|
|
|
Muntii Suhard sint inconjurati in partea lor sudica de o importanta cale ferata, iar pe trei laturi, de drumuri nationale. Astfel, desi situati la distante considerabile fata de marile orase, aceste cai faciliteaza accesul spre zona de nord a tarii, pina in inima Carpatilor Orientali, unde se afla Suhardul.
Din orice directie te-ai indrepta spre acest masiv, va trebui sa traversezi o serie de trecatori cum sint: Pasul Mestecanis, Pasul Tihuta, Pasul Prislop, Pasul Rotunda si Pasul Birgau. Daca pornesti dinspre valea Bistritei, drumul te va purta prin sirul lung de defilee strabatute de aceasta.
Calea ferata Suceava - Gura Humorului - Cimpulung Moldovenesc - Vatra Dornei - Ilva Mica - Salva - Beclean - Dej este singura artera feroviara de legatura a nordului Moldovei cu Transilvania. Intre Iacobeni si Cosna, pe o lungime de 27 km, ea urmareste poalele masivului, pe distanta respectiva aflindu-se 9 statii de cale ferata, care constituie tot atitea puncte de plecare spre Suhard. Pe calea ferata se realizeaza legaturi directe, prin trenuri rapide sau accelerate, intre Vatra Dornei si marile orase ale tarii si anume: Bucuresti (9 ore), Iasi (5 ore), Bacau (5 orc), Suceava (21/2 ore), Cluj-Napoca (3½ ore), Oradea (6½ ore), Arad (8l/2 ore). Timisoara (9 ore) si Hunedoara (6½ ore). In afara statiilor de cale ferata Vatra Dornei, Vatra Dornei-Bai si Iacobeni, unde opresc trenurile accelerate, mai exista si alte statii in apropierea Suhardului, cum sint: Argestru, Mestecanis, Rosu, Dorna Candrenilor, Floreni si Cosna. Aceasta din urma este totodata nod de cale ferata, de la Cosna desprinzindu-se linia spre Dornisoara.
Caile rutiere, mult mai numeroase decit caile ferate, dau ocol sau patrund in interiorul masivului, fiind formate din drumuri nationale, judetene, comunale si forestiere.
Cea mai importanta este soseaua nationala Dej - Bistrita - Vatra Dornei - Suceava (DN 17) care realizeaza legatura intre DN IC (1a Dej) si DN 2 (1a Suceava), ea fiind totodata inclusa in categoria drumurilor internationale (E 571, intre Cluj-Napoca si Suceava). Din Pasul Tihuta (1 200 m) aceasta sosea coboara in compartimentul Poiana Stampei, al Depresiunii Dornelor, urmarind firul riului Dorna, pina la Vatra Dornei; de aici urca pe Bistrita Aurie pina la Iacobeni, angajindu-se apoi in serpentinele ce duc spre Pasul Mestecanis (1 099 m) si mai departe in valea Moldovei. La Vatra Dornei, din DN 17 se desprinde DN 17 B, care urmareste firul Bistritei pina la Poiana Teiului (88 km), localitate situata la coada lacului de la Izvoru Muntelui, unde intilneste DN 15 (Tirgu Mures - Toplita - Borsec - Bicaz). Drumul national 17 merge tangent cu Masivul Suhard intre Podu Cosnei - Vatra Dornei si Iacobeni, pe o lungime de 27 km. La Iacobeni acesta intilneste drumul national 18, care vine de la Baia Mare (pornind din DN IC) - Sighetu Marmatiei - Viseu de Sus - Borsa si trece peste Pasul Prislop (1 416 m) in valea Bistritei Aurii. Intre casele Rotunda si Iacobeni, aceasta frumoasa sosea insoteste, indeaproape, nu numai apele rasfatatului riu, dar si marginea dinspre valea Bistritei Aurii a Suhardului, pe o distanta de 31 km, in lungul careia se insira renumitele sate Cirlibaba si Ciocanesti. La Rotunda, coborind dinspre pasul omonim, intilneste DN 17D, care intre Beclean si comuna Sant este asfaltat, in timp ce tronsonul situat intre Muntii Suhard si Muntii Rodnei deocamdata este doar pietruit (circa 20 km).
Putem conchide asadar, ca drumurile nationale care inconjura Suhardul fac legatura intre Moldova si Bucovina, pe de o parte si Transilvania (Tara Birgaelor si Tara Nasaudului) si Maramures, pe de alta parte. Lungimea lor, pe sectorul aferent masivului, totalizeaza aproape 80 km. Din ele se despart o serie de drumuri locale, care reprezinta cai directe de acces spre acesti munti. Astfel, de la Vatra Dornei, o sosea judeteana se indreapta spre Pasul Paltinis (1 355 m) si mai departe spre valea Bistritei; din ea, la Saru Dornei, se desparte un drum modernizat in intregime, care urca in Calimani (40 km). De la Cirlibaba, in lungul unei sosele pietruite, strabatind pitoreasca vale a riului cu acelasi nume, peste Pasul Bobeica, se ajunge la Izvoarele Sucevei, iar de aici, mai departe, peste Pasul Izvor, in valea superioara a Moldovei.
Foarte dezvoltata este reteaua de drumuri forestiere din cadrul Muntilor Suhard, lungimea lor insumind circa 100 km, practic aproape pe fiecare vale existind o astfel de artera rutiera. Bine pietruite si intretinute, ele constituie numeroase cai de acces, care patrund adinc in interiorul masivului. De altfel, o parte din trasee se desfasoara partial de-a lungul drumurilor forestiere, cum sint cele ce insotesc vaile Cosna, Diaca, Piriu Rece, Prislop, Bancusor, Cosnita etc.
Asezarile din preajma Suhardului sint situate in lungul vailor Bistrita Aurie, Dorna si Cosna, ele fiind strabatute aproape in totalitate de drumurile nationale 17 si 18.
Orasul Vatra Dornei (795-840 m altitudine) este cunoscut mai ales pentru importanta sa ca statiune balneoclimaterica. Situat la confluenta Dornei cu Bistrita Aurie si respectiv a Bistritei[1] cu Neagra Sarului, orasul Vatra Dornei are o pozitie privilegiata in cadrul Tarii Dornelor, reprezentind principalul punct de pornire spre Suhard, mai ales pentru cei care doresc sa parcurga traseul de creasta. Orasul este asezat in special pe terasele inferioare si medii ale Dornei, Bistritei Aurii si Negrii Sarului, precum si pe conurile de dejectie ale piraielor tributare.
Constituind vatra depresiunii, terasele inferioare si luncile formeaza adevarate sesuri, cu latimi cuprinse intre 160 si 600 m, mai dezvoltat fiind cel al Dornei, unde se afla de fapt si zona cea mai importanta a orasului. In vederea preintimpinarii inundatiilor in zona orasului, terasele au fost suprainaltate. Cadrul montan inconjurator confera localitatii Vatra Dornei un pitoresc deosebit, cea mai sudica si totodata cea mai joasa prelungire a Suhardului coboara pina in inima orasului (prin Muntele Runc), caruia ii impune configuratia literei V, cu cele doua laturi in lungul Dornei si respectiv in lungul Bistritei Aurii formind un unghi ascutit. Pe de alta parte, Barnarelu (1 321 m) - prelungirea cea mai sud-vestica a Masivului Giumalau si Dealu Negru (1 302 m), prin care Calimanii trimit o culme ce se termina deasupra orasului, reprezinta alte unitati montane tot atit de intim legate de orasul Vatra Dornei.
Clima orasului se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de circa 5°C, media lunii iulie fiind de 15°C, iar a lunii ianuarie de -6°C. Maxima absoluta a fost inregistrata la 18 iulie 1904 (36,4°C), iar minima absoluta la 13 ianuarie 1950 (-36,5°C).
In comparatie cu alte localitati din tara situate la aceeasi altitudine (800 m), aici temperaturile medii anuale sint mai scazute, iar diferentele dintre vara si iarna mai reduse. Faptul acesta se datoreste latitudinii superioare (47° 20' latitudine nordica), precum si reliefului.
Precipitatiile anuale prezinta valori destul de modeste, respectiv de 670 mm. Numarul zilelor cu strat de zapada este de peste 120 (cel putin 4 luni pe an), fapt deosebit de important pentru practicarea sporturilor de iarna, Vatra Dornei fiind un centru de insemnatate nationala, din acest punct de vedere. In acest sens amintim pirtiile de la Dealu Negru si Runc, cautate mai ales de catre schiori. Aici se organizeaza concursuri locale si republicane, precum si o serie de tabere sportive.
Asezat intr-un important punct de confluenta (Bistrita Aurie cu Dorna si apoi Bistrita cu Neagra Sarului), orasul Vatra Dornei are legaturi lesnicioase atit prin intermediul caii ferate, cit si prin drumurile nationale 17, 17B si 18.
Pe baza cercetarilor arheologice, s-a stabilit ca meleagurile dornene au fost locuite inca din vremea pietrei neslefuite. Mai tirziu, daco-getii, care stapineau aceste tinuturi impadurite, au intrat in conflict cu romanii, iar in veacurile XIII si XIV tatarii au navalit de mai multe ori, intimpinind insa o rezistenta dirza din partea populatiei locale (de la tatari au ramas o serie de marturii: coifuri, camasi de zale, piepteni etc.). Prin acest tinut a trecut legendarul Dragos Voda, venind din Maramures peste Pasul Prislop (1 416 m), pentru a pune temeliile statului feudal Moldova. Intre veacurile XIV si XVII, Tara Dornelor apartinea tinutului Cimpulungului, care forma un "ocol domnesc' ce se bucura de o larga autonomie. Locuitorii erau oameni liberi, cu datoria fata de domnii tarii de a asigura straja la hotare. De remarcat faptul ca domnii Moldovei au daruit unor manastiri sau boieri muntii din jur. Astfel. Alexandru cel Bun, la 1410, daruieste Suhardul manastirii Moldovita. Dar aceste danii au fost mai mult formale, intrucit tot locuitorii din partile Dornei erau stapinii de fapt si de drept ai acestor tinuturi. Conform unui obicei al pamintului, fiecare devenea stapin pe locul pe care il "lazuia' (il curata de padure). Astfel, in locul padurii apareau poieni si pajisti secundare, iar odata cu ele, o serie de toponime, care reflecta fidel fenomenul ("lazuri', "prisaci', "arsite', "runcuri'). Cel mai tipic exemplu ni-l ofera chiar partea terminala a Suhardului, care se prelungeste pina in zona orasului Vatra Dornei, purtind denumirea de Cuhnea Runcului, cu virful Runc - in cadrul ei conturindu-se numeroase "ochiuri' de pasune in plina zona a padurii. Mentionam insa ca denumirea de "runc' mai este intilnita si in alte puncte ale masivului.
La sfirsitul secolului al XVI-lea, la confluenta Dornei cu Bistrita Aurie se asaza un anume Dodu clin Cimpulung; la 1650 localitatea aparuta este luata in evidenta domniei, fiind numit aici un functionar domnesc, pe nume Petre, ea vatamun de Dorna. La 1659 Constantin Serban Basarab cu 800 de insotitori porneste ele Iu Dorna pe o poteca spre Transilvania, probabil pe sub Suhard, pe valea Dornei si apoi pe cea a Cosnei pina la Pasul Suhard (1 150 m), coborind dupa aceea spre Somes.
Este posibil, de asemenea, ca aici, la gura Dornei, sa fi construit Alexandru Lapusneanu (1552-1561; 1564-1568) acel han despre care se vorbeste intr-unul din documentele sale. Ruinele de la gura piriului Chiliei s-ar putea sa fie legate de existenta acestui han. De prezenta unui schit, asezat in apropiere, mai pot aminti doar denumirile unor strazi: Schitului si Chiliei. In 1769 habsburgii ocupa comuna Cosna, iar citiva ani mai tirziu, in 1774, ocupa partea Moldovei care capata denumirea de Bucovina. Astfel, toate localitatile limitrofe Suhardului intra sub stapinirea Imperiului habsburgic. Oamenii Tarii Dornelor au trebuit sa lupte timp de aproape un secol pentru a obtine recunoasterea vechilor drepturi. Statul austriac a fost interesat sa exploateze bogatiile solului si subsolului Bucovinei. Astfel, la sfirsitul secolului al XVIII-lea inginerul Anton Manz pune bazele extractive ale fierului si manganului.
Un rol insemnat in dezvoltarea orasului Vatra Dornei l-a jucat punerea in valoare a calitatilor curative ale izvoarelor minerale. La inceput apele se imbuteliau (in 1812 deja plecau de aici 50 000 de sticle, spre Galitia, Viena, Odesa), iar ulterior au fost descoperite calitatile lor balneare. In 1845 se ridica primul stabiliment, care fiind din lemn n-a rezistat multa vreme. Abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea incepe modernizarea statiunii (prin captari de izvoare), aplicarea primelor tratamente cu namol, iar in 1895 se construiesc instalatiile balneare moderne. Dezvoltarea statiunii a atras dupa sine si dezvoltarea localitatii, care in primul deceniu al secolului nostru, cind ajunge la o populatie de 5 000 locuitori, este declarata oras. Atit in primul razboi mondial, cit si in cel de al doilea, statiunea sufera mari distrugeri. Astfel, dupa 1944 se pune problema refacerii aproape integrale a statiunii si totodata extinderea ei.
Dezvoltarea orasului este in strinsa legatura si cu alte bogatii, cum ar fi padurile si pasunile. Pina nu de mult transportul bustenilor spre Vatra Dornei si mai departe pe Bistrita in jos se facea cu plutele. Astazi exista o retea de drumuri forestiere, ramificate pe toate piraiele, inclusiv pe cele care strabat Suhardul. Totusi plutaritul, rentabil si sub raport economic, dadea acestor locuri, dar in special Bistritei, un farmec aparte.
Dezvoltarea industriala a dus la aparitia proletariatului, care lupta impotriva exploatarii. Astfel, numai in 1929 au avut loc 43 de greve la fabricile de cherestea din Vatra Dornei.
Adevarata inflorire orasul o cunoaste abia in anii socialismului, astazi placuta ambianta urbanistica integrindu-se armonios farmecului natural al locurilor. Vilelor si constructiilor balneare din trecut li s-au adaugat noi edificii, ansambluri de blocuri moderne, dotari social-culturale. Numarind peste 16 000 locuitori, Vatra Dornei, pe linga sporirea importantei balneare si turistice, cunoaste si o dezvoltare industriala, axata pe patru ramuri principale: forestiera, miniera, industrializarea si comercializarea apelor minerale si industrializarea laptelui.
Centrul orasului este concentrat in perimetrul strazilor 7 Noiembrie si Republicii, legate intre ele de strada 6 Martie. Aici se afla majoritatea institutiilor administrative si social-culturale, economice, ca si cele comerciale, turistice si de servire a populatiei. In acelasi timp, aceste strazi reprezinta locurile favorite de promenada, atit a dornenilor, cit si a celor veniti in statiune.
Centrul statiunii este dominat de impunatoarea cladire a Sediului politico-administrativ, care adaposteste si sectia de arta populara a muzeului orasenesc. Cladirea a fost ridicata intre anii 1896 si 1897 din veniturile cistigate de romanii din Vatra Dornei, din exploatarea padurilor, dupa un proces de 30 de ani. Muzeul orasenesc mai cuprinde si sectiile de stiintele naturii si cinegetica.
In parcul orasului sint concentrate sediul statiunii, clubul balnear s.a. Clubul (fostul cazinou) se remarca printr-o arhitectura atragatoare, avind o splendida sala de 300 de locuri. Parcul este locul preferat pentru plimbari. Aici se afla o serie de busturi (Mihai Eminescu, Ioan Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu, Ciprian Porumbescu, George Enescu etc.). Urcind pe vina din potecile ce ies din parc, pe linga "Masa lui Terente' se ajunge in virful Dealu Negru, care domina orasul cu cei 500 m; ele aici se deschide o splendida vedere spre Muntii Suhard, dominati de silueta maiestuoasa a virfului Ousoru. Dintre cladirile construite in scopul amenajarii izvoarelor atrage atentia cea care adaposteste izvorul "23 August', ridicata in 1896, avind o arhitectura ce aminteste de donjonul unui castel medieval. Un alt izvor renumit este Bizum, aflat pe un pitoresc traseu de-a lungul unui piriias.
Pe malul sting al Dornei, la poalele Suhardului. se afla complexul de agrement "Lunca Dornei', cu un mic lac cu terenuri de sport si distractii.
Statiunea Vatra Dornei are doua baze ele tratament balnear: una veche si alta noua, cu sectii ele bai carbogazoase, cazi pentru namol, hidroterapic, sala de cultura fizica medicala. Vatra Dornei ofera conditii deosebit de favorabile pentru cura de teren, dozata, in parcul statiuni. Statiunea ofera posibilitati atit pentru cura interna (6 izvoare), cit si pentru cura externa (peste 30 izvoare). Izvoarele de la Vatra Dornei sint: carbogazoase, bicarbonatate, calcice, feruginoase, magneziene, usor sulfatate, oligometalice, atermale. Statiunea este dotata cu numeroase vile (peste 15) si doua complexe balneare. In plus orasul ofera posibilitati de cazare si pentru turisti, dispunind de. peste 300 de locuri in cele trei hoteluri ("Bistrita', "Dorna' si "Calimani'), precum si motelul Runc. Magazine alimentare cu autoservire, o serie de cofetarii, restaurante (Bucovina, Veverita, Valea Dornelor etc.) completeaza reteaua de dotare a statiunii.
Complexul turistic Runc (860 m altitudine) este situat la marginea orasului Vatra Dornei (1a circa 1 km de centru), in partea terminala a culmii Runcu, care reprezinta prelungirea sud-estica a Muntilor Suhard. De mentionat ca intre oras si acest complex se interpune Parcul Runc. Mai putin amenajat decit parcul orasului, Parcul Runc: ofera vizitatorilor privelisti ele o rara frumusete, mai salbatice prin naturaletea peisajului. In poienile de linga acest parc, a fost realizat un frumos complex turistic, format dintr-un motel, un camping, locuri de parcare si o terasa pentru manifestari cultural-artistice. Silueta atragatoare a motelului se impune prin stilul arhitectonic local, in care predomina elementele realizate in lemn, cu ornamentatii originale. In camere si apartamente, motelul asigura 62 de- locuri, iar restaurantul poate servi simultan 80 de persoane. Dotarile sint completate cu un bar si o sala de receptie.
Sub poala padurii campingul are astazi 79 de casute de lemn, cu o variata policromie si totodata sugerind diverse stiluri arhitectonice. Doua spatioase locuri de parcare asigura primirea unui mare numar de autoturisme.
Poienile care se deschid spre nord reprezinta locuri ideale pentru schiat, muntele Runcu, prin pantele sale mai domoale, fiind cautat indeosebi de schiorii incepatori. Ansamblul complexului turistic este completat de frumusetea arhitecturii locale, bine exprimata de casele si gospodariile risipite la poalele golase ale muntelui, pina sus la marginea padurii. De asemenea, de aici se deschide una dintre cele mai frumoase privelisti spre orasul Vatra Dornei si a cadrului inconjurator, dominat de muntii Giumalau, Bistritei si Calimani. De la complexul turistic Runc porneste traseul de creasta l, marcat cu banda rosie, ce duce pina in Pasul Rotunda.
Comuna Dorna Candrenilor (820-890 m altitudine) este situata pe valea Dornei, la o distanta de 8 km de Vatra Dornei. Dincolo de cartierul Rosu, soseaua trece pe stinga riului, iar pina la confluenta cu Cosna, cele trei cai - de apa, rutiera si ferata - merg foarte aproape unele de altele. La Dorna Candrenilor, calea ferata trece prin centrul localitatii, alaturi de sosea, comuna desfasurindu-se in lungul riului, mai ales pe stinga acestuia. Chiar la iesirea din Vatra Dornei, profilul impunator al Ousorului atrage atentia oricarui calator, dominind orizontul local. De altfel Dorna Candrenilor este asezarea cea mai apropiata de acest munte, fiind situata la poalele sudice ale lui. Asa se explica faptul ca virful conic, deosebit de atragator, al Ousorului ce se infatiseaza in toata splendoarea lui, cu briul de un verde intunecat, dat de padurea de molid, care il incinge de jur-imprejur. Drumetul ajuns pe aceste meleaguri, cu greu va rezista ispitei, lasindu-se invins pina la urma de chemarea ademenitoare a muntelui. Pina in virf va trebui sa urce 800 m, dar orizontul larg ce se deschide de aici va rasplati din plin efortul. Astfel, dintr-o rotire poti cuprinde cu privirea intreaga lume de munti din nordul Carpatilor Orientali si chiar din centrul acestora.
Spre sud, mai ales de la gura piriului Negrisoara se profileaza silueta maiestuoasa a Calimanilor. Comuna Dorna Candrenilor cu cele 8 sate inglobate, numara circa 5 500 de locuitori. Este cunoscuta mai ales pentru renumitele sale izvoare minerale, in parte valorificate inca din secolul trecut. Astfel, la Dorna Candrenilor, in 1898 a fost construit un stabiliment balnear, cu bai carbogazoase si namol. Statiunea a functionat pina in 1937, cind cladirea a fost mistuita de un incendiu. Renumele de care se bucura aceasta statiune reiese si din faptul ca numai cu un an inaintea tristului eveniment, peste 1000 de vizitatori nu au putut fi cazati. Statiunea dispunea de un parc intins pe 26 ha, care exista si astazi, de teren cu namol (6 ha), 3 izvoare captate si 5 necaptate.
Astazi, izvoarele minerale de pe teritoriul comunei sint valorificate in cele 4 statii de imbuteliere (una situata in centrul comunei, vizavi de parc, iar celelalte la Poiana Negrii, Poiana Vinului si Poiana Cosnei). Aceste statii au o capacitate de imbuteliere de 90 000 000 sticle pe an (1980).
Din punct de vedere economic, Dorna Candrenilor dispune si de alte ramuri productive: forestiera (exista aici un sector de exploatarea lemnului si un ocol silvic), zootehnica (este una clin principalele producatoare de brinzeturi) etc. Vizitatorul sosit aici va remarca desigur arhitectura specific bucovineana, cu case mari construite din lemn, multe dintre ele cu etaj, cu numeroase incaperi, cu frumoase decoratii exterioare avind motive florale sau geometrice, in general stilizate. Spre marginea asezarii casele sint din ce in ce mai risipite, pierzindu-se spre poalele muntilor, fapt care da o nota caracteristica peisajului in care se incadreaza armonios.
De asemenea, calatorul ce poposeste aici va admira, de buna seama, frumosul port al localnicilor, dominat de culorile rosu si albastru, sau ia la care se disting verdele, albastrul, rosul si movul. Dorna si Neagra, cu ape limpezi de munte sint sagetate de pastravi si lipani, uneori si de scobar care urca pina aici. In centrul comunei se afla gara, alimentara si un restaurant. De la Dorna Candrenilor pornesc traseele 2 si 6. Tot de aici, un drum de 6 km duce la Poiana Negrii, de-a lungul galagiosului riu. Satul Poiana Negrii, rasfirat in vatra depresiunii, este unul dintre cele mai caracteristice pentru Tara Dornelor. De aici, culmile Suhardului apar in toata splendoarea lor, dincolo de netezimea netulburata a depresiunii.
Satul Podu Cosnei (840-850 m altitudine) este situat in mijlocul Depresiunii Poiana Stampei, intr-o importanta zona de convergenta hidrografica, dincolo de satul Dealu Floreni, la 5 km de Dorna Candrenilor. Aici apele Dornei primesc pe cele ale Cosnei - riu care ceva mai sus se uneste cu Tesna. Toate aceste trei riuri reprezinta principalele artere hidrografice din bazinul Dornei. Totodata, de aici se desprinde soseaua locala ce merge in lungul riului Cosna pina aproape de obirsie, iar calea ferata ce se indreapta spre Transilvania paraseste valea acestui riu. De drumul de pe Cosna sint legate numeroase trasee turistice din Suhard (3, 4, 5, 7, 8, 9, 11 si 12). Podu Cosnei reprezinta totodata locul unde se intilnesc "golfurile' cu infatisarea unor tentacule, ce claii depresiunii un contur extrem de sinuos: cel de pe Dorna, din amonte si din aval, de pe Tesna si cel de pe Cosna.
Comuna Poiana Stampei (875-925 m altitudine), asezata la 6-7 km ele Podu Cosnei, pe drumul national 17, ocupa partea sud-vestica a depresiunii care ii poarta numele. Pe teritoriul ei se afla importante turbarii, rezervatia Tinovul Mare fiind cea mai intinsa din tara (675 ha) de acest gen; este formata dintr-o patura groasa de muschi (Sphagnum wuljjianum), relict arctic.
Satul Cosna (850-920 m altitudine), dominat la nord de Magura Cosnei (1 256 m), ocupa spatiul depresionar de pe valea cu acelasi nume, care se insinueaza intre Masivul Suhard din nord si est si Muntii Birgau din vest. Casele sale risipite atit Pe terasele din dreapta Cosnei, cit si pe cele de la confluenta Cosnei cu Tesna dau asezarii un pitoresc aparte. Cunoscut pentru izvoarele sale minerale, valorificate in cele doua statii de imbuteliere - Poiana Vinului si Poiana Cosnei -, precum si pentru producerea brinzeturilor superioare, Cosna este unul dintre satele importante, componente ale comunei Dorna Candrenilor. Localitatea impresioneaza nu numai prin pitorescul sau, prin cadrul natural atragator, dar si prin arhitectura si portul bucovinean, cu specific dornean. Atrage atentia in mod deosebit contrastul izbitor dintre suprafetele netede ale depresiunii si culmile masive cu aspect greoi ale Suhardului.
Pornind din orasul Vatra Dornei pe DN 17, dupa ce trecem podul peste Bistrita Aurie strabatem Argestru, localitate componenta a orasului, cu case mari si frumoase, insirate pe o distanta de peste 5 km. Arhitectura placuta, cu decoratii exterioare atragatoare, fundalul oferit de poienile si apoi de verdele inchis al padurii de molid de pe versantul sting al vaii, situat la poalele Giumalaului, pantele abrupte, cu padurea deasa, care se lasa dinspre Suhard pina aproape de albia riului, iata citeva din trasaturile caracteristice ale peisajului locului. Numele de Argestru al satului se trage de la piriul care coboara din Giumalau spre Bistrita Aurie.
Mai sus intram intr-un defileu, sapat de Bistrita Aurie intre muntele Runcu (1 312 m) din vest si Muntele Arsita din est (1 525 m). Urmarind traseul sinuos al vaii, ajungem la Podu Hajului, locul de pornire al traseului 2 (cruce albastra). Piriul Haju, cu bazinul amplasat integral in imparatia padurilor de molid, apare ca un susur abia auzit din cauza vuietului neintrerupt al Bistritei Aurii, care il soarbe lacom.
Treptat, soseaua urca pe versantul sting, lasind jos panglica sclipitoare a riului ce se strecoara printre zavoaie. Deodata valea incepe sa se deschida, iar in fata apare, ca intr-un tablou, localitatea Iacobeni. Spatiul pare insa prea mic pentru a incapea atitea - riul, drumul de fier, soseaua si casele, insa acestea ocupa pozitii precise, uneori fiind asezate in trepte succesive. Pe alocuri, casele sint cocotate pe versantul dinspre Suhard, pina la liziera padurii, in poienile cu contur sinuos, sau urca de-a lungul piraielor Ciotina, Fieru si Puciosu, aliniindu-se de-o parte si de alta a acestora.
Satul Iacobeni (825-910 m altitudine), resedinta comunei cu acelasi nume, cu o populatie de 5 500 locuitori, este situat intr-un cadru natural pitoresc, avind o serie de cladiri publice impunatoare, case cu etaj, precum si citeva blocuri noi, cu cite cinci niveluri. Toate acestea ii confera, mai ales centrului, aspecte cu adevarat urbane. Comuna Iacobeni este cunoscuta in primul rind ca centru minier, respectiv pentru exploatarea manganului. In comuna exista o statie de innobilare a minereului de mangan si un atelier mecanic de reparatii a utilajelor miniere, pe cale de dezvoltare pina la uzina producatoare. Tabloul economic este completat de industria lemnului si partial de zootehnie. Dezvoltarea social-economica a lacobenilor justifica existenta unui liceu mecanic cu profil minier.
Prin pozitia lor Iacobenii se afla la intilnirea a trei unitati montane importante: Suhardul, cu virful Suharzel (1 403 m), de care sint intim legati, Obcina Mestecanis, cu Muntele Tolovan (1 118 m), si Giumalaul, cu virfurile Iacobeni (1 204 m) si Arsita (1 323 m). Drumul forestier din lungul vaii Ciotina, care se bifurca, urcind pe spinarile Runcului si Suharzelului pina in Culmea Suhardului, ca si cararile ce urmaresc spinarile acestora, sint tot atitea cai de acces spre acest masiv (traseele 7, 7a si 11). In centrul comunei se afla un magazin universal cu alimentara cu autoservire, un restaurant si o cofetarie.
Satul Ciocanesti (850-940 m altitudine) apartine de comuna Iacobeni, fiind situat la 6 km de punctul de intilnire al drumului national 18 cu DN 17. De la Puciosu, cum se numeste locul unde parasim drumul national 17, strabatem in continuare defileul Bistritei Aurii, panglica asfaltata a soselei tinind indeaproape tovarasie apelor grabite ale riului. Padurea imbraca in intregime versantii abrupti, iar orizontul se deschide abia mai sus, dupa ce am parcurs unduirile largi ale vaii.
Intrind in Ciocanesti, iti dai seama ca imensitatea codrilor Bucovinei se intrerupe deodata, padurea retragindu-se pe alocuri spre partea inalta a muntelui, mai ales la rasarit, in Obcina Mestecanis. Numai dinspre Suhard ea se lasa mai jos, pina la oarecare distanta de sat, inaintind uneori ca niste mici tentacule. Locul padurii este luat de pajisti, care de primavara pina toamna capata aspectul unui nesfirsit covor multicolor ce-si schimba nuanta in functie de specificul fiecarui anotimp. In acest cadru incintator al naturii, pe frumoasele terase ale Bistritei Aurii se revarsa, ca dintr-un nesecat izvor al iscusintei, case de un farmec aparte. Frumusetea nebanuita a lor este data de arhitectura locala, cu trasaturi deosebit de interesante, in care ornamentatiile exterioare, realizate in culori variate, reprezentind motive florale, zoomorfe sau geometrice, de obicei stilizate, sint extrem de armonios imbinate. Uneori incing peretii ca niste briie, sau insotesc marginile acestora. Mesterii locali care realizeaza aceste minunate opere de arta populara se inspira din cusaturile ce se intilnesc pe iile si fotele taran-cilor, sau din motivele ce apar pe covoarele lor. Covoarele de Ciocanesti prezinta frumoase scene pastorale, precum si animale caracteristice zonei, indeosebi cerbi si caprioare. Culorile predominante, combinate intr-o maiastra alcatuire, sint maro deschis, negru sau verde - mai rar intilnite fiind albastrul, galbenul sau rozul.
Casele de lemn, avind mai totdeauna cochete balconase cu splendide decoratii realizate din traforaj, au peretii varuiti in alb. Ornamentatiile amintite, aplicate pe albul ca neaua, formeaza o armonie aproape perfecta cu peisajul natural incintator. Ca o curiozitate a locului este podul acoperit de peste Bistrita Aurie, aidoma celor din Tara Nasaudului.
Virfuri ce puncteaza culmea principala a Suhardului apar din loc in loc, inchizind spre vest linia orizontului. Drumuri forestiere si poteci care pornesc direct de la marginea satului te conduc pina in inima masivului (traseele 3, 8 si 9a).
Ciocanestii au devenit in ultima vreme un important centru al sporturilor de iarna. Astfel, pe excelenta pirtie de la Arsita se organizeaza anual "Cupa Suhardului', la schi, cu participare nationala (in 1980 se afla deja la editia a VII-a). In acest scop, aici a fost construit un teleschi. In centrul localitatii exista o alimentara cu autoservire, un restaurant si o cofetarie.
Satul Botos (880-925 m altitudine) situat in amonte de Ciocanesti, de-o parte si de alta a riului, pe terasele alungite ale Bistritei Aurii, pastreaza de fapt aceeasi frumoasa arhitectura, incadrata intr-un peisaj, de asemenea, incintator. Casele din ce in ce mai rare catre marginea asezarii imprima o nota de specific local. De aici pornesc traseele 9, 10 si lOa, iar ceva mai sus pe Bistrita, de la gura Diacei, traseul 4.
Comuna Cirlibaba (930-960 m altitudine) este asezata la confluenta Cirlibabei cu Bistrita Aurie. Casele care se insira pe terasele celor doua riuri confera localitatii un plus de pitoresc. Asezarea se afla la 38 km de Vatra Dornei, fiind totodata cea mai de sus de pe Bistrita. Impreuna cu satele apartinatoare comuna Cirlibaba numara o populatie de aproape 3 000 locuitori. Localitatea dateaza de la sfirsitul secolului al XVIII-lea, aparitia ei fiind legata de inceputul exploatarilor minereurilor de fier si plumb.
Chiar in centrul comunei, pe fruntea unei terase se ridica obeliscul ce aminteste de trecerea voievodului maramuresean Bogdan, in 1359, spre Moldova, unde a contribuit la constituirea statului independent. Pe teritoriul comunei, la confluenta Tibaului cu Bistrita Aurie, se afla rezervatia geologica Piatra Tibaului.
Din Cirlibaba o sosea locala porneste spre nord, pina la localitatea Izvoarele Sucevei, mai departe facind legatura cu bazinul superior al riului Moldova. Ea strabate locuri deosebit ele pitoresti, date in special de salbaticia tinutului; cele doua pasuri de inaltime - Bobeica (intre bazinul Bistritei si cel al Sucevei) si Izvor (pe cumpana dintre Suceava si Moldova) - ofera puncte minunate de perspectiva.
De la Cirlibaba ponneste unul dintre cele mai pitoresti trasee transversale din Suhard, peste Culmea Stinisoara si virful Omu (traseul 5). Citiva kilometri mai sus, alte trasee se indreapta spre acest masiv (5a si 13), iar de linga casele Rotunda, in drumul national 18, ajunge DN 17D, care, trecind peste Pasul Rotunda, reprezinta partea terminala a traseului de culme (1b). in centrul comunei Cirlibaba, alaturi de frumoasele cladiri ale scolii, ocolului silvic si primariei, se afla o alimentara, un restaurant si o cofetarie.
In stadiul actual, Masivul Suhard are un numar redus de marcaje, in timp ce cabanele turistice lipsesc cu desavirsire in zona propriu-zisa a muntilor. In total exista patru trasee marcate, din care unul de creasta, longitudinal, si trei transversale.
Traseul de creasta, marcat cu banda rosie, este lung de 47 km si se desfasoara intre Vatra Dornei si Pasul Rotunda, fiind cel mai spectaculos.
Primul traseu transversal, marcat cu cruce albastra, masoara 8 km si face legatura intre Iacobeni si Dorna Candrenilor, ocolind virful Ousoru, destul de aproape de punctul culminant. Cel de al doilea traseu transversal, marcat cu punct rosu, leaga localitatea Ciocanesti cu Podu Cosnei si masoara 23 km, facind accesibila ascensiunea spre virful Faraoane.
Ultimul traseu transversal marcat este lung de 32 km; avind ca semn triunghiul albastru, el leaga valea Bistritei Aurii (in aval de Cirlibaba) cu Podu Cosnei, uirmanimid in/ buna parte zona de jonctiune dimitre masivele Faraoane si Omu.
In general aceste trasee urmaresc poteci umblate, de obicei poteci ciobanesti, cele transversale suprapunindu-se pe distante destul de mari peste drumurile forestiere. Marcajele, pe alocuri, sint destul de slab executate sau sterse, in locurile respective devenind incerte. Cele mai dificile sint portiunile din cadrul pajistilor, unde potecile sint invadate de vegetatie si marcajele nu au putut fi aplicate, din lipsa de suport material, iar reperele sint rare, sau se pierd in iarba. Pentru identificarea traseelor, noi am cautat sa venim in ajutorul turistului, prin descrieri si indicatii mai detaliate si cit se poate de precise, precum si prin insotirea lor de schite relativ amanuntite.
In ceea ce priveste problema cabanelor turistice, ea este inca destul de dificila, desi putem afirma ca intr-un anume fel poate fi suplinita de alte posibilitati de cazare, si anume de cele oferite de cabanele pastorale, de cabanele forestiere, sau chiar de stine. Inainte de a le prezenta pe acestea socotim ca este necesar sa amintim de cabana Mestecanis, care desi asezata in afara limitelor Suhardului, aflindu-se la o distanta relativ mica de acesta, poate fi folosita de catre cei ce doresc sa-si indrepte pasii pe culmile acestor munti.
Cabana Mestecanis (1 100 m altitudine) este situata in pasul omonim, la 5,5 km de marginea dinspre Bistrita Aurie a Suhardului, reprezentind totodata un excelent punct de perspectiva spre acesti munti. Are 7 locuri in cabana si 28 in casute. Serpentinele din lungul drumului national 17, de pe curbele carora apar frinturi din frumosul tablou panoramic al Suhardului, imbratiseaza si satul Mestecanis (apartinator comunei Iacobeni), linga care se afla si tunelul de cale ferata. Casele mari de lemn se rasfira pe pantele domoale ale muntelui. Pornind de la aceasta micuta cabana, linga care se afla si un camping, se poate ajunge relativ usor, dupa circa 1 ora, in valea Bistritei Aurii, de unde putem urca in Suhard pe traseele 2, 3, 7, 8 si 11.
Fireste, putem aminti totodata de complexul turistic Runc, de linga Vatra Dornei, cu motelul (62 locuri) si campingul respectiv (205 locuri), care reprezinta o excelenta baza de plecare spre culmea Suhardului, in lungul traseului de creasta.
Dintre cabanele pastorale, in primul rind este vorba de rea situata la obirsia Piriului Rece.
Cabana pastorala Recele este asezata sub creasta, la 1400 m altitudine, pe versantul nord-estic al Suhardului, intre virfurile Faraoane si Bitca Tirsului. Desi dispune de numai citeva locuri, in caz de nevoie cabana ofera turistului conditii dintre cele mai bune, datorita confortului ridicat.
Cabana pastorala Omu este situata chiar linga traseul de creasta, sub virful de la care i se trage numele, la o altitudine de 1 775 m. De pe culmea neteda pe care se afla cabana, se deschid privelisti de o rara frumusete atit spre valea Bistritei Aurii, spre care coboara vaile ce se lasa inspre Diaca, cit si spre celelalte zari.
Cabanele forestiere din Muntii Suhard sint mult mai numeroase si ele pot fi folosite la nevoie chiar ele grupuri mai mari de turisti (mai ales la sfirsit de saptamina, cind muncitorii forestieri sint plecati), intotdeauna aceste cabane sint asezate pe vai, in mijlocul codrilor de molid, in general la altitudini sub 1 000 m. Dintre cabanele forestiere mai cunoscute amintim urmatoarele: Diaca si Diaca-Borcut, situate pe valea Diaca Bistritei; Rusaia, Piriu Rece, Gindacii, Ciotina, Rancusoru. Fagetel, Dieciu, Netedu, Omu s.a. asezate pe vaile omonime. Unele dintre aceste cabane au 40 de paturi (Bancusoru), Bau 30 (Diaca).
In afara celor citorva cantoane silvice, poate ca este bine sa amintim si de casele de vinatoare Rotunda (din apropierea pasului cu acelasi nume) si Cerbul (de la Ciocanesti).
Desigur, in Muntii Suhard exista un mare numar de stine, diseminate pe culmile inalte, care in caz de nevoie pot oferi adapost. Lor li se adauga numeroase cladiri pastorale, puncte ideale de adapost, in caz de ploaie, in general de vreme rea.
Masivul Suhard - cu peisajul sau dominat de pajistile subalpine si de padurile de molid, cu aspectele ciudate ale microreliefului, cu piraiele repezi ce coboara grabite prin vai adinci, cu ape minerale si o fauna bogata, in special cinegetica, la care se adauga si alte trasaturi de importanta turistica - poate constitui loc de atractie pentru iubitorii de drumetii montane.
In cadrul masivului, culmea principala constituie cea mai importanta zona de interes turistic. Aspectul sau sinuos, virfurile dominante, pe alocuri cu o vadita nota de salbaticie - date de stincile golase, formele ciudate ale reliefului rezidual si grohotisurile care apar aici - contureaza personalitatea acesteia. In cea mai mare parte insa, culmea principala se prezinta ca o creasta relativ ingusta, cu pajisti tipice etajului subalpin. Din ea se desprind numeroase culmi secundare, fie spre nord, catre valea Bistritei Aurii, fie spre sud, inspre valea Cosnei; pe spinarile lor serpuiesc poteci pe care pot umbla nu numai ciobanii, dar si cei care se hotarasc sa urce pe spinarile inalte ale masivului. Culmile sint separate de vai adinci, in lungul carora drumurile forestiere patrund adinc in inima muntelui, reprezentind tot atitea cai de acces spre culmea principala.
l. Vatra Dornei - muntele Runc - Saunele - virful Iacob - Faraoane - cabana pastorala Recele
Marcaj: banda rosie Distanta: 20 km Timp de parcurs: 9-10 ore Caracteristici: traseu greu de parcurs in intregime in timpul iernii
Reprezentind prima parte a traseului de culme, el urmareste in totalitate creasta principala. Parcurgerea lui, in schimb, da posibilitatea turistului sa cunoasca cele mai caracteristice aspecte ale Masivului Suhard. Desi pe alocuri strabate portiuni impadurite, cea mai mare parte a traseului se suprapune peste pajistile subalpine, cu largi perspective. De asemenea, mentionam ca doua din cele trei virfuri principale ale celor trei masive ce alcatuiesc Suhardul se afla in apropierea acestui traseu; ele pot fi abordate, fiecare in parte, prin abateri relativ scurte de la poteca principala. Mai dificil este sa urcam pe Ousoru, deoarece intre acesta si traseul de culme se interpune un abrupt pronuntat.
In vederea parcurgerii traseului de creasta, recomandam ca punct de plecare orasul Vatra Dornei, intrucit strabaterea lui in directia sud-nord, spre Pasul Rotunda, prezinta avantajul, deloc neglijabil, de a avea aproape tot timpul soarele in spate. Dimpotriva, urmarind traseul in sens invers exista posibilitatea, pe vreme senina, sa facem insolatie, traseul parcurgind numeroase portiuni deschise.
Intrucit traseul de culme este foarte lung, el trebuie parcurs in doua etape de cite o zi. Deoarece in zona inalta a Muntilor Suhard nu exista cabaline turistice, sintem nevoiti ca pentru innoptare sa folosim cortul, care poate fi instalat in locurile mai adapostite, linga unul din izvoarele ce apar de-a lungul potecii, sub virful Faraoane, sau mai departe. De asemenea, la nevoie putem apela la cabana pastorala Recele, sau la una din stinele relativ numeroase din zona.
La Vatra Dornei se poate ajunge direct cu trenul, din mai multe colturi ale tarii. Cel sosit aici pentru a porni pe traseul de creasta, va parcurge strada Garii, apoi strada 7 noiembrie inspre vest, pina in apropierea barierei, de unde va continua traseul pe strada Pepenilor si apoi pe Muntele Runc, pina la campingul de linga motelul Runc. Pentru a ajunge aici se poate folosi si poteca ce taie serpentinele aleii Muntele Runc, urmarind "scurtatura'. De la gara Vatra Dornei-Bai, traseul poate fi parcurs in 25-30 minute.
De fapt, traseul propriu-zis porneste de la camping, de unde intra intr-o mica padure de molid, prelungirea parcului Runc de deasupra complexului. Marcajul apare pe molizi, in lungul potecii care se individualizeaza clar. Dupa o minute ajungem in poienile destul de intinse din culmea relativ abrupta a Muntelui Runc. Pe parcurs se deschide o priveliste ce devine, pe masura ce urci, tot mai cuprinzatoare. Dupa 30 de minute trecem pe linga citiva molizi, pe care se vede marcajul banda rosie. Urcusul continua fie prin padure, fie prin mici poieni, adesea imprejmuite cu gard. In timpul verii aceste poieni sint smaltuite cu mii de flori, care-si revarsa darnic parfumul lor, ce se contopeste cu cel de cetina. Ultima poiana o strabatem in 10 minute, apoi esti nevoit sa treci peste doua garduri, dupa care poteca intra intr-o padure, capatind aspectul unei frumoase alei, dar dupa alte 5 minute intilnim un alt gard, dincolo de care ajungem intr-un luminis, de unde, spre dreapta, se deschide o frumoasa priveliste catre localitatea Argestru din valea Bistritei Aurii. Traseul ocoleste prin dreapta virful Runc (1 149 m), unde apar stinci golase de cuart si micasisturi. In stinga se zareste cartierul Rosu al orasului Vatra Dornei, dincolo de care serpuieste un drum forestier, ce se afunda in padurea intunecata de molid, odata cu piriul pe care il insoteste. Mai departe se intilnesc o serie de transee ramase din primul razboi mondial. Marcajul este bun, fiind vizibil pe pietre si pe copaci. Coborim 5 minute printr-o padure deasa, apoi in fata noastra se desfasoara poieni intinse, cu o vasta geometrie a gardurilor, ce se lasa din cumpana apelor spre Vatra Dornei. Poteca coboara usor spre o mica sa, in timp ce la orizont, spre nord-vest, se profileaza silueta impozanta a Ousorului. Gardurile ce delimiteaza pasunile sint mai rare; dincolo de ele, undeva in stinga, se zareste comuna Dorna Candrenilor, risipita in valea larga a Dornei. Dupa un urcus, intram din nou in padure, unde strabatem incintatoare poieni. Marcajul se vede pe o casa pastorala asezata intr-unul din tarcurile in care vara pasc vite nepazite. Timp de 30 de minute strabatem o padure deasa, in care poteca urca si coboara usor. Micile luminisuri poienite ne dau posibilitatea sa admiram iarasi privelistea ce se deschide spre Dorna Candrenilor. Urmeaza un urcus destul de greu, unde padurea este plina de doborituri, fapt care ingreuneaza parcurgerea traseului si da un aspect neplacut.
Dupa doua ore si 45 de minute de la plecarea din Vatra Dornei, traseul de creasta intilneste, la aproximativ 1180 m altitudine, traseul transversal marcat cu cruce albastra, care face legatura intre Dorna Candrenilor si Iacobeni, peste Podu Hajului. Traseul cu marcaj comun prin imparatia padurii de molid dureaza circa 15 minute, urcind usor pina la 1 226 m si apoi coborind pina la poalele Ousorului (1 200 m) intr-o mica sa. Aici, la marginea poienii destul de largi traseele se despart. Pina in acest punct, denumit de localnici Saunele, de la Vatra Dornei parcurgerea traseului de creasta dureaza 3 ore.
De la poalele Ousorului poteca o ia la dreapta (nord-vest) de-a lungul gardurilor ce imprejmuiesc o serie de grajduri, odai, stine (circa 10 cladiri), insirate unele dupa altele, care in caz de nevoie constituie bune adaposturi pentru turisti, mai ales ca nu sint incuiate. In aceasta poiana traseul trebuie urmarit cu mare atentie; de-a curmezisul pantei destul de abrupte se afla numeroase poteci, cea care trebuie urmata aflindu-se in partea cea mai de jos. Celelalte fie ca se pierd in padure, fie ca, mai mult sau mai putin clare, se indreapta spre virful Ousoru (dar se pierd si ele), ce poate li atins, pornind din aceasta poiana, in circa 1 ora si jumatate (diferenta de nivel de aproape 450 m), luind-o la stinga pe urcusul extrem de greu din cadrul abruptului estic. Desi nemarcat, acest traseu dificil (recomandat numai pe vreme favorabila) poate fi continuat, dincolo de virf, coborind pe versantul prelung din nord-vest, pina se ajunge din nou in poteca de creasta.
Revenind la traseul marcat, mentionam ca poteca amintita intra in padure, iar marcajul reapare abia dupa circa 5 minute. Poteca, foarte clara, urmareste in general curba de nivel sau urca usor prin padurea foarte deasa, in care predomina molidul, dar apare si fagul (cu exemplare foarte mari). In acest sector traversam un grohotis fixat de vegetatie, format din elemente calcaroase care pe alocuri sint reactivate. Pe vreme ploioasa, poteca este mocirloasa, in lungul ci apa mustind in numeroase locuri.
De la poalele Ousorului, dupa circa o ora de mers prin padure si prin mici poieni, pe o portiune a traseului fara urcus, se ajunge in inseuarea dintre Muntele Livada si virful Iacob, la 1300 m, unde se face racordul cu traseul nemarcat dinspre Ousoru. Pina aici, marcajul nu ridica probleme, fiind clar. Aici insa, trebuie mare atentie, intrucit trebuie sa treci dincolo de sa, unde traseul capata aspectul unui drumeag prin mijlocul pasunilor prin care ne indreptam spre virful Iacob. Marcajul apare pe o piatra, iar apoi pe un molid. Drumul continua pe interfluviul neted acoperit de pajisti, pina se ajunge la un mic adapost pastoral, numit Romega, situat in apropierea izvorului de la obirsia Ciotinei (Cosnei), cel de al doilea care apare linga poteca, pe creasta. De la virful Iacob poteca merge spre nord, intrind in zona masivului Faraoane si urca continuu printre pajisti. Din saua precedenta in circa 45 de minute ajungem la 1 500 m, sub Muntele Tarnita, unde putem admira aspectele ruiniforme ale reliefului. In citeva minute se poate urca pina in virf, unde se afla unul din punctele de belvedere de pe creasta. De aici se deschide o minunata priveliste spre Ousoru si spre Giumalau. Coborim la poteca si intram in padure, dupa ce ocolim pe la vest virful Tarnita. Inainte insa de virful amintit, se lasa doua poteci ia stinga (traseele 11 si 11 a); noi avem grija sa mentinem de fiecare data poteca din dreapta, urmind pe cea care se inscrie de-a lungul curbei de nivel, ocolind piscul Muntelui Tarnita.
Din zona Muntelui Tarnita, intram in padurea pe care o strabatem in circa 30 de minute, pe o poteca umblata, ce urmareste curba de nivel, care ne scoate din nou intr-o pajiste, cea mai intinsa de pina aici. Ocupind zona superioara a Masivului Faraoane, pajistea este impinzita de numeroase tufe de afin si merisor. Pe suprafetele putin inclinate se afla numeroase musuroaie inierbate. La iesirea din padure ne intimpina un mic lac, instalat intr-o microdepresiune nivala, de unde se deschide o frumoasa priveliste spre virful Faraoane. In poiana poteca devine incerta, marcajul lipsind tocmai in portiunile respective. O luam exact spre nord, cumpana apelor raminind in stinga, lasindu-ne usor pe versantul muntelui dinspre Bistrita Aurie. Pe masura ce ne apropiem de virful Faraoane sintem tentati sa facem o ascensiune pe el. Intr-adevar, ar fi pacat sa nu se realizeze acest lucru, mai ales ca de sus avem prilejul sa facem un larg tur de orizont. Fiind un splendid punct de perspectiva, virful Faraoane este relativ usor accesibil, de-a lungul crestei sale putin coscovite. Asadar, in zona unde apare abruptul de la baza crestei, parasim poteca si o luam la stinga, urmarind linia de cca mai mare panta si in mai putin de o ora ajungem la cota maxima. De aici putem privi culmea sinuoasa a Suhardului, atit inainte spre Omu, cit si spre Ousoru aflat in spate (sud), de unde am venit. De asemenea, intreaga imparatie de munti desfata privirea ce se roteste de jur-imprejur. Pentru a reveni la traseul de creasta marcat este mai indicat sa ne intoarcem pe unde am urcat, intrucit versantul opus este mult mai accidentat, si in plus, imbracat intr-o mantie deasa de jnepenis, care ingreuiaza parcurgerea lui. In total abaterea in vederea acestei ascensiuni necesita 2-2 ore si jumatate.
Revenind la poala virfului Faraoane, il vom ocoli pe la est si apoi nord-est, lasind in dreapta potecile care coboara spre Iacobeni si Ciocanesti (traseele 8 si 11). Aceste poteci se innoada cu traseul de creasta intr-un punct situat exact la est de cota maxima a Faraoanelor. Ocolim deci virful prin intinse tufisuri de afin; abruptul lui, ce se lasa spre nord-est, este tivit la baza cu grohotisuri imense, iar la partea superioara este acoperit de padurea de molid, dominata de jnepenisul des. Blocurile de grohotis printre care se strecoara poteca sint formate din elemente cuartoase, sericitoase, micasisturi, cloritosisturi si calcare. Peisajul este completat de relieful ruiniform, rezultat al intenselor procese de dezagregare, care au generat abruptul si grohotisurile de la baza lui.
Ne indreptam spre nord pe poteca foarte clara; trecem pe linga un izvor situat in masa de grohotis si ajungem la un stilp indicator, la circa 1 500 m altitudine, pe care rugina il face ilizibil. Aici traseul de creasta se intretaie cu traseul transversal marcat cu punct rosu (traseul 3). In mai putin de 30 minute putem cobori la cabana pastorala Recele ce se afla in dreapta (est) la obirsia Piriului Rece, la o altitudine de 1 300 m. De la cantonul pastoral Romega pina la aceasta cabana drumul poate fi parcurs in circa 3 ore, iar cu ascensiunea pe virful Faraoane in mai bine de 5 ore. Asadar, de la Vatra Dornei la cabana pastorala Recele, direct pe traseul marcat, se ajunge cam in 7-8 ore, iar cu abateri spre Ousoru si respectiv Faraoane, in 9-10 ore.
Cabana pastorala Recele este bine amplasata, la limita padurii de la Obirsia Piriului Rece si cam la marginea celei mai intinse pasuni din Suhard. Aceste pasuni, pe cale de a fi valorificate mai intens, vor fi fertilizate prin folosirea de ingrasaminte chimice. Pacat ca respectiva cabana nu este prinsa in circuitul turistic, intrucit perioade destul de lungi nu este folosita in scopul pentru care a fost construita.
1a. Cabana pastorala Recele - Bitca Tirsului - Sveitaria - virful Icoana - Obcina Diecilor - Pietrele Rosii - cabana pastorala Omu - virful Omu - virful Cociorbii - Pasul Rotunda - casele Rotunda
Marcaj: banda rosie Distanta: 27 km Timp de parcurs: 12-13 ore Caracteristici: traseu greu de parcurs in intregime in timpul iernii
De la cabana pastorala Recele urcam in largi serpentine de-a lungul drumeagului pastoral construit de curind, trecind pe linga un izvor, de la care este bine sa ne aprovizionam cu apa. In circa 30 de minute ajungem pe culme, la locul de intilnire al traseelor amintite. Daca urcam dis-de-dimineata si cerul este senin putem privi rasaritul de soare; spectacolul este magnific: lumina astrului imbratiseaza pe rind muntii de dincoace si de dincolo de Bistrita Aurie, care deseori este invadata de o ceata ce capata sclipiri sidefii sub razele jucause ale soarelui. Toamna, tabloul este completat de paleta coloristica a vegetatiei, reprezentind un cadru minunat pentru amatorii de fotografii color. Turul de orizont va fi dominat de intinsele molidisuri, care imbraca muntii ca o manta vesnic verde.
Timp de 15 minute traseul de creasta urmareste un drum foarte bun, prin stinga Bitcii Tirsului (1 548 m). Numeroase forme de microrelief ruiniform, dezvoltate pe calcar, constituie tot atitea tentatii pentru amatorii de fotografii. La bifurcatia pe care o intilnim unde urmarim poteca din dreapta, fara sa coborim, ocolim pe la est un mic virf, iar dupa 10 minute ajungem iar pe cumpana si traseul ne duce prin stinga unor virfuri stincoase. La orizont, dincolo de larga si adinca inseuare a Diecilor, se ridica impozant masivul Omu. Dupa 10 minute de-a lungul cumpenei ajungem intr-un punct de unde privind spre stinga (sud) avem o priveliste incintatoare spre valea Cosnei si afluentii ei, ce se lasa ca niste hauri tot mai adinci, iar mai departe zarim intinsa depresiune a Dornelor, strajuita de marginile abrupte ale Calimanilor. Privind inapoi vom fi impresionati de profilul arcuit al Faraoanelor. Dupa 5 minute de coborire usoara ajungem intr-o modesta inseuare, aflata la obirsia piriului Vacaria (bazinul Humorului), de unde o poteca nemarcata coboara spre stinga, in lungul muntelui Stefan (traseul 9), spre valea Bancusoru. Urcam pe la est de un mic virf timp de circa 10 minute pina ce intilnim un stilp indicator. Privim pasunile situate mai ales la obirsia piriului Humor, intens rascolite de rimaturile mistretilor. Dupa inca 15 minute in lungul unui traseu in panta usoara intilnim o baliza, aici traseul fiind marcat printr-o serie de stinci de calcar, ce apar in zona virfului Sveitaria (1 562 m), minunat punct de perspectiva. In locul unde incepe coborisul, spre dreapta se lasa o poteca batatorita - care ar putea deruta (traseul 10) - ce duce la Botos peste muntele Su-vir si prin Poiana Humorului. In acest punct, traseul de creasta o ia la stinga (vest), lasindu-se usor pe versantul dinspre bazinul Cosnei, avind in fata virful Icoana. Dupa alte 15 minute apare o baliza si apoi trecem pe linga o serie de stinci din calcar. De aici se deschide din nou o priveliste incintatoare spre Tara Dornelor. Inca 15 minute de mers si intilnim o cruce mare de lemn in stinga si un grajd in dreapta. Continuam traseul inca 5 minute pe la marginea padurii, si ajungem pe malul unui lac, de dimensiuni reduse, dar de un farmec aparte.
Situat sub virful Icoana (1 593 m), lacul are forma elipsoidala, cu axa mare de circa 20 m, fiind adapostit in partea cea mai de jos a unei scochini nivale, tipice, dezvoltate aproape pe cumpana. In zilele senine, cerul albastru reflectat in oglinda de cristal a lacului, inconjurat de pasuni, la rindul lor marginite de padurea de molid, creeaza o ambianta de o frumusete profunda, prilej de intensa traire in linistea netulburata a naturii. Cu greu te desparti de acest loc, un popas cit mai indelung fiind binevenit. De altfel, timp de aproape doua ore cit dureaza drumul de creasta pina aici traseul este mai usor, fara denivelari mari, mentinindu-se in jurul altitudinii de 1500 m. Inainte de a ajunge la lac se face la stinga (sud) o poteca nemarcata (traseul 10) care dupa ce trece peste Muntele Vilta Mica coboara in valea Cosnei, de unde se ajunge la Podu Cosnei. Noi o luam la dreapta pe traseul marcat, prin padurea de molid care ne ofera un decor aparte. In cea mai mare parte parcurgerea padurii se face coborind, urcusurile fiind de scurta durata. Traseul urmareste aproape matematic cumpana de ape dintre cele doua Diace, culmea respectiva purtind numele sugestiv de Obcina Diecilor (1 448 m). In cea mai mare parte, traseul este clar; doar la inceput, din cauza doboriturilor de copaci, pe alocuri devine nesigur. Pe anumite portiuni el capata aspectul unui veritabil drumeag. Putinele raristi intilnite pe parcurs ofera prilejul de a ne arunca privirea spre masivul Omu si mai departe spre Muntii Rodnei. Drumul prin padure dureaza 45 de minute; in alte 5 minute strabatem o poiana alungita care marcheaza cel mai de jos punct al inseuarii Diecilor (sub 1 400 m), dincolo de care apare o stina; mai departe, o sumedenie de transee ne amintesc de urmele primului razboi mondial. In stinga, ca o cupola, se ridica muntele Rotunda (1 461 m), in apropierea caruia, in sa, traseul de creasta intilneste pe cel transversal (traseul 4).
Continuam drumul urcind din ce in ce mai greu, in timp ce, treptat, spre nord-vest se deschide o priveliste neasteptat de frumoasa spre Muntii Rodnei. Marcajul reapare pe stinci colturoase de natura calcaroasa, iar spre padure, in stinga, se zareste o mica stinca. Dupa 50 de minute de urcus de la plecarea din sa, ajungem pe virful Diecilor (1 631 m), urmarind linia de cea mai mare panta, pe o portiune a traseului in care nu mai apar nici poteca, nici marcajul. Dincolo de virful Diecilor jnepenisul taiat si pirjolit de loc ne lasa o impresie de tristete. Dam de capatul unei poteci foarte bune, ce ne poarta printre tufele de jnepeni timp de circa 10 minute, dupa care ajungem la poalele virfului Pietrele Rosii. Aici ne trebuie foarte mare atentie, intrucit poteca urca pieptis direct spre jnepenis, in care se afunda (desi drumul ar fi mult mai scurt si ar parea mai usor). Noi trebuie sa cautam poteca ce intra, spre dreapta, in padure (poteca foarte umblata), urmarind indeaproape izvoarele de la obirsia Piriului Plancii. Dupa 30 de minute poteca ne scoate intr-o poiana situata pe o panta destul ele abrupta, de unde putem privi amfiteatrul larg de la obirsia Diacei Bistritei Aurii, dincolo de care se ridica culmile sudice ale Muntilor Suhard. Deasupra noastra, abruptul estic al Pietrelor Rosii se inalta impunator, cu stincile golase si cu limbile prelungi de grohotis, de sub care isi iac aparitia numeroase izvoare. Culoarea rosie a rocii, vizibila pe alocuri, justifica denumirea muntelui; ea se datoreste oxizilor de fier care contrasteaza cu dungile albe date de cuartul laptos. De altfel, punctul respectiv atrage atentia de la mari distante. Pina la locul unde se desprinde culmea ce se lasa spre muntele Runc, situat la nord-est de Pietrele Rosii, urcusul este nespus de greu si dureaza aproximativ o ora. O adevarata imparatie a jnepenisurilor, care formeaza desisuri ca peria, domina peisajul locului. De pe culmea aceasta inalta virful Omu apare in toata splendoarea lui, mai ales ca ne-am apropiat vizibil de el. Drumul care vine dinspre Pasul Rotunda si-l ocoleste pe la vest, urmarind curba de nivel, apare ca un guler ingust, ce da ocol virfului celui mai inalt din Muntii Suhard. Drumul pina la cabana pastorala Omu (construita de curind), situata pe interfluviul ce separa obirsiile piriului Omu din est de cele ale piriului Runcu din sud-vest, il parcurgem in 30 de minute, desi trece prin jnepenis, poteca fiind clara. Situata la 1 775 m aceasta cabana se afla intr-un peisaj tipic montan subalpin, sub virful cel mai inalt din Muntii Suhard, la marginea unui intins areal de jnepenis. Traseul de la cabana Recele pina aici dureaza aproximativ 6 ore.
In continuare, traseul urmeaza drumul amintit pina in Pasul Rotunda. Cel ajuns aici va fi atras de posibilitatea unei ascensiuni pe virful cel mai inalt al Suhardului, care doar cu citeva zeci de metri se afla sub cota de 2 000 m. De fapt, in apropierea cabanei, traseul de creasta se intretaie cu traseul ce urca din Podu Cosnei si trece peste virful Omu, spre Cirlibaba. Drumul la virf dureaza aproximativ o ora. Urcam succesiv citeva virfuri, despartite de mici inseuari, pina la cel mai inalt dintre ele, unde se atinge cota de 1932 m (nu exista poteca, dar se urmareste linia de cea mai mare panta). Drumetul ajuns in acest minunat punct de perspectiva va gusta din plin satisfactia care ti-o da muntele, atunci cind il cuceresti. Virful Omu este inconjurat de imense mari de grohotis; totodata, pe pantele lui, in special pe cele dinspre bazinele piraielor Omu si Rusaia, se desfasoara cele mai intinse si dese jnepenisuri, aproape imposibil de strapuns in afara potecilor. In zilele senine, de aici avem cel mai cuprinzator tur de orizont. Muntii Suhard pot fi cuprinsi cu privirea in intregime, cele doua masive - Faraoane si Ousoru - individualizindu-se foarte clar spre sud-est. Mai departe, siruri nesfirsite de munti, despartite de vai adinci sau depresiuni, se succed pina in departari. Dintre toate, spre vest, salbaticele creste ale Muntilor Rodnei domina acest minunat peisaj carpatic. Spre nord si spre est se succed Muntii Maramuresului, cei ai Zimbroslavei, apoi Obcinele - dincolo de care se zaresc framintatele culmi ale Beskizilor; spre sud-est si sud cupola Giumalaului, stincile Raraului, culmea pierduta in zare a Stinisoarei, muntii prapastiosi ai Bistritei si zidul urias al Calimanilor. Cind vizibilitatea este foarte buna poti vedea de aici Ceahlaul, Hasmasul Mare si Muntii Giurgeului. Spre vest, ca o treapta mai coborita, sub forma unor valuri incremenite, se desfasoara destul de intinsul domeniu al Muntilor Birgau. Desigur, admirind acest peisaj montan, pe pelicula fotografica poti imortaliza nenumarate imagini, care vor deveni amintiri de neuitat. Dupa frumosul si instructivul popas pe virful Omu, coborim la poteca marcata. Drumul pina la virf, la care adaugam popasul, dureaza circa 2 ore.
O luam spre nord, pina intilnim o poteca ce merge de-a curmezisul, care ne scoate spre stinga, la traseul de creasta, intr-un punct situat la circa 1 700 m. Coborind avem prilejul sa admiram, pe linga relieful stincos, imenseele grohotisuri care formeaza veritabile "mari de piatra' la baza virfului Omu.
De la cabana pastorala Omu pina in Pasul Rotunda traseul dureaza in jur de 3 ore, iar de aici de-a lungul drumului national 17 D, inca o ora si jumatate pina la coborirea in valea Bistritei Aurii. Marcajul este foarte slab, in schimb nu mai e atita nevoie de el, dat fiind faptul ca drumul facut de curind te va purta cu siguranta pe traseul acesta, in general urmarind cumpana dintre bazinul Bistritei Aurii si cel al Somesului Mare. Drumul coboara continuu pina in larga inseuare de la obirsia piriului Rusaia, unde culmea se ingusteaza considerabil. Aici traseul nostru se intretaie cu cel care vine de la Valea Mare, traverseaza creasta si coboara spre Bistrita Aurie (traseul 13). De aici se urca in poienile de pe Muntele Caturii, poieni care se lasa mai ales spre nord-vest pe sub obirsiile Somesului Mare. Depasind o mica inseuare urcam usor pe sub virful Cociorbii (1 593 m), care ramine in dreapta, de unde ne indreptam spre Poiana Rotunda - loc pitoresc, care ne da posibilitatea sa ne aruncam ultimele priviri spre Muntii Rodnei. Din aceasta poiana intram intr-o mica padure; poteca ne poarta pe linga casa de vinatoare, de unde apare din nou marcajul ce ne duce in Pasul Rotunda (1 271 m) in drumul national 17D. Indreptindu-ne spre nord-est, urmam acest drum pina in valea Bistritei Aurii, mergind pe jos, fie folosind o masina de ocazie pina la casele Rotunda sau la Cirlibaba.
2. Dorna Candrenilor - Dealu Ursenilor - Jgheabu Doamnei - Podu Hajului - Iacobeni
Marcaj: cruce albastra Distanta: 8 km Timp de parcurs: 2½-3 ore Caracteristici: traseu usor accesibil, recomandat si iarna
Venind dinspre Vatra Dornei, dupa intrarea in Dorna Candrenilor, inainte de prima bariera, linga biserica intilnim marcajul turistic cruce albastra si un stilp indicator. De aici porneste traseul care reprezinta una dintre cele mai usoare traversari ale Muntilor Suhard. Urmarim o ulita care se indreapta spre cimitir. Ocolim cimitirul prin stinga, pe gardul caruia se observa usor marcajul. Deasupra cimitirului apare o poiana, iar dupa trecerea unui pirleaz traseul continua printre garduri, strabatind un peisaj specific dornean. Privind inapoi orizontul devine tot mai larg, iar Dorna Candrenilor se desfasoara intr-un cadru specific de depresiune, cu o serie de cladiri impunatoare, concentrate in contrul localitatii.
Dupa circa 30 de minute depasim ultimele gospodarii, dupa care urcusul se domoleste, urmarind spinarea rotunjita a Dealului Ursenilor. In stinga, destul de aproape de noi, curge piriul Do-ceni. Traseul urmareste de fapt un drum de care, ce merge cind pe la marginea padurii, cind prin padure. Iesim intr-o poiana mai mare, in care poteca urca usor. printre citeva cladiri izolate, unele situate spre liziera padurii. La un moment dat in dreapta se contureaza bazinul piriului Haju (afluent al Dornei), invesmintat in mantia cernita a codrilor de molid. Ousorul ne urmareste din vest cu silueta lui unica, pe aproape tot parcursul, ridicindu-se impunator deasupra padurii. Drumeagul ocoleste obirsia piriului Haju, marcata de citeva izvoare ce ies de sub grohotisurile groase ce stau parca agatate pe panta puternic inclinata. Unul dintre izvoare poarta numele de Jgheabu Doamnei. Pina sa ajungem pe cumpana intilnim numeroase colibe (denumite de localnici ,,colibi'), situate mai ales la marginea micilor poienite. In timpul vrrii, zilnic, laptele este dus cu caruta, de aici de sus. pina jos in comuna. la centrul de colectare. Dupa circa o ora si jumatate ajungem pe culmea principala, intr-o larga zona de pasunat, denumita Sesu Muntelui. Intre aceasta si Ousoru se interpune o panta foarte inclinata ce poarta numele de Saunele.
La intilnirea cu traseul de creasta (traseul 1 a) sintem la circa 1 200 m, ceea ce inseamna ca din valea Dornei pina aici am urcat cam 400 m diferenta de nivel, jumatate din aceasta parcurgind-o in prima treime a traseului, ultima parte a lui fiind mai domoala.
De la punctul de intretaiere, pentru scurt timp, traseul nostru se suprapune cu traseul de creasta. O luam asadar la dreapta, pe linga un grajd, dincolo de care se afla un izvor (numit local Halau) si intram in padure. Coborim usor circa 10 minute si apoi urcam o panta lina, urmind firul unui adevarat drum de care, ce strabate padurea de molid.
Parcurgerea sectorului comun al celor doua trasee dureaza 15-20 de minute, dupa care ne indreptam pe poteca din stinga, marcata cu triunghi albastru, la inceput in coboris usor, iar apoi pe o. panta din ce in ce mai accentuata. Pe parcurs apar numeroase doborituri; cu toate acestea, padurea prin care mergem mai bine de o ora creeaza o ambianta linistitoare. In imensitatea codrilor de molid se ivesc fagi izolati, care in vreme de toamna capata culori pastelate. Mai jos apare un drumeag, ce se intretaie de citeva ori cu poteca. Datorita padurii, coborisul nu ofera perspective largi, dar frumusetea acesteia compenseaza din plin lipsa lor. Copacii se ridica zvelti spre cer lasind o vegetatie mai bogata doar in micile luminisuri insorite. Pe nesimtite ajungem la Podu Hajului. Denumirea locului se trage de la un podet de busteni pe care trecem pe malul sting al Bistritei Aurii, insotita indeaproape de calea ferata si de drumul national 17. In amonte, dupa circa 2 km ajungem in comuna Iacobeni, iar in aval, dupa o distanta ceva mai scurta, in satul Argestru.
3. Ciocanesti - Piriu Rece - cabana pastorala Recele - creasta principala - piriul Prislop - cabana forestiera Bancusoru - Podu Cosnei
Marcaj: punct rosu Distanta: 23 km Timp de parcurs: 7½-8 ore Caracteristici: traseu usor accesibil, recomandat si iarna
Traseul porneste din frumosul sat Ciocanesti, care-si revarsa gospodariile pe terasele Bistritei Aurii, pina la poalele padurii. Atentia ne este retinuta atit de arhitectura interesanta a caselor de lemn, cit mai ales de ornamentatiile exterioare aplicate pe fatade, in culori sobre si cu motive geometrice, vegetale sau pastorale stilizate. In zilele de sarbatoare putem admira frumosul port al localnicilor. De altfel femeile de aici sint neintrecute in tesutul covoarelor.
Din centrul localitatii Ciocanesti urmarim cale de 3 km drumul forestier ce insoteste valea Piriului Rece, pina la punctul unde Piriu Satesc conflueaza cu acesta (977 m). Casele se insira de-a lungul piriului mai bine de 1 km, e drept din ce in ce mai rare, dar care mai de care mai frumoase. Piriul curge pe alocuri prin curtile oamenilor, uneori pe sub podete de scindura, prezenta lui fiind tradata doar de zgomotul apei. La orizont, se inalta impunator virful Faraoane.
La confluenta cu Piriu Satesc, ceva mai bogat in debit decit Piriu Rece, se afla o cabana forestiera. Marcajul ne indica drumul pastoral ce merge spre dreapta, in continuarea Piriului Rece, in timp ce drumul forestier merge pe Piriu Satesc. Departindu-ne usor de talveg, traseul ne poarta prin paduri de molid. Micii afluenti ai Piriului Rece depun conuri de dejectie, pe alocuri extrem de active, pe spinarea carora se scurg suvite de apa cristalina. Strabatind o adevarata imparatie a padurii, pe masura ce urcam, piriul se aude undeva tot mai jos, iar molidul este inlocuit treptat cu i'agul, pina ce acesta devine dominant spre liziera padurii dinspre zona pasunilor. Este evident faptul ca sintem in prezenta unei tipice inversiuni de vegetatie, care reflecta conditii topoclimatice in care apar inversiuni de temperatura (aerul mai rece coboara spre fundul vaii, iar versantul, datorita expozitiei sudice, se incalzeste), fapt care duce la dezvoltarea fagului deasupra padurii de molid.
La iesirea din padure, in iata se contureaza tot mai clar culmea principala; in dreapta se ridica un virf calcaros, partial golas, cu aspect ruiniform. La baza lui, intrind destul de mult si in padure se lasa grohotisuri, care in cea mai mare parte a lor sint fixate. Elementele grohotisului, prin rostogolire, ajung in lungul traseului pe care l-am parcurs, ele fiind colturoase si avind o natura calcaroasa si cristalina, fapt pentru care trebuie sa pasim cu atentie. De la cabana forestiera situata la confluenta celor doua piraie, pina la iesirea din padure am parcurs circa 45 de minute, iar de la liziera padurii pina la cabana pastorala Recele mai avem de parcurs circa 15 minute. Trecem ele cabana si ajungem destul de repede la un indicator pe care putem citi: "Ciocanesti prin Piriu Rece - 2 ore, Gura Bancului (Cosna) - 3 ore"
Asadar, din acest punct de unde avem o priveliste incintatoare spre valea Bistritei Aurii, cu vaile ce coboara printre nesfirsitele paduri de molid, mergem in continuare pe drumul pastoral, trecind pe linga un izvor cu apa rece. Depasim un stilp indicator si la bifurcatie o luam la stinga (1a dreapta se desprinde o poteca scurta ce intra in traseul 9 a, in lungul culmii Tirsului), pe sub Bitca Tirsului. De la cabana Recele ajungem pe creasta in circa 30 de minute, la intilnirea cu traseul l, unde apare si indicatorul pe care in urma cu citiva ani scria: "Refugiul Recele 30 de minute, Ciocanesti 2½ ore si Gura Bancului (Cosna) 2½ ore"
Pe cumpana sintem la altitudinea de 1500 m si deci am urcat peste 600 m diferenta de nivel, de la Ciocanesti. Spre bazinul Cosnei, padurea, care se ridica spre culme, limiteaza orizontul. In schimb, de aici avem o priveliste incintatoare atit spre Faraoane (sud-est), cit si spre Omu (nord-vest). In continuare, coborim in serpentine prin padure si in 30 de minute ajungem la drumul forestier de pe valea Prislopului. De aici pina la Gura Bancului inca 2 ore, iar mai departe pina la Podu Cosnei cam doua ore si jumatate. Pe acest traseu intilnim una din cele mai mari cabane forestiere, respectiv cabana Bancusoru (4 dormitoare cu 40 de paturi), situata la confluenta piriului Prislop cu piriul Paltin.
4. Valea Bistritei Aurii - valea Diaca - Borcut - saua Diecilor - muntele Rotunda - valea Cosnita - Podu Cosnei
Marcaj: triunghi albastru Distanta: 32 km Timp de parcurs: 10-12 ore Caracteristici: traseu nerecomandat iarna
Acesta este cel mai lung traseu transversal din Muntii Suhard. Traseul poate fi usurat, deoarece 18 km se parcurg pe drumul forestier din valea Cosnei, iar 8 km pe drumul forestier din valea Diaca Bistritei Aurii.
Traseul porneste din valea Bistritei Aurii, dintr-un punct situat la jumatatea distantei dintre satele Botos si Valea Stinei, la gura vaii Diaca. Trecind podul peste Bistrita, imediat se observa punctul de confluenta al Diacei cu acesta, in apropierea caruia se afla un canton silvic. Drumul forestier, bine intretinut, urca usor, paralel cu riul, pe malul sting, pe Diaca, vale de o rara frumusete, cea mai larga din Suhard, oferind, ca urmare, aproape tot timpul un cimp deschis ele vedere. Dupa 3 km ajungem la confluenta cu piriul Omu, care coboara de sub virful cel mai inalt al masivului, pe o panta accentuata, datorita lungimii lui reduse. Chiar in punctul de confluenta se afla o cabana forestiera (cu 30 de paturi) si un magazin alimentar forestier. Un drum urca in lungul piriului Omu, pina nu departe de jnepenisurile dese ca peria de deasupra padurii. Urmarim inspre sud piriul Diaca. Marcajul foarte bun devine aproape inutil in conditiile existentei drumului forestier, din care se ramifica variante scurte pe afluentii Armandu si Piriu Hancii. Dupa inca 4,5 km intilnim cabana forestiera Diaca-Bor-cut, ce-si inalta silueta linga confluenta celor doua piraie de la care isi trage numele. Drumul forestier se termina ceva mai sus de cabana, la capatul lui aflindu-se un izvor mineral' (debit 0,1 l/s) captat intr-un stiubei. In jurul lui este amenajata un fel de parcare, unde totul este bine ingrijit. Sintem de fapt in prezenta unui minunat loc de odihna si in acelasi timp de perspectiva, datorita peisajului din jur, dominat de nesfirsitele paduri.
Te desparti cu greu de acest punct; intorcindu-ne spre cabana observam marcajul in lungul unei poteci ce urca de-a curmezisul versantului sting al vaii, mai intii printr-o "taietura' recenta care apoi traverseaza o poiana. Trecem pe linga o mica stina, dincolo de care zarim un izvor, de unde incepem urcusul in lungul pantei, avind ca reper un molid rasturnat de furtuna. Marcajul apare pe pietre si apoi pe molizii din stinga potecii. Inainte de intrare in padure, facem un tur de orizont spre Pietrele Rosii din vest si Sveitariadin est, sau mai departe in zare (est), unde se profileaza Obcina Mestecanisului. Poteca, din ce in ce mai bine conturata, intra in padure, marcajul fiind mult mai bun decit pina aici, iar urcusul aproape imperceptibil. In apropiere ele cumpana de ape iesim din padure. Sintem in larga inseuare a Diecilor, unde intilnim traseul de creasta, avind in fata muntele Rotunda. De jos din valea Diaca, de la Borcut, pina la cumpana, urcusul dureaza cam 1 ora si jumatate.
Din saua Diecilor, trecem pe linga izvorul de la obirsia piriului Pietris si ne indreptam spre muntele Rotunda, lasind in dreapta traseul 12 a. Ocolim acest virf prin dreapta si incepem coborisul spre sud, prin mijlocul unei poieni. Marcajul care apare pe pietre de calcar este putin vizibil. Drumul pina la marginea unei fisii inguste de padure traverseaza citeva doline, putin adinci. Intram intr-o poiana alungita, ce pare agatata de panta abrupta pe care coborim destul de greu; pe la jumatatea pantei intilnim un singur marcaj, pe un ciot. Din aceasta poiana se deschide o priveliste odihnitoare asupra padurii alcatuite din specii de foioase in amestec cu molidul. Toamna, tabloul policrom specific acestui anotimp imprima peisajului valente de o autentica frumusete. Tn partea ele jos a poienii, marcajul devine din nou vizibil, aparind pe citiva molizi si, odata cu el, si o poteca destul de mocirloasa, ce ne duce pe malul piriului Zimbru. Aici intilnim imense cantitati de material lemnos aflat intr-un avansat stadiu de putrefactie, partial ingropat in albia piriului. Ai sentimentul ca nu de mult, aici a avut loc un cataclism; este vorba desigur de doboriturile datorate furtunilor, in urma cu citeva decenii, materialul lemnos nefiind scos din padure, Intrucit atunci nu existau drumuri forestiere. Abundenta aluviunilor din lungul acestui piriias, de natura predominant gresoasa, ne arata ca am patruns in zona flisului. Inainte de a ajunge la drumul din lungul vaii Cosnita, strabatem o padure deasa de molid, cu un sol umed, acoperit cu muschi; valea se largeste treptat, facind loc citorva terase si vastului con de dejectie al piriului Zimbru. Coborisul din muntele Rotunda in valea Cosnei dureaza circa o ora si un sfert.
De aici pina la Podu Cosnei sint aproape 18 km, distanta care poate fi parcursa si cu masina, daca nu in intregime macar partial. Drumul forestier pina in localitatea Valea Bancului si apoi cel comunal urmeaza indeaproape malul sting al riului Cosna, pe toata distanta pina la Podu Cosnei, unde intilnim drumul national 17, modernizat. Dupa primii 2 km prin padure, urmind directia sud, ajungem intr-o poiana alungita unde riul isi schimba cursul spre sud-est. In aceasta poiana, Cosna primeste piriul Netedu, cel mai important afluent al sau din dreapta. Dupa circa 1,5 km, in Poiana Mosneag, din stinga vine piriul Diaca, iar din dreapta piriiasul Paluta, dupa care Cosna curge spre est, cu o usoara arcuire inspre sud. Pe o distanta de citiva kilometri strabate poieni intinse, intr-o zona unde valea se largeste treptat. Inainte de confluenta cu piriul Vilta, intilnim statia de imbuteliere de la Poiana Cosnei, care valorifica izvoarele minerale de aici, apoi valea Cosnei se ingusteaza din nou, iar padurea coboara pina la firul apei. Din stinga vine Bancusoru, cel mai mare afluent al Cosnei, iar la mai putin de 1 km Fagetelul, dupa care Cosna curge pina la varsarea in Dorna numai spre sud. Mai jos de gura Fagetelului, la altitudinea de 900 m riul iese din padure, valea se largeste treptat si apar primele case ale satului Valea Bancului. De aici, prin Cosna, parcurgem 5 km pina la Podu Cosnei, prin depresiunea din ce in ce mai larga.
4 a. Cabana forestiera Diaca-Borcut - Obcina Diecilor
Traseu nemarcat Distanta: 2 km Timp de parcurs: 1 ora Caracteristici: traseu integral prin padure
Este vorba de un traseu de acces spre creasta, re porneste de la cabana Diaca-Borcut, pe piriul ce coboara din dreapta spre Diaca, mergind mai bine de jumatate in lungul acestuia. Poteca se afunda in padure indreptindu-se spre culmea ce se inalta in dreapta (vest). Pastrind directia spre sud, pe sub linia de culme, ajungem la traseul de creasta marcat cu banda rosie (traseul 1 a), intr-un punct situat la egala distanta de virful Icoana si de cea mai inalta cota din Obcina Diecilor (1 449 m).
4 b. Muntele Rotunda - valea Zimbrului - valea Cosnitei
Traseu nemarcat Distanta: 2,5 km Timp de parcurs: 1 ora Caracteristici: traseu aproape in totalitate prin padure
O alta varianta pe poteca nemarcata porneste de la virful Rotunda. Poteca se formeaza la sud de virf si ne poarta mai intii prin poiana care se intinde in dreapta (1a est de virf). La intrarea in padure lasam la dreapta o poteca si incepem coborisul pe valea Zimbrului, prin imparatia codrilor de molid. Pe masura ce coborim poteca se apropie de firul apei. la care ajungem in locul in care intilnim si poteca marcata cu triunghi albastru.
5. Podu Cosnei - valea Cosnei - Pasul Suhard - virful Suhard - virful Omu - culmea Stinisoara - Cirlibaba
Traseu nemarcat Distanta: 35 km Timp de parcurs: 11-13 ore Caracteristici: traseu nerecomandat iarna
De la Podu Cosnei urmarim valea Cosnei si apoi pe cea a Cosnitei pina la obirsie. Pina la confluenta cu piriul Runcu, traseul se desfasoara de-a lungul drumului local si apoi al celui forestier, pe o lungime ele 20 km. In continuare, o luam pe valea Cosnitei, la stinga, pina la obirsia acesteia, ajungind in Pasul Suhard (1 150 m). In zona se afla numeroase izvoare; Pasul Suhard, situat intre cumpana dintre bazinul Dornei si cel al Somesului, se inscrie intre virfurile Suhardu Mare (1 326 m) si Suhard (1 414 m), in zona de ,,sudura' a Masivului Suhard cu Muntii Birgau. De aici poteca se indreapta spre nord-est de-a lungul culmii Suhard, care se contureaza din ce in ce mai bine ca o creasta de intersectie. Imediat suta virful Suhard, in stinga apare valea Maria Mare, care se lasa prin paduri masive spre Somesul Mare; in dreapta, paralel cu culmea Suhardului, se vede piriul Runcu - principalul afluent din zona de obirsie a Cosnei. Pina in virful Suhard strabatem o regiune destul de intinsa de pasuni, intilnind stinci izolate sau grupate, cu aspect ruiniform. Urcusul continua de-a lungul culmii, pina ce intilnim o serie de microdepresiuni nivale situate intr-un areal cu grohotisuri mai mult sau mai putin fixate. Urcind culmea Suhard, orizontul tot mai larg ne ofera privelisti montane deosebit de pitoresti. Spre sud se vede zidul vulcanic al Calimanilor, dincolo de Depresiunea Dornelor, iar spre nord-vest, clin ce in ce mai cuprinzatoare, apare panorama Muntilor Rodnei. Cei mai apropiati insa sint muntii framintati ai Birgaului, cu claile lor vulcanice ridicate din mijlocul culmilor valurite mai joase.
Dupa 3 ore de urcus din valea Cosnitei, la circa 1 700 m intilnim traseul de creasta, nu departe de cabana pastorala Omu. Aici avem doua posibilitati - una, sa urcam pe virful Omu traversindu-l spre nord, unde intinim poteca ce vine dinspre Pasul Rotunda si cealalta, sa ocolim acest virf pe la est, pe la obirsia piriului Omu, pe poteca ce traverseaza jnepenisurile. Desigur este de recomandat prima varianta care ne duce in virful Omu. De sus de pe cel mai inalt virf al Muntilor Suhard se deschide o larga priveliste spre imparatia de munti a Carpatilor Orientali. Efortul depus pentru a urca aici, la aproape 2000 m, este rasplatit din plin de turul de orizont cel mai cuprinzator din intreg Masivul Suhard. Spre nord, dincolo rlc valea Bistritei Aurii, se zaresc culmile framintate ale Zimbrolavei si Tibaului, iar mai departe orizontul este inchis de liniile Beskizilor Orientali. Spre nord-est, se profileaza liniile paralele ale Obcinelor, iar spre est caciula greoaie a Giumalaului si crestele alburii ale Raraului proiectate pe culmea tot mai indepartata a Stinisoarei. La sud-est se zaresc Muntii Bistritei, iar la sud Calimanii, continuati spre sudvest cu muntii josi ai Birgaului, in timp ce spre vest si nord-vest se ridica impunatori Muntii Rodnei si cei ai Maramuresului.
De pe virful Omu poteca ne scoate intr-o mica sa, ocolind pe la dreapta un alt virfulet si intram in jnepenis. Poteca, bine conturata, la inceput coboara usor si apoi din ce in ce mai accentuat, pina ce intra intr-o mica inseuare dominata de o poiana spre nord. In continuare, traseul urmareste creasta care capata un aspect tot mai ascutit, iar peisajul este mai salbatic. La tot pasul intilnim stinci ruiniforme cu aspecte ciudate. In fata se inalta virful Stinisoara (1 698 m), in jurul caruia apar cantitati mari de grohotis. Urcam pe acest virf, de unde admiram privelistea ce se deschide atit spre nord, cit si spre vest, unde dincolo de Pasul Rotunda se ridica Muntii Rodnei. De pe urmatorul virf, situat mai la nord (1 613 m), se deschide un splendid orizont spre Bistrita Aurie si zona de confluenta a Tibaului si Cirlibabei cu aceasta - dominata de Muntii Zimbroslavei, de cei ai Tibaului, precum si de Obcina Mestecanis - care dau ocol acestor vai. Virful acesta ne ofera, de asemenea, si una din frumoasele perspective asupra Muntilor Suhard: o insiruire de culmi ce se lasa spre Bistrita Aurie, dominate de virfurile Omu, Faraoane si Ousoru - ultimele doua infatisindu-se de aici de departe ca niste conuri ascutite. Dupa un popas reconfortant si instructiv, continuam traseul pe poteca ce traverseaza o zona cu iarba inalta, dupa care intram in padure.
Dupa circa 1 km iesim din padure, intr-o taietura, de unde, coborim in serpentine partea terminala, abrupta, a culmii Stinisoara, pina la Cirlibaba, localitate al carui decor natural este de o frumusete rara. Asezarea, situata in vatra depresiunii, inchisa de jur-imprejur de cununa de munti, se desfasoara ele la confluenta Tibaului cu Bistrita Aurie, pina la confluenta Cirlibabei cu aceasta. Din virful Omu coborisul dureaza cam 3-3 ore si jumatate, iar pentru traversarea propriuzisa, deci de la capatul drumului forestier din valea Cosnei, pina la Cirlibaba, sint necesare aproximativ 6-7 ore.
5a. Valea Cosnitei - muntele Rotunda
Traseu nemarcat Distanta: 3 km Timp de parcurs: 1½ ora Caracteristici: traseu de legatura, prin padure, fara orizont deschis
De la confluenta piriului Cosnita cu piriul Runcu urcam circa 150 m pe drumul forestier din lungul acestuia pina la confluenta cu valea Dieciului si apoi 1 km pe drumul forestier din valea respectiva pina in apropierea cabanei forestiere. Inainte de a ajunge la aceasta o luam pe poteca ce urca la dreapta prin padure, direct spre culme, la inceput mai usor si apoi din ce in ce mai greu. Dupa circa 2,5 km de la drumul forestier, iesim in poiana de sub muntele Rotunda, loc unde intilnim si traseul 4 b cu care mergem impreuna pina in virf, loc de unde se deschide o frumoasa perspectiva spre Muntii Rodnei.
5 b. Valea Cosnitei - valea Diecilor - Pietrele Rosii
Traseu nemarcat Distanta: 4 km Timp de parcurs: 2½ ore Caracteristici: traseu in totalitate prin padure, cu portiuni de urcus greu
Traseul porneste din punctul de confluenta a piriului Runcu cu piriul Dieciului. Dupa aproximativ 1 km in lungul drumului forestier ajungem la cabana forestiera situata pe stinga vaii (vezi tr. 5 a). Traversam piriul Dieciului si incepem urcusul prin padure. Pe o distanta de circa 3 km se realizeaza o diferenta de nivel de peste 500 m si ca urmare se solicita un efort deosebit. Cind panta se indulceste intram in jnepenis; in fata se inalta virful Pietrele Rosii despadurit, cu ampla perspectiva. Virful ramine putin la stinga (nord), iar noi ne indreptam spre dreapta (est). In poienita de pe culme intilnim traseul de creasta marcat cu banda rosie.
6. Dorna Candrenilor - muntele Livada - virful Ousoru - Dorna Candrenilor
Traseu nemarcat Distanta: 8 kmTimp de parcurs: 2½-3 ore Caracteristici: traseul cel mai indicat de a urca pe virful Ousoru, accesibil si iarna
Din centrul comunei Dorna Candrenilor mergem spre vest pina la bariera situata ceva mai sus de confluenta Negrisoarei (care vine din sud din Muntii Calimani) cu Dorna si cu Izvoru Alb de pe stinga. De aici urmarim poteca ce iese din sat exact inspre nord, pe culmea ce se profileaza pe dreapta (vest) piriului Izvoru Alb. Urcusul devine ceva mai greu, dar apropiindu-ne de padure este mai lin. Casele sint din ce in ce mai rare, iar pe culme intilnim numai odaile folosite de localnici pentru nevoile pastorale. De aici valea Dornei cu satele din lungul ei, cu piraiele care serpuiesc dinspre Calimani apar intr-un decor fascinant. In circa 15 minute traversam padurea umbroasa de molid, dupa care iesim intr-o poiana larga ce se lasa la poalele a doua virfuri. Dincolo de cele citeva cladiri pastorale (unde din dreapta vine poteca ce urca pe Picioru Mare), pe sub virful cel mai apropiat din stinga, urcam in serpentine largi. Pe masura ce ne apropiem de virful Livada (1 463 m) o luam la dreapta, urmarind poteca, in lungul curbei de nivel, pina ajungem intr-o mica inseuare, chiar pe creasta. Spre rasarit se lasa abruptul impadurit, iar spre sud-est se desfasoara o poiana alungita, care iarna devine un loc minunat pentru schiat. Poiana are aspectul unui culoar lung de aproape 2 km si ingust, care coboara din virful Ousoru pina in virful Livada. O strabatem urcind culmea prelunga si, pe alocuri, cu pante abrupte, pina ajungem in virful conic al Ousorului, unde intilnim un mic adapost turistic, intr-o avansata stare de degradare. Ajunsi, dupa 2½-3 ore de urcus, intr-unul din virfurile proeminente ale Suhardului, situat in sud, avem prilejul sa facem un minunat tur de orizont. In primul rind, de aici se deschide o vedere de ansamblu asupra Suhardului, privit dinspre sud, iar in al doilea rind asupra muntilor din jur: Obcinele, muntii Giumalau, Rarau, Stinisoara, Bistritei, Calimani si Birgau. Deosebit de atragator este peisajul de la confluenta Dornei cu Bistrita Aurie, intre care se intercaleaza ca o pana culmea Runcului, la poalele careia zarim, atit cit ne permite locul, o parte din orasul Vatra Dornei.
In timpul iernii acest traseu este recomandat schiorilor, care pot folosi atit poienile de pe Muntele Livada, cit si poiana prelunga ce se lasa dinspre Ousoru.
Mentionam ca de aici se poate cobori spre est in mai putin de o ora, pina la traseul de creasta. De aici putem cobori si pe Picioru Mare, daca inainte de a ajunge la cladirile pastorale situate in partea de jos a marii poieni de pe Muntele Livada, o luam pe poteca din stinga. Pentru drumetii mai curajosi, nu este lipsit de interes traseul direct spre Dorna Candrenilor, prin poienile ce se lasa pe versantul sud-estic, unde apare cel mai interesant microrelief ruiniform din Suhard si mai departe prin padurea deasa, agatata parca de abruptul muntelui. Fara indoiala ca aceasta varianta nu este recomandabila decit pe vreme frumoasa, intrucit nu exista nici urma de poteca, singurul reper fiind Dorna Candrenilor, catre care trebuie sa ne indreptam pina la intrarea in padure, iar dincolo de ea s-ar putea sa dai de capatul unei poteci, intr-una din micile poieni tentaculare. Oricum, pe timp frumos, cu vizibilitate buna, coborirea se poate face in aceasta directie, avind o nota cu totul aparte, am putea spune de inedit.
7. Podu Cosnei - valea Bancului - muntele Livada - virful Iacob - virful Runcu - Iacobeni
Traseu nemarcat Distanta: 15 km Timp de parcurs: 4½-5 ore Caracteristici: traseu usor accesibil in orice anotimp.
De la Podu Cosnei urmarim drumul pina in catunul Valea Bancului (5 km). De aici urmarim drumul forestier din lungul vaii Ciotina circa 1 km, dupa care traversam piriul si urmam firul unei poteci ce o ia la dreapta prin padure. Dupa mai putin de 10 minute iesim intr-o poiana alungita cam 1 km in versantul sting al vaii. Traseul ne conduce prin sudul acesteia, pe la liziera padurii, avind spre nord perspectiva vaii Ciotina. Apoi intram in padure, unde poteca face serpentine usoare cale de peste 2 km, distanta pe care orizontul ne este limitat. Ln altitudinea de aproximativ 1200 m ajungem la vestul intinsei poieni de pe muntele Livada. Ocolind pe la nord virful acestui munte strabatem mici portiuni de padure intrerupte de prelungiri ale poienii, unde intilnim poteca ce urca din dreapta ele la Dorna Candrenilor.
Dupa 1½-2 ore de la plecarea din satul Valea Bancului in inseuarea dintre muntele Livada (1463 m) si virful Iacob (1372 ni), in poiana din jurul ultimului virf, intilnim traseul de creasta. Urmam spre nord poteca marcata cu banda rosie si urcam pe virful Iacob. Din acest virf traseul o ia spre rasarit prin pajiste, la intrarea in padure intilnind o poteca ce vine din nordul virfului Iacob. Poteca ne duce pe o culme prelunga trecind peste virful Runcu (1 312 m), apoi pe la obirsia piriului Runcu si in Dealul Runcu (1 122 m) iesim din padure avind in fata o frumoasa perspectiva asupra vaii Bistrita Aurie. De aici se vede localitatea Iacobeni, spre care coborim; dupa circa 1 ora de la plecarea de pe culme ajungem undeva la gura Ciotinei.
Mentionam ca acest traseu transversal este unul din cele mai usoare din Muntii Suhard.
7 a. Iacobeni - valea Ciotina - virful Iacob
Traseu nemarcat Distanta: 6 km Timp de parcurs: 2 ore Caracteristici: traseu usor accesibil tot timpul anului
Traseul poate fi considerat ca o varianta a traseului 7, sau mai precis un traseu de acces spre culmea principala, care porneste din valea Bistritei Aurii.
Din centrul comunei Iacobeni traversam calea ferata si apoi podul peste Bistrita Aurie, indreptindu-ne spre vest, pe valea Ciotina. Urmarim drumul forestier, care insoteste valea pe stinga, cale de 3 km, la inceput de-a lungul lui insirindu-se casele care devin tot mai rare pe masura ce urci. La confluenta cu Piriul Clementii, se afla o cabana forestiera, situata linga punctul de bifurcatie al drumului, la 940 m altitudine. Ne continuam drumul pe valea tot mai ingusta din stinga (Ciotina), urcind din ce in ce mai greu, pina la capatul lui (peste 2 km), iar de aici pe o poteca ce intra in padure. Dupa circa 1 km iesim la creasta, intr-un punct cu frumoase perspective spre virfurile Ousoru din sud si Faraoane din nord. Ne aflam in preajma unor cladiri pastorale din jurul virfului Iacob. De aici ne putem intoarce pe acelasi traseu (in circa o ora si jumatate), sau putem cobori direct la Iacobeni pe culmea Runcului (aproximativ o ora). De asemenea, mai exista posibilitatea de a ne continua drumul spre Dorna Candrenilor (traseul 6), unde putem ajunge in circa 1 ora. In sfirsit, de la virful Iacob avem posibilitatea sa facem traseul de creasta, fie intr-un sens, fie in celalalt (traseul 1).
8. Podu Cosnei - valea Cosnei - muntele Fagetel - virful Faraoane - Piriu Rece - Ciocanesti
Traseu nemarcat Distanta: 19 km Timp de parcurs: G-7 ore Caracteristici: traseu nerecomandat iarna
Este vorba de unul dintre cele mai frumoase trasee transversale din Muntii Suhard, din pacate inca nemarcat. De la Podu Cosnei mergem pe valea Cosnei cale de 7 km, trecem de localitatea Valea Bancului si dupa ce ajungem la confluenta cu piriul Fagetel, incepem urcusul, de-a lungul unei poteci din ce in ce mai clare, pe culmea abrupta ce se ridica la nord. Trecem mai intii un gard, apoi o luam prin stinga unei cladiri, urcind pieptis pina la marginea padurii. Urcusul greu continua prin padure si apoi printr-o poiana destul de intinsa, unde intilnim si citeva cladiri pastorale. Urcusul devine mai usor. purtindu-ne prin stinga virfului Fagetel (1 255 m). De aici traseul strabate padurea de molid, care acopera culmea relativ prelunga si ne scoate la golul montan, unde, in fata noastra, se ridica semet, in dreapta, virful Faraoane. Chiar la iesirea in zona pasunii montane poteca se bifurca, ambele variante ocolind virful Faraoane. Pentru a ne bucura de satisfactia deplinei impliniri, vom urca spre virf, urmarind linia de cea mai mare panta. In circa o ora ajungem la cota maxima (1 715 m) de unde putem admira privelisti de o reala frumusete. Dominind net muntii din jur, virful Faraoane se inalta impunator deasupra celorlalti munti, etalind-si silueta strajuita de pantele lui abrupte. Stincile golase, cu aspect ruiniform si grohotisurile de la baza, dovedesc intensitatea deosebita cu care agentii externi distrug roca dura a muntelui. Pe abruptul care se lasa spre nord jnepenisurile dau versantului culoarea verde intens. Ele se ridica pina sub creasta pe care o admiram traversind-o, in timp ce orizontul devenit nespus de larg ne dezvaluie o lume carpatica fermecatoare. Sub cupola inalta a masivului, pasunile inainteaza ca niste peninsule in inima padurii, in special in lungul culmilor secundare. Suhardul isi trimite creasta inalta spre nord, serpuind parca pe la obirsia vailor, pina sub Omu, dincolo de care crestele Rodnei par incremenite. In partea opusa (sud) culmea principala unduieste spre Ousoru, care se profileaza ca o uriasa caciula pe cerul albastru al Carpatilor. De jur-imprejur munti si iar munti; vaile care se indeparteaza trimit ramuri scurte care desfac muntele in culmi secundare.
Coborim spre est pina in traseul de creasta, pe care il intersectam indreptindu-ne pasii de-a lungul culmii prin pasunea intinsa. Treptat poteca se lasa la stinga, apropiindu-se de padure, prin care coboara pina in valea Piriului Satesc, unde intilnim drumul forestier pe care il urmam pina la Ciocanesti. Dupa o jumatate de kilometru ajungem la confluenta acestuia cu Piriu Rece (977 m), in lungul caruia mergem inca 3 km pe drumul forestier, traseu marcat cu punct rosu (traseul 3) si ajungem la Ciocanesti.
9. Podu Cosnei - Bancusoru - muntele Stefan - Bitca Tirsului - Botos - Ciocanesti
Traseu nemarcat Distanta: 2'2 km Timp de parcurs: 7-8 ore Caracteristici: traseu cu sectoare lungi prin padure
Este un traseu transversal, destul de lung, situat in partea centrala a Suhardului, care face legatura intre valea Dornei din sud si valea Bistritei Aurii din nord. Pina la cabana forestiera Bancusoru este comun cu traseul 3.
De la Podu Cosnei urmam drumul comunal pina la Valea Bancului si in continuare drumul forestier din lungul vaii Cosna pina la confluenta cu Bancusoru (8 km). Aici o luam spre nord pe drumul forestier din stinga piriului Bancusoru, printr-o zona impadurita in totalitate. Dupa inca 2.5 km ajungem la cabana forestiera Bancusoru.
De la cabana Bancusoru (975 m) urcam pe culmea dintre vaile Paltin si Prislop prin padure, pe o poteca ce se inscrie pieptis pe culmea acestui picior do munte. Muntele Stefan arc o culme scurta, cu doua mici poieni, ca doua insulite pierdute in imensitatea padurii de molid, ce deschid orizontul in apropiere de virf (1 341 m). Poteca traverseaza aceste poieni trecind pe linga un virf, lasa in. stinga o stina si intra din nou in padure, dincolo de care iese la golul muntelui. In dreapta jos, la liziera padurii (circa 1 375 m) apare o alta stina. O scrie de stinci se insiruie de-a lungul potecii care ne scoale la creasta. No indreptam usor spre dreapta (nord-est) si iesim pe poteca principala marcata cu banda rosie (traseul 1) ce se lasa la stinga sub Bitca Tirsului (1 548 m) la obirsia piriului Scorus. Intram apoi in padure, urmarind in continuare hatasul din lungul culmii delimitate de valea Scorusului, in dreapta, si valea Humorului, in stinga. Dupa circa 700 m de la intrarea in padure o poteca coboara spre est, in valea Scorusului, pina la drumul forestier. Noi continuam traseul pe culmea impadurita pe o panta relativ usoara. Dupa circa o ora de la virful Bitca Tirsului ajungem intr-o poiana dominata de un mic virf (1 368 m), de unde se deschide orizontul spre valea Bistritei Aurii. De aici urmeaza un coboris abrupt, prin padure, pina la marginea de sud-est a satului Botos. Ajungem la drumul national intr-un punct unde acesta se apropie simtitor de Bistrita Aurie, care ne incinta privirile, la o distanta de 5 km de Ciocanesti.
9 a. Bitca Tirsului - muntele Tirs - Ciocanesti
Traseu nemarcat Distanta: 6 km Timp de parcurs: 2 ore Caracteristici: traseu in buna parte prin padure
Daca aflindu-ne pe creasta dorim sa coborim direct la Ciocanesti, din virful Bitca Tirsului o luam spre est ocolind obirsia piriului Scorus si apoi spre nord-est, pe culmea dintre acesta si valea Piriului Rece. Dupa mai bine de 1 km, intram in padurea de molid si coborim piezis prin stinga culmii Tirsului, care reprezinta versantul drept al vaii Scorus. Dupa circa 3 km parcursi prin padure, orizontul se deschide brusc asupra depresiunii Ciocanesti. Ne aflam in partea de nord-est a localitatii, la mai putin de 1 km de drumul national si la circa 2,5 km de centrul localitatii situat la confluenta cu Piriu Rece. Pentru aceasta varianta, din virful Bitca Tirsului pina la Ciocanesti avem nevoie de aproximativ doua ore.
10. Podu Cosnei - muntele Bancu - virful Icoana - muntele Sveitaria - Poiana Humorului - Botos
Traseu nemarcat Distanta: 25 km Timp de parcurs: 8-9 ore Caracteristici: traseu transversal situat in zona cu latime maxima a Masivului Suhard
De la Podu Cosnei, urcam cale de 8 km pe drumul din lungul vaii Cosna, pina la confluenta acesteia cu piriul Bancusoru. De aici incepe urcusul pe spinarea destul de lata a muntelui Bancu. Parasim drumul forestier si intram in padure, iar dupa circa 500 m iesim intr-o poiana cu pasune pe care o traversam prin partea sa estica. La circa 2 km de la confluenta intram din nou in padure, pe culmea muntelui Bancu (1 283 m). Dupa ce lasam spre stinga o poteca ce se indreapta spre muntele Vilta Mare (1 316 m), o luam spre nord urmind linia de creasta. Poteca traverseaza padurea cu luminisuri si dupa circa 700-800 m de la intersectie patrundem in golul alpin. In fata se inalta virful Icoana (1 593 m) pe care il ocolim prin dreapta (est). Sub virf se afla Lacul Icoana, care ramine in stinga noastra; dupa circa 2- 2½ ore de la plecarea din valea Cosnei intilnim poteca de creasta marcata cu banda rosie (traseul 1 b). Cale de aproape 2 km mergem in comun cu traseul 1 a printre stincile ce se ivesc adesea linga poteca. In fata se ridica intocmai unei bolti virful Sveitaria (1 562 m), de unde avem o priveliste deosebita asupra Masivului Suhard. De la virf, putem sa ne indreptam direct spre nord, prin mijlocul pasunii, sau sa o luam spre est; dupa 500 m sa parasim drumul de creasta ce duce spre Bitca Tirsului si o luam la stinga, spre nord, in lungul Muntelui Suvir. Trecem pe linga o stina situata in apropierea unei stinci golase, urmind plaiul prelung, prin partea mediana a pajistei. Depasim un virf mai proeminent (1 483 m), apoi inainte de a intra in padure lasam spre dreapta poteca ce duce spre valea Humorului. Coborind usor pe versantul estic, dupa 1,5 km prin padure ajungem intr-o placuta pajiste din jurul virfului Poiana Humorului (1 434 m) - cu nume foarte sugestiv daca avem in vedere insula de pasune de aici. Acest virf ne ofera o frumoasa priveliste asupra vaii Bistritei Aurii si, dincolo de ea, asupra Obcinei Mestecanisului. De aici coborim, urmarind numeroasele serpentine ce ne poarta prin padure, spre satul Botos, apropiindu-ne treptat de piriul Humor. Traversarea Suhardului prin aceasta zona ofera citeva variante locale.
10 a. Podu Cosnei - valea Cosnei - Vilta Mare - Vilta Mica
Traseu partial marcat cu triunghi albastru Distanta: 16 km Timp de parcurs: 4 ore Caracteristici: traseu relativ usor
De la Podu Cosnei pina la gura piriului Vilta ne suprapunem peste traseul 4 (marcaj triunghi albastru), urmind drumul comunal pina la Valea Bancului si apoi drumul forestier ce insoteste apa pe stinga (distanta 10,5 km; timp de mers: 2½ ore). Dupa ce traversam piriul Vilta urcam pe culmea prelunga si impadurita care se inalta spre nord-est. Trecem peste un virf mai proeminent complet impadurit si apoi iesim intr-o poiana de unde avem in fata virful Vilta Mare, total despadurit. Poteca urca pe mijlocul culmii pina in virf (1316 m), de unde se indreapta spre nord-est. Strabatem poiana timp de circa 10-20 de minute si apoi intram in padure. Iesim la golul de munte din Vilta Mica, unde intilnim poteca ce vine din dreapta, dinspre muntele Bancu. Din valea Cosnei pina in virful Vilta Mica urcam in circa 1½ ora.
10 b. Muntele Suvir - piriul Humor - Botos
Traseu nemarcat Distanta: 5,5 km Timp de parcurs: ½ ora Caracteristici: traseu usor dar fara orizont deschis
Din poiana de culme de pe munte Suvir o luam la dreapta (sud-est) prin padure, pe versantul destul de abrupt dinspre piriul Humor. Dupa circa 1,5 km poteca ajunge la drumul forestier de pe Valea Caprii. Mai jos cu 500 m, la confluenta acesteia cu piriul Vacaria, intilnim o cabana forestiera situata la 1 010 m altitudine. Continuam traseul pe drumul forestier care insoteste piriul Humor cale de circa 4 km pina in localitatea Botos, unde ajungem dupa 1½ ora de la plecarea de pe muntele Suvir.
10 c. Cabana Bancusoru - valea Paltinului - virful Icoana
Traseu nemarcat Distanta: 4 km Timp de parcurs: 1½-2 ore Caracteristici: urcus continuu, mai ales prin padure
De la cabana Bancusoru urcam pe valea din stinga (vest) in lungul drumului forestier ce insoteste piriul Paltin. La circa 300 m mai sus de confluenta Paltinului cu piriul Silvestru parasim drumul forestier si urcam spre stinga (vest), pe o poteca ce intra in padure. La inceput panta este mai mare pina cind ajungem pe culme linga un virf mai proeminent (1 132 m). De aici poteca urca continuu prin padure; dupa circa 2 km de la drumul forestier iesim intr-o poiana pe care o traversam prin partea din stinga, apoi intram din nou in padure si dupa aproximativ doua ore de la plecare ajungem sub virful Icoana, in locul unde intilnim poteca ce urca de la muntele Vilta Mica.
11. Podu Cosnei - valea Bancului - muntele Tarnita - Plaiu Suhardului - virful Suharzel - Iacobeni
Traseu nemarcat Distanta: 18 km Timp de parcurs: 5-5½ ore Caracteristici: traseu usor accesibil aproape tot timpul anului
De la Podu Cosnei mergem pina in satul Valea Bancului, iar de aici 400-500 m pe valea Ciotinei, in lungul drumului forestier ce insoteste piriul. Spre stinga, de la ultimele case se face poteca ce urca pe versantul din nord. Mergem intii prin luminis, apoi dupa circa 500 m de la drumul forestier intram in padure urmind culmea. La un moment dat briul de padure se ingusteaza; trecem pe linga doua poieni, la marginea celei din dreapta aflindu-se un salas. In continuare, poteca urca usor prin padure, in ocolisuri largi si dupa circa doua ore ne scoate in poiana de sub virful Tarnita (1 542 m). Mergem spre dreapta; dupa 200 m apare un salas si imediat ajungem la traseul de creasta (traseul 1 a) marcat cu banda rosie. Din virf avem o frumoasa perspectiva atit spre Depresiunea Dornelor, drenata de riul Dorna si afluentii sai, cit si spre valea Bistritei Aurii. In continuare, spre nord urmarim traseul de creasta prin paduiv, iesim intr-o poiana linga un lac si urcam pina linga virful Faraoane, de unde o luam la dreapta, pe prima poteca. Poteca coboara usor prin poiana, apoi aproape exclusiv prin padure, peste Plaiu Suhardului urmarind culmea. Mergem prin dreapta virfului Suharzel (1 403 m) si o luam la stinga, urmarind linia de creasta.
Din virf coborisul se accentueaza, la un moment dat aparind mai multe poteci, ce se desfac intocmai unui mic evantai. Oricare dintre ele ne va purta spre localitatea Iacobeni, avind posibilitatea sa ajungem in centru sau undeva in jumatatea ei nordica.
11 a. Valea Bancului - valea Fagetelului - muntele Tarnita
Traseu nemarcat Distanta: 6 km Timp de parcurs: 2½ ore Caracteristici: traseu usor accesibil
Traseul porneste din satul Valea Bancului, pe drumul ce urca si insoteste riul Cosna. Dupa circa 2 km din sat, la gura piriului Fagetel, o luam la dreapta pe drumul forestier din lungul piriului, pina la prima confluenta, unde se aflu o cabana forestiera (969 m). In timp ce drumul continua pe vale, in stinga, noi urcam pe poteca ce suie destul de abrupt pe panta ce apare in unghiul de confluenta. Urcusul greu ne scoate in poiana de la vest de virful Tarnita. Traversam poiana prin nord pina intilnim traseul de creasta (traseul 1) marcat cu banda rosie. In dreapta se inalta muntele Tarnita (1 542 m) unde intram in traseul 11.
12. Valea Mare - piriul Maria Mare - creasta - valea Rusaia - valea Bistritei Aurii - Cirlibaba
Traseu nemarcat Distanta: 26 km Timp de parcurs: 7-8 ore Caracteristici: traseu in cea mai mare parte lipsit de perspectiva.
Traseul porneste din Valea Mare, sat situat pe Somesul Mare la circa 2,5 km amonte de comuna Sant de care apartine. Urcam pe valea Somesului Mare de-a lungul drumului national nemodernizat 17D pina la intilnirea cu piriul Maria care vine din stinga, apoi pe valea acestuia, si, in continuare, pe valea Maria Mare, pe un drum forestier, cale de 8 km. Drumul ne poarta pe o vale cu mici luminisuri, cu portiuni mai dificile ce alterneaza cu altele mai usoare. La 3,5 km de la confluenta cu Somesul Mare ajungem la unirea piraielor Maria Mare cu Maria Mica. Continuam drumul pe valea Maria Mare, prin padure, inca 2 km de la confluenta respectiva, traversam apa si incepem un urcus abrupt pe culmea ce coboara din creasta principala spre sud-vest. Cind ajungem pe culme panta se indulceste, poteca urmind creasta principala. La liziera padurii, pe care mergem citeva sute de metri, trecem pe linga o stinca si apoi ne indreptam spre nord-est unde intilnim traseul de creasta marcat cu banda rosie. In stinga avem obirsia piriului Zmeu care coboara spre Somesul Mare, iar in dreapta Piriu Ursului spre a carei obirsie ne indreptam. Poteca se lasa in stinga Piriului Ursului mai bine de 2 km pina la drumul forestier. Ne continuam traseul pina la cabana forestiera de la confluenta cu Piriu Jneapanului si mai departe pe valea Rusaia. Strabatind o adevarata imparatie a codrilor de molid dupa 7-8 km de-a lungul piriului Husaia ajungem in apropierea caselor Rotunda de pe Bistrita Aurie, in drumul national 18. De aici pina la Cirlibaba, cale de 8-9 km strabatem panglica neteda a asfaltului, la inceput de-a lungul unui defileu salbatic si apoi prin depresiunea unde se afla cea mai de sus asezare din lungul Bistritei.
13. Valea Diaca - valea Armandu - muntele Suvir - Sveitaria
Traseu nemarcat Distanta: 5 km Timp de parcurs: 1½-2 ore Caracteristici: traseu prin padure, in prima parte si apoi prin pasune
Fiind un traseu de acces, face legatura intre traseul transversal 4 si traseul de culme 1 a. Porneste din valea Diaca, de la confluenta acesteia cu piriul Armandu, urmarind drumul forestier cale de 1 km. Drumul forestier continua pe vale inca 1 km. Noi o luam la stinga in urcus pieptis prin padure, pina la linia de culme, apoi de-a lungul ei. Dupa circa 2 km ajungem la golul ele munte in apropierea unei stine. Aici poteca o ia la stinga de-a lungul lizierii padurii. Noi insa mergem inainte spre sud-est si dupa 150-200 m intilnim poteca din lungul culmii Suvir, ce coboara in valea Bistritei Aurii la Botos. O luam la dreapta (sud), depasim niste stine izolate si dupa 2 km ajungem in apropierea virfului Sveitaria, in traseul de creasta 1 a marcat ou banda rosie. De aici in circa 10 minute putem urca pe virful Sveitaria (1 562 m) de unde se deschid privelisti incintatoare spre virful Omu, spre virful Faraoane, cit si spre Obcina Mestecanisului din stinga Bistritei Aurii.
14. Valea Diaca - muntele Sveitaria
Traseu nemarcat Distanta: 4 km Timp de parcurs: 1½-2 ore Caracteristici: traseu mai mult prin padure.
Un alt traseu de acces in Muntii Suhard, cu pornire din acelasi punct cu traseul 13, pleaca din valea Diaca si se indreapta spre culmea dintre valea Diacei si Armandu. Urcusul, prin padure, este mai greu in prima parte pina ce se inscrie pe culmea ce se inalta spre sud-est. Poteca se apropie de firul vaii, unde intra intr-o poiana lunga de circa 1,5 km pe care o strabatem marginal. Patrundem din nou in padure pe o panta din ce in ce mai accentuata. Ocolim prin dreapta (sud) un virf impadurit in cea mai mare parte a lui, dupa care iesim la golul de munte si ne indreptam spre est, trecind pe linga niste izvoare si o stina. In fata se inalta virful Sveitaria, inainte de care intilnim marcajul de creasta banda rosie (vezi traseul 1 a).
Izvoare minerale
Vatra Dornei traseul 1
Dorna Candrenilor traseele 2, 6
Poiana Vinului traseele 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 10 a, 11
Poiana Cosnei traseele 4, 5, 10 a
Borcut traseele 4, 4a
Defilee
Bistrita Aurie traseele 12,4,3,8,2,11
Diaca traseele 3,4,5
Cosna traseul 4
Virful Dacilor traseele 1a,5
Pietrile Rosii traseele 1a,5b
Vf. Diecilor traseul 1a
Muntele Rotunda traseele 1a, 4, 4b, 5a
Virful Cociorbii traseul 1a
Poiana Rotunda traseul 1a
Poiana Humorului traseul 10
Muntele Caturii traseul 1a
Virful Stinisoara traseul 5
Virful Suhard traseul 5
Pasul Suhard traseul 5
Plaiu Suhardului traseul 11
Virful Faraoane traseele 1 8
Virful Suharzel traseul 11
Virful Icoana traseele 1a, 10, 10c
Muntele Sveiteria traseele 1a, 10, 14
Muntele Tirs traseul 1a
Muntele Tarnita traseele 1, 11, 11a
Picioru Stejii traseul 1
Virful Ousoru traseele 1,6
Virful Iacob traseele 1, 7, 7a
Muntele Livada traseele l, 6, 7
Muntele Runcu traseele l, 7
Muntele Suvir traseele 10 b, 13
Dealul Ursenilor traseul 2
Muntele Fagetel traseul 8
Muntele Stefan traseul 9
Muntele Bancu traseul 10
Virful Vilta Mare traseul 10 a
Virful Vilta Mira traseul 10 a
Muzee
Vatra Dornei traseul l
- sectia stiintele naturii si cinegetica
Centre de arta populara
Ciocanesti traseele 3, 8, 9, 9 a
Cirlibaba traseele 5, 12
Dorna Candrenilor traseele 2, 6
Cosna traseele 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 10 a, 11
Botos traseele 9, 10
Argestru traseul 2
Vatra Dornei traseul 1
Busturi
Mihai Eminescu Vatra Dornei traseul l
George Enescu Vatra Dornei traseul l
Ciprian Porumbescu Vatra Dornei traseul l
Mihail Kogalniceanu Vatra Dornei traseul l
Costache Negri Vatra Dornei traseul l
Ion Luca Caragiale Vatra Dornei traseul l
Alecu Russo Vatra Dornei traseul l
Monumente
Obeliscul lui Bogdan Cirlibaba traseele 5, 12
Amonte - in susul vaii; mai aproape de izvoare (in comparatie cu alt punct).
Anticlinal - strate geologice cutate in forma de bolta, deci cu convexitatea in sus.
Aval - in josul vaii, al apei.
Biotit - mica de culoare verde, bruna sau neagra.
Bitumin - (geol.) substante formate dintr-un amestec de hidrocarburi naturale, nascute pe seama unor resturi de organisme depuse pe fundul unor bazine cu ape saline.
Brecie - roca cimentata in alcatuirea careia intra fragmente de roci colturoase de dimensiuni mari.
Calcar - roca alcatuita din carbonat de calciu, provenit in special de la resturile minerale ale vietuitoarelor.
Carst - totalitatea formelor de relief formate prin dizolvarea calcarelor de catre apa.
Cenomanian - etaj al cretacicului.
Con de dejectie - forma de relief cu aspect semiconic rezultata prin acumulare de materiale rulate transportate de torenti si depuse acolo unde se micsoreaza brusc panta.
Creasta de intersectie - culme ingusta, strajuita de versanti abrupti.
Cretacic - ultima perioada a erei mezozoice, denumita astfel dupa depozitele cretoase dezvoltate in unele regiuni.
Cuart - bioxid natural de siliciu.
Cuaternar - ultima perioada geologica a Pamintului, care a inceput cu aproximativ 1000 000 de ani in urma si continua si in zilele noastre.
Cumpana apelor - linia care delimiteaza bazinele a doua riuri Vecine.
Defileu - sector de vale ingusta incadrat intre doua sectoare mai largi.
Deluviu - material detritic rezultat in urma proceselor de dezagregare si alterare, aflat in miscare sau in echilibru temporar pe versanti.
Dezagregare - proces fizic de distrugere a rocilor prin fragmentarea acestora, sub actiunea variatiilor do temperatura, a inghetului si dezghetului etc.
Dolina - miorodepresiune carstica, formata prin dizolvarea calcarului.
Dolomit - roca formata din carbonat dublu de magneziu si calciu, cristalizat in sistemul romboedric. avind aspect grauntos, transparent, incolor sau alb cenusiu.
Endemism - specie vegetala sau animala care supravietuieste numai intr-un areal restrins.
Energie de relief - diferenta altimetrica dintre culmi si talvegul vailor dintre ele.
Eocen - prima serie a paleogenului, caracterizata in special prin prezenta numulitilor.
Era secundara - geologic, mezozoica.
Feldspat - mineral foarte raspindit in scoarta Pamintului (55%) - aluminosilicati de potasiu sau de sodiu si calciu, cu luciu sticlos, uneori sticlos transparent, incolor sau divers colorat.
Flis - formatiune de geosinclinal cu grosime maro caracterizata printr-o alternanta gradata de depozite, in general sarace in resturi organice.
Glaciatiune cuaternara - proces complex de aparitie si de existenta a ghetarilor cuaternari.
Gnais - roca metamorfica formata prin transformarea rocilor sedimentare sau granitice, alcatuita din cuart, feldspat, mica si amfiboli, cu textura sistuoasa sau granulara.
Granati - grupa de silicati naturali de calciu, magneziu, fier, mangan etc., cristalizati in sistemul cubic.
Gresie - roca sedimentara provenita din cimentarea nisipurilor; liantul poate fi de natura silicipasa, calcaroasa, argiloasa sau feruginoasa.
Gol alpin - spatiu situat deasupra limitei superioare a padurii, acoperit cu pasuni sau lipsit de vegetatie.
Grohotis - acumulare de fragmente colturoase de roci. de diverse dimensiuni, provenite din dezagregare.
Hipsometric - elemente care redau, pe o harta, altitudinea reliefului.
Interfluviu - regiune care se intinde intre doua vai vecine, incepind de la limita superioara a acelor vai.
Micasist - roca metamorfica sistuoasa, constituita predominant din mica si cuart, uneori avind si granati, amfiboli, grafit etc.
Microdepresiune nivala - scobitura in scoarta Pamintului formata prin actiunea de tasare a zapezii.
Miscari tectonice - miscari ale scoartei terestre care dfuo da catorea, fragmentarea, inaltarea, coborirea sau deplasarea orizontala a unor compartimente ale scoartei terestre.
Martor de eroziune - forma pozitiva de relief care domina regiunile inconjuratoare, ce reprezinta resturi a unor forme de relief mai vechi care :au fost distruse in parte de eroziune.
Morfogeneza - proces complex de formare si modelare a reliefului.
Muscovit - mineral'din grupa micelor, cu cristale lamelare, care se separa in foite.
Numulit - gen fosil perforat, in forma lenticulara, constituit dintr-o lama invirtita in spirala.
Parc dendrologic - plantatie de specii lemnoase.
Pas - loc mai coborit, inseuare, care favorizeaza traversarea unui masiv montan, sau a unui sistem de munti.
Periglaciar - regiune cu inghet permanent sau intermitent, cu forme de relief generate de . procesele de inghet si dezghet.
Scochina nivala - microdepresiune formata prin actiunea de tasare a zapezii, in special in grohotisuri.
Sinclinal - cuta cu concavitatea indreptata in sus, in axa careia apare stratul cel mai nou.
Suprafata de eroziune - treapta de relief a carei geneza se datoreste actiunii sculpturale a agentilor externi.
Sa - portiune mai coborita a unei culmi muntoase.
Sisturi cristaline - roci metamorfice care au proprietatea de a se desface in foi sau placi, cu suprafete aproximativ paralele.
Talveg - linia care uneste punctele cele mai coborite din lungul unei vai, respectiv al unui riu (se confunda cu profilul longitudinal al riului).
Topoclimat - variatia elementelor meteorologice in stratul de aer din imediata apropiere a solului, determinata de relief.
Transgresiune - inaintarea apelor marine asupra uscatului, datorita unor miscari eustatice pozitive sau datorita unor miscari epirogenetice negative.
Triasic - prima perioada a erei mezozoice.
Vai gemene - vai care pornesc din apropierea cumpenei, cam din acelasi loc si se orienteaza in directii opuse.
