (art.57). Seimul avea calitatea sa aprobe desemnarea primului ministru, dar nu si a celorlalti ministri, lista acestora nefiindu-i supusa. In schimb, primul ministru era obligat, in acelasi interval de timp de 14 zile, sa prezinte spre aprobare Seimului programul sau de guvernare, care trebuia acceptat pe calea unui vot de incredere cu majoritatea absoluta.

In ceea ce priveste autoguvernarea locala, Actul Constitutional din 17 octombrie 1992 prevedea ca aceasta  constituie forma de baza a organizarii vietii publice locale (art.70 pct.1). Unitatile autoguvernarii locale dispuneau de personalitate juridica in calitate de comunitati ale cetatenilor in anumite zone.

Unitatile autoguvernarii locale beneficiau de o serie de drepturi importante, ocupandu-se practic de intreaga administratie, cu exceptia acelor probleme care erau rezervate Guvernului (art.71 pct.1). In limitele stabilite de lege, unitatile de autoguvernare locala exercitau puteri de decizie, fiind inzestrate cu resursele financiare adecvate. Alegerea organelor de autoguvernare se facea prin vot egal si secret. Locuitorii puteau adopta insa decizii si pe calea unor referendumuri locale (art.72 pct.2). Veniturile unitatilor de autoguvernare constau din venituri proprii, subsidii si donatii.

Cel de al doilea document constitutional, in vigoare pana la adoptarea Constitutiei din 1997, cuprindea de fapt acele prevederi ale Constitutiei din 22 iulie 1952 care nu fusesera considerate incompatibile cu schimbarile sociale si politice survenite in tara: el reglementa bazele sistemului politic si economic, precum si functionarea unor importante institutii de stat ca: Tribunalul Constitutional, Tribunalul de Stat, Camera Suprema de Control, Comisarul pentru drepturile cetatenilor, Consiliul National de Radio si Televiziune, tribunalele si sistemul procuraturii, drepturile fundamentale ale cetatenilor, principiile alegerii pentru Seim, Senat si Presedintele tarii, cuprinzand totodata si dispozitii privind stema, drapelul si capitala tarii.

Intrucat Constitutia poloneza din 1952 a format obiectul analizei noastre in cadrul pct.2.5.3, ne vom referi in cele ce urmeaza numai la elementele specifice care fusesera consacrate prin modificarea si republicarea textelor constitutionale la care facem trimitere.

Cu referire la prevederile inscrise in Cap.I 'Bazele sistemului politic si economic', amintim dispozitiile art.1, care statuau ca Republica Polonia este un stat democratic, guvernat de drept si aplicand principiile justitiei sociale;  art.2, care arata ca puterea suverana apartine natiunii; art.3, care se referea la respectarea legilor de catre organele de stat; art.5, care se ocupa de participarea la autoguvernarea locala; art.6, care consacra libertatea activitatilor economice, indiferent de tipul de proprietate; art.7, care guverna dreptul de succesiune si proprietate personala.

Capitolul IV definea, asa cum s-a aratat, pozitia diverselor  organe in statul polonez.

- Tribunalul Constitutional (art.33 a) examina conformitatea cu Constitutia a legilor si a altor acte normative emise de organele centrale. El avea dreptul de a formula interpretari obligatorii ale legilor. Hotararile Tribunalului Constitutional cu privire la neconcordanta legilor cu Constitutia urmau sa fie supuse examinarii Seimului. Membrii Tribunalului Constitutional erau alesi de Seim; ei se bucurau de independenta si se supuneau numai Constitutiei.

- Tribunalul de Stat (art.33 b) examina cazurile de incalcare a Constitutiei si a legilor de catre persoane care detineau functii supreme in stat. El se pronunta asupra responsabilitatii penale a celor care fusesera deferiti judecatii sale. Tribunalul de Stat era ales de catre Seim dintre persoane care nu aveau calitatea de deputati, pe toata perioada mandatului Seimului. Presedintele Tribunalului de Stat era primul presedinte al Curtii Supreme. Judecatorii Tribunalului de Stat erau independenti si se supuneau numai legii.

- Camera Suprema de Control (art.34) era subordonata Seimului. In competenta sa intra controlul activitatilor economice, financiare si organizational-administrative ale organelor administratiei de stat, intreprinderilor si altor unitati subordonate acestor organe, din punctul de vedere al legalitatii, eficientei economice, eficacitatii si integritatii.

Camera Suprema de Control prezenta anual rapoarte Seimului, dar putea sa prezinte si aprecieri cu privire la rapoartele Consiliului de Ministri privind indeplinirea planurilor nationale economice si sociale, ca si cu privire la executarea bugetului de stat. Presedintele Camerei Supreme de Control era numit si revocat de Seim, cu consimtamantul Senatului. Camera Suprema de Control actiona in mod colectiv. Organizarea si modul sau de functionare erau stabilite prin lege.

- Comisarul pentru drepturile cetatenilor (art.36 a) veghea la respectarea drepturilor cetatenilor consacrate prin Constitutie. El era numit de Seim, cu consimtamantul Senatului, pe termen de patru ani.

- Consiliul National de Radio si Televiziune (art.36 b) veghea la respectarea libertatii cuvantului si la dreptul cetatenilor de a fi informati. Membrii sai erau desemnati de catre Seim, Senat si Presedintele Republicii.

Capitolul VII, referitor la justitie, stabilea principiile organizarii judiciare, printre care principiul inamovibilitatii judecatorilor (art.60 pct.2). Art.62 aducea precizarea ca judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.

In art.63 era inscris principiul publicitatii dezbaterilor si al garantarii dreptului la aparare.

Art.64 definea scopurile Oficiului de Acuzare Publica (Procuratura), care trebuia sa asigure respectarea legilor si urmarirea faptelor cu caracter penal. Oficiul de Acuzare Publica era subordonat ministrului justitiei, care indeplinea si functia de sef al Procuraturii.

Capitolul VIII se referea la drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor. In acest capitol al Constitutiei erau consacrate egalitatea cetatenilor, dreptul la munca, la odihna, la folosirea activitatilor culturale, dezvoltarea stiintei etc.

Art.76 garanta protectia drepturilor veteranilor, iar art.77 se referea la protectia speciala a inteligentei creatoare in domeniul stiintei, educatiei, literaturii, artei, precum si fata de promotorii progresului tehnologic, rationalizatori si inventatori.

Se cuvin a mai fi mentionate, printre alte prevederi constitutionale: egalitatea femeii cu barbatul, protectia familiei si a maternitatii, atentia speciala acordata copiilor, libertatea constiintei, libertatea cuvantului, dreptul de asociere, libertatea sindicala, inviolabilitatea persoanei, dreptul de azil. Dintre indatoririle cetatenilor polonezi mentionam pe aceea de a apara patria, de a efectua serviciul militar, de a pastra secretul de stat, de a-si indeplni indatoririle catre tara si de a contribui la dezvoltarea ei.

Capitolul IX se referea la principiile alegerii Seimului, Senatului si Presedintelui Republicii. Era consacrat dreptul de vot de la varsta de 18 ani si dreptul de a fi ales de la varsta de 21 de ani, atat pentru Camera cat si pentru Senat, cu conditia ca persoana care candida sa fi avut o rezidenta permanenta pe teritoriul polonez timp de cel putin 5 ani. Era prevazuta egalitatea drepturilor electorale ale femeii cu barbatul, ca si a persoanelor care se afla in serviciul militar. Drepturile electorale nu puteau fi refuzate decat persoanelor care fusesera declarate incapabile in baza unor hotarari judecatoresti, datorita deficientelor mintale, ca si celor care fusesera lipsiti de drepturile electorale prin hotarare a justitiei.

Desi Constitutia poloneza respingea ideea mandatului imperativ, consacrand ideea mandatului reprezentativ, art.101 mentinea principiul ca 'deputatii Seimului si senatorii vor avea indatorirea sa informeze pe alegatorii lor cu privire la munca si activitatea organismului in care au fost alesi'. O asemenea prevedere se deosebeste totusi de prevederile fostei constitutii socialiste, care consacra in mod expres posibilitatea de 'revocare' a deputatului de catre alegatori.

In Capitolul X se faceau unele precizari in legatura cu stema Poloniei si culorile drapelului, stabilindu-se totodata ca 'Varsovia - un oras care intruneste traditiile eroice ale natiunii poloneze - va fi capitala Republicii Polonia' (art.105).

1.1.5. Constitutia Republicii Polone din 2 aprilie 1997.

La 2 aprilie 1997, Adunarea Nationala a Republicii Polone a adoptat noua Constitutie a tarii, care cuprinde 243 articole¹⁰, grupate in 13 capitole si anume: republica, libertatile, drepturile si obligatiile persoanelor si cetatenilor, izvoarele dreptului, Sejm-ul si Senatul, Presedintele Republicii Polone, ministrii si administratia guvernamentala, autoadministrarea locala, curtile si tribunalele, organele controlului de stat si pentru apararea drepturilor, finantele publice, masuri extraordinare, amendarea Constitutiei, prevederi finale si cu caracter de tranzitie.

Preambulul Constitutiei reaminteste traditiile de libertate ale poporului polonez si comunitatea de interese a cetatenilor, dornici sa aduca un omagiu celor care au luptat pentru independenta tarii si pentru mostenirea crestina. Preambulul insista, totodata, asupra ideii ca noua Constitutie a tarii sa devina o lege de baza a statului, intemeiat pe respectul libertatii si justitiei, pe colaborarea dintre puterile publice, dialogul social, precum si pe principiul de a intari prerogativele cetatenilor si ale comunitatilor lor.

Capitolul I consacra ideea ca Polonia este un stat democratic, guvernat de principiile de drept, in care puterea suprema apartine natiunii, care o exercita in mod direct sau prin reprezentantii sai.

Printre alte idei generale cuprinse in acest capitol se pot mentiona suprematia Constitutiei, respectul dreptului international, separatia puterilor, pluralismul politic, descentralizarea puterii politice, autoguvernarea, protectia familiei, promovarea principiilor economiei de piata, libertatea religioasa.

De mentionat este si faptul ca, desi noua Constitutie poloneza asigura libertatea cultelor religioase si drepturile egale ale cetatenilor, indiferent de religia pe care o practica, se precizeaza ca relatiile dintre Republica Polona si biserica romano-catolica vor fi reglementate printr-un tratat international incheiat cu Sfantul Scaun si printr-un statut. In ceea ce priveste celelalte culte, activitatea acestora va fi reglementata prin statute intocmite ca urmare a intelegerilor intervenite intre reprezentantii acestora si Consiliul de Ministri.

Capitolul II, consacrat libertatilor, reafirma printre altele egalitatea cetatenilor in fata legii, dreptul la cetatenie, dreptul la viata, interzicerea torturii, protectia inviolabilitatii personale, inviolabilitatea domiciliului, libertatea de deplasare, dreptul de a-si exprima liber opiniile s.a. O atentie speciala este acordata drepturilor economice, sociale si culturale, care sunt tratate intr-un subcapitol distinct, ca si mijloacelor pentru apararea libertatilor si drepturilor.

In legatura cu mijloacele puse la dispozitia cetatenilor pentru apararea drepturilor lor, Constitutia mentioneaza dreptul cetateanului de a fi compensat pentru vatamarile aduse de catre actiunea unui organ de autoritate publica contrar legii (art.77 pct.1), ca si dreptul cetatenilor de a se adresa direct Tribunalului Constitutional (art.79).

Printre obligatiile cetatenilor se numara loialitatea fata de patrie, respectul legilor, apararea tarii, protectia mediului si plata impozitelor.

Capitolul III, consacrat izvoarelor de drept, mentioneaza Constitutia, legile, acordurile internationale ratificate si regulamentele. Potrivit prevederilor art.89 din Constitutie,  este necesara ratificarea intelegerilor internationale pentru tratatele politice sau militare, de pace sau alianta, pentru conventiile care se refera la drepturile si obligatiile cetatenilor, participarea Poloniei in organizatiile internationale, responsabilitatile financiare ale statului, ca si pentru orice alte domenii in legatura cu care Constitutia solicita adoptarea unor legi.

De semnalat sunt prevederile art.90, potrivit carora Republica Polona poate, in virtutea acordurilor internationale, sa delege unei organizatii internationale sau unor institutii internationale, competente ale autoritatii organelor de stat cu privire la anumite materii (pct.1). Ratificarea unor acorduri,  de genul celor mentionate mai sus, solicita votul cu doua treimi ale Sejm-ului, in prezenta a cel putin jumatate din numarul deputatilor si votul a doua treimi din senatori, in prezenta a cel putin jumatate din numarul lor.

Potrivit art.91, acordurile internationale ratificate si promulgate se aplica direct in ordinea juridica interna a tarii, afara de cazurile in care pentru aceasta este necesara adoptarea unor legi speciale.

Acordurile internationale ratificate au prioritate asupra legilor, in cazul in care prevederile acestora nu au fost armonizate cu cele ale tratatelor in cauza.

In capitolul IV sunt tratate probleme ce tin de organizarea si atributiile celor doua Camere ale Parlamentului. Se precizeaza astfel ca puterea legislativa este exercitata, in Polonia, de catre Sejm si Senat. Sejm-ul se compune din 460 deputati si este ales pe termen de patru ani, prin vot universal, egal, direct si proportional, prin scrutin secret.

Senatul se compune din 100 de senatori, alesi tot pe termen de patru ani, prin vot universal, egal, direct si secret.

Pentru ca cineva sa fie ales deputat, trebuie sa fi implinit varsta de 21 de ani, in timp ce pentru a fi ales senator, conditia este implinirea varstei de 30 de ani. Atat deputatii, cat si senatorii, sunt propusi de partidele politice, cat si de alegatori, rezultatul alegerilor urmand sa fie confirmat de catre Curtea Suprema.

In Constitutie se prevede interzicerea mandatului imperativ, precum si imunitatea parlamentara, intelegandu-se prin aceasta suspendarea oricarei proceduri penale pe timpul mandatului, ca si imunitatea totala pentru orice activitati legate de scopul mandatului. Exista si posibilitatea ca un deputat sa accepte sa fie supus procedurii judiciare in cazuri penale (renuntarea la imunitate). Un deputat nu poate fi insa nici detinut, nici arestat, fara consimtamantul Sejm-ului, cu exceptia cazului de flagrant delict, in care 'detinerea lui este necesara pentru a se putea asigura desfasurarea corecta a procedurii' (art.105 pct.5). O asemenea detinere trebuie sa fie comunicata de indata Maresalului Sejm-ului, care poate ordona eliberarea imediata a celui retinut.

Procedura legislativa comporta adoptarea legilor in urma a trei 'lecturi'. De regula, in lipsa unor prevederi contrare, legile sunt adoptate cu majoritate simpla.

Un capitol special al Constitutiei - Capitolul V - se ocupa de institutia Presedintelui Republicii. Acesta este definit de art.126 pct.1 ca fiind reprezentantul suprem al Republicii Polone si garantul continuitatii autoritatii statului. Presedintele asigura respectarea Constitutiei, apararea suveranitatii si securitatii statului, precum si inviolabilitatea si integritatea teritoriului tarii. El este ales prin vot universal, egal, direct si secret, pe o perioada de cinci ani.

Pentru ca cineva sa candideze pentru functia de presedinte al tarii, se cere varsta minima de 35 de ani, iar candidatul trebuie sa fie propus de cel putin 100.000 de cetateni care au dreptul de vot pentru alegerile din Sejm. Candidatul care obtine mai mult decat jumatate din voturile valabile va fi considerat ales presedinte. Daca nici un candidat nu intruneste majoritatea voturilor, un nou scrutin va avea loc dupa 14 zile, la care vor participa numai candidatii care au obtinut cel mai mare numar de voturi la primul tur de scrutin. Candidatul care va obtine, de aceasta data, cel mai mare numar de voturi va fi declarat ales.

In Polonia nu exista functia de vicepresedinte; in cazul incapacitatii temporare a presedintelui de a-si exercita prerogativele, Maresalul Sejm-ului poate indeplini - cu titlu provizoriu - cu avizul Tribunalului Constitutional, functia de sef al statului.

Presedintele Republicii Polone dispune de atributiile care sunt, in general, recunoscute sefilor de stat: comandant suprem al armatei, acordarea de ordine si medalii, ratificarea tratatelor internationale etc. El are dreptul sa emita decrete si ordine executive.

Organul consultativ al Presedintelui pentru probleme interne si de securitate externa este Consiliul National de Aparare. In afara de aceasta, pentru anumite probleme,  Presedintele Republicii poate sa convoace un Consiliu al Cabinetului, care va cuprinde pe membrii Guvernului, dar spre deosebire de Consiliul de Ministri, acesta va fi prezidat direct de Presedintele Republicii.

Presedintele Republicii are drept de initiativa legislativa, are dreptul de a sesiza Curtea Constitutionala, de a numi pe primul ministru, de a semna sau a refuza sa semneze o lege. In cazul incalcarii Constitutiei, el este responsabil in fata Tribunalului de Stat. Acesta il poate suspenda din functie, pe baza unei cereri a Adunarii Nationale, adoptata cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor sai.

Capitolul VI se refera la Guvern, enuntand componenta si atributiile acestuia. Astfel, se prevede ca primul ministru, ca si intregul guvern, este numit de Presedintele Republicii. In urmatoarele 14 zile dupa desemnarea sa, primul ministru supune Sejm-ului programul activitatii Consiliului de Ministri, impreuna cu o motiune prin care solicita un vot de incredere. Motiunea trebuie sa fie aprobata cu majoritatea voturilor, in prezenta a cel putin jumatate din numarul membrilor Camerei Deputatilor. In cazul in care nu se obtine un vot de incredere, procedura se repeta in urmatoarele 14 zile, iar daca nici aceasta nu duce la obtinerea votului de incredere, Presedintele Republicii are dreptul sa dizolve Sejm-ul si sa convoace noi alegeri.

Membrii Consiliului de Ministri sunt raspunzatori fata de Tribunalul de Stat in cazul incalcarii Constitutiei si a legilor, precum si in situatia in care comit infractiuni legate de atributiile lor de serviciu. De asemenea, politic ei sunt responsabili - in mod colectiv - fata de Sejm, pentru intreaga activitate a Consiliului de Ministri.

O procedura similara celei existente in Germania este prevazuta in art.158 din Constitutia Poloniei, care permite Sejm-ului, in cazul in care nu a fost obtinut votul de incredere, sa initieze o motiune semnata de cel putin 46 de deputati, in care sa se specifice totodata si numele candidatului pentru functia de prim ministru propus de Sejm. Exista si posibilitatea, prevazuta de art.159, ca Sejm-ul sa initieze un vot de neincredere cu privire la un anumit ministru, la solicitarea a 69 de deputati. In acest caz, Presedintele Republicii va trebui sa revoce ministrul a carui demitere a fost solicitata prin votul de neincredere adoptat cu majoritatea membrilor Sejm-ului. Totodata, este posibil ca insusi primul ministru sa solicite Sejm-ului un vot de incredere fata de Consiliul de Ministri, care va trebui adoptat, de asemenea, cu majoritatea votantilor, in prezenta a cel putin jumatate din numarul membrilor statutari ai Sejm-ului.

Schimbarile in cadrul Guvernului se efectueaza de Presedintele Republicii, la solicitarea primului ministru.

Capitolul VII al Constitutiei consacra mecanismul autoguvernarii locale. Se precizeaza ca unitatile de autoguvernare locala au personalitate juridica, ele putand sa aiba bunuri in proprietate si sa beneficieze de alte drepturi asupra proprietatii. Ele au dreptul sa perceapa taxe si impozite cu caracter local. Curtile administrative au dreptul de a solutiona eventualele dispute intre unitatile de autoguvernare locala si unitatile administratiei Guvernului.

Unitatile de autoguvernare locala sunt alese prin vot universal, egal, direct si secret. La randul lor, ele aleg propriile lor organe executive. Printre alte prerogative ale organelor de autoguvernare locala este si aceea de a consulta poporul prin referendum, inclusiv asupra demiterii organelor de autoguvernare locala.

La propunerea primului ministru, Sejm-ul are dreptul sa dizolve un organ local de autoguvernare, in cazul in care acesta a incalcat in mod flagrant Constitutia sau legile.

O particularitate a Constitutiei poloneze, prevazuta de art.172, este aceea ca unitatile de autoguvernare au dreptul de a se asocia si chiar dreptul de a se alatura unor asociatii internationale, precum si unor comunitati regionale, ele putand totodata sa initieze actiuni de cooperare cu comunitati locale sau regionale din alte tari.

In Capitolul VIII sunt specificate atributiile Curtilor si tribunalelor. Retine atentia, in primul rand, ideea inscrisa in art.173, care prevede ca puterea judecatoreasca este separata de celelalte puteri si independenta de acestea. Infaptuirea justitiei se asigura, in Polonia, de Curtea  Suprema, tribunale ordinare, tribunale administrative si tribunale militare. Constitutia consacra independenta si inamovibilitatea judecatorilor, al caror statut special este stabilit prin lege. In Polonia exista si un Consiliu National al Justitiei, similar Consiliului Superior al Magistraturii din tara noastra.

In capitolul mentionat este reglementata si organizarea si functionarea Tribunalului Constitutional. Acesta este competent sa aprecieze conformitatea legilor si acordurilor internationale cu Constitutia, conformitatea legilor cu tratatele internationale, constitutionalitatea partidelor politice s.a. Tribunalul Constitutional este, de asemenea, competent sa solutioneze conflictele de competenta intre organele constitutionale centrale ale statului. El poate fi sesizat de Presedintele Republicii, Maresalul Sejm-ului, Maresalul Senatului, primul ministru, primul presedinte al Curtii Supreme, presedintele Curtii Supreme Administrative si presedintele Camerei de Control, cu referire la conflictele de competenta.

In ceea ce priveste neconcordanta legilor cu Constitutia, cu tratatele internationale, precum si in legatura cu incalcarea drepturilor constitutionale, in Polonia exista o sfera mai larga de subiecti care se pot adresa Curtii Constitutionale. Astfel, Tribunalul Constitutional mai poate fi sesizat si de Consiliul National al Justitiei, organele de autoguvernare, sindicatele la nivel national, bisericile si organizatiile religioase s.a. In afara de aceasta, potrivit unei prevederi exprese (art.193) din Constitutie, orice tribunal poate sa supuna o actiune juridica Tribunalului Constitutional in ceea ce priveste concordanta unui act normativ cu Constitutia sau tratatele internationale ratificate, daca raspunsul la aceasta problema de drept este necesar solutionarii unei cauze aflate in fata instantei.

In acelasi capitol al Constitutiei (Capitolul VIII) este reglementata si organizarea Tribunalului de Stat, competent sa judece incalcarile Constitutiei de catre demnitari. El se compune dintr-un presedinte, doi vicepresedinti  si 16 membri, alesi de Sejm din randul unor persoane care nu sunt deputati sau senatori. Cel putin jumatate din persoanele desemnate ca membri ai Tribunalului de Stat trebuie sa posede pregatirea necesara functiei de judecator. In exercitarea atributiilor lor, membrii Tribunalului de Stat sunt independenti si se supun numai Constitutiei si legilor.

In Capitolul IX sunt specificate organele controlului de stat si pentru apararea drepturilor. Acestea sunt: Camera Suprema de Control (similara Curtii de Conturi din tara noastra), al carei presedinte este desemnat de Sejm, cu avizul Senatului, pe termen de sase ani, cu dreptul de a fi reales. Camera Suprema de Control prezinta Sejm-ului o analiza a aplicarii prevederilor bugetare, informatii rezultand din controlul efectuat, propuneri privind acceptarea incheierii exercitiului bugetar etc.

Un alt organ de stat pentru apararea drepturilor este Comisarul pentru drepturile cetatenilor, institutie similara Ombudsman-ului. Acesta este desemnat de Sejm, cu consimtamantul Senatului, pe o perioada de cinci ani, fiind independent in activitatile sale fata de celelalte organe de stat.

Printre organele chemate sa garanteze apararea drepturilor, in Constitutia polona este mentionat si Consiliul National al Radio-ului si Televiziunii, ai carui membri sunt desemnati de Senat si de Presedintele Republicii. El are misiunea sa asigure libertatea cuvantului, dreptul la informatie si sa apere totodata interesele publicului cu privire la emisiunile de Radio si Televiziune.

Un capitol distinct al Constitutiei - Capitolul X - se ocupa de finantele publice, in acest capitol specificandu-se modul de formare a veniturilor statului, principii fundamentale cu privire la activitatea financiara, precum si dispozitii specifice legate de procedura elaborarii si adoptarii bugetului.

In Capitolul XI sunt prevazute situatii speciale care duc la adoptarea unor masuri extraordinare. Acestea trebuie adoptate pe calea unei legi, care pot supune unor limitari drepturile personale ale cetatenilor, pe o perioada determinata. Actiunile adoptate pe calea unor masuri extraordinare trebuie sa fie proportionale cu gradul de pericol si sa urmareasca restabilirea cat mai rapida a conditiilor functionarii normale a autoritatilor statului.

In perioada masurilor extraordinare nu pot fi modificate Constitutia, legile electorale sau legea cu privire la masurile extraordinare.

In acelasi capitol al Constitutiei polone este specificata si o alta situatie, mult mai grava, si anume declararea legii martiale, pe o parte sau pe intreg teritoriul statului, 'in caz de amenintare externa la adresa statului, acte de agresiune armata impotriva teritoriul Republicii Polone sau cand o solicita obligatii de aparare comuna, in virtutea unui acord international' (art.229).

Aplicarea legii martiale este decretata de Presedintele Republicii, la solicitarea Consiliului de Ministri. Exista, de asemenea, potrivit art.230, posibilitatea declararii 'starii de urgenta', pe o parte sau pe intreg teritoriul statului, in cazul unor amenintari la adresa ordinii constitutionale, sigurantei cetatenilor sau ordinii publice. Starea de urgenta,  ca masura extraordinara, se adopta pe o perioada de 90 de zile, extinderea acestui termen solicitand aprobarea Sejm-ului.

Acelasi capitol al Constitutiei mai prevede posibilitatea introducerii 'starii de dezastru natural', pentru a preveni sau inlatura consecintele unor catastrofe naturale sau unor accidente tehnologice. Aceasta poate fi declarata pe o perioada de cel mult 30 de zile, putand fi insa extinsa cu consimtamantul Sejm-ului. In timpul situatiilor mentionate, anumite drepturi ale omului nu pot fi totusi limitate, cum ar fi protectia vietii, demnitatea persoanei, tratamenul uman, accesul la justitie, drepturile personale etc. Totodata, nu pot fi efectuate nici un fel de discriminari ale libertatii si dreptului persoanei pe motive de rasa, limba, credinta etc.

In perioada legii martiale, daca Sejm-ul nu-si poate desfasura activitatea, Presedintele Republicii,  la propunerea Consiliului de Ministri, poate emite decrete avand forta de lege.

In Capitolul XII se stabileste procedura modificarii Constitutiei, care implica discutarea amendamentelor in doua lecturi, prima avand loc la nu mai putin de 30 de zile de la depunerea legii de modificare. Cu privire la majoritatea necesara, Constitutia precizeaza ca aceasta trebuie sa fie de cel putin doua treimi din voturile exprimate atat de catre Sejm, cat si de catre Senat, in prezenta a cel putin jumatate din numarul membrilor lor. Constitutia precizeaza ca, in ceea ce priveste prevederile referitoare la capitolele ce privesc Republica, libertatile si drepturile cetatenilor si amendarea Constitutiei, dezbaterea finala si adoptarea legii de modificare nu va putea avea loc mai devreme de 60 de zile de la prima lectura a legii. In situatia modificarilor adoptate la aceste capitole ale Constitutiei (I, II si XII - mentionate mai sus), hotararea Parlamentului urmeaza sa fie confirmata printr-un referendum national, care va avea loc intr-un termen de 60 de zile, in cadrul caruia majoritatea cetatenilor va  trebui sa se pronunte in favoarea amendamentelor adoptate de Sejm si de Senat. Dupa indeplinirea acestor proceduri, Maresalul Sejm-ului va supune legea Presedintelui Republicii spre a fi semnata, iar modificarile Constitutiei vor intra in vigoare dupa publicarea lor in Jurnalul Oficial al Republicii Polone (Dziennik Ustaw).

Ultimul capitol al Constitutiei - dispozitii finale si tranzitorii - reglementeaza o serie de aspecte practice legate de aplicarea prevederilor constitutionale, printre care aprobarea bugetului, acordurile internationale, situatia procedurii legislative in curs, forta juridica a reglementarilor adoptate pe plan local, precum si abrogarea prevederilor constitutionale in vigoare pana atunci, respectiv a Actelor constitutionale din 23 aprilie 1992 si 17 octombrie 1992. Ultimul articol al Constitutiei (art.243) precizeaza ca noua Constitutie a Poloniei va intra in vigoare la expirarea unui termen de trei luni de la data promulgarii.