|
|
|
Succesiunile
1. Consideratii generale privind mostenirea
(succesiunea)
A succede inseamna a lua locul unei alte persoane. Astfel, cumparatorul succede vanzatorului, fiind un succesor cu titlu particular intre vii.
In sens larg, in dreptul succesoral termenul "succesiune" inseamna transmisiunea patrimoniului, adica a drepturilor si obligatiilor unei persoane fizice decedate (defuncte) catre una sau mai multe persoane fizice sau juridice in fiinta la data transmisiunii. Evenimentul care determina transmiterea patrimoniului este moartea titularului. Deci, este o transmitere pentru cauza de moarte.
Notiunea de mostenire sau succesiunea are si un al doilea sens, si anume acela de universalitate a activului si pasivului succesoral, care trece de la defunct la mostenitorii sai, altfel spus, masa succesorala.
Mostenirea este de doua feluri: legala si testamentara. Mostenirea este legala cand transmiterea patrimoniului pentru cauza de moarte are loc in temeiul legii, adica ori de cate ori defunctul nu a dispus de bunurile sale pentru cauza de moarte prin testament. De aceea, succesiunea legala este cunoscuta si sub denumirea de succesiune (mostenire) ab intestat (fara testament).
Rudenia de sange este temeiul succesiunii ab intestat. In acest caz defunctul (cel despre succesiunea caruia este vorba) se numeste de cujus, iar mostenitorul se numeste erede.
Mostenirea este testamentara cand defunctul (de cujus) a dispus de intreg patrimoniul sau sau de bunuri din acest patrimoniu prin legate (acte de ultima vointa) imbracate in forma de testament.
In acest caz defunctul se numeste testator, iar succesorul se numeste mostenitor testamentar sau legatar.
2. Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale
Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale sunt:
este o transmisiune pentru cauza de moarte;
este o transmisiune universala, unitara si indivizibila.
1. Este o transmisiune pentru cauza de moarte (adica "mortis causa" si nu "inter vivas"), pentru ca se produce numai ca efect al mortii fizice constatate sau judecatoresti declarate a unei persoane fizice.
2. Este o transmisiune universala, adica totalitatea drepturilor si obligatiilor ce alcatuiesc patrimoniul defunctului.
Nu se transmit prin mostenire drepturile si obligatiile nepatrimoniale si drepturile si obligatiile patrimoniale constituite intuitu personae (ex.: obligatia de intretinere).
Drepturile privind imobilele dobandite "mortis causa" sunt opozabile tertilor fara indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara cerute de lege pentru transmisiunile prin acte intre vii.
3. Este o transmisiune unitara in sensul ca obiectul ei, patrimoniul defunctului, fiind unitar, se transmite la mostenitori dupa aceleasi norme juridice fara a distinge dupa natura, provenienta sau originea bunurilor care compun masa succesorala.
Caracterul unitar al transmisiunii succesorale comporta si unele exceptii, determinate de considerente de echitate sau de ordin social-economic, si anume:
a) Sotul supravietuitor, in concurs cu alti mostenitori decat descendentii, va mosteni in afara de partea sa succesorala si mobilele si obiectele apartinand gospodariei casnice, precum si darurile de nunta. In cazul in care sotul supravietuitor vine in concurs cu descendentii defunctului, el nu mai are acest drept special.
b) Daca defunctul cetatean roman a lasat bunuri in strainatate sau defunctul cetatean strain are bunuri in Romania, succesiunea imobilelor va fi supusa legii locului unde sunt situate indiferent de cetatenia defunctului, iar succesiunea bunurilor mobile va fi supusa legii tarii a carei nationalitate o avea defunctul in momentul mortii sale, in baza raporturilor de drept international privat. Aceasta exceptie poate fi incalcata in cazul testamentului, ea fiind valabila in cazul succesiunii legale.
c) In cazul decesului salariatului, drepturile banesti care i se cuvin pana la data la care s-a produs decesul se platesc sotului supravietuitor, copiilor si parintilor lui, iar in lipsa acestora se platesc celorlalti mostenitori.
d) Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe prevede unele exceptii:
Drepturile patrimoniale privind
utilizarea sau exploatarea unei opere;
autorizarea traducerii publicate in culegeri, adaptarea sau transformarea operei;
inchirierea originalului si a copiilor operei;
revanzarea unei opere,
dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, pe o perioada de 70 de ani.
Durata protectiei acestor drepturi este de 25 de ani incepand din momentul in care a fost adusa pentru prima oara la cunostinta publica, in mod legal.
4. Este o transmisiune indivizibila, fapt ce rezulta din caracterul unitar al patrimoniului defunctului (al masei succesorale) si inseamna ca acceptarea sau renuntarea la mostenire este indivizibila. Cu alte cuvinte, fiecare mostenitor trebuie sa accepte mostenirea potrivit vocatiei sale succesorale sau sa renunte la ea. El nu poate accepta o parte din mostenire si sa renunte la alta parte.
Acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii nu constituie o derogare de la principiul indivizibilitatii, ci o masura de limitare a raspunderii mostenitorului pentru pasivul succesoral, in limitele activului succesoral.
3. Devolutiunea succesorala legala
(mostenirea legala)
Devolutiunea succesorala inseamna determinarea persoanelor chemate sa mosteneasca patrimoniul unei persoane fizice defuncte sau declarate judecatoreste moarta.
Devolutiunea succesorala este legala cand legea este cea care stabileste persoanele, ordinea si cotele care li se cuvin din mostenire, si testamentara, cand o persoana fizica stabileste prin testament cui se va transmite patrimoniul sau la moartea sa.
Deci, deschiderea succesiunii are loc la data mortii celui care lasa mostenirea. In functie de data decesului se stabilesc:
a) persoanele cu vocatie succesorala, capacitatea lor succesorala si drepturile ce li se cuvin asupra mostenirii;
b) daca acceptarea sau renuntarea la succesiune a fost facuta in termenul de optiune succesorala (6 luni de la deschiderea succesiunii), deoarece opereaza cu efect retroactiv;
c) momentul transmiterii succesiunii la mostenitori, care are loc chiar in momentul deschiderii succesiunii;
d) compunerea masei succesorale;
e) legea aplicabila in cazul conflictului in timp al legilor succesorale, etc.
Locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciiu al defunctului. Daca defunctul nu a avut domiciliul in tara, procedura succesorala se va indeplini de notarul public din circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care defunctul a avut bunurile cele mai importante ca valoare.
Notarul public sesizat are obligatia sa verifice in prealabil competenta teritoriala, iar daca constata ca succesiunea este in competenta altui birou notarial, sa trimita cauza notarului public competent.
Pentru a mosteni, o persoana trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa aiba capacitate succesorala;
b) sa nu fie nedemna de a mosteni;
c) sa aiba vocatie (chemare succesorala legala sau testamentara.
Capacitatea succesorala este recunoscuta de lege tuturor persoanelor in viata la data deschiderii succesiunii fara nici o discriminare.
Persoana disparuta are capacitate succesorala, fiind prezumata in viata de lege.
Persoana conceputa, dar nenascuta la data succesiunii este considerata ca exista, deci are capacitate succesorala, cu conditia sa se nasca vie, indiferent cat de mare a fost durata vietii persoanei concepute.
Persoanele juridice au numai capacitate succesorala testamentara, de la data dobandirii personalitatii juridice.
Nu au capacitate succesorala persoanele care nu mai exista la data deschiderii succesiunii. Incapacitatea succesorala poate fi invocata de orice parte interesata.
Vocatia (chemarea) succesorala inseamna ca persoana fizica sau juridica ce pretinde mostenirea trebuie sa fie chemata de lege sau de testament la aceasta. Transmisiunea patrimoniului prin succesiune legala este un efect al raporturilor de familie, al ideii de coproprietate familiala preluata din dreptul feudal german si francez, dupa care transmiterea patrimoniului in scop de conservare a bunurilor in familie opereaza in baza legii.
In dreptul roman au vocatie succesorala legala virtuala rudele defunctului, din casatorie, din afara casatoriei, din adoptie si, alaturi de oricare dintre acestea, sotul supravietuitor.
Rudenia este legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun.
In primul caz, rudenia este in linie dreapta, iar in al doilea caz in linie colaterala. Rudenia in linie dreapta poate fi ascendenta sau descendenta.
Gradul de rudenie se stabileste astfel:
a) in linie dreapta, dupa numarul nasterilor;
b) in linie colaterala, dupa numarul nasterilor urcand de la una din rude pana la ascendentul comun si coborand de la acesta pana la cealalta ruda.
Vocatia succesorala legala virtuala a rudelor in linie dreapta descendenta sau ascendenta este nemarginita, pentru ca limitarea este facuta natural si nu legal. In schimb, vocatia succesorala legala virtuala a rudelor in linie colaterala este limitata la gradul al IV-lea inclusiv, fapt determinat de lipsa unor sentimente de afectiune reciproca intre persoanele aflate intr-un grad mai mare de rudenie.
Prin urmare, nu toti mostenitorii care au vocatie succesorala legala vor fi chemati in concret la mostenire.
Nedemnitatea (nevrednicia) succesorala este decaderea mostenitorului legal, care s-a facut vinovat fata de defunct sau de memoria defunctului, de fapte grave aratate limitativ de lege, din dreptul de a culege mostenirea acestuia.
Nedemnitatea succesorala este o sanctiune civila care se aplica numai in cazul savarsirii faptelor prevazute expres si limitativ de lege, si anume:
1) condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa-l omoare pe defunct;
2) acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala;
3) mostenitorul major care, avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei.
4. Principiile generale ale devolutiunii legale
In scopul impiedicarii faramitarii mostenirii, legea instituie o ordine de chemare la mostenire folosind clasa (ordinul) de mostenitori si gradul de rudenie, pe baza a trei principii, si anume:
a) principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali;
b) principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa;
c) principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire.
1. Principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali (al proximitatii claselor de mostenitori)
Clasa de mostenitori este o categorie de rude ale defunctului care exclude in totalitate de la mostenire o alta clasa sau este exclusa in totalitate de la mostenire de catre o alta clasa.
Codul civil stabileste patru clase de mostenitori legali:
- clasa I a descendentilor in linie dreapta (copii, nepoti, stranepoti) fara limita de grad;
- clasa a II-a, clasa mixta a ascendentilor privilegiati (parintii defunctului) si colateralilor privilegiati (fratii si surorile defunctului si descendentii lor) pana la gradul al IV-lea, inclusiv;
- clasa a III-a, clasa ascendentilor ordinari (bunici, strabunici) ai defunctului, fara limita de grad;
- clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (pana la gradul al IV-lea inclusiv: unchii si matusile, verii primari, fratii si surorile bunicilor defunctului).
Proximitatea rudeniei se stabileste prin numarul generatiilor; fiecare generatie numara un grad.
Gradul de rudenie se stabileste in linie dreapta dupa numarul nasterilor, iar in linie colaterala, dupa numarul nasterilor urcand pana la ascendentul comun si coborand de la acesta pana la cealalta ruda.
Linia de rudenie este formata din sirul gradelor. Linia poate fi dreapta, atunci cand rudele coboara (descind) una din alta, sau colaterala, cand rudele coboara dintr-un ascendent comun.
Fig. 1. Structura arborelui genealogic
C0 - locul unde se intalnesc cele doua linii de rudenie: verticala si colaterala (consideram C0 ca fiind defunctul, fata de care se raporteaza toti ceilalti)
I - linia de rudenie a fratilor si surorilor
II - linia de rudenie a nepotilor si unchilor si matusilor
III - linia de rudenie a stranepotilor si bunicilor
Grad de rudenie I (al lui C0) = - cu parintii
- cu copiii (C1)
Grad de rudenie II (al lui C0) = - cu fratii si surorile (F + S)
- cu bunicii (B)
- cu nepotii (C2)
Grad de rudenie III (al lui C0) = - cu unchii si matusile (U + M)
- cu nepotii de frati si surori (N)
Grad de rudenie IV (al lui C0) = - cu verii primari (VP)
- cu strabunicii (S)
Principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali inseamna ca prezenta fie chiar si a unui singur mostenitor dintr-o clasa preferata (ex.: clasa I a descendentilor) inlatura de la mostenire toate clasele subsecvente: a II-a, a III-a si a IV-a. Cu alte cuvinte, un copil sau un nepot de fiu inlatura de la mostenire toate rudele care ar apartine celorlalte 3 clase subsecvente, care potrivit legii au vocatie legala virtuala la mostenirea defunctului.
Deci, o clasa de mostenitori legali este chemata concret la mostenire numai daca nu exista nici un mostenitor acceptant din clasele anterioare din ordinea de preferinta stabilita de legiuitor.
2. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa
Acest principiu stabileste ca in interiorul aceleeasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele de grad mai indepartat. De exemplu, copiii exclud pe nepoti, parintii pe bunici, etc.
Exista doua exceptii de la principiul proximitatii gradului de rudenie, si anume:
a) in cadrul clasei a II-a de mostenire parintii defunctului (rude de gradul I) nu inlatura de la mostenire pe fratii sau sororile defunctului si descendentii acestora (rude de gradul II si IV);
b) in cazul reprezentarii succesorale, care reprezinta un drept legal de mostenire acordat numai descendentilor in linie dreapta la infinit (copil, nepot, stranepot, etc) si in linie colaterala descendentilor fratilor si surorilor pana la gradul IV (numai copil de frate sau sora).
In cazul reprezentarii succesorale acesti mostenitori nu vin la mostenire in nume propriu ci in numele ascendentului (al parintelui decedat), iar impartirea mostenirii nu se face pe capete ci pe tulpini.
Exemplu: In cazul in care defunctul a avut trei fii din care F1 si F2 sunt in viata, iar F3 este decedat, dar are doi copii C1 si C2, acestia vor veni la mostenire in numele tatalui lor predecedat si vor lua partea de mostenire a acestuia, adica 1/3.
Deci, mostenirea nu se imparte in mod egal intre cei patru mostenitori (F1, F2, C1 si C2), ci pe tulpini (F1, F2 si F3).
Tulpina corespunde cu autorul predecedat pe care il reprezinta mostenitorii reali si care culeg partea din mostenire la care ar fi avut dreptul acesta.
1. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si acelasi grad de rudenie
Deci, mostenirea se imparte in parti egale intre rudele chemate la mostenire din aceeasi clasa si de acelasi grad de rudenie (ex.: fratii intre ei, copiii sau nepotii, etc.).
Exista unele exceptii de la acest principiu:
a) impartirea pe tulpini a mostenirii in cazul in care mostenitorii de acelasi grad vin la succesiune prin reprezentare;
b) cazul fratilor si surorilor din casatorii diferite ale defunctului;
c) in interiorul clasei a II-a parintii (rude de gradul I) culeg o cota fixata de lege indiferent de numarul colateralilor privilegiati (frati si surori, care sunt rude de gradul II ) cu care vin la concurs;
d) sotul supravietuitor va culege o cota stabilita de lege cand vine la concurs cu orice clasa de mostenitori legali, indiferent de numarul lor.
5. Reguli speciale privind diferitele categorii de mostenitori legali
1. Clasa I de mostenitori: descendentii defunctului
Descendentii sunt copiii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la infinit, indiferent de sex sau daca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite ori daca sunt din afara casatoriei, dar filiatia lor a fost stabilita potrivit legii sau au fost adoptati.
Descendentii pot veni la mostenire in nume propriu, caz in care impartirea mostenirii se face intre ei, in mod egal, sau prin reprezentare, situatie in care impartirea succesiunii se face pe tulpini.
Descendentii de gradul I (copiii defunctului) pot veni la succesiune numai in nume propriu si niciodata prin reprezentare.
Daca alaturi de descendenti, la mostenire vine si sotul supravietuitor, se va calcula mai intai cota ce se cuvine acestuia de ¼ din mostenire, restul de ¾ din mostenire revenind descendentilor.
2. Clasa a II-a de mostenitori legali: ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati
Acesti mostenitori legali vin la mostenire in lipsa mostenitorilor din clasa I a descendentilor. Ei sunt privilegiati pentru ca inlatura de la mostenire pe ascendentii ordinari (clasa a III-a) si colateralii ordinari (clasa a IV-a).
Ascendentii privilegiati sunt parintii (tatal si mama) defunctului din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie.
Daca la mostenire sunt chemati numai ascendentii privilegiati, mostenirea se va imparti in mod egal intre ei (in 2 parti).
Daca vin in concurs cu colateralii privilegiati, pot exista doua situatii:
a) daca traieste un singur parinte el va primi ¼ din mostenire, iar ¾ vor reveni colateralilor privilegiati, indifrent de numarul lor;
b) daca traiesc ambii parinti, ei vor primi impreuna ½ din mostenire, cealalta jumatate revenind colateralilor privilegiati, indiferent de numarul lor.
Daca la mostenire vine si sotul supravietuitor, alaturi de parintii defunctului si fratii si surorile acestuia, el va mosteni 1/3 din masa succesorala.
Daca sotul supravietuitor vine la concurs numai cu parintii defunctului (sau unul dintre ei) sau numai cu fratii si surorile defunctului, atunci mosteneste ½ din succesiune.
Colateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului si descendentii acestora pana la gradul IV inclusiv.
Ei vor mosteni succesiunea astfel:
a) intreaga mostenire daca vin singuri;
b) ¾ daca vin in concurs cu un parinte al defunctului;
c) ½ daca vin in concurs cu ambii parinti.
Partea lor de mostenire se va imparti in mod egal, pe capete, intre fratii si surorile defunctului care provin din aceasi casatorie (frati buni), consangvini (frati dupa tata) sau uterini (frati dupa mama dar alt tata). Daca descendentii din frati si surori vin la mostenire prin reprezentare, impartirea se va face pe tulpini si subtulpini.
Cand fratii si surorile provin din casatorii diferite, impartirea mostenirii se va face pe linii. Succesiunea se va imparti in doua parti, din care una se va atribui liniei paterne si alta liniei materne.
Fratii consangvini iau parte in linia paterna, cei uterini numai in linia materna, iar fratii buni iau parte in ambele linii, primind de doua ori mai mult (privilegiul dublei legaturi).
Colateralii privilegiati pot veni la succesiune numai in nume propriu, in timp ce descendentii lor pot veni atat in nume propriu, cat si prin reprezentare.
3. Clasa a III-a de mostenitori legali: ascendentii ordinari
Sunt cuprinsi aici bunicii, strabunicii etc. defunctului si vor veni la mostenire daca nu exista reprezentanti din primele doua clase.
Daca vin in concurs cu sotul supravietuitor, acesta va culege ¾ din masa succesorala, iar cota ascendentilor ordinari este de ¼, indiferent de numarul lor.
4. Clasa a IV-a de mostenitori legali: colaterali ordinari
Vocatia succesorala generala a colateralilor ordinari este admisa de lege pana la gradul IV inclusiv.
Ei pot fi de grade diferite (unchi, matusi, veri primari, etc.), iar chemarea la mostenire se face conform principiului proximitatii gradului de rudenie, iar in cadrul aceluiasi grad, impartirea se face in mod egal.
Daca vor veni in concurs cu sotul supravietuitor, acesta va culege ¾ din mostenire.
5. Dreptul la abitatie al sotului supravietuitor
Sotul supravietuitor, care nu are alta locuinta proprie, va avea, pana la iesirea din indiviziune si cel putin un an de la data deschiderii succesiunii, in afara celorlalte drepturi succesorale conferite de lege, un drept de abitatie asupra casei in care a locuit, daca aceasta face parte din succesiune.
Dreptul la abitatie este temporar. El dureaza pana la iesirea din indiviziune, dar nu mai putin de un an de la deschiderea succesiunii. El va inceta daca sotul supravietuitor se recasatoreste inainte de executarea iesirii din indiviziune.
6. Dreptul statului asupra mostenirii vacante
Codul civil stabileste ca in lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului.
Vocatia succesorala a statului poate coexista cu drepturile unor legatari, atunci cand aceste legate nu epuizeaza intreaga masa succesorala.
Ea poate coexista si cu drepturile unor mostenitori dezmosteniti (exheredati), statul urmand sa culeaga partea disponibila.
6. Succesiunea testamentara
7.6.1. Testamentul
Testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune pentru timpul incetarii sale din viata de tot sau parte din avutul sau.
a) Testamentul este un act juridic unilateral, care trebuie sa intruneasca conditiile de validitate cerute de lege (privind capacitatea, viciile de consimtamant, cauza si modalitatile vointei) si care contine manifestarea de vointa unilaterala a testatorului de a produce efecte juridice.
b) Testamentul este un act juridic esentialmente personal si individual care nu poate fi incheiat prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal. Deci exprima vointa unei singure persoane.
c) Testamentul este un act juridic pentru cauza de moarte, intrucat efectele sale se produc numai la moartea testatorului.
d) Testamentul este un act juridic solemn, adica trebuie sa respecte conditiile de forma cerute de lege, sub sanctiunea nulitatii absolute.
e) Testamentul este un act juridic esentialmente revocabil, in sensul ca testatorul poate reveni la dispozitiile sale testamentare pana in momentul mortii sale.
Testamentul poate sa cuprinda alaturi de legate sau chiar in lipsa legatelor, alte dispozitii de ultima vointa a testatorului:
1) sarcini impuse legatarilor sau mostenitorilor legali de natura patrimoniala (legate) sau de alta natura;
2) numirea unui executor testamentar, imputernicit sa execute dispozitiile testamentare;
3) exheredari, adica inlaturarea de la succesiune a unor mostenitori legali;
4) revocarea totala sau partiala a unui testament anterior ori retractarea revocarii anterioare;
5) partajul bunurilor;
6) recunoasterea unui copil;
7) dispozitii cu privire la funeralii si ingropare, precum si orice alte dispozitii de ultima vointa.
Exista doua mari categorii de testament: ordinare si privilegiate. In prima categorie se includ:
1) Testamentul olograf care nu este valabil decat daca este scris in totalitate, datat si semnat de mana testatorului. Deci el nu poate fi facut prin mijlocirea unui intermediar sau mandatar, ci trebuie sa fie opera exclusiva si personala a testatorului. El va avea puterea doveditoare a unui inscris sub semnatura privata.
2) Testamentul autentic este autentificat de un notar public in conformitate cu legea. El prezinta avantajul ca poate fi folosit si de persoane care nu stiu sa scrie si sa citeasca sau nu pot semna din cauze de infirmitate. El are puterea doveditoare a inscrisului autentic si, spre deosebire de testamentul olograf, el nu poate ramane secret. Un exemplar original se pastreaza in arhiva notarului public.
3) Testamentul mistic (secret), ca forma intermediara intre primele doua, este semnat de mana testatorului, strans si sigilat, prezentat judecatoriei (sau notarului public) in vederea efectuarii formalitatilor cerute de lege pentru autentificare.
Testamentele exceptionale sau privilegiate sunt acelea pe care legea le scuteste de indeplinirea formalitatilor obisnuite, din cauza imprejurarilor exceptionale in care sunt facute:
1) Testamentul militarilor, aflati in misiune sau prizonieri, intr-o localitate asediata sau fara comunicatii cu exteriorul din cauza razboiului. El se face in fata unui ofiter superior, asistat de doi martori.
2) Testamentul maritim, poate fi facut atat de membrii echipajului, cat si de calatori, in fata comandantului navei sau un inlocuitor al acestuia si doi martori. El se intocmeste in doua exemplare originale.
6.2 Legatul
Legatul este o dispozitie testamentara prin care testatorul desemneaza una sau mai multe persoane care la decesul sau vor primi o parte sau intregul patrimoniu al testatarului.
Legatul trebuie sa indeplineasca trei conditii:
a) sa existe un testament in care sa fie cuprins legatul;
b) testatarul trebuie sa indice in mod precis persoana legatarului;
c) testatarul sa determine precis lucrul legat (dobandit de legatar).
6.3. Exheredarea
Exheredarea (dezmostenirea este dispozitia de ultima vointa a testatarului prin care acesta inlatura de la mostenire unul sau mai multi mostenitori legali, rude sau sot supravietuitor.
Testatarul nu poate exercita nelimitat dreptul de exheredare cu privire la orice categorie de mostenitori legali.
Legea protejeaza dreptul celor mai apropiate rude si sotului testatarului, instituind rezerva succesorala. Rezerva succesorala reprezinta o parte a mostenirii de care testatarul nu poate dispune sau chiar daca a dispus, actul sau de dispozitie este ineficace fata de lege.
Mostenitorii rezervatari pot fi dezmosteniti numai la partea din mostenire care excede rezerva succesorala numita cotitate disponibila.
Exheredarea poate fi directa cand este facuta in mod expres si indirecta, atunci cand rezulta din instituirea unuia sau mai multi legatari care urmeaza sa culeaga mostenirea, in dauna unor mostenitori legali nerezervatari.
Exheredarea poate fi si ca sanctiune / clauza penala cand testatarul inlatura de la mostenire pe acei mostenitori care ar ataca testamentul cu actiune in nulitate. Ea constituie o masura de aparare a dispozitiilor testatarului.
Rezerva succesorala este partea mostenirii pe care legea o atribuie in mod imperativ mostenitorilor rezervatari, fara a tine seama de vointa libera a defunctului. La rezerva se adauga si donatiile pe care defunctul le-a facut in timpul vietii.
Sunt mostenitori rezervatari urmatoarele categorii de mostenitori:
1) descendentii defunctului de orice grad (copii, nepoti, stranepoti), deci toti mostenitorii legali din clasa I;
2) parintii defunctului;
3) sotul supravietuitor.
Rezerva descendentilor de gradul I variaza ca marime in functie de numarul lor si este de ½ din mostenire daca defunctul a lasat un copil, 2/3 din mostenire daca a lasat 2 copii si ¾ din mostenire daca a lasat 3 sau mai multi copii. Rezerva se stabileste si se atribuie colectiv (in indiviziune) si se va imparti intre copii in mod egal, in functie de numarul lor (pe capete).
Corelativ se va stabili cotitatea disponibila.
Rezerva ascendentilor privilegiati (a parintilor) este ½ din mostenire daca vin la succesiune ambii parinti si de ¼ din mostenire daca vine la succesiune un singur parinte.
Rezerva sotului supravietuitor este ½ din cota succesorala ce i se cuvine in calitate de mostenitor legal.
Intrucat el vine la mostenire in concurs cu orice clasa de mostenitori, partea sa succesorala va cunoaste modificari astfel:
a) 1/8 din mostenire daca vine in concurs cu mostenitori din clasa I (descendentii) indiferent de grad si de numar (jumatate din cota legala de ¼);
b) 1/6 din mostenire daca vine in concurs cu ascendentii privilegiati si cu colateralii privilegiati, indiferent de numar (jumatate din cota legala de 1/3);
c) ¼ din mostenire daca vine in concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati (jumatate din cota legaa de ½);
d) 3/8 din mostenire daca vine in concurs cu ascendentii ordinari sau cu colateralii ordinari, indiferent de numar (jumatate din cota legala de ¾);
e) ½ din mostenire in lipsa oricarei rude din cele patru clase de mostenitori legali, adica jumatate din intreaga mostenire in concurs cu beneficiarul liberalitatii (daca exista)
7.6.4. Executia testamentara
Executia testamentara inseamna instituirea, prin testament a executorului testamentar, care reprezinta un mandat special prin care acesta supravegheaza si asigura executarea dispozitiilor testamentare.
Notarul public competent va elibera persoanei desemnate de testator certificatul constatator al acestei calitati. In lipsa unei asemenea persoane, executarea testamentului este in sarcina mostenitorilor legali si legatarilor universali.
Executorul testamentar se desemneaza mai ales cand exista mostenitori minori, interzisi sau absenti, caz in care acesta este obligat sa ceara punerea sub sigiliu (ori predarea unui custode) a bunurilor pentru care exista pericol de instrainare, pierdere, inlocuire sau distrugere.
Executorul testamentar fara sezina are doar dreptul de supraveghere si control al executarii dispozitiilor testamentare, iar cel cu sezina are, in plus si dreptul si obligatia de a executa el insusi dispozitiile testamentare.
