|
|
|
Mandantul poate fi angajat fața de terța persoana atat prin actele juridice incheiate de mandatar (A), cat și prin faptele juridice ale acestuia (B).
A. Actele incheiate conform puterilor conferite mandatarului
Prin efectul reprezentarii, mandantul este direct obligat fața de terțul, cu care mandatarul a incheiat contractul. Pentru aceasta insa, mandatarul trebuie sa incheie contractele cu terții conform puterilor care i-au fost date, caci numai așa el va lucra in interesul mandantului și acesta va fi ținut fața de terțul cocontractant. Aceasta necesitate este tradusa in drept prin regula art. 2026 n.C.civ., potrivit careia: «mandatarul nu poate sa depașeasca limitele stabilite prin mandat».
Mandantul singur va fi ținut sa execute contractul incheiat de el prin reprezentantul sau, aceasta insa numai in masura in care clauzele lui corespund celor prevazute in contractul de mandat prin care sunt stipulate puterile mandatarului. Dificultatea insa consta, adesea, in a stabili intinderea misiunii incredințata mandatarului pentru a se putea verifica daca mandatarul acționeaza in limitele misiunii sale. In acest demers, prima verificare trebuie sa vizeze felul mandatului incredințat: general, sau special. Foarte adesea, mandatul special este un mandat expres.
In executarea contractului poate sa intervina și mandatarul. Mandatarul, fiind investit cu puterea de a incheia anumite acte juridice, se subințelege ca el este investit și cu puterea de a lua masurile necesare incheierii acelui act, chiar daca acestea nu rezulta din instrucțiunile date prin mandat și, de asemenea, sa ia masurile necesare și urgente pentru punerea in executare a contractului incheiat cu terța persoana, chiar daca, executarea acestui contract cade in sarcina mandantului. Astfel, mandatarul poate recepționa marfa cumparata, poate lua masuri de conservare a acestor bunuri, etc, așa cum rezulta din regula art. 2033 potrivit careia, «mandatarul va exercita drepturile mandantului fata de terti, daca bunurile primite pentru mandant prezinta semne de deteriorare sau au ajuns cu intarziere; in caz de urgenta, mandatarul poate proceda la vanzarea bunurilor cu diligenta unui bun proprietar; in cazul in care au fost luate aceste masuri, mandatarul trebuie sa il anunte de indata pe mandant»
Aceasta regula este tradusa in textul art. 2025 alin.3 n.C.civ. potrivit caruia, «mandatul se intinde si asupra tuturor actelor necesare executarii lui, chiar daca nu sunt precizate in mod expres».
Mai mult, mandatarul se poate abate de la puterile acordate, daca au intervenit elemente necunoscute la data incheierii contractului de mandat, și daca actele facute de mandatar cu depașirea puterilor sunt necesare executarii contractului și nu poate solicita noi instrucțiuni. Aceasta regula este prevazuta in art. 2026 n.C.civ., potrivit caruia: «mandatarul se poate abate de la instrucțiunile primite daca ii este imposibil sa il inștiințeze in prealabil pe mandant și se poate prezuma ca acesta ar fi aprobat decizia mandatarului».
B. Responsabilitatea mandantului fața de terț pentru greșelile comise de mandatar.
Mandantul este ținut sa repare daunele cauzate terțului cocontractant, de catre reprezentantul sau. El raspunde pentru toate actele mandatarului indeplinite in cadrul misiunii incredințate, dupa regulile responsabilitații comitentului pentru fapta prepusului, realizata in legatura sau cu ocazia executarii funcțiilor atribuite.
A. Depașirea puterilor conferite mandatarului
Depașirea puterilor de catre mandatar antreneaza lipsirea de eficacitate a contractului incheiat. Sancțiunea acestor acte este nulitatea operațiunii fața de mandant.
a. Actele incheiate cu depașirea mandatului. Actele incheiate de mandatar cu incalcare puterilor acordate constituie un abuz sau o deturnare a puterii conferite.
Abuzul de putere poate fi consecința lipsei de precizie a mandatului și de aici permisiunea pe care și-o ia mandatarul de a lua decizii peste puterile acordate, considerand ca lucreaza in limitele ei.
Deturnarea de putere consta in actele pe care le efectueaza mandatarul cu ocazia executarii mandatului, prin care acesta lucreaza in interesul lui personal, in detrimentul mandantului.
b. Nulitatea actelor incheiate cu depașirea puterilor.
Aceste acte nu angajeaza pe mandant deoarece prin ele nu se produc efectele reprezentarii, lipsind una dintre parți, adica mandantul al carui consimțamant lipsește. Un astfel de viciu, antreneaza nulitatea contractului incheiat de mandatar, pentru lipsa consimțamantului, și nu doar o simpla inopozabilitate fața de persoana reprezentata.
B. Efectele reprezentarii in actele facute cu incalcare puterilor acordate.
Chiar daca actul a fost incheiat cu depașirea puterilor, exista ipoteze in care actul poate produce efecte fața de mandant.
a. Un mandat care este retras verbal de mandatar insa procura a ramas la mandatar, angajand astfel responsabilitatea acestui mandant pentru ca prin comportamentul sau a lasat astfel sa se creada ca mandatarul lucreaza in temeiul unui mandat in vigoare.
b. Mandantul poate ratifica actul incheiat de mandatar, cu depașirea puterilor. Ratificarea poate fi expresa dar și tacita.
Mandatul tacit constituie un mod voluntar de angajare a mandantului, deoarece se intemeiaza pe voința prezumata a acestuia de a da mandatarului procura de reprezentare. Mandatul tacit este aplicabil mai ales intre soți, unde legea prezuma existența mandatului dat reciproc intre soți pentru incheierea actelor relative la mobilele bunuri comune, ca și pentru incheierea actelor de administrare și conservare a bunurilor proprii ale celuilalt soț.
c. Mandantul poate fi angajat fara sa-și fi exprimat voința, printr-un act al mandatarului incheiat in afara misiunii sale, prin mandatul aparent și prin cel al gestiunii de afaceri.
Mandatul aparent. In practica, o persoana acționeaza in numele altuia, și in absența oricarei ratificari a actului de cel in contul caruia a fost incheiat și in unele ipoteze acesta din urma este angajat de actul astfel incheiat. Pentru aceasta se invoca teoria aparenței.
Contractele astfel incheiate sunt angajante pentru reprezentat, chiar daca el nu a dat puteri de reprezentare, in situații curente in care nu este necesara verificarea existenței mandatului și exista o aparența legitima pentru terț ca acest mandat exista. De exemplu in cazul soților, cand unul dintre ei dispune de bunurile proprii ale celuilalt, fara insa a anunța ca nu sunt bunuri comune, sau chiar de bunuri care au aparținut comunitații dar in urma divorțului aceasta a incetat.
Gestiunea de afaceri. Regulile gestiunii de afaceri angajeaza pe mandant pentru actele necesare și utile facute de mandatar, cu depașirea puterilor acordate.
