|
|
|
Tratatul de la Lisabona reintroduce pedeapsa cu moartea
In toate tarile europene, pedeapsa cu moartea este astazi abolita. Tratatul de la Lisabona, noua Constitutie europeana, pe care tehnocratii masoni din fruntea UE incearca sa o impuna cu orice pret, in ciuda respingerii ei de catre cetatenii Europei, reintroduce pedeapsa capitala.
Un grup de juristi germani si austrieci au avut supriza sa descopere aceasta prevedere sub forma unei notite, care trimitea la randul ei la o alta notita. Profesorul Albrecht Schachtschneider, unul dintre cei patru juristi care au realizat analize asupra Tratatului de la Maastricht si a diferitelor forme ale Constitutiei europene, a explicat cum ratificarea Tratatului de la Lisabona atrage dupa sine si acceptarea Cartei Uniunii Europene. Aceasta stipuleaza ca pedeapsa cu moartea este abolita, dar face o trimitere la o notita din josul paginii unde scrie cu litere mici: "cu exceptia situatiei de razboi, dezordine sociala si insurectie".
"Acest mod de a strecura in Constitutie o prevedere de o asemenea importanta si gravitate reprezinta o incalcare a tuturor principiilor juridice," arata Albrecht Schachtschneider. "In plus nu sunt definite infractiunile care pot fi pedepsite cu pedeapsa suprema. Cine stabileste ca dezordinea sociala a atins un asemenea grad incat se poate abroga prevederea care interzice pedeapsa cu moartea si aplica aceasta nota de subsol? Ce tribunale o vor acorda? Tribunale speciale, intrunite pentru stari de urgenta? De la ce punct un protest in masa va incepe sa fie considerat insurectie, pasibila de pedeapsa cu moartea?" se intreaba juristul german.
Chiar si formularea "situatie de razboi" devine suspecta in contextul Tratatului de la Lisabona. Conform acestuia, prin clauza de solidaritate, fiecare natiune europeana este obligata sa participe la actiunile militare atunci cand este vorba sa lupte impotriva unor "acte de terorism". Notiunea de "acte de terorism" este vag definita, astfel incat i se pot atribui diferite semnificatii, in functie de context.
Alaturi de aceasta, mai exista si alte prevederi abuzive in Tratatul de la Lisabona, care explica de ce se incearca ratificarea sa pe ascuns, ocolind organizarea de referendumuri. In Germania, atrage atentia politicianul independent Helga Zepp-LaRouche, textul acestuia nu a fost nici macar tradus si publicat, nu a fost supus unor dezbateri publice pentru ca cetatenii germani sa afle ce li se pregateste. Oricum modul in care acesta este redactat, plin de expresii juridice greoaie si de trimiteri la numere de lege peste numere de lege il descurajeaza de a-l mai studia pana la capat si pe cel mai perseverent si bine pregatit jurist. Totusi Albrecht Schachtschneider si profesorul Hans Klecatsky, unul dintre specialistii care au contribuit la actualizarea Constitutiei Austriei, au avut rabdare sa il studieze in engleza. Efortul lor a fost "recompensat" prin faptul ca au descoperit multe prevederi abuzive in textul Tratatului de la Lisabona, dar spun ei, numai datorita unei mari sanse, au descoperit notita referitoare la reintroducerea pedepsei capitale in noianul de prevederi.
Oficialii europeni par decisi sa nu tina cont de vointa locuitorilor Europei
In 2005, locuitorii Frantei si Olandei au respins in masa Constitutia europeana. Acest lucru spune multe despre prapastia existenta intre vointa maselor si dorintele "Elitei" masonice, care a planuit constituirea cu orice pret a Uniunii Europene. Desi spun ca apara interesele popoarelor europene, acesti tehnocrati au de fapt un singur obiectiv: constituirea unui unic stat european, ca etapa cheie in planul de formare a statului planetar global. Dupa ce locuitorii din Franta si Olanda si-au exprimat atat de transant pozitia, referendumul, care trebuia sa aiba loc in primavara lui 2006 in Marea Britanie, a fost anulat. Intre timp a fost fabricata o noua Constitutie, care nu mai trebuie sa fie ratificata prin referendum popular. Aceasta prevede: transformarea Uniunii Europene in stat, existenta unui presedinte al Uniunii Europene si modificarea modalitatilor de aprobare a legilor.
Tratatul de la Lisabona, versiunea cosmetizata a fostei Constitutii Europene
Consiliul European, reunit la Bruxelles in iunie 2007, a hotarat redactarea unui tratat care sa inlocuiasca textul Constitutiei europene, care a fost respinsa deja de locuitorii a doua tari. Numit initial "Tratatul de Reforma al Uniunii Europene", acesta include o serie de prevederi care reprezinta pasi importanti in crearea unui stat unic european. Pe 13 decembrie 2007, la Lisabona, presedintii, primii ministrii si ministrii de externe ai celor 27 de state membre UE au semnat acest act, cunoscut de atunci si sub numele de Tratatul de la Lisabona.
Acesta rezolva una din marile probleme ale UE: Constitutia europeana, care avea toate sansele sa fie respinsa de toti cetatenii Uniunii, daca acestia ar fi fost in continuare consultanti prin referendum, ca in cazul francezilor si olandezilor. In loc sa renunte la proiectele lor, tehnocratii supranationali, aflati in fruntea UE, au cautat noi modalitati de a-i insela pe cetatenii Europei si de a le impune acestora o Constitutie cu care ei nu sunt de fapt de acord.
Din moment ce nu se mai numeste Constitutie europeana, Tratatul de la Lisabona nu mai intra sub incidenta acelorasi reguli de ratificare. Cu toate acestea, prevederile sale au puterea unei Constitutii. Cel mai important aspect este ca, din 13 decembrie 2007, noua Constitutie deghizata in Tratat nu mai trebuie ratificata prin referendum de locuitorii celor 27 de tari, ci doar de Parlamentele acestora.
Asa ca, dupa ce presedintii celor 27 de state membre s-au angajat sa ratifice Tratatul de la Lisabona, toti au rasuflat usurati. Pericolul ca popoarele europene sa se mai poata opune in vreun fel planului masonic de creare a unui unic stat european parea evitat. Astfel, presa corporatista a putut scrie cu satisfactie: "Uniunea a iesit din criza".
Ratificarea noii Constitutii europene s-a facut pana acum pe sest
In decembrie 2007, presedintele Frantei, Nicholas Sarkozy, era in culmea fericirii si chiar a afirmat: "Franta trebuie sa fie prima care ratifica Tratatul de la Lisabona." Si totusi, nu tarile cu cea mai mare vechime in UE, cum ar fi Franta sau Germania, au fost primele la ratificare. Ci tocmai tarile cu o mai mica influenta politica si economica, cum ar fi Ungaria, Slovenia si Romania, s-au grabit sa faca acest pas, lucru care spune multe despre dorinta conducatorilor lor de a-si arata obedienta fata de noul stapan.
Romania a fost cea de-a patra tara care a ratificat Tratatul de la Lisabona. Acest lucru s-a petrecut pe 5 februarie 2008, iar multi dintre romani nici nu stiu aceasta. Subiectul a fost ignorat total sau tratat doar in cateva randuri si plasat pe ultimele pagini de catre mass-media. Intr-un mod bizar, parlamentarii romani au ascultat inainte de vot discursul presedintelui Frantei, Nicolas Sarkozy.
Pana in prezent, tratatul a fost ratificat de 18 tari. Pentru a intra in vigoare, el trebuie sa fie aprobat de toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Irlanda este singura tara care, potrivit Constitutiei sale, trebuie sa organizeze referendum pentru un subiect de acest gen. Referendumul se desfasoara chiar azi, 12 iunie. Sondajele de opinie realizate la sfarsitul saptamanii trecute aratau ca majoritatea irlandezilor vor vota impotriva ratificarii tratatului, ceea ce va duce la o posibila repetare a situatiei din Franta si Olanda, care au respins Constitutia europeana in 2005.
Presa corporatista europeana are clar o pozitie pro-ratificare si propaga mesaje de genul: "3 milioane de oameni decid viitorul pentru 500 de milioane". Niciunul dintre ziare nu aduce insa in discutie situatia in care, daca tratatul va fi ratificat, o mana de oameni, adica cei din conducerea noului stat unic european, vor decide pentru 500 de milioane. Iar cei 500 de milioane nu vor fi intrebati, asa cum nu s-a tinut cont de parerea lor nici in privinta Constitutiei europene. Si cum nu se tine cont nici acum, de vreme ce tehnocratii masoni ai UE vorbesc deja ca despre un fapt implinit, de intrarea in vigoare a acestui tratat, incepand cu 1 ianuarie 2009.
Ce prevede noua constitutie europeana?
- Crearea pozitiei de presedinte al Uniunii Europene. Acesta va fi ales pentru o perioada de 30 de luni, nu prin vot de cetatenii Uniunii, ci de prim-ministrii si presedintii statelor membre. Presa europeana vorbeste deja de mai multe luni despre Tony Blair, fostul prim-ministru al Marii Britanii, ca fiind primul presedinte al Uniunii Europene.
- Numirea unui ministru de externe al Uniunii Europene sub numele mascat de "Inalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate". Acesta a fost desemnat deja, in persoana lui Javier Solana, in prezent Secretar General al Consiliului Uniunii Europene.
- Transformarea Uniunii Europene in persoana juridica, statut pe care il au si statele. Pana acum era doar organizatie internationala.
- Transferul de suveranitate de la statele membre la Uniunea Europeana. Puterile Comisiei Europene, Parlamentului European si Curtii de Justitie Europene au fost extinse, mai ales pe chestiuni legate de ordine publica, afaceri interne si justitie. A fost inlaturat dreptul de veto (de a se opune) al statelor membre pe aceste domenii.
- Micsorarea numarului de comisari europeni, incepand cu 2014 si redistribuirea locurilor din Parlamentul european.
- Introducerea unor prevederi prin care politicile UE sa fie mai usor de modificat de acum inainte. Acestea permit statelor membre sa faca modificari, care pana acum erau aprobate doar prin unanimitate, cu voturi obtinute prin majoritate.
- Introducerea, din 2014, a unui nou sistem de vot in Consiliul Europei, numit "majoritate dubla". O decizie va fi aprobata daca 55% din statele membre (15 din 27) sunt "pentru" sau daca statele care voteaza "pentru" formeaza 65% din populatia UE.
Ce nu stiati despre Uniunea Europeana
"Constitutia europeana institutionalizeaza un sistem care face din om
un subiect economic, un sistem care genereaza si mai multa saracie,
somaj, poluarea apei si a aerului. Acest tratat instituie o alta dictatura
pe care noi nu o vrem'.
Danielle Mitterrand, sotia fostului presedinte al Frantei, mai 2005
Astazi, "Proiectul european" conduce mai mult de doua treimi din statele Europei sub o forma noua de guvernamant - o putere supranationala. Nu trebuie insa sa uitam ca el a pornit ca o idee utopica si atat de indrazneata, incat parea imposibil de acceptat de natiunile carora le-a rapit total independenta.
Pentru a facilita implementarea acestei idei, directia in care se indreptau lucrurile a fost cu grija ocultata, atat la inceputuri, cat si pe parcursul derularii Proiectului. Fondatorii sai stiau ca doar lucrand din umbra, intr-un mod discret puteau reusi sa isi atinga scopul - acela de a face ca Europa sa fie condusa de o unica autoritate politica, economica si militara, un organism supranational. Chiar si acum, sistemul de guvernare al UE este de o complexitate atat de labirintica, incat din cele cateva sute de milioane de cetateni ai Uniunii doar putini cunosc cat de cat scopul, felul cum a evoluat si modul real de functionare al acestui angrenaj care le conduce vietile.
In ultimii ani Proiectul a avansat atat de mult, incat scopul sau nu a mai putut fi ascuns. Nici nu mai era necesar. S-a putut vedea astfel ceea ce s-a facut si se face in continuare in numele popoarelor europene, fara a fi intotdeauna si in interesul lor. Pentru a intelege adevarata lui natura este necesar sa ii cunoastem istoria, sa stim cine sunt cei care au lucrat din umbra pentru ca el sa se insinueze treptat in viata europenilor.
Adevarata fata a "parintilor" Europei
"Faptul ca ideea care a stat la baza proiectului Europei Unite a aparut dupa 1945, deci dupa razboi este unul din marile mituri europene. Sustinatorii acestuia prezinta UE ca pe o noua creatie, o idee stralucita a lumii moderne postbelice. In realitate este vorba despre un vis ratat care dateaza din 1920" scriu Christopher Booker si Richard North in cartea lor: "The Great Deception - A Secret History of the European Union".
Proiectul a incoltit initial in anii douazeci in mintea a doi oameni. Primul dintre ei, Jean Monnet, este numit astazi parintele Europei. Numele celui de-al doilea, Arthur Salter, este acum aproape uitat. Insa amandoi au jucat un rol important in punerea in practica a ceea ce parea initial doar o mare utopie.
Ideea unitatii si a cooperarii intre state exista in mintea multor teoreticieni ai vremii. Monnet si Salter mergeau insa mult mai departe. Ei visau la un guvern supranational care sa conduca Statele Unite ale Europei. Salter a scris in anii '20 mai multe eseuri in care propovaduia ideea subordonarii totale a tarilor europene fata de o unica autoritate politica, economica si militara. Guvernele si parlamentele ar fi devenit astfel doar niste simpli administratori locali total obedienti fata de un Secretariat de tehnocrati internationali, loiali noii organizatii si nu statelor membre.
In anii '20 o astfel de idee era extrem de greu de implementat. Care natiuni ar fi acceptat asa ceva fara a-si vedea puse in pericol integritatea, libertatea si independenta? Europenii trebuiau deci sa devina convinsi ca proiectul european era o necesitate, iar tot ceea a urmat, inclusiv al doilea razboi mondial, a facut parte din aceasta munca de convingere. Monnet a fost pionul principal in acest proces si a actionat permanent din umbra, constient fiind ca doar asa isi va putea indeplini cu succes misiunea. A pregatit terenul, a manevrat toate parghiile necesare si nu a ratat nici o ocazie.
Monnet privea calea inter-guvernarii, adica a coperarii voluntare intre natiuni care isi pastreaza independenta, ca fiind un pericol mai mare pentru proiectul european chiar decat nationalismul. S-a folosit insa de deschiderea care exista catre o astfel de cooperare si si-a prezentat mereu planurile deghizate in aceasta haina pentru a le face mai usor de acceptat. Telul sau a iesit la iveala de-abia cand noua masinarie de guvernamant era instituita in proportie suficient de mare pentru ca scopul ei sa poata fi exprimat pe fata.
Dar sa vedem cine era acest Jean Monnet. Francez de origine si comerciant de coniac el s-a facut remarcat in timpul primului razboi mondial utilizandu-si experienta de navigatie in favoarea Aliatilor. A ajuns la scurta vreme sa se ocupe de organizarea proviziilor acestora, si nimeni nu mai tinea cont ca isi dobandise experienta facand comert cu alcool in timpul prohibitiei. A ajuns ca la un moment dat in SUA sa fie anchetat pentru evaziune fiscala, iar FBI-ul sa il suspecteze de spalare de bani pentru nazisti. Avea insa un mare talent de a-si face prieteni printre oamenii cei mai influenti si a iesi mereu curatat de toate pacatele.
In anii patruzeci, Monnet atinsese deja o pozitie suficient de influenta pentru a pune pe roate proiectul. Primul pas era sa realizeze o uniune franco-britanica, lucru aproape imposibil tinand cont de rivalitatea istorica dintre cele doua tari. Pentru aceasta si-a facut prieteni la cel mai inalt nivel in cercurile franceze si in cele britanice printre care Charles de Gaulle, viitorul presedinte al Frantei si Robert Vansittart, seful ministerului de externe britanic.
Cooperarea economica - etapa a planului de globalizare
In 1940, cucerirea Frantei de catre armatele lui Hitler parea iminenta dupa batalia de la Dunkerque. Consilierii lui Winston Churchill, primul ministru al Marii Britanii, au venit cu solutia salvatoare - realizarea unei uniuni franco-britanice. Nu era insa vorba de o colaborare interstatala, ci de formarea unei noi natiuni, care urma sa aibe un guvern unic, o armata unica, cetatenie comuna si o moneda comuna. Aceasta idee a fost primita cu un entuziasm care l-a uimit si pe Churchill si a fost suprizator de repede pusa in aplicare, ca si cum era de multa vreme asteptata. Cabinetul britanic nu a avut nici o obiectie, in ziua urmatoare proiectul a fost semnat de toata lumea, fiind respinse doar prevederile privind moneda unica, iar generalul de Gaulle a obtinut imediat acordul partii franceze, intalnind aceeasi neasteptata deschidere. Singurul care a ripostat a fost omul politic Michel Petain care se temea ca Franta sa nu fie transformata intr-un dominionat britanic. Au avut loc importante miscari de strada in timpul carora francezii strigau "preferam sa fim cuceriti de Hitler, decat sa fim sclavii Angliei," si astfel proiectul a cazut.
Toate aceste masinatiuni au fost - doar pentru ochii lumii - un raspuns ad-hoc la o criza de razboi. Ele erau doar varful icebergului construit din umbra de acelasi Monnet. Uimitorul entuziasm fata de aceasta idee se datora faptului ca acesta avusese lungi discutii cu toate persoanele implicate atat din tabara franceza, cat si din cea britanica. Pentru Monnet acest esec a fost doar o batalie pierduta dintr-un mare razboi. Si nu era vorba de al doilea razboi mondial, a carui incheiere s-a decis sa o astepte sperand ca, dupa marile tragedii si distrugeri, europenii vor fi mai dornici sa accepte solutia Uniunii. Asa a si fost.
In 1950, planul Shuman, care plasa industriile producatoare de otel a sase tari europene sub controlul unei singure autoritati, a fost tot opera lui Monnet. El a fost cel care l-a convins pe ministrul francez de externe, Robert Shuman, sa prezinte aceasta idee ca pe o solutie pentru mentinerea pacii intr-o perioada fragila, stiut fiind faptul ca otelul era una din industriile de care depindea producerea de armament.
Acesta a fost doar un prim pas care facea ca proiectul sa inainteze considerabil pe linia sa economica. Aceasta strategie era ideea lui Paul-Henri Spaak, primul ministru al Belgiei si bun prieten cu Monnet. El era convins ca in prima etapa, modul cel mai eficient de a ascunde scopul politic al proiectului era acela de a-l deghiza sub masca cooperarii economice - o piata comuna. El a redactat asa numitul "Raport Spaak" care a dus la semnarea in 1957 a tratatului de la Roma, care punea bazele Comunitatii Economice Europene.
Chiar daca nu pareau a lucra pentru acelasi scop, de multe ori fiind prezentati a fi oponenti, Monnet a beneficiat de ajutorul unui comunist italian, Altiero Spinelli. Convingerile si metodele similare arata ca in realitate toti acestia lucrau pentru indeplinirea aceleeasi misiuni. Lancezind intr-o inchisoare fascista, Spinelli visa la aceleasi State Unite ale Europei. Si el era convins ca pentru a-si duce viziunea la indeplinire era necesar sa le ascunda popoarelor Europei ceea ce se facea in numele lor, pana cand procesul avansa atat de mult incat devenea ireversibil. Spinelli avea sa ramana relativ anonim ani de zile pana cand, in ultima perioada a vietii, a iesit din umbra si a jucat un rol crucial in dirijarea proiectului spre finalizare. El este fondatorul "Crocodile Club", care in anii 80 a sustinut intens realizarea "The Single European Act" - pactul care a armonizat legislatia tarilor membre si apoi a tratatului de la Maastricht care a pecetluit crearea UE.
Finalizarea proiectului sau de-abia inceputul?
Iata cum dupa mai multe decenii proiectul a fost in sfarsit gata sa-si declare adevaratele intentii. In ziua de 26 februarie 2002, delegati din douazeci si cinci de tari s-au adunat in cel mai mare complex de cladiri administrative din Europa, sediul Parlamentului European de la Bruxelles, pentru deschiderea unei conventii destinate redactarii constitutiei unei "Europe Unite". Multi dintre ei aveau clar in minte paralelismul dintre actiunea lor si conventia intrunita la Philadelphia in vara anului 1787 pentru a intocmi constitutia Statelor Unite ale Americii. Erau constienti de faptul ca asemenea predecesorilor lor americani participau la incununarea procesului de creare a unui nou stat supranational.
Cand cei o suta cinci delegati ai statelor membre si-au ocupat locurile in camera Parlamentului, uriasa cladire de otel si sticla in care se adunasera a primit numele de Paul-Henri Spaak. Alaturi se vedea un alt edificiu administrativ si mai vast, botezat dupa Altiero Spinelli, omul care sugerase cel dintai ca redactarea unei constitutii pentru "Statele Unite ale Europei" ar fi actul simbolic final in procesul de integrare politica. Singurul nume necomemorat in cladirile colosale unde se desfasurau aceste evenimente era acela al omului care, mai mult decat oricare altul, pusese in miscare acest proces cu cateva decenii in urma. Desi fusese de multa vreme onorat cu numele de "parintele Europei", Jean Monnet ramasese si acum, ca pe tot parcursul procesului, departe de luminile rampei. Ceea ce realizase el echivala cu o lovitura de stat desfasurata cu incetinitorul.
Probabil doar o mana de delegati intelegeau adevaratul rol jucat de acesti oameni in intortocheatul proces care, timp de peste cincizeci de ani, ii adusese in locul in care se aflau acum. Ca sa nu mai vorbim despre fractiunea infima din cei cinci sute de milioane de locuitori ai Europei care stiau despre ce era vorba si in interesul carora, chipurile, se petrecea acest eveniment.
Un puzzle in care piesele nu se potrivesc
Si totusi, chiar in timp ce acest proces parea sa se apropie de finalizare, asemenea ultimelor piese al unui vast si complex joc de puzzle, se iveau intrebari fundamentale. Dupa mai bine de cincizeci de ani de asamblare lenta si dureroasa a jocului de puzzle, era oare posibil ca, la urma urmei, piesele sa nu se potriveasca?
Era vorba de un continent in care statele nationale au fost convinse sa-si cedeze puterea de autoguvernare unui nou tip de guvern supranational. Insa nimeni nu se preocupase sa afle ce doreau in ultima instanta liderii si locuitorii acestor tari?
Era vorba de o Europa in care natiunile mai bogate din vest erau unite cu tarile saracite din est, tari care suferisera decenii de-a randul jugul comunist. Dar, in practica se putea realiza efectiv acest lucru intr-un mod care sa lase tuturor partilor senzatia ca fusesera tratate echitabil?
Se visase la o guvernare unica a cinci sute de milioane de locuitori de nationalitati diferite, vorbind limbi diferite, provenind din traditii istorice si culturale totalmente diferite. Dar in practica, putea o asemenea guvernare sa ramana democratica intr-un mod credibil? Mai mult, conta acest lucru?
Se visase la o Europa care sa impartaseasca un sistem politic si economic unic. Dar pe baza datelor la zi, care erau perspectivele ca acest sistem sa se achite cu adevarat de promisiunile facute in numele lui? Cifrele aratau ca perspectivele fericite efectiv nu exista.
Prapastia dintre vointa locuitorilor Europei si planurile tehnocratilor
Cand guvernele Europei s-au intrunit sa discute constitutia destinata sa le uneasca irevocabil natiunile a fost necesar sa fie intrebati, cel putin de ochii lumii, locuitorii statelor respective.
Primele concluzii nu au corespuns deloc cu ceea ce ar fi vrut sa obtina tehnocratii supranationali. In 2005 locuitorii Frantei si Olandei au respins in masa Constitutia europeana. In Marea Britanie trebuia sa sa se organizeze un astfel de referendum in primavara lui 2006, dar s-a renuntat la acest plan de teama unui rezultat similar. Constitutia a fost ratificata doar de Parlament. La fel s-a procedat si in celelate state pentru ca proiectul sa mearga totusi inainte. Opozitia locuitorilor Europei nu a contat, desi tehnocratii sustin tot timpul ca tot ceea ce fac ei este vointa popoarelor Europei. Din contra, s-au intensificat campaniile de manipulare a opiniei publice.
Se repeta astfel povestea arhitectului franco-elvetian Le Corbusier, care avusese ambitia de a impune oamenilor sa traiasca in orasul viitorului. Le Corbusier considera ca multe dintre necazurile care asediau omenirea isi aveau originea in traiul din orase neplanificate. Se impune ca aceste orase, incepand cu Parisul, sa fie rase de pe suprafata pamantului si inlocuite cu "orasele viitorului", planificate pana in cele mai mici detalii. Dupa ce timp de doua secole visul sau a fost privit doar ca o simpla curiozitate, ocazia de a-si pune proiectul in practica a fost creata dupa al doilea razboi mondial, cand arhitecti si urbanistii au trebui sa reconstruiasca orasele distruse de bombardamente. Celebrele blocuri comuniste nu au fost nici ele departe de aceasta idee, ci au reprezentat alternativa estica a orasului viitorului.
Astfel ca incepand cu anii saizeci s-au putut vedea aparand in multe orase din Marea Britanie mai intai terenuri vaste cu turnuri de beton si lespezi de ciment, inconjurate de spatii publice largi si parcurse de artere urbane noi. Constructii similare au inceput sa apara si pe continent, chiar si astazi moda cladirilor impersonale, standardizate de sticla si beton, este dogma in constructii.
Oamenii insa si-au dat rapid seama ca departe de a crea orasele lucitoare si eficiente promise, proiectele arhitectilor dadeau nastere unor constructii inumane, lipsite de suflet, apasatoare, murdare si urate, care au ajuns la scurta vreme sa se transforme in adevarate capcane. Betoane desfigurate de graffiti, alei bantuite de toxicomani si talhari, spatiile inconjuratoare moarte, presarate cu iarba uscata si tocita. Viziunea unei lumi perfect planificate parea atragatoare in teorie, insa practica a dovedit clar ca ea nu avea nici o legatura cu realitatea omeneasca. Curand s-a dovedit clar ca visul lucitor nu dusese decat la un cosmar.
Echivalentul dorintei lui Le Corbusier de a demola orasele vechi a fost aversiunea lui Monnet fata de statul-natiune. Misiunea sa de a crea guvernul supranational al viitorului, condus de tehnocrati, inaltandu-se mai presus de toate complicatiile nationalismului si ale democratiei a fost aparent dusa la final. S-a blocat insa la testul practic, chiar daca asemeni planurilor lui Le Corbusier parea intr-o vreme sa deschida toate drumurile si sa solutioneze toate problemele.
Pe listele nesfarsite de legi ce au hotarat Politica Agricola Comuna, Politica Pescuitului Comun, Politica Concurentei si toate celelalte, se gasesc marile blocuri-turn ale "proiectului european". In cazul lui Le Corbusier tot ceea ce nu era bun la blocurile lui a devenit evident cand in ele au trebuit sa locuiaca oameni, oameni vii care au descoperit ca aceste cladiri sfidau realitatile si nevoile omenesti. La fel au inceput sa stea lucrurile si cu "blocurile-turn" create de tehnocratii Uniunii Europene. In fata lipsei de suflet a oraselor lui Le Corbusier oamenii au inceput sa jinduiasca dupa caldura, vitalitatea si realitatea omeneasca a vechilor orase. Locuitorii UE au descoperit deja ca si-au pierdut treptat libertatea si puterea propriilor tari de a se guverna singure si au inceput sa aprecieze intr-un fel nou valoarea vechiului mod de a trai, ce le-a fost luat fara stirea lor.
Va veni o vreme cand fantezia marelui "proiect european" se va destrama, biruita de realitate, distrusa de toate acele contradictii pe care, in ambitiile ei, n-a fost in stare sa le prevada si pe care n-ar fi putut niciodata sa le rezolve. Numai ca este posibil sa lase in urma ei un pustiu din care popoarele Europei vor avea nevoie de multi ani ca sa se trezeasca iar la viata.
Bibliografie:
R. Atkinson, Europe's Full Circle (Cercul complet al Europei), Newcastle-upon-Tyne, Compuprint, 1996
D. Brinkley si Hackett, redactori, Jean Monnet: The Path to European Unity (Jean Monnet: drumul spre unitatea europeana), New York, St Martin's Press, 1991
A. S. Milward, The Rise and Fall of a National Strategy (Ascensiunea si decaderea unei strategii nationale), Londra, Frank Cass, 2002
Jean Monnet, Memoirs (Memorii), Londra, Collins, 1978
A. Salter, The United States of Europe (Statele Unite ale Europei), George Allen & Unwin, 1931
P. Stirk, A History of European Integration Since 1914 (O istorie a integrarii europene incepand din 1914), Londra, Pinter, 1996
Christopher Booker si Richard North, The Great Deception - A Secret History of the European Union (Marea Amagire - Istoria secreta a Uniunii Europene), 2003
http://www.free-europe.org/blog/english.php
http://eureferendum.blogspot.com/2006/05/europe-day.html
Conspiratia internationala in Europa de Est
Dupa datele de care dispunem, ultimele detalii ale planului francmasonic de subjugare completa a Europei au fost puse la punct la data de 4 decembrie 1989, cu ocazia intalnirii secrete de la Malta dintre statele aliate: Rusia (reprezentata prin Gorbaciov), Statele Unite ale Americii (reprezentate prin Bush senior), Anglia si altele.
Aceasta intalnire a vizat toate tarile foste comuniste din sfera de influenta sovietica si a urmarit aceleasi scopuri pentru fiecare dintre ele:
1 - Restructurarea pe modelul « perestroika » aplicat de Gorbaciov in Uniunea Sovietica, adica inlocuirea cetatenilor sovietici imbatraniti din institutiile statelor respective cu alti cetateni sovietici-rusi (si pe cat posibil si de alte nationalitati) mai tineri si mai receptivi la schimbarile ce vizeaza impunerea noii ordini mondiale si a globalizarii.
2 - Arestarea, judecarea si eventual suprimarea, in cazul rezistentei, a fostilor conducatori din tarile comuniste, respectiv Ceausescu, Milosevici si altii.
Amintim aici ca SUA au invadat Republica Panama, deoarece presedintele Republicii Panama, Manuel Noriega, impusese noi taxe pentru navele care treceau prin canalul Panama. Noriega a fost capturat si dus in SUA, iar apoi, tot acolo, a fost judecat si inchis sub pretextul traficului de droguri si arme. Insa americanii sunt cei mai mari traficanti de arme si droguri din lume, dar si consumatori de droguri. Mai intai SUA s-au folosit de Noriega, pentru ca apoi, cand acesta a schitat un gest de independenta, sa se descotoroseasca imediat de el.
De asemeni, cantaretul John Lennon voia sa faca public faptul ca, la toate concertele sale, agentii CIA vindeau droguri tinerilor care participau la spectacol, dupa care alti agenti CIA veneau si ii arestau pentru trafic de droguri. John Lennon a fost apoi asasinat la comanda CIA.
La fel, cu catva timp in urma, a "transpirat" stirea ca CIA a vandut droguri din depozitele sale cetatenilor din Los Angeles, oras cu o populatie de cateva zeci de milioane de locuitori. Dupa aceea, in acest oras a inceput un adevarat razboi civil, pentru care a fost necesara interventia armatei. Actiunea CIA s-a soldat cu mii de morti, raniti si arestati.
Aceste actiuni constituie o alta fateta a planului de exterminare a fiintei umane pus la cale de secta satanica a francmasoneriei mondiale.
3 - Destramarea Yugoslaviei si a Cehoslovaciei.
La destramarea Yugoslaviei a contribuit, printre altii, pana si Vaticanul, prin Papa Ioan Paul al II-lea, sustine ziaristul Jaques Merlino, in cartea "Les verités Jougoslaves ne sont pas toutes bonnes à dire", aparuta la editura Albin Michel, Paris, 1993. In aceasta carte, la pagina 84, el afirma:
"Banca Vaticanului a varsat 1.988.300 dolari, prin intermediul Institutului pentru raspandirea religiei, pentru cumpararea de arme din Beirut si oferirea acestora Croatiei."
La vremea scrierii cartii, ziaristul Jaques Merlino era redactor sef adjunct al Televiziunii nationale franceze pentru canalul France 2, post pe care l-a pierdut dupa publicarea cartii, iar lucrarea sa este prefatata de generalul M. Gallois, un personaj credibil si bine informat.
Ca o paranteza, o data cu intrarea in vigoare a Constitutiei romane din 2003, in conformitate cu care cetatenii straini din intreaga lume care au suficienti bani pot cumpara paduri, terenuri si case in Romania, dupa ce acestea au fost, oricum, confiscate cetatenilor romani de serviciile secrete (SIE - Serviciul de Informatii Externe, SRI - Serviciul Roman de Informatii, subordonat KGB-ului sovietic, DIA - Directia de Informatii a Armatei) si clasa politica in ultimii 15 ani de zile. Aceasta inseamna, in realitate, destramarea Romaniei, prin deposedarea cetatenilor ei, saraciti, jefuiti si mintiti sistematic de toate regimurile care s-au perindat la conducerea tarii.
4 - Pulverizarea si distrugerea industriei si economiei acestor tari si infiintarea altei industrii si economii, in care agentii secreti autohtoni si straini sa profite si sa conduca, iar cetatenii popoarelor respective sa fie sclavii si balastul lor, prin restructurari aberante, privatizari trunchiate si ilegale si prin disponibilizari abuzive.
Trebuie facuta precizarea ca Romania, cu industria si economia de dinainte de decembrie 1989, a fost capabila sa-si plateasca datoriile la Fondul Monetar International (FMI) si la Banca Mondiala, iar in Romania nu existau someri.
5 - Confiscarea resurselor naturale ale solului si subsolului de catre grupuri de interese controlate de FRANCMASONERIA mondiala.
6 - Transformarea tarilor comuniste, mai sarace, in piete de desfacere pentru produsele de proasta calitate din Occident.
7 - Obtinerea de spatii pentru deversarea deseurilor chimice, bacteriologice si nucleare, lucru care deja s-a realizat in multe din campiile, padurile si apele Romaniei.
O cisterna plina cu deseuri chimice sau bacteriologice aruncata in Romania se plateste cu un milion de dolari.
8 - Epurarea etnica a populatiei autohtone din aceste tari cu ajutorul politiei, justitiei si a parchetului, desfiintarea locurilor de munca, lipsa salariilor, a pensiilor si a medicamentelor.
Aici intra de asemenea infiintarea jocurilor de tip mafiot-FRANCMASONIC, cum ar fi la noi Caritasul, apoi "tepele" de tipul SAFI (in care au fost implicati Adriean Videanu, Viorel Catarama, si altii), FNI, GELSOR, SOVINVEST si altele. Il putem aminti tot aici si pe Sorin Ovidiu Vantu, unul dintre personajele-cheie aflate in spatele acestor afaceri oneroase, care s-a imbogatit pe spinarea a sute de mii de romani care si-au pierdut agoniseala de o viata la FNI sau Caritas.
In data de 9 mai 2005, la Moscova, au avut loc manifestatii internationale cu ocazia implinirii a 60 de ani de la victoria aliatilor - Uniunea Sovietica, Statele Unite, Marea Britanie si altele - impotriva nazismului german.
Dupa cel de-al doilea Razboi mondial, Uniunea Sovietica, Statele Unite, Israelul si altele, au participat la deportarea cetatenilor romani, unguri, polonezi si altii, in Siberia sovietica-rusa, evreii afirmand insa, dupa Lovitura de Stat din Decembrie 1989, ca si Romania a participat la Holocaust.
Arestarile, torturile si crimele din perioada comunista au fost opera aliatilor, altfel spus a rusilor, a americanilor, etc., iar astazi aliatii practica aceleasi atrocitati ca in perioada comunista cu cetatenii din Cecenia, Afganistan, Irak si din alte colturi ale lumii.
Pe 5 iunie 2005, organizatia Amnesty International (AI), prin directorul sau executiv William Schulz, acuza SUA ca a format un arhipelag de inchisori secrete in toata lumea, in care se comit acte de tortura.
Astfel, intr-un interviu acordat postului american de televiziune Fox News, William Schulz afirma ca:
"Oamenii dispar pur si simplu, sunt detinuti pe o perioada nedeterminata, in mod secret, fara a avea acces la un avocat, la sistemul juridic si fara a putea lua legatura cu familia."
Acesti aliati de ieri si de azi sunt:
1. Rusia sovietica bolsevica si terorista, prin presedintele Vladimir Putin;
2. America imperialista, prin George W. Bush; si
3. Israelul finantator, prin Moshe Katsav.
Israelul prin intermediul conducatorilor sai corupti este de asemenea vinovatul principal pentru declansarea celui de-al doilea razboi mondial, prin promovarea coruptiei internationale, altfel spus a jefuirii institutiilor statelor; a comisioanelor, altfel spus a mitei; a scumpirilor, adica a speculei de stat; a societatilor comerciale private pe actiuni, a bursei de valori, etc., prin care au saracit statele si popoarele Europei.
Vom face aici observatia ca sistemul actiunilor fara acoperire, care sunt emise de unele societati comerciale, constituie de fapt un jaf national si o prostire pe fata, prin intermediul caruia ne furam caciula unii de la altii. Anumitor societati le cresc actiunile la Bursa de Valori pe vorbe. Nu exista nimic real. Sa dam un exemplu care lamureste mecanismul ascuns al unei astfel de "inginerii".
In cazul Rompetrol, Dinu Patriciu vinde actiuni la Bursa de Valori la un pret foarte mic. Vine fiica lui Dan Voiculescu si cumpara actiuni in valoare de 1.200.000 (un milion doua sute de mii) de dolari, insa nu face decat sa arate un document bancar care "probeaza" ca ea poate plati aceasta suma (truc folosit de numerosi participanti la Bursa de Valori). Nu plateste aceasta suma, dar spune ca poate plati in trei zile, urmand sa piarda actiunile daca nu plateste.
In cateva ore, valoarea actiunilor Rompetrol la Bursa de Valori creste de 10 ori. Actiunile fiicei lui Dan Voiculescu valoreaza acum 12.000.000 (doisprezece milioane) dolari. Ea vinde actiunile imediat si primeste 12.000.000 (doisprezece milioane) dolari. Peste trei zile, plateste suma de 1.200.000 (un milion doua sute de mii) dolari si ramane cu 10.800.000 (zece milioane opt sute de mii) dolari in numai cateva ore.
Prin urmare, se poate constata cu usurinta ca aceste escrocherii, aceste smecherii, aceste gainarii financiare FRANCMASONICE de mari proportii l-au imbogatit pe Dan Voiculescu, odata cu gasca lui din Comertul Exterior, SIE si SRI-KGB, DIA si altele. Pentru asta l-au inlaturat pe Ceausescu si au ucis zeci de mii de cetateni ai Romaniei in decembrie 1989.
Cum cresc actiunile la Petrom? Prin scumpirea petrolului la statiile Peco, indiferent daca pretul petrolului pe piata mondiala creste sau scade.
Partea cea mai interesanta, dar si mai ordinara, este faptul ca Petrom nu plateste taxe si impozite la stat, intrucat, de 15 ani de zile, statul este format chiar din membrii conducerii Petrom si din alti profitori din toata clasa politica, iar cetatenii Romaniei, dupa lovitura de stat din decembrie 1989, au devenit sclavii si supusii lor, avand salarii si pensii de mizerie si fiind lipsiti de medicamente.
Aceasta jefuire si prostire nationala prin Bursa de Valori este la noi doar in faza de inceput, insa in SUA, de exemplu, un salariat "avizat" al Bursei de Valori poate castiga intr o singura secunda 400.000.000 dolari.
La festivitatile de la Moscova din mai 2005 a fost invitat si regele Mihai, cel care a tradat Romania in anul 1944, dupa ce a dat ordin armatei romane sa intoarca armele impotriva soldatilor germani si a lasat poporul si statul roman pe mainile rusilor-bolsevici criminali si ale aliatilor lor, americanii, care au participat la deportarea cetatenilor romani din Romania si Moldova in Siberia sovietica. Aliatii i-au umplut regelui Mihai garnituri de trenuri cu aur, bijuterii, tablouri si alte bunuri pentru a-l determina sa abandoneze Romania si poporul roman.
Acum, dupa reinstaurarea KGB-ului sovietic rus in Romania, dupa Lovitura de Stat din decembrie 1989, regele Mihai este alaturi tot de rusi si de aliatii lor. Inainte de decembrie 1989, regele Mihai transmitea mesaje poporului roman de la postul de radio Europa Libera in care instiga poporul roman la revolta impotriva lui Ceausescu si a comunismului sovietic.
George Bush junior, presedintele SUA, se lauda in 2005 ca a "organizat Revolutiile [n.a. loviturile de stat] din intreaga lume." La fel a facut si comunistul stalinist si sinistrul francmason Silviu Brucan care declara in 1993 ca a "organizat Revolutia [n.a de fapt lovitura de stat] din decembrie 1989". Iar la Summitul tarilor baltice din 2005 Bush junior sustinea ca "Revolutiile [n.a. loviturile de stat] reprezinta politica de stat a Americii."
Aceste lovituri de stat internationale, planificate de FRANCMASONERIA mondiala si indreptate impotriva statelor si popoarelor foste comuniste din sfera de influenta sovietica, vizau mai cu seama tarile care nu mai aveau datorii la FMI si la Banca Mondiala, precum Romania, care astfel nu mai putea fi controlata si jefuita prin sistemul oneros de dobanzi si prin impunerea unor masuri economice straine de interesele locuitorilor sai.
Bush junior este si el membrul sectei satanice a francmasoneriei, ceea ce il face un criminal international. El spune adevarul pe jumatate in ceea ce priveste Revolutiile de care vorbeste. Acestea au fost in realitate lovituri de stat internationale, ale gruparilor mondialiste, in care au murit zeci de milioane de oameni nevinovati, si nu au fost organizate de Bush junior ci de catre o clica masonica, din care face parte si tatal sau, George Bush senior (cel care a declansat Razboiul din Golf), si asta cu mult inainte de a ajunge Bush junior presedintele SUA.
Loviturile de stat internationale sunt realizate prin intermediul politicienilor aserviti aliatilor - americani, rusi, etc. - dar sunt finantate de fapt de FRANCMASONERIA mondiala, care dispune de fonduri imense.
In aceasta directie, trebuie facuta precizarea ca neamul Bush este demult implicat in finantari criminale, care au fost efectuate inclusiv in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Prescott Bush, tatal lui George Bush senior si bunicul lui Bush junior, facea parte din consiliul de administratie al bancii Brown Bos Harriman Bank, apartinand fratilor FRANCMASONI - unii dintre ei de origine evreiasca - cum ar fi Averell si Roland Harriman, care, plini de viclenie, au finantat atunci, prin Union Bank, Germania, iar prin Brown Bos Harriman Bank i-au finantat pe sovietici.
Este revelator pentru modul demoniac de a actiona al masonilor maniera in care s-a procedat cu Irakul. Inainte de declansarea razboiului din Golf, a avut loc la un moment dat o discutie intre Saddam Hussein si ambasadoarea SUA acreditata la Bagdad - Statele Unite si Irakul fiind aliati in razboiul dintre Irak si Iran - in care Saddam i-a spus ambasadoarei ca guvernul din Kuweit are sa-i plateasca o datorie imensa, de miliarde de dolari, pe care nu vor sa o restituie.
Ambasadoarea l-a sfatuit atunci pe Saddam sa atace Kuweitul pentru a recupera datoria. Saddam a invadat Kuweit-ul, ambasadoarea americana a fugit in SUA, iar Bush senior si aliatii au avut astfel un pretext sa atace Irakul si sa-i confiste petrolul.
S-a dat liber la supravegheat si ascultat populatia!
Noua sau vechea Securitate?
Motto: "E o gluma, o nebunie. Intram intr-o dictatura a unor mici Ceausesti." -
Marcu Tudor, vicepresedintele Comisiei de aparare din Camera Deputatilor
Profitand de masurile speciale de securitate din timpul summit-ului NATO, Romania a facut un pas decisiv catre instaurarea statului politienesc. Constituirea unei megastructuri cu puteri absolute in domeniul ordinii publice creeaza premizele unor noi abuzuri si incalcari ale drepturilor omului. Decizia a fost luata in mare secret pe 25 martie, iar presa a publicat informatia de-abia dupa opt zile, fara a atrage atentia asupra implicatiilor sale reale.
Platim pentru a fi supravegheati si controlati de o noua Securitate
In data de 25 martie, Consiliul Suprem de Aparare al Tarii (CSAT) a aprobat in mare secret o Hotarare de Guvern prin care a fost creata o megastructura de securitate cu puteri aproape nelimitate. Aceasta este subordonata Ministerului Internelor si Reformei Administrative (MIRA) si poarta numele de "Centrul national de conducere a activitatilor de ordine publica" (CNCAOP).
Exact ca si fosta Securitate, CNCAOP reuneste forte din mai multe directii ale Ministerului de interne (Politie, Jandarmerie, Politia de frontiera), din Ministerul Apararii, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul de Justitie, Ministerul Comunicatiilor si din serviciile secrete: Serviciul Roman de Informatii (SRI), Serviciul de Protectie si Paza (SPP), Serviciul de Informatii Externe (SIE) si Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS). CNCAOP va deveni operational in termen de 60 de zile si va fi finantat de la buget, adica din taxele platite de fiecare roman.
"Mijloace specifice" - specifice dictaturilor si regimurilor comuniste
CNCAOP are prerogative extinse si puteri aproape nelimitate. Poate cere instaurarea starii de urgenta si apoi poate interveni prin "mijloace specifice", dar neprecizate. Asa au inceput toate dictaturile, de la cea fascista, pana la cea stalinista. Tot asa a luat nastere in perioada comunista si fosta Securitate, ale carei metode si mentalitati inca mai bantuie Romania. Nu este de mirare, din moment ce multi dintre fostii securisti ocupa inca functii importante in structurile ce stau azi la baza CNCAOP.
Reamintim doar cateva cazuri in care abuzurile acestor forte au fost rasunatoare, interventiile fiind total nejustificate si indreptate impotriva unor persoane pasnice. In primavara lui 2003 mascatii au luat cu asalt manastirea Negru Voda din Campulung Muscel, i-au imbarcat in dube pe calugari si i-au dus intr-o directie necunoscuta. In martie 2004, mai multe locuinte ale unor yoghini au fost devastate de trupele speciale in cadrul Operatiunii numite de autoritati "Christ". Pentru a justifica aceasta mega-actiune s-au vehiculat zvonuri din cele mai fanteziste si total neprobate, printre care si cele de atentat la siguranta nationala, terorism, actiuni paramilitare si detinere de arme. In aprilie 2008, un grup de tineri care militau pasnic impotriva razboiului si a NATO a fost luat cu asalt de aceleasi trupe speciale, iar participantii au fost batuti.
De fiecare data metodele sunt aceleasi, ba mai mult, ele sunt identice cu cele utilizate impotriva "dusmanilor regimului" in perioada comunista: luarea cu asalt a unor spatii private chiar si in absenta unui mandat, utilizarea violentei verbale sau fizice, ridicarea de bunuri fara proces verbal, retinerea ilegala de persoane, etc.
Modul in care fortele de ordine au intervenit pana acum impotriva unor persoane pasnice este el insusi suficient de ingrijorator pentru ca fiecare cetatean al Romaniei sa isi puna intrebari cu privire la cum vor interveni aceste forte de acum incolo. Sub paravanul acestei Hotarari de guvern, fortele de ordine vor putea actiona practic nestingherite, fara a da socoteala nimanui, iar abuzurile vor fi transformate in lege.
Definitie ce lasa loc la interpretari
Hotararea de guvern nu stabileste un cadru precis cu privire la ceea ce inseamna situatie de criza. Termenii utilizati sunt vagi si lasa loc la interpretari. In lipsa unor criterii clare si precise, orice si oricine poate fi inclus in acest context.
"Situatia de criza in domeniul ordinii publice, spune Hotararea de Guvern, este situatia care, prin natura, complexitatea, amploarea si intensitatea sa, ameninta sau pune in pericol viata si sanatatea populatiei, mediul, proprietatea, stabilitatea politica, sociala sau economica, ordinea si valorile constitutionale sau indeplinirea obligatiilor internationale ale statului."
Conform acestei definitii, interventia mascatilor impotriva militantilor anti-NATO din 2 aprilie 2008 poate fi usor definita ca o situatie de criza in domeniul ordinii publice. Acest lucru nu se datoreaza insa comportamentului militantilor, ci tocmai mascatilor, care prin modul lor de actiune au pus in pericol valorile constitutionale, cum ar fi dreptul la libera exprimare. Ar fi trebuit deci ca tocmai acestia (mascatii) sa fie pedepsiti, sa se intervina impotriva lor cu "mijloacele specifice" prevazute de Hotararea de Guvern ce fusese aprobata cu cateva zile inainte.
Interceptarea pe fata a convorbirilor telefonice
Pe langa declansarea situatiilor de criza in domeniul ordinii publice si coordonarea fortelor de interventie implicate, CNCAOP are si sarcina de a "procura si centraliza informatii referitoare la evaluarea amenintarii la adresa ordinii publice". In acest scop a primit liber la interceptari telefonice pe fata.
Pana acum, companiile de telefonie aveau obligatia de a pune la dispozitia fortelor de ordine informatiile solicitate in baza unui mandat semnat de un judecator. Hotararea de Guvern din 25 martie impune companiilor de telefonie mobila si firmelor de internet sa isi lase echipamentele (servere si console) in intregime la dispozitia SRI pentru ca acesta sa aibe acces nestingherit la orice informatie ar putea avea nevoie. Masura a fost transmisa deja firmelor din domeniu printr-o decizie a Autoritatii Nationale pentru Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei. Ea a fost justificata tot de masurile de securitate speciale luate cu ocazia summitului NATO, insa dupa incheierea acestuia a ramas in vigoare.
Incepand cu 25 martie 2008, securistii din Romania si-au dat arama pe fata. De acum inainte putem vorbi de un stat politienesc in toata regula. CNCAOP are asigurate toate conditiile pentru a incalca nestingherit drepturi fundamentale, cum ar fi cel la libera exprimare. Poate pune pumnul in gura oricui indrazneste sa aiba o alta parere decat cea a regimului. Poate interveni in forta impotriva unui miting sau a oricarei alte intalniri pasnice, doar declarand ca aceasta este un potential pericol la adresa ordinii publice. Iar presa este complice, intrucat a trecut sub tacere aprobarea acestei legi, iar apoi nu a insistat suficient cu privire la adevarata ei miza si la gravele ei consecinte pentru o societate care se vrea democratica.
Descinderi cu mascati la o manastire din Campulung
12 calugari au disparut peste noapte. Explicatiile oficiale nu lamuresc nimic
In primavara anului 2003, un grup de comando al trupelor antiteroriste a descins la manastirea Negru Voda din Campulung Muscel. 12 calugari au disparut peste noapte si nimeni nu a dat o explicatie coerenta. Un singur ziar local din Arges a avut curajul sa relateze faptele si sa inceapa o ancheta. Dupa mai bine de patru ani, acest caz este tot invaluit in mister.
Evenimentele s-au petrecut la scurt timp dupa lansarea "Proclamatiei Miscarii Ortodoxe de Reinviere Monahala". Aceasta misterioasa miscare alcatuita, dupa declaratiile care circula pe Internet, din 500 de calugari, calugarite, stareti, preoti ortodocsi si avand sustinerea unor calugari de la muntele Athos, protesteaza impotriva unor hotarari ale celor care conduc acum Biserica Ortodoxa Romana. Ecumenismul este demascat ca erezie de Proclamatia care ataca, de asemenea, prezenta masonilor in fruntea Bisericii.
Comando la manastire. Fenomene paranormale sau conspiratie?
Manastirea Negru Voda din Campulung Muscel a fost ctitorita in 1215 de domnitorul Radu Voda. In 2003 aici isi duceau viata 12 calugari, condusi de staretul Vichentie Punguta.
Intr-o noapte din Saptamana Luminata (saptamana de dupa Sarbatoarea Pastelui), trupele Departamentului de Interventii Antiteroriste (DIA) iau cu asalt manastirea. Toti calugarii sunt imbarcati in forta, fara nici o explicatie, in dubele parcate in fata portii. Destinatia? Necunoscuta. In ziua urmatoare este adus in manastire un grup de maicute, care sustin cu tarie ca ele sunt acolo de la intemeierea manastirii. Acest lucru este infirmat chiar de prezentarea facuta pe Internet a manastirii Negru Voda, in care se afirma ca aceasta este o manastire de calugari.
Dupa o saptamana, cativa dintre cei luati pe sus de mascati in plina noapte apar la manastirea Curtea de Arges, insa au "interdictie de a vorbi". Despre parintele Vichentie se spune ca a plecat in America "in pelerinaj". Dar calugarii ortodocsi nu merg in America in pelerinaj, deoarece nu exista locuri sacre pentru ortodocsi acolo.
Minciuna maicutelor, cum ca ar locui dintotdeauna la Manastirea Negru Voda, era totusi prea gogonata. Mult mai tarziu, reprezentantii Arhiepiscopiei Argesului au dat cateva declaratii oficiale, dar nici versiunea lor nu lamureste ce s-a petrecut. Explicatiile lor, date in 2006 unicului ziar care a avut curajul sa investigheze subiectul, sunt insa cusute cu ata alba si pline de contradictii. Pozitia oficiala a Bisericii, care ar fi trebuit sa protejeze calugarii de abuzurile autoritatilor statului, dovedeste din contra implicarea acesteia in evenimente.
Fostul staret de la Manastirea Negru Voda, expediat sau autoexilat in strainatate, reuseste sa trimita de acolo un material cutremurator despre descinderea din 2003. Acest material a circulat din mana in mana si poate fi citit acum pe Internet.
Versiunea oficiala: la manastirea Negru Voda s-au facut reparatii?! curatenie?!
Purtatorii de cuvant ai Episcopiei Argesului si ai Episcopiei Muscelului, ca si episcopul Calinic Argeseanul admit, in cele din urma, trei ani mai tarziu, ca a avut loc o mutare a comunitatii de calugari. Insa una temporara, se dezvinovatesc ei. "In urma cu trei ani, la Manastirea Negru Voda din Campulung au fost executate niste lucrari de reparatie. Cu acea ocazie au fost mutati calugarii la alte lacasuri de cult din judet," declara in 2006, pentru un ziar electronic argesean, consilierul episcopal Ovidiu Vlasceanu.
Protopopul de Muscel, Eugeniu Matei, vrea sa ii tina isonul, dar vorbeste despre o actiune de curatare a manastirii: "In perioada ianuarie-septembrie 2003, calugarii de la Manastirea Negru Voda au fost repartizati la alte lacasuri de cult din judet, deoarece in cadrul complexului monahal s-a facut curatenie. In toata aceasta perioada, la Negru Voda au fost aduse maicute pentru a pregati masa muncitorilor si a face randuiala asa cum se cuvine intr-un sfant lacas." De ce nu puteau face calugarii de mancare muncitorilor si a fost necesar sa fie aduse maicute, practica nemaiintalnita in nici un alt caz de renovare a unei manastiri, ramane un mister. La fel cum, vorbind de o perioada de cateva luni in care s-a facut mutarea, Eugeniu Matei abate atentia de la faptul ca toti cei 12 calugari au fost mutati intr-o singura noapte si nu s-au mai intors apoi la manastire.
MIREM, Miscarea Ortodoxa de Reinviere Monahala
"Curatenia" de care vorbesc reprezentantii episcopiei este insa una simbolica. Mascatii au intervenit in forta intrucat se credea ca la Negru Voda se afla un nucleu al Miscarii Ortodoxe de Reinviere Monahala (MIREM). Aceasta este, conform propriului statut: "una din reactiile nascute la ultimele evolutii din interiorul Bisericii Ortodoxe Romane, si la hotararile luate de capii acesteia care sunt total contrare invataturilor lasate de Sfintii Parinti ai Bisericii."
Proclamatia lansata in primavara anului 2003 de Miscarea Ortodoxa de Reinviere Monahala probabil ca a venit ca o lovitura pentru Biserica Ortodoxa Romana (BOR). Aceasta proclamatie afirma ca peste 500 de calugari, calugarite, preoti, stareti sunt "inmarmuriti" de hotararile capilor Bisericii, care vin in contradictie cu credinta seculara ortodoxa si sunt, de altfel, veritabile erezii. Proclamatia cere Patriarhiei retragerea BOR din Consiliul Ecumenic si cere ca Biserica sa ia pozitie impotriva politicilor de globalizare, precum si impotriva intrarii Romaniei in UE.
Este foarte posibil ca evenimentele de la Manastirea Negru Voda din primavara anului 2003, evenimente care au survenit la o saptamana de la lansarea Proclamatiei, sa nu fie deloc singulare. Este de asemenea foarte posibil ca Patriarhia sa fi cerut sprijinul serviciilor secrete pentru a depista componenta MIREM si a extermina aceasta Miscare. Cert este ca nu s-a reusit anihilarea ei. Dupa trei ani si jumatate, aceasta continua sa existe si intelegem discretia care o inconjoara pe de o parte ca prudenta a celor care fac parte din MIREM si ca musamalizare, din partea oficialitatilor.
Actiunile MIREM sunt cu precadere orientate impotriva masonizarii si ecumenizarii Bisericii Ortodoxe Romane. Printre altele, a luat pozitie impotriva introducerii in Romania a noilor carti de identitate cu microchipuri. L-a demascat, inainte de alegerea noului patriarh, pe mitropolitul Daniel al Moldovei ca fiind francmason. A organizat proteste publice la Patriarhie in acest sens si a postat afise in principalele orase. Presa a relatat destul de putin despre aceste actiuni, ridiculizand si minimalizand importanta acestei miscari alcatuita din 500 de calugari, asa cum face de fiecare data cand are de-a face cu cei ce nu sunt recunoscuti de masonerie.
Biserica trebuie totusi sa dea explicatii pentru cazul Negru Voda
Revenind la cazul de la manastirea Negru Voda, s-au cerut, dar nu s-au oferit, explicatii. Citam cateva fragmente din materialul care a circulat pe Internet: "La cererea noastra de a face cunoscuta parerea avizata a oficialilor episcopali in legatura cu disparitia nocturna a obstii de la Negru Voda, am fost respinsi cu cuvintele: «Nu avem nimic de declarat». Asemenea fapte sunt de netolerat, de neinchipuit, de netrecut sub tacere! Este clar un abuz, o incalcare flagranta a drepturilor de vietuire intr-o tara ortodoxa, dar de cine ingaduita? De cine pusa la cale? Cine sade in spatele intregii regii, caci actorii ii cunoastem? Sa fi fost acolo salasul vreunui cuib terorist ce pregatea atentate la adresa Ortodoxiei si care doar cu trupe super-specializate a putut fi anihilat? Greu de inchipuit! Nu vrem sa ne lansam in afirmatii neintemeiate, dar ca o coincidenta, descinderea a avut loc cam la o saptamana dupa lansarea Proclamatiei Miscarii Ortodoxe de Reinviere Monahala. Daca mercenarii au crezut ca in Negru Voda este centrul Miscarii s-au inselat amarnic. Ceea ce ne starneste pricini de neliniste este tocmai modul comunisto-securist de operare ce aminteste intrucatva de sinistrul an '59, cand calugarii si monahiile au fost evacuati "legal" din manastiri prin decretul 410 (ce luati aminte, nu a fost inca abrogat!) semnat de liftele rosii in acordul si sprijinul cat disimulat, cat manipulat al prelatilor vremii.
Problema ce o ridicam este insa de constiinta:
. Ce-ati face dumneavoastra, da, chiar oricare dintre cititorii acestor randuri - monahi sau nemonahi - de ati fi pusi in situatia de a fi declarati de oficiali pur si simplu disparuti sau chiar nenascuti, si sa va treziti inghititi de beciurile Securitatii pentru oarece banuieli de propaganda ortodoxa antiecumenista? Sa fiti condamnati pentru aceasta, conform decretului x, la temnita sau internati in vreun ospiciu pentru "actiuni teroriste de destabilizare a Romaniei"!
. Ce-ati face de veti afla apoi ca toti v-au uitat, ca nimanui nu-i pasa, ca tuturor le e frica de represalii si tac malc, ca cei responsabili nu vor sa bage de seama.
. Ce-ati face daca v-ar disparea peste noapte duhovnicul - cica ar fi plecat sa-i increstineze pe eschimosi?
Cat despre cele ale credintei, ortodocsii si Ortodoxia din Romania se manifesta in plin spatiu totalitar. La orice cuvant anti-eres de-al nostru, Big Brothers au pregatit mii de contre, unele chiar in forma de bata. Dar cui ii e frica de beci, de lanturi, de marturisire? Batranii cercati au sfatuit cam asa: "Vremea noastra a cam trecut, voi sunteti cei ce trebuie sa duceti pana la capat nestinsa flacara Ortodoxiei. Noi am infundat temnitele comuniste, tocmai ca voi, cei ce ne urmati, sa nu mai treceti prin iadul acela. Nu va siliti spre eroisme gratuite. Nu denigrati arhiereii apostati. Inca nu a venit timpul." Dar cand plinirea vremii va sosi, vom cunoaste lamurit aceasta, caci atunci "uraciunea se va trufi pe fata in locasurile sfinte". Pentru monah este o normalitate a afirma adevarul fara sa se bata cu pumnul in piept; poti ajuta poporul fara a crea dizidenta, panica si razvratire si fara "a arunca cu pietre" in ierarhie. Pentru monahismul contemporan, anihilarea obstii Manastirii Negru Voda este doar un nor ce prevesteste furtuna ce va sa vina. Asadar, oare cine urmeaza?"
Oare cine va urma?
Asa se incheie, in mod aproape profetic, materialul care dezvaluie abuzurile din 2003. In mediile ortodoxe se cunosc astazi mai multe cazuri "care au urmat". Cel mai recent este cel de la manastirea Petru Voda din Bucovina, unde staretul Iustin Parvu a fost inlocuit cu un mason. Acest lucru a dat nastere unor ample proteste din partea calugarilor si credinciosilor, care au fost inabusite cu ajutorul politiei. Se urmareste chiar eliminarea din randul monahilor "recunoscuti" a celor care nu sunt de acord cu masonizarea si ecumenizarea Bisericii Ortodoxe.
Un alt caz este cel al parintelui Calistrat de la manastirea Barnova, care a indraznit sa il "mustre" in public pe Daniel, mitropolitul Moldovei (pe vremea cand acesta inca nu era Patriarh), tragandu-l chiar in gluma de barba, fapt care a facut sa fie interzis de la cele sfinte pe termen nelimitat.
Parintele Amfilohie Branza de la schitul Diaconesti din Bacau, discipol al lui Cleopa, este si el amenintat cu caterisirea (raspopirea) deoarece i-a spus in public unui episcop ca trebuie "sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de conducatorii de tot felul". Si cum acesta nu a fost de acord cu aceasta afirmatie, Amfilohie l-a intrebat in mod inevitabil: "Prea-sfintia voastra sunteti mason?". Iar episcopul, lasand la o parte orice menajamente i-a raspuns: "Bai baiatule, tu nu stii ce e asta, ia cel mai mare mason si imbraca-l in vesmintele arhieresti si se topeste tot raul din el". Parintele Amfilohie nu s-a lasat: "Daca sunteti mason, Prea-sfintite nu va mai pomenesc la sfintele slujbe, ca multi sfinti si sinoade au condamnat masoneria!"
In timp ce astfel de preoti si calugari, care iau pozitie impotriva masoneriei, sunt marginalizati, persecutati sau pusi sub interdictii de tot felul, vedem cum tot mai multi reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe nu se dau in laturi sa participe fatis la ritualuri masonice. Recent am putut vedea cum la inmormantarea lui Florian Pittis ritualul masonic a primit binecuvantarea unui preot ortodox. O ceremonie de numire a unor cavaleri de Malta s-a desfasurat la Arad intr-o catedrala ortodoxa si o alta a fost oficiata la Suceava cu participarea unui preot ortodox.
Modul de actiune ca si amploarea fortelor utilizate in descinderea de la Manastirea Negru Voda din 2003, total disproportionate fata de numarul si modul de viata al celor atacati, sunt similare cu cele din "Operatiunea Christ" demarata un mai tarziu impotriva Miscarii de Integrare Spirituala in Absolut. O alta bizara asemanare este faptul ca descinderile au avut loc, in ambele cazuri, in preajma Sarbatorii Pastelui. Chiar denumirea aleasa pentru aceasta operatiune este semnificativa. De asemenea, exista nenumarate similaritati cu cazuri petrecute in alte tari. Toate acestea dovedesc ca este vorba de actiuni concertate organizate impotriva oricaror curente spirituale care nu se lasa indoctrinate si controlate de Francmasonerie.
Anularea habeas corpus pentru orice persoana considerata potential periculoasa
Motto: "Practica retinerii in arest pe nedrept a fost in toate timpurile instrumentul favorit si cel mai de temut al tiraniei." - Alexander Hamilton, avocat, unul dintre fondatorii SUA
Motto: "Sa lipsesti o fiinta umana de viata sa, sa ii confisti prin violenta bunurile, fara vreo acuzatie sau vreun proces, este un act cumplit de despotism si ar trebui sa reprezinte un semnal de alarma ca tirania pune stapanire pe o natiune." - William Blackstone, jurist britanic din secolul XVIII
Habeas corpus se refera la dreptul oricarei persoane de a contesta legalitatea retinerii sale in arest. Habeas corpus ("tu ai corpul" in limba latina) a fost promulgat pentru prima oara in 1679 de catre parlamentul britanic. De atunci reprezinta cel mai important garant al libertatii individuale in fata actiunilor unei justitii arbitrare. Datorita unei legi americane acest drept este insa astazi de domeniul istoriei. Stirea care anunta acest lucru a fost ignorata de mass-media oficiala.
Oricine poate fi transformat peste noapte in inamic al statului
Prin Legea comisiilor militare (Military Commissions Act) semnata de George Bush pe 17 octombrie 2006, orice persoana (cu cetatenie americana sau non-americana) banuita de actiuni ce ar putea aduce atingere sigurantei nationale poate fi arestata imediat.
Acest lucru s-a petrecut in timp ce mass-media oficiala ii linistea pe americani, afirmand ca acestia nu vor ajunge niciodata victimele unui sistem draconic de securitate. In fapt, Legea comisiilor militare permite realizarea de perchezitii armate, anularea dreptului la habeas corpus si condamnarea pe viata pentru orice persoana banuita ca ar fi "potential periculoasa". Modul in care cineva poate fi transformat peste noapte in "inamic al statului" este la discretia guvernului american.
Condamnati pe viata de un sistem de justitie paralel
Pe langa faptul ca permite ca orice persoana sa devina victima acestui sistem, legea interzice prizonierilor de acest tip sa mai apeleze vreodata la Curtile de Justitie traditionale, ceea ce s-ar putea traduce prin condamnare pe viata. Tot aceasta lege prevede ca niciun tribunal sau judecator nu are prerogative pentru a audia sau a lua in considerare vreo plangere din partea celor arestati pe motiv ca sunt "potential periculosi". Ea anuleaza si alte drepturi garantate de Constitutia americana, cum ar fi dreptul la un proces rapid, dreptul la o cautiune rezonabila si interzicerea pedepselor pline de cruzime.
"Sub pretextul instituirii de tribunale militare pentru a-i judeca pe suspectii Al-Qaeda si alti asa-zisi combatanti, Bush si Congresul sau au creat la propriu un sistem paralel de justitie pentru orice persoana, cetatean american sau nu, care depaseste cadrul trasat de ei", scrie jurnalistul de investigatii american Robert Parry, care a creat o agentie de stiri independenta.
Redefinirea torturii pentru a-i scoate basma curata pe responsabili
Aceeasi lege mai rezerva o surpriza. O clauza strecurata in text, chiar inainte ca acesta sa fie prezentat Congresului redefineste termenul de tortura. Noua forma exclude tocmai metodele cele mai violente si mai inumane din definirea crimelor de razboi, scutindu-i astfel de orice responsabilitate pe cei care le aplica sau le comanda. Aceasta redefinire se aplica retroactiv, pana in luna noiembrie 1997 si incalca prevederile Conventiei de la Geneva privind crimele de razboi. "Daca nu s-ar fi facut aceste modificari, arata Robert Parry, fostul secretar al apararii Donald Rumsfeld, vicepresedintele Dick Chenney si presedintele George Bush ar fi trebuit sa fie recunoscuti vinovati de participare activa la acte de tortura, comandate de ei asupra prizonierilor de la Guantanamo si de la Abu Ghraib (inchisoare din Irak)."
Teama de a nu fi considerati potential periculosi ii impiedica pe ceilalti sa actioneze
Procurorul general al SUA din acea perioada, Alberto Gonzales a facut in ianuarie 2007 o incercare jenanta de a convinge ca habeas corpus este de fapt optional, nu un drept fundamental. "Constitutia nu prevede in mod explicit ca trebuie sa i se asigure oricarui cetatean dreptul la habeas corpus, ci spune doar ca acest drept nu trebuie suspendat." sustine el.
Mai multi membri ai Congresului american si-au declarat indignarea fata de aceasta lege. Totusi, in momentul in care a trebuit sa treaca la actiune nu au facut niciun demers, de teama ca propunerea lor de a anula aceasta lege sa nu fie interpretata drept "soft terrorism". Legea prevede printre altele ca orice persoana care ii ajuta in vreun fel pe acesti "inamici ai SUA" intra in aceeasi categorie cu ei.
In urma numeroaselor proteste si a materialelor care au circulat pe internet, doi senatori americani au avut curajul sa propuna modificarea legii din 2006. A rezultat astfel ceea ce s-a numit Revizuirea legii privind habeas corpus (Habeas Corpus Restoration Act) care a fost aprobata in iunie 2007 cu 11 voturi pentru si 8 impotriva, de Comisia Juridica a Senatului SUA. Prin aceasta modificare se obtine doar o derogare de la legea initiala pentru prizonierii de la Guantanamo. Pentru restul populatiei pericolul ramane insa acelasi.
Irlanda a votat NU! Constitutia UE a fost respinsa pentru a treia oara de cetatenii Europei
de Mihai Vasilescu
Prezentat de mass-media drept o actiune de modernizare a institutiilor europene, tratatul de la Lisabona reprezinta, in realitate, un pas crucial in transformarea Uniunii Europene intr-un stat supranational, cu puteri nelimitate. Dupa ce Constitutia europeana a fost respinsa de olandezi si francezi in 2005, tratatul de la Lisabona parea solutia salvatoare pentru a evita alte invalidari ale acesteia, daca s-ar fi continuat organizarea de referendumuri populare. Astfel ca, dupa intalnirea de la Lisabona din 2007, constitutia europeana, deghizata in tratat, poate fi ratificata prin simplu vot parlamentar, fara a-i mai intreba direct pe cetatenii statelor membre UE, daca sunt sau nu de acord cu ea.
Pana in prezent, parlamentele a 18 state membre au ratificat, fara a clipi, tratatul de la Lisabona. Pe 12 iunie a venit randul Irlandei, singura tara in Constitutia careia este stipulat ca "in cazul unui transfer de suveranitate trebuie organizat referendum". Si irlandezii au fost foarte clari: 53% au votat impotriva tratatului de la Lisabona, deci impotriva statului supranational european.
Votul Irlandei anuleaza tratatul de la Lisabona
Pentru a intra in vigoare, textul trebuie aprobat de toate cele 27 de state membre UE. Votul Irlandei ar trebui sa duca deci, automat, la anularea tratatului. Primul ministru francez, François Fillon, declara pe 12 iunie, intr-un interviu televizat: "Daca irlandezii decid sa respinga tratatul de la Lisabona, atunci nu va fi niciun tratat de la Lisabona".
Unii oficiali europeni sunt insa hotarati sa persiste in ideea lor fixa: Constitutia trebuie sa intre in vigoare de la 1 ianuarie 2009, cu sau fara voia cetatenilor Europei. Presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, a declarat, imediat dupa anuntarea rezultatelor referendumului din Irlanda, ca procesul de ratificare trebuie sa continue. Marea Britanie, Spania, Italia, Cipru, Cehia, Belgia si Suedia nu si-au exprimat pana acum pozitia fata de constitutia europeana.
Franta vehiculeaza ideea unui troc cu Irlanda
Si Jean-Pierre Jouyet, secretarul francez de stat pentru afaceri europene sustine continuarea ratificarii, desi acest lucru este absurd, din moment ce tratatul nu poate intra in vigoare decat daca are aprobarea tuturor celor 27 de tari membre. Tot el dezvaluie si care sunt intentiile oficialilor europeni: "Cel mai important lucru este ca procedura de ratificare a tratatului sa continue in celelalte state," spune Jouyet intr-un interviu televizat. "Si apoi sa vedem ce aranjament juridic putem gasi cu irlandezii."
Deja presa vehiculeaza amenintari, mai mult sau mai putin voalate, la adresa Irlandei. Chestionat in legatura cu eventualitatea unei Europe cu 26 de membri, Jouyet a raspuns ca nu poate fi exclus din Uniune un stat care este membru de 35 de ani. Simplul fapt ca se pune in discutie problema excluderii Irlandei din Uniunea Europeana arata ca parerea exprimata de cetatenii unei tari nu conteaza, cata vreme nu corespunde planurilor trasate de tehnocratii europeni. Presa le mai aminteste irlandezilor si ca tara lor a primit multe fonduri europene si, in consecinta, ar fi fost cazul ca ei sa se arate mai cooperanti. Cu alte cuvinte: ori faceti ca noi, ori va taiem finantarile.
Marea Britanie a dat deja asigurari ca Parlamentul sau va aproba tratatul de la Lisabona. La ce bun? Tratatul nu mai are niciun sens in acest moment. Alte tari sunt mult mai realiste. Presedintele ceh, Vaclav Klaus a anuntat ca din punctul lui de vedere, tratatul este mort.
Presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso a declarat ca nu a fost pus la punct un plan alternativ pentru cazul in care tratatul e respins de un stat membru. De aceea, liderii europeni sunt nevoiti sa se intalneasca la Bruxelles in perioada urmatoare, pentru a gasi o solutie.
