ANTRENAMENT - DICTIE - DEFECTE DE ROSTIRE

1-ANTRENAMENTUL ARTICULAR    -gimnastica de incalzire

Orice antrenament vocal, trebuie sa inceapa cu o usoara incalzire a zonei de formare a cuvintelor. Acest antrenament se refera la incalzirea musculaturii si totodata la deprinderea unei respiratii corecte pe parcursul fonatiei. Incalzirea se bazeaza pe exercitii fizice, usoare, specifice fiecarui individ, in functie de necesitatile personale, si pe exercitii de respiratie combinate cu sonoritati usoare fara sa violentam catusi de putin coardele vocale.

Cel mai simplu mod in care putem capata o respiratie abdominala buna si o emisie sonora eficienta si naturala este sa ne asezam orizontal, coloana perfect intinsa, corpul relaxat in acelasi timp, apoi punem pe abdomen o usoara greutate, cum ar fi o carte, pe care fluxul respirator sa o poata ridica si cobora in asa fel ca sa lucreze si muschiul diafragmatic pentru o dezvoltare cat mai naturala care sa fixeze o respiratie naturala.

Acest exercitiu poate fi facut ,mai ales seara, inainte de culcare, si poate fi repetat de cel putin opt ori.Este bine ca numaratoarea timpilor pe expiratie sa fie facuta cu voce usoara ,vibrata, clara, iar cuvintele sa fie foarte bine accentuate.

In pozitie verticala, cu picioarele usor departate, avand la dispozitie o bara de lemn pe care sa o puteti tine cu usurinta in mana, o prindeti cu mainile departate la nivelul umerilor in asa fel sa o puteti ridica si cobora in functie de necesitatile exercitiului.Cu mainile coborate, tinand bara in fata, umerii coborati (relaxati), coloana dreapta si gatul relaxat, inspirati 1-2-3-4 timpi ridicand bara deasupra capului. Coborati bara numai dupa ce ati stat cu ea desupra capului 1-2-3-4 timpi ,totodata retinand aerul.

In coborare, expirati aerul pe 1-2-3-4-5-6-7-8 timpi, eliminand si sunetul vocal chiar pe numere sau pe o singura vocala prelungita cum ar fi vocala A.

Acest exercitiu se poate face de aproximativ opt ori ,asta si in functie de dispozitia fiecaruia.El duce la o incalzire usoara a corpului, a coloanei vertebrale, a coardelor vocale, si nu in ultimul rand pozitioneaza bine respiratia.

Un alt exercitiu de incalzire ar putea sa fie urmatorul: in pozitie verticala ,cu picioarele paralele, si apropiate, cu genunchii perfect intinsi, cu umerii relaxati, dar coloana vertebrala dreapta indiferent in ce pozitie se va afla trunchiul, cu mainile la spate prinse una de alta ca intr-un cleste. Inspiram, urmarind coloana de aer care patrunde pe nas si ajunge in diafragma, apoi expiram cu gura usor intredeschisa, aplecandu-ne in fata, cu coloana perfect dreapta (ca un planseu) pana la 90 de grade, timp in care mainile raman prinse la spate ca la inceput dar se ridica deasupra corpului avand coatele perfect intinse pe tot parcursul exercitiului. In timpil revenirii la pozitia initiala, adica a ridicarii in vertical, inspiram si pregatim urmatoarea aplecare. Pe parcursul expiratiei vom emite un sunet format din consoane si vocale inventate de noi cum ar fi :MA, ME , MI, MO , MU, sau TA,TE,TI,TO,TU, sau RA,RE, RI, RO, RU , sau FA,FE, FI, FO, FU etc.

Exercitiul poate fi facut de aproximativ opt ori, dar atentie! Inspiratia si expiratia trebuie facute pana la capat ,deoareca este posibil sa intervina un fel de ameteala, datorata unei respiratii deficitare.

Un alt exercitiu potrivit pentru un inceput de lucru in domeniul vorbiri poate fi: culcat pe spate, cu muschii abdominali complet relaxati, se va face o inspiratie ampla, diafragmatica, pe nas, urmata de o expiratie pe gura cu o durata dubla decat a inspiratiei. Acest exercitiu necesita o numaratoare de voie , dar tinand cont de claritatea sunetelor vorbite si chiar de o intensitate mai accentuata decat in exercitiile anterioare.

Exemplu: inspiram 1-2-3-4-5-6-7-8 timpi, expiram odata cu rostirea numerelor cu o voce buna , destul de tare care sa ne permita un control mai usor asupra dictiei: 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-.

Acelasi exercitiu se poate face din aceeasi pozitie, in aceleasi conditii dar modificand timpii de inspiratie si timpii de expiratie, cum ar fi:

inspiram 1-2-3 timpi -expiram 1-2-3-4-5-6 timpi,

inspiram1-2-3-4-5-6- timpi - expiram 1-2-3-4 timpi,

inspiram 1-2-3-4- timpi - expiram 1-2-3-4-5-6-7-8 timpi,

se poate continua in masura in care exista dispozitie si timp fizic in functie de dorinta fiecaruia.

acelasi exercitiu se face si cu retentie de aer:

inspiram 1-2-3-4 timpi - retinem aerul 1-2-3-4 timpi - expiram 1-2-3-4-5-6-7-8 timpi ,

inspiram 1-2-3-4-5-6- timpi - retinem 1-2-3-4-5-6- timpi - expiram 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12 timpi,

inspiram 1-2-3-4-5-6-7-8 timpi -retinem 1-2-3-4-5-6-7-8 timpi -expiram 1-2-3-4-5-6-7-8-910-11-12-13-14-15-16 timpi,

inspiram 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10- timpi - retinem 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10 timpi -expiram 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20 de timpi etc.

Toate aceste exercitii in care aparent ne ocupam mai mult de respiratie , trebuiesc facute combinat cu sonoritati vocale, adica nu omiteti sa va folositi de cuvant atunci cand este indicat.

Un alt exercitiu pe care il recomand ar fi: in pozitia lotus, coloana dreapta, mainile pe langa corp, cu palmele catre podea. In timpul inspiratiei corpul ramane nemiscat, iar in timp ce expiram aerul , corpul se apleaca usor in fata, cu mainile departate pe podea pana cand coatele se intind complet. Vom emite un sunet vocal asemanator cu mugetul unei cornute, numai pe perioada expiratiei. Totdeauna coloana ramane dreapta, chiar si cand corpul se apleaca in fata.Dupa eliminarea completa a aerului pastram plamanii goi un timp, apoi revenim la pozitia initiala fara sa inspiram, inspiratia incepe dupa ce am ajuns in pozitia initiala. Atentie, totdeauna coloana de aer care patrunde in plamani merge direct in diafragma. Trebuie evitata respiratia subclaviculara.Exemplu:

inspiram 1-2-3-4 timpi

expiram    1-2-3-4 timpi,

tinem plamanii goi 1-2-3-4 timpi (corpul ramane nemiscat),

inspiram 1-2-3-4- timpi

expiram 1-2-3-4-5-6-7-8 timpi,

plamanii goi 1-2-3-4 timpi,

inspiram 1-2-3-4 timpi

expiram 1-2-3-4-5-6-7-8 timpi

tinem plamanii goi 1-2-3-4-5-6-7-8 timpi,

inspiram 1-2-3-4 timpi

expiram 1-2-3-4 timpi,

tinem plamanii goi 1-2-3-4-5-6-7-8 timpi.

Dupa incheierea exercitiului este recomandat sa ramaneti in pozitia de lotus, cu mainile odihnindu-se pe picioare cu palmele in sus, ochii inchisi fara sa va ganditi la tehnici de respiratie si respirati de voie.

2 - EXERCITII PENTRU PRONUNTIA CORECTA SI CLARA A VOCALELOR

DEFECTE DE ROSTIRE A VOCALELOR

Pentru un control sigur al modului in care se articuleaza fiecare sunet si al modului de formare a fiecarui fonem, este necesar sa cunoastem cum se rostesc corect, din punct de vedere fonetic, vocalele si consoanele . Deocamdata ne vom opri asupra vocalelor.

Vocala A. Pentru o pronuntie corecta va trebui sa tinem cont ca :

- maxilarele trebuie sa fie foarte deschise (intre incisivii superiori si cei inferiori sa fie un spatiu de doua degete asezate unul peste altul ),

limba trebuie sa fie asezata de-a lungul platoului maxilarului inferior, libera, relaxata, iar varful ei sa atinga alveolele incisivilor inferiori,

buzele trebuie sa fie deschise liber, buza de sus usor ridicata.

Defecte de rostire a vocalei A:

Uneori se rosteste prea adanc, in gat, alteori prin ridicarea radacinii limbii, capata o nuanta de O, alteori un timbru nazal ca si cum ar urma dupa un N. Aceasta vocala trebuie spusa liber, numai prin deschiderea neancordata a maxilarului.

Vocala E. -se rosteste cu maxilarele avand o deschidere mijlocie (atat catpoateintra

intre incisivi, degetul mare ).

limba trebuie sa aiba dosul ridicat putin spre mijlocul palatului tare, iar varful coborat la alveolele incisivilor inferiori

Defecte de rostire a vocalei E

Uneori intinzandu-se buzele prea tare in suras, E -ul capata o nuanta prea deschisa (scapa pe la colturi), alteori, rezonatorul este deplasat spre pozitia lui A .

Vocala I se rosteste cu maxilarele mai putin deschise decat pentru vocala E

(atat cat sa intre intre incisivi degetul cel mic).

limba are aceeasi pozitie ca vocala E,

buzele se intind spre urechi mai mult ca pentru E, si se apropie una de alta, ca intr-un suras mai accentuat.

Defecte de rostire a vocalei I

In general I -ul nu se rosteste defectuos, dar uneori e deplasat catre fundul gurii, aproape de pozitia lui I^,

Vocala O se rosteste cu maxilarele deschise ca pentru E (atat cat sa intre intre

Incisivi degetul mare ).

-limba trebuie sa aiba partea posterioara ridicata spre valul palatului, iar varful trebuie sa fie retras putin de langa incisivii inferiori.

Defecte de rostire a vocalei O

Se observa doua moduri de pronuntare gresita a acestei vocale: 1) buzele fiind prea mult inainte, "tuguiate" timbrul e prea tubat si infundat si mai ales ii deformeaza rezonanta;

2) pornindu-se la rostirea lui O cu o deschizatura mica de maxilare, ca pentru U, adesea sunetul capata mai intai timbrul lui U, apoi trece la O.

Vocala U are nevoie prntru o rostire corecta de maxilare mai inchise decat pentru

O (atat cat sa intre intre incisivi degetul mic),

-limba trebuie sa stea ca pentru formarea lui O,

buzele trebuie sa fie mai inintate decat pentru vocala O, ceea ce da lui U un aspect sonor mai tubat.

Defecte in rostirea vocalei U

Exista cateodata tendinta gresita de a fi rostita din gat si din cauza prelungirii rezonatorilor, prin inaintarea puternica a buzelor, suna inchis, tubat.

Vocala A se rosteste cu maxilarele deschise ca pentru E,

-limba relaxata pe platoul maxilarului inferior,

-buzele se tin cu colturile usor ridicate spre un suras.

Vocala I se rosteste cu maxilarele putin deschise ca pentru vocala I,

-limba asezata ca pentru A,

-buzele intinse spre urechi, mai putin decat pentru vocala I.

Defecte de rostire a vocalelor A si I

Tind sa fie articulate din gat, si din aceasta cauza emisia cuvintelor care le contine devine inestetica si vulgara. In acest caz , ele trebuie aduse in fata si insistat asupra lor mai mult decat la celelalte vocale, in cazul in care apare aceasta problema.

3       DEFECTE DE ROSTIRE

Greselile in rostire pot proveni , dintr-o defectiune organica a unuia din componentele aparatului fono-respirator. Aceste defecte ar putea fi:

-coardele vocale prost dezvoltate,

-noduli pe coarde,

-pareza coardelor vocale etc.

Aceste defecte dau o voce stinsa, voalata , fara stralucire, fara caldura ,sau o voce insuficienta din punct de vedere al intensitatii.

limba prea scurta,

limba prea lunga,

limba cu apexul (varful ) prost dezvoltat.

Acest defect impiedica buna articulare a consoanelor care se formeaza prin ridicarea apexului spre palatul tare . In special consoana R , care are o mare sensibilitate si elasticitate a apexului si care trebuie sa vibreze sub curentul de aer expirator.

maxilarul inferior este mai mare decat cel inferior,

maxilarul superior ininteaza mai mult peste cel inferior

dintii care pot avea spatii,

dintii incalecati,

dintii lipsa,

incisivii pot fi prea scurti, sau prea lungi.

Defectele functionale, provin dintr-o gresita intrebuintare a aparatului vocal si privesc mai mult organele mobile ale acestui aparat, care, printr-o miscare gresita, denatureaza justa articulare a fonemelor sau justa pozare a vocii.

Dislalia (pelticia) si balbismul (balbaiala) , sunt afectiuni ale sistemului nervos care se manifesta ca tulburari ale limbajului la nivelul expresiei verbale, determinate de dereglarea functionala a coordonarii muschilor ce participa la fonatie.

Dislalia sau pelticeala este tulburarea fonetica a expresiei verbale manifestata prin deficiente in pronuntia unor sunete, grupuri de sunete sau chiar cuvinte , acestea fiind modificate , substituite sau chiar omise, vorbirea , in ansamblul ei ramanand cursiva.

Balbismul (balbaiala) ,impreuna cu boala ticurilor care de cele mai multe ori i se asociaza, se observa mai ales la baieti. Balismul determina alterarea limbajului la nivelul expresiei verbale, din cauza dereglarii functionale a musculaturii participante la fonatie.