|
|
|
Comunicarea de grup si comunicarea publica. Comunicarea de masa
1. Grupul este un ansamblu restrans de persoane interdependente care interactioneaza de-a lungul unei perioade de timp in vederea atingerii unor obiective.
Comportamentele din cadrul oricarui grup sunt guvernate de reguli sau norme.
Normele de grup se impart in 3 categorii: (a) norme sociale (ce fel de relatii intretinem intre noi?), (b) norme procedurale (cum stabilim si distribuim sarcinile?) si (c) norme de actiune (cum indeplinim sarcinile propuse?).
Rolurile sunt categorii de comportamente asteptate de la membrii grupului.
Rolurile sunt fie formale, fie informale.
Rolurile informale (sau functionale) sunt orientate fie spre atingerea obiectivelor, fie spre mentinerea (coeziunii) grupului.
Principalele roluri functionale orientate spre realizarea sarcinilor propuse:
1. conducatorul
2. contributorul
3. cel care solicita informatii (factuale)
4. cel care ofera informatii (factuale)
5. cel care solicita opinii
6. cel care ofera opinii
7. clarificatorul
8. coordonatorul
9. diagnosticianul
10. cel care conclude
11. catalizatorul
12. proceduristul
13. secretarul
14. evaluatorul/ criticul
Principalele roluri functionale orientate spre mentinerea grupului:
1. liderul
2. suporterul
3. mediatorul
4. detensionatorul
5. conciliatorul
6. dispecerul
7. "barometrul" starii afective
8. subordonatul/ discipolul
Roluri disfunctionale in cadrul grupului:
1. blocantul
2. agresorul
3. dezertorul
4. dominatorul
5. lacomul de recunoastere
6. bufonul
7. cinicul
Valori culturale care influenteaza comunicarea de grup:
1. individualism vs. colectivism
2. distanta sociala mica vs. distanta sociala mare
3. acceptarea riscului vs. evitarea riscului
4. orientare spre sarcina vs. orientare spre bunastarea grupului
5. viziune pe termen scurt vs. viziune pe termen lung
Surse de putere/ autoritate in cadrul grupului:
1. legitinitatea
2. capacitatea de a furniza informatii relevante rare
3. expertiza
4. capacitatea de a recompensa sau pedepsi
5. respectul, increderea si atractivitatea
(Adler, Ronald B. si Rodman, George, Understanding Human Communication, 9th edition, Oxford University Press, New York, 2006, pp. 260-285)
2. Comunicarea publica are toate trasaturile comunicarii formale.
Performanta in comunicarea publica este influentata semnificativ de credibilitatea emitentului. Cele trei componente esentiale ale credibilitatii - competenta, caracterul si charisma - pot fi insusite prin respectarea urmatoarelor recomandari (James C. McCroskey):
1. recomandari privind competenta
1.1. Mentionati experienta speciala sau calificarea dobandita care va autorizeaza sa vorbiti in legatura cu tema abordata;
1.2. Invocati o varietate de surse de cercetare;
1.3. Subliniati competenta particulara a surselor, daca auditoriul nu este la curent cu ea;
1.5. Dovediti ca dumneavoastra controlati limbajul;
1.6. Nu atrageti atentia asupra inadvertentelor pe care le-ati facut sau asupra golurilor din pregatirea dumneavoastra;
2. recomandari privind caracterul
2.2. Evidentiati preocuparea dumneavoastra pentru promovarea unor valori autentice;
2.3. Subliniati similaritatea dumneavoastra cu auditoriul sub raportul convingerilor, atitudinilor, valorilor si obiectivelor;
2.4. Demonstrati consistenta spuselor dumneavoastra pe termen lung;
2.5. Demonstrati respect si curtoazie pentru membrii auditoriului;
2.6. Aratati cu claritate auditoriului ca sunteti interesat mai curand de bunastarea lui decat de vreun castig personal;
3. recomandari privind charisma
3.2. Demonstrati hotarare in sustinerea propriului punct de vedere;
3.3. Fiti entuziast;
3.4. Fiti emfatic;
4. recomandari generale
4.1. Dezvoltati-va sau intariti-va competenta, caracterul si charisma nu numai ca vorbitor, ci si ca persoana, in viata de zi cu zi;
4.2. Demonstrati ca aveti competenta, caracter si charisma cu precadere in introducerea cuvantarii;
4.3. Manifestati moderatie;
4.4. Folositi o varietate de metode care va asigura credibilitatea.
3. Comunicarea de masa (sau mediata) desemneaza ansamblul procedeelor prin care grupuri de specialisti intrebuinteaza mass-media pentru a vulgariza un continut informativ sau simbolic (Baylon & Mignot).
Trasaturi ale comunicarii de masa:
Rolul de emitent este jucat de catre o organizatie care se comporta asemenea unei elite;
Receptorul este un ansamblu de persoane - in principiu - numeros, eterogen, anonim si dispersat geografic. El nu este structurat, nu are constiinta unei identitati proprii si nu poseda statutul de agent social;
Canalul de transmitere a mesajelor include mijloace tehnice de difuzare colectiva, care creeaza - asa cum foarte bine a argumentat Marshall McLuhan - extensii ale corpului si simturilor. Acest fapt conduce in mod inevitabil la o schimbare majora a perceptiei, dar si a gandirii;
Stimulii din alcatuirea mesajului poarta amprenta canalelor artificiale prin care circula, modificandu-si, in consecinta, semnificatiile. (Spre exemplu, semnificatia unei fraze rostite de un spicher la o emisiune televizata de stiri difera de semnificatia aceleeasi fraze rostita intr-o conversatie fata in fata.) In plus, mesajele vehiculate in comunicarea de masa au un caracter public, in masura in care selectarea si combinarea semnelor este restrictionata potrivit unor norme socialmente acceptate;
Codul este foarte complex, astfel incat doar o categorie restransa de utilizatori pot sa-i foloseasca in calitate de emitent resursele;
Cadrul referential contine deopotriva fapte naturale si fapte institutionale sau, mai curand, simulacre ale acestora. Profesionistii comunicarii de masa nu-si propun sa reprezinte in mod veridic si neutru realitatea, ci sa ofere consumatorilor de informatii media anumite perspective asupra anumitor fragmente ale realitatii, in functie de varii interese (dorinta de a face profit jucand aici un rol deloc neglijabil).
Comunicarea mediata isi dovedeste virtutile cel putin in urmatoarele domenii (Wilbur Schramm):
largirea orizontului (mass media ne pun la dispozitie un volum apreciabil de informatii despre o sumedenie de obiecte si fapte, aducand lumea la dimensiunea unui "sat global")
focalizarea atentiei (profesionistii din domeniul media ne atrag atentia asupra faptelor care par a fi cele mai relevante din punct de vedere social: inundatii, crize politice, atentate, gesturi de solidaritate sociala, produse si servicii ieftine si de calitate etc.)
ridicarea nivelului pretentiilor (confruntati cu o paleta larga de oferte, consumatorii invata sa pretinda furnizorilor de produse si servicii ameliorarea continua a calitatii)
mobilizarea cetatenilor (presa este principalul stimulator al actiunilor sociale, ea parand a constitui, de pilda, conditia sine qua non atat a democratiei, cat si a economiei de piata)
alimentarea cu informatii a canalelor de comunicare interpersonala (in prezent, aproape nici o conversatie nu se desfasoara fara a se face referire la ceea ce s-a aflat din presa)
conferirea unui statut social (in era abolirii ierarhiilor traditionale, media legitimeaza si confera autoritate actorilor sociali)
extinderea dialogului politic (foarte adesea, presa mediaza acorduri si compromisuri, armonizand pozitii aparent ireconciliabile)
impunerea unor norme sociale (presa pare sa aiba un rol mai mare decat familia, scoala sau biserica in adoptarea unor moduri de comportament)
formarea unor preferinte de gust (supusi strategiilor de persuasiune, consumatorii "invata" ce sa le placa si ce sa nu le placa)
schimbarea, respectiv consolidarea unor atitudini (presa se manifesta deseori atat ca un motor al tranzitiei, cat si ca un agent de stabilizare a unei ordini sociale)
educarea cetatenilor (fara a incerca sa se substituie scolii, media influenteaza in mod intentionat, sistematic si organizat dezvoltarea intelectuala, morala si fizica a societatii).
Aspectele pozitive incontestabile ale comunicarii mediate sunt contrabalansate de o serie de aspecte negative, care au efecte pernicioase asupra societatii umane.
(a) Institutiile de presa - care joaca rolul de emitent in comunicarea de masa - actioneaza asemenea unor elite, fara a dovedi intotdeauna calitatile si responsabilitatile aferente. Ele reclama transparenta maxima pentru altii, insa ele insele sunt, de cele mai multe ori, opace. Institutiile de presa functioneaza pe principiul unei afaceri. Daca intra in coliziune cu sansa de a obine un profit substantial, interesul public va fi (cu siguranta) sacrificat. Institutiile de presa deverseaza asupra maselor un noian de informatie irelevanta si, in mare parte, nesolicitata.
(b) Napaditi de un volum imens de informatie amestecata, care le depaseste capacitatea de absorbtie, destinatarii din comunicarea mediata sunt transformati foarte adesea in "receptori-consumatori" capriciosi si versatili (Richaudeau, 1973: 144-5), ce repudiaza gandirea analitica si practica o idolatrie sui generis, tratand mesajele primite si mijloacele tehnice prin care acestea circula ca obiecte magice, in sensul ca acestia le preiau si trateaza ca atare, fara a incerca sa le modifice sau sa le controleze. Excesul de informatie disparata ii submineaza destinatarului stabilitatea mediului intern si, in consecinta, ii anuleaza libertatea de alegere.
(c) Canalele de transmitere artificiale ne modifica necontenit si radical simturile si mintea. Or, si aceste canale sufera o continua prefacere, cu precizarea ca schimbarile survenite sunt ecologice nu aditive. Fiecare nou canal deterioreaza sau anuleaza alte canale. Dupa toate aparentele, noile tehnologii de comunicare mediata au afectat canalele naturale de comunicare si au ingreunat dialogul direct dintre oameni. Departe de a fi un panaceu, progresul mijloacelor de difuzare colectiva antreneaza avantaje si dezavantaje inegal raspandite si genereaza noi categorii de invingatori si invinsi. In categoria - din pacate, foarte larga - a invinsilor se inscriu toti aceia care nu au acces la media decat in ipostaza individului care este asociat la "sarbatoarea comuna a consumului" fara a i se oferi nici participare efectiva, nici intelegere.
(d) Mesajele vehiculate prin mass media par a suferi o degradare vizibila, pricinuita de presiunea temporala extrema sub care sunt elaborate, de estomparea granitei care separa spatiul public de cel privat si de incidenta noii ideologii a "corectitudinii politice". Presati de termene-limita imediate, ziaristii ignora deseori bogatia codului, recurgand la platitudini si stereotipuri, si incalca regulile de buna formare ale codului, greselile comise fiind, apoi, socializate si "normalizate". Suspendarea distinctiei public-privat a condus la aducerea in sfera publica a "subcodului ascuns" (obscenitati, elemente de argou etc.) si a comportamentelor intrinsec private (cum s-a intamplat, de pilda, in emisunile de tip "Big Brother"). In sfarsit, propovaduitorii corectitudinii politice au generat un fenomen pervers - fuga de termeni -, in asa masura incat nu este exclus sa folosim, la un moment dat, o "noua-limba" orwell-iana.
(e) Codurile nu sunt entitati statice si absolute, ci constructe sociale dinamice obtinute prin "precipitarea" mesajelor care circula in sanul unei comunitati. Cu cat mesajele media sunt mai putin elaborate, cu atat entropia codului va deveni mai mare. Mesajele viitoare devin din ce in ce mai impredictibile si, implicit, din ce in ce mai greu de receptat. Coroborat cu cresterea vitezei de circulatie a mesajelor, acest fapt va obstacula intr-o masura sporita procesul comunicarii de masa.
(f) Prin contrast cu realitatea fizica, situatia (sau cadrul referential) nu se asociaza cu o structura de ordine manifesta care sa favorizeze intelegerea. Obiectele si faptele la care se face referire prin mass media nu sunt ierarhizate si natural corelate, ci doar accidental juxtapuse. Lipsa de ordine a cadrului referential mareste anxietatea consumatorului de informatii media. Pentru acesta nu mai exista adevar relevant sau absolut, nici in cunoastere, nici in religie, nici in politica, nici in viata cotidiana. Totul merge, insa nimic nu satisface. De ce ar trebui cineva sa adere sau sa actioneze, cata vreme mass media poate oferi totul: distractie, informatie, actiune politica etc.
