Dinamica procesului de integrare europeana

Dinamica procesului de integrare europeana

Particularitatile si dinamica regionalismului european

Integrarea europeana trebuie studiata ca un proces complex si nu ca un inventar de etape mai mult sau mai putin interdependente;

Integrarea europeana a fost, in mare masura, un fenomen cu pronuntata tenta politico-ideologica, nefiind ghidata de minutioase calcule economice care sa evidentieze distinct costurile si beneficiile unui astfel de proces;

Primul pas articulat in directia integrarii de tip modern a fost facut in 1944 prin crearea Benelux.

In 1951 prin Tratatul de la Paris s-a lansat CECO, care a avut la baza, cu precadere, determinanti politici. Tratatul viza in principal:

Realizarea unei piete comune a carbunelui si otelului;

O inalta Autoritate avea ca sarcina principala, sa stabileasca preturi minime, cote nationale de productie si sa intareasca legislatia in domeniul concurentei;

CECO a presupus o coordonare a proceselor investitionale, eliminarea taxelor vamale si a  altor bariere cu efect echivalent, precum si armonizarea masurilor de stimulare a productiei;

Intre tarile fondatoare ale CECO s-a negociat o Comunitate europeana pentru aparare si o Comunitate politica;

In 1955 s-au elaborat proiectele privind crearea unei Piete Comune compuse din CEE si EURATOM, care s-a consacrat in 1957 prin semnarea tratatelor constitutive la Roma;

La inceput cele trei Comunitati au avut arhitecturi institutionale separate, dar incepand cu anul 1967, printr-un tratat de fuziune institutionala, s-a ajuns la un singur Consiliu, Parlament, Comisie Executiva, Curte de Justitie, constituind ceea ce s-a numit Comunitatile Europene, devenite, prin Tratatul de la Maastricht -Uniunea Europeana.

Etapa -Uniune vamala

Eliminarea completa dar treptata a taxelor vamale de import si export la produsele industriale si agricole;

Eliminarea treptata a restrictiilor cantitative si a altor bariere cu efect echivalent;

Instituirea unui sistem unitar de impozite interne indirecte;

Adoptarea unui tarif vamal comun si a unei legislatii vamale unitare;

Armonizarea reglementarilor cu privire la concurenta la nivelul intregului spatiu integrat;

Principalele momente ale redefinirii

1973 - CE se extind prin aderarea Marii Britanii, Danemarcei si Irlandei;

1981- adera Grecia;

1986 - CE se largeste spre sud prin aderarea Spaniei si a Portugaliei;

1987 - intra in vigoare, dupa ratificare, Actul Unic European care pune bazele Pietei Unice Interne a "celor patru libertati";

1993- intra in vigoare TUE;

1995- adera Austria, Finlanda si Suedia;

1 mai 2004 - UE se extinde cu inca 10 membrii.

1ian 2007 - adera Romania si Bulgaria

vLectii desprinse din evolutia procesului de integrare europeana

1. In momentele de recesiune economica, Comisia  a avut rolul principal in pastrarea inclinatiei spre adancirea integrarii;
2. Comisia a rezistat tentatiei de a exacerba rolul reglementarilor comunitare peste limita de acceptabilitate a guvernelor nationale Acest comportament s-a tradus in:

Obtinerea parteneriatului companiilor cu privire la calendarul actiunilor intreprinse;

Obtinerea acordului tuturor tarilor membre cu privire la toate componentele programelor lansate;

Refuzul de a da o anumita ordine de prioritate unor obiective,

Evaluarea atenta a dimensiunii bugetare a obiectivelor si a aspectelor sensibile;

3. Cea mai mare atractie gravitationala, UE a exercitat-o initial asupra tarilor membre ale AELS pentru ca ulterior aceeasi atractie sa fie exercitata fata de TECE;

4. Tratatul de la Maastricht a adaugat la dimensiunea economica - o dimensiune referitoare la AIJ si la PESC (la nivel interguvernamental) consacrand insa "geometria variabila"

5. Integrarea europeana se va adanci , isi va largi arealul geografic si va reusi pentru ca arhitectii sai s-au dovedit realisti cand au stabilit ce si cand se va realiza;

6. In tot procesul de integrare au prevalat compromisul si pragmatismul si, desi maximizarea bunastarii a fost o conditie esentiala, artizanii integrarii au operat deseori cu "optimul de gradul doi" evitand stagnarea sau regresul procesului.

Contextul economic care a condus la Actul Unic Vest-European

In 1985 , CE avea in dezbatere un plan foarte ambitios - definitivarea pietei unice europene;

S-a semnat AUE adoptat in iunie 1985, ratificat de cele 12 tari membre in perioada 1986-1987, si intrat in vigoare la 1 iulie 1987.

Un economist francez avertiza ca razboiul declansat de SUA si apoi Japonia contra Europei "nu se da cu dolari, cu petrol, cu tone de otel sau cu masini moderne, ci cu imaginatie creatoare si cu talent managerial";

Desi se realizase uniunea vamala, constructia integrativa pierdea din dinamism, iar obiectivele privind realizarea UEM se aflau departe,

Integrarea industriala, cea economica in general si nu doar cea comerciala se impiedica de barierele fizice , tehnice si fiscale;

Actul Unic introduce notiunea de "spatiu fara frontiere" concept mai larg decat cel de "piata comuna";

Se preconiza realizarea pana in anul 1992, a unei "mari piete interne ca element central al unei strategii de relansare a constructiei europene";

Obiectivul crearii PUI depasea limitele "economicului" vizand si dezvoltarea unui sentiment al europenilor ca apartin aceluiasi ansamblu in interiorul caruia vor putea circula liber, fara formalitati, vor putea studia si munci acolo unde isi doresc;

3. Obiectivele PUI

Trecerea la majoritatea calificata in procesul de adoptare a deciziilor in cadrul Consiliului ministerial;

Coeziunea economica -crearea conditiilor ca fiecare membru sa depuna eforturi de a-si conduce politica economica intr-un mod convergent cu cele ale partenerilor, contand pe sprijin din partea organismelor comunitare;

Armonizarea politicilor sociale -posibilitatea organelor comunitare de a adopta si implementa reglementari in domeniul social, vizand armonizarea conditiilor de munca si de viata ale cetatenilor din tarile membre;

Coordonarea eforturilor de cercetare si dezvoltare tehnologica - ale statelor membre cu sprijin multilateral comunitar, inclusiv financiar;

Cooperarea monetara;

Sporirea competentelor Parlamentului European; - ales prin vot universal direct (din 1979) care primeste puterea de a amenda deciziile adoptate cu majoritate calificata;

Consolidarea rolului executiv al Comisiei;

Piata Unica presupune:

Libera circulatie a capitalurilor, fortei de munca, bunurilor si serviciilor,

Inlaturarea controalelor la frontierele interne ale comunitatilor;

Armonizarea ratelor TVA;

Recunoasterea reciproca a standardelor si a procedurilor de certificare a calitatii,

Dreptul de resedinta fara detinerea obligatorie a unui loc de munca.

Politica comerciala autentic comuna (nu doar tarif vamal comun)

Control comunitar asupra politicii concurentiale

Fonduri structurale sporite;

Majoritate calificata in Consiliu.

Libera circulatie a bunurilor

A presupus in primul rand suprimarea frontierelor vamale interne; acest proces s-a realizat in doua etape:

Introducerea DAU (Documentului Administrativ Unic) care simplifica semnificativ procedurile vamale; Adoptarea unui sistem unic de clasificare a marfurilor in cadrul gruparii;

Eliminarea formalitatilor si a controlului vamal la frontierele intracomunitare; controlul sanitar-veterinar a fost mentinut o vreme,cu titlu de exceptie, fiind inlocuit cu controlul la locul de productie si la cel de comercializare;

In 1979, CEJ a generalizat principiul recunoasterii reciproce

In timp CE a dezvoltat un proces de uniformizare a normelor tehnice bazat pe 3 piloni:

Armonizarea reglementarilor nationale care consta in stabilirea unor standarde minime privind protectia sanatatii si a mediului;

Elaborarea unor norme si standarde unice europene de catre organismele europene de standardizare;

Aplicarea generalizata a principiului recunoasterii reciproce pentru produsele pentru care nu s-au adoptat standarde comune sau nu s-a produs armonizarea normelor nationale.

In ce priveste adoptarea unui sistem unitar de impozite indirecte s-a decis:

Aplicarea generalizata a TVA la toate tipurile de vanzari. Conform recomandarii comisiei, pentru toate operatiunile, TVA trebuia facturat la producator, respectiv in tara de origine; erau evidentiate doua situatii particulare: Libera circulatie a serviciilor

Situatia in care cumparatorul unui produs este si consumatorul final atunci plata TVA se va face in tara in care a fost achizitionat produsul;

Situatia in care cumparatorul este o entitate supusa impozitului pe cifra de afaceri, atunci acesta va plati TVA existenta in tara in care produsul a fost achizitionat, la cumparare, iar cand produsul este revandut, entitatea respectiva va factura TVA, la nivelul existent in tara sa;

Limitarea nivelurilor de TVA la maxim doua in fiecare tara (una normala si una redusa);Comisia a recomandat rate normale intre 14-20% si rate reduse intre 4-9%

Dupa 1989 a devenit operationala scutirea de la plata TVA la vama fiecarui stat prin care trecea produsul, regula fiind cea a platii TVA o singura data catre statul care importa bunul;

In 1993, Consiliul Ministerial a decis aplicarea generalizata a principiului aplicarii TVA la locul de origine proces care urma sa se realizeze in doua etape in perioada 1993-1997;

Din 1997, se aplica generalizat principiul facturarii la locul de origine al produsului.

In perioada de tranzitie a functionat un regim al TVA care reglementa urmatoarele categorii de tranzactii:

Pentru vanzari intre operatori supusi platii TVA se aplica principiul taxarii la locul de destinatie;

Pentru vanzari intre actori care nu plateau TVA acestia deveneau platitori de TVA pentru tranzactiile transfrontaliere;

Persoanele fizice plateau TVA la locul de cumparare;

In cazul achizitiilor de autovehicole noi plata TVA se facea la locul inmatricularii acestora.

Libera circulatie a persoanelor

Art.48 al Tratatului de la Roma prevedea "crearea conditiilor pentru realizarea liberei circulatii a persoanelor pe teritoriul Comunitatii. Aceasta insemna abolirea oricarei discriminari bazate pe nationalitate in privinta angajarii, stabilirii salariilor si conditiilor de munca"

Primele masuri de asigurare a libertatii de miscare a lucratorilor au fost adoptate in 1964, cand detinatorii asa-numitelor "profesii liberale" dobandeau dreptul de practicare a meseriei in oricare dintre tarile membre pe baza armonizarii calificarii profesionale;

Din 1985 s-a renuntat la armonizare in favoarea recunoasterii reciproce a calificarii;

Principiul consacrat este ca odata ce o persoana este calificata sa exercite o profesie in tara sa, se o poate exercita in orice alta tara membra;

Carta Sociala adoptata in 1989, a cuprins si prevederi referitoare la libera circulatie a fortei de munca

Principiile Cartei Comunitare a Drepturilor Sociale Fundamentale

Dreptul de a munci in oricare tara membra a UE;

Libertatea de a alege o profesie si dreptul la un salariu corespunzator;

Dreptul la conditii de munca si de viata imbunatatite;

Dreptul la protectie sociala in conformitate cu prevederile  legislatiei nationale;

Dreptul la libera asociere si la negocieri colective;

Dreptul la pregatire profesionala;

Dreptul barbatilor si femeilor la tratament egal;

Dreptul lucratorilor la informare, consultare si participare;

Dreptul la protectia sanatatii si securitatii muncii;

Protectia copiilor si a adolescentilor;

Un standard de viata decent pentru persoanele varstnice;

Integrarea sociala si profesionala imbunatatite pentru persoanele cu diverse disabilitati.

Libera circulatie a serviciilor

Desi sectorul serviciilor ocupa peste 60% din forta de munca, liberalizarea acestuia s-a produs mai lent;

Tratatul cu privire la Uniunea Europeana reglementeaza principiul liberalizarii serviciilor sub doua forme:

Dreptul de stabilire a resortisantilor unui stat membru pe teritoriul altui stat in scopul prestarii unui serviciu;

Prestarea de servicii, transfrontalier, fara a fi necesara deplasarea prestatorului.

Libertatea de prestare a serviciilor este valabila pentru cetatenii statelor membre care sunt domiciliati pe teritoriul altui stat membru. Aceste doua conditii sunt cumulative.

In cadrul notiunii de servicii sunt incluse:

Acele activitati independente, exercitate temporar intr-un alt stat, recompensate cu o anumita suma de bani.

In aceasta categorie se includ:

Activitati cu caracter industrial;

Activitati cu caracter comercial;

Activitati mestesugaresti;

Profesiunile liberale;

     Sistemele de educatie nationala nu sunt considerate servicii;

     Dreptul comunitar clasifica serviciile in:

Servicii active;

Servicii pasive;

Servicii de corespondenta.

Sectorul serviciilor financiare

A fost permanent un sector puternic reglementat;

Justificarea masurilor protectioniste nationale s-a bazat pe urmatoarele argumente:

Mentinerea lichiditatii si credibilitatii bancilor;

Impiedicarea institutiilor financiare sa-si asume riscuri prea mari;

Rolul institutiilor financiar-bancare in crearea de masa monetara si in finantarea deficitelor bugetare;

Caracteristica principala a sectorului de asigurari in cadrul UE o reprezinta eterogenitatea serviciilor furnizate de diferiti operatori comunitari.

In prezent se lucreaza la liberalizarea sectoarelor serviciilor de transport si de telecomunicatii;

Efecte ale PUI

Intensificarea concurentei intre companiile care activeaza in toate sectoarele;

Accelerarea ritmului restructurarii in industrie, ceea ce conduce la cresterea competitivitatii la nivel international;

Diversificarea gamei de produse si sericii si oferirea lor la preturi mai reduse;

Rapiditate mai mare si costuri mai reduse pentru livrarile transfrontaliere;

Mobilitate in crestere pentru forta de munca;

Crearea de noi locuri de munca in tarile membre,

Cresterea suplimentara a veniturilor;

Intensificarea convergentei si coeziunii economice intre diversele regiuni ale UE;