|
|
|
MASURI SPECIALE DE PROTECTIA MUNCII APLICABILE PE TIMPUL SCUFUNDARII
1. Metode de scufundare
Pentru executarea lucrarilor cu scafandri la presiuni mai mari decat presiunea atmosferica, se pot utiliza urmatoarele metode de scufundare :
scufundarea cu aer ;
scufundarea cu amestecuri supraoxigenate azot-oxigen;
scufundarea profunda de interventie cu sau fara turela de scufundare sau minisubmarin cu amestecuri heliu-oxigen sau heliu-azot-oxigen;
scufundare in saturatie.
Aceste metode pot fi practicate cu ajutorul aparatelor de respirat care trebuie sa raspunda prescriptiilor prezentate in continuare.
Pentru executarea de lucrari sub apa in domeniul industrial, metoda de scufundare in circuit inchis cu oxigen este interzisa, aceasta fiind acceptata numai in operatiuni militare.
Metoda de scufundare cu aer este interzisa pentru executarea de lucrari la presiuni mai mari de 6 bar in scara relativa (60 metri adancime).
Scufundarea cu amestecuri supraoxigenate azot-oxigen este interzisa pentru executarea de lucrari la presiuni mai mari de 5,4 bar in scara relativa (54 metri adancime).
Metoda de scufundare profunda de interventie cu sau fara turela de scufundare sau minisubmarin cu amestecuri heliu-oxigen sau heliu-azot-oxigen se foloseste pentru executarea de lucrari la presiuni mai mari de 6 bar in scara relativa.
Totusi, in cazuri exceptionale, scufundarea profunda de interventie poate fi admisa fara turela sau fara minisubmarin pentru executarea de lucrari la presiuni relative ce nu depasesc 9 bar (90 metri adancime), cu conditia ca durata totala a stationarii sub apa (coborare, lucru efectiv si decompresie) sa fie mai mica de trei ore si suportul de suprafata sa fie prevazut cu cheson de recompresie.
Metode de scufundare in saturatie nu poate fi aplicata decat cu aprobarea speciala a conducerii institutiei.
2. Amestecuri gazoase respiratorii
Aerul sau amestecurile gazoase respiratorii trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte:
la adancimea de utilizare, presiunea partiala a CO2 sa fie mai mica de 0,01 bar si presiunea partiala a CO mai mica de 0,05 mbar;
sa fie epurat de vapori de apa, praf, oxizi sau particule metalice, vapori de ulei si hidrocarburi.
Aceasta stare de puritate trebuie sa faca obiectul controalelor, in special asupra concentratiilor de CO2 , CO si vapori de apa.
Aerul furnizat de catre compresoare si destinat scufundarii cu aer trebuie sa fie analizat cel putin o data pe an, precum si dupa fiecare reparatie importanta sau cand sunt semnalate anomalii de catre scafandri.
Aspiratia compresorului trebuie amplasata in asa fel incat sa nu existe riscuri de poluare, in special datorate gazelor de esapament, vaporilor de ulei sau hidrocarburi, a CO2 sau CO.
Amestecurile supraoxigenate azot-oxigen nu trebuie sa fie in nici un caz folosite la adancimi la care presiunea partiala a oxigenului in amestecul efectiv respirat sa fie mai mare de 1,7 bar. In aceste amestecuri procentajele azotului si oxigenului trebuie sa fie garantate la ±1%. Scafandrul este obligat sa controleze procentajele si gradul de puritate al amestecurilor inainte de scufundare. Totusi, este absolvit de aceasta obligatie cand amestecurile respiratorii sunt fabricate in alta parte si exista o fisa de analiza garantata de cel care a fabricat amestecul.
Amestecurile gazoase utilizate in scufundari profunde de interventie sau in saturatie nu trebuie in nici un caz sa aiba o densitate mai mare decat a aerului la presiunea relativa de 6 bar si presiunea partiala a oxigenului si azotului nu trebuie sa fie mai mare de 1,6 bar, respectiv 5 bar. In aceste amestecuri procentajele gazelor inerte (azot, heliu) trebuie sa fie garantate cu ± 1% iar procentajele de oxigen astfel :
±1% pentru oxigen in amestec mai mult de 10%;
±0,5% pentru oxigen in amestec cuprins intre 5%÷0% ;
±0,1% pentru oxigen in amestec mai putin de 5%.
Scafandrul sau cei care conduc scufundarea sunt obligati sa controleze procentajele si gradul de puritate a amestecurilor inainte de utilizare.
Inhalarea oxigenului sau a amestecurilor supraoxigenate poate fi utilizata la paliere de decompresie si in tratamentele accidentelor de scufundare. Pentru utilizarea in barocamera, scafandrii fiind in repaus, presiunea partiala a oxigenului nu trebuie in nici un caz sa fie mai mare de 2,5 bar la decompresie si 2,8 bar in cursul tratamentelor efectuate in absenta medicului.
Pentru utilizarea in apa, presiunea partiala a oxigenului nu trebuie sa depaseasca 1,7 bar.
3. Echipament colectiv
Echipamentul colectiv destinat executarii unei lucrari cu scafandri, functie de natura lucrarii, cuprinde: o nava sau platforma de scufundare, o ambarcatiune, compresoare, surpresoare, pompe de transfer, rezervoare de gaz comprimat, detentoare, tubulaturi si armaturi, chesoane de recompresie, turela de scufundare sau minisubmarin.
Compresoarele, surpresoarele si pompele de transfer trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de epurare si un dispozitiv de control care sa permita spalarea sau schimbarea filtrelor epurate, cand s-a epuizat termenul de fiabilitate.
Compresoarele, surpresoarele si pompele de transfer trebuie sa fie lubrefiate cu produse astfel incat gazele comprimate ce trec prin acestea sa satisfaca conditiile impuse mai sus. Acestea trebuie verificate cel putin o data pe an.
Rezervoarele de gaz fixe sau mobile trebuie sa fie etanse si sa corespunda prescriptiilor legale. Se interzice utilizarea pastilelor de scufundare.
Rezervoarele trebuie inscriptionate in mod vizibil cu gazul sau natura amestecului ce il contin.
Detentoarele destinate reducerii presiunii gazului la presiunea de utilizare trebuie sa fie mentinute in stare de functionare si trebuie controlate anual in mod complet. Cand exista riscul unei pierderi de presiune la nivelul detentorului, acesta trebuie prevazut cu clapet anti-retur.
Tubulaturile de alimentare nu pot fi utilizate decat la presiuni relative cel mult egale cu jumatate din presiunea de serviciu.
Racordurile trebuie sa fie realizate astfel incat sa nu se poata decupla cand tubulatura este sub presiune.
Ansamblul de elemente de tubulatura si racorduri trebuie sa posede o rezistenta la tractiune si explozie cel putin egala cu a tubulaturii insasi.
Chesoanele de recompresie (barocamerele) trebuie sa fie echipate cu sas care sa permita transferul de personal. Camera principala trebuie sa permita stationarea a cel putin doi oameni cu echipamentul necesar pentru acordarea ajutorului unui accidentat.
Este interzisa presurizarea chesonului cu oxigen pur. Concentratia oxigenului in ambianta chesonului nu trebuie sa depaseasca 25%.
Presurizarea chesoanelor si turelelor (simulatoarelor) trebuie facuta cu amestecuri direct respirabile de catre scafandri, amestecuri ce trebuie sa raspunda prescriptiilor de la punctul "Amestecuri gazoase respiratorii".
Utilizarea chesoanelor monoloc nu este indicata decat in conditii limita, pentru transportul accidentatului.
Conditiile ce trebuie sa le indeplineasca un cheson de recompresie sunt prezentate separat.
Orice scufundare trebuie asigurata cu rezerva de gaz si piese de schimb pentru a se putea interveni eficient in caz de defectare a instalatiilor.
4. Echipament individual
Scafandrul trebuie echipat in costum de scufundare prevazut cu aparate de respirat si accesorii de scufundare corespunzatoare naturii lucrarilor de executat, precum si a conditiilor santierului subacvatic.
Scafandrul trebuie sa dispuna de "costume umede" si "costume uscate". Aparatele de respirat trebuie sa furnizeze in mod automat, fara o rezistenta respiratorie excesiva pentru a evita oboseala si gafaiala, gaze sau amestecuri de gaze la o presiune egala cu presiunea hidrostatica la care se afla scafandrul. Se poate utiliza :
aparat de respirat cu debit continuu (casca de scafandru greu);
aparat de respirat cu circuit deschis cu debit la cerere;
aparat de respirat cu circuit semiinchis,
aparat de respirat cu circuit inchis.
In cazul aparatelor de respirat cu circuit deschis cu debit continuu, debitul de aer sau de amestec trebuie sa fie suficient pentru a umple costumul si sa elimine prin ventilatie dioxidul de carbon expirat de scafandru.
In cazul utilizarii aparatului de respirat cu circuit deschis cu debit la cerere (autonom sau cu alimentare de la suprafata), aerul comprimat sau amestecul de gaze este livrat printr-un detentor care trebuie sa aiba un debit instantaneu la suprafata cel putin egal cu 300 litri pe minut, pentru o depresiune de maxim 4 mbar.
Mustiucul trebuie sa fie prevazut cu o brida a carui port este obligatoriu pe timpul lucrului sub apa. Blocul de butelii al scafandrului autonom trebuie prevazut cu dispozitiv de rezerva sau manometru subacvatic de control al gazului din interior.
Aparatele de respirat cu circuit semiinchis trebuie prevazute cu cel putin o butelie umpluta cu un amestec gazos corespunzator adancimii maxime care sa poata fi utilizat in circuit deschis. Durata eficacitatii sistemului de epurare a dioxidului de carbon trebuie sa fie cel putin egala cu autonomia aparatului, oricare ar fi presiunea de utilizare.
Aceste aparate trebuie sa asigure controlul permanent al presiunii partiale a oxigenului din amestecul efectiv respirat (amestecul din sacul de respirat).
Accesoriile de scufundare sunt functie de conditiile de lucru. Acestea sunt: subvesmintele obisnuite, subvesmintele incalzite pentru lucru in ape foarte reci, veste de salvare-compensare si alte materiale ca centura de lestare, telefon sau sistem de comunicatie cu suprafata sau intre scafandri, bransament de securitate, labe, vizor, pumnal, lanterna subacvatica, ceas subacvatic, profundimetru, busola subacvatica, marcator, saula de securitate etc.
Daca scafandrul foloseste un costum cu casca (scafandru greu), trebuie sa dispuna de manusi, cizme cu lest, pumnal, centura de lestare si saula de securitate. Furtunul de alimentare cu gaz trebuie sa fie amarat astfel incat tractiunea sa nu exercite eforturi in piesele de racordare la nivelul castii.
In celelalte cazuri, scafandrul trebuie sa dispuna de o pereche de labe sau cizmulite lestate, un vizor, o centura de lestare, un pumnal. Daca scafandrul este autonom si se afla la o presiune relativa mai mare de 1,2 bar (12 metri adancime), el trebuie sa aiba o vesta de salvare, un ceas etans si un profundimetru. Daca lucreaza cu alimentare de la suprafata, furtunul trebuie amarat astfel incat sa nu se exercite nici o presiune asupra detentorului. Pentru scufundari care nu se executa din turele de scufundare si la presiuni relative mai mari de 1,2 bar (12 metri adancime), ceasul si profundimetrul sunt obligatorii daca adancimea santierului nu este perfect cunoscuta de asistenta tehnica de la suprafata.
In cazul utilizarii costumelor cu volum constant, greutatea lesturilor reglabile nu trebuie sa fie mai mare de 20 % din greutatea totala a lesturilor. Cand scafandrul este echipat cu costum cu volum constant cu cizme lestate mai mult de 20 % din greutatea totala a lesturilor este obligatorie asigurarea unei alimentari autonome cu aer, pentru securitate.
Pentru scufundari efectuate la presiuni relative mai mari de 12 bar (120 metri adancime), este obligatorie incalzirea amestecului respirator.
Conditii de lucru
Este interzisa folosirea scafandrilor la lucrari sub apa daca nu sunt atestati, nu au controlul medical anual, nu sunt verificati inainte de scufundare, nu cunosc normele de protectia muncii care ii privesc si nu sunt indeplinite conditiile de lucru prevazute in aceste norme.
Dupa o scufundare unitara autonoma la adancimi mai mari de 12 metri, se permite o singura scufundare succesiva cu aer sau amestecuri supraoxigenate. Dupa aceasta scufundare succesiva, intervalul pentru o alta scufundare trebuie sa fie de minimum 8 ore.
Scufundarea succesiva dupa o scufundare la peste 60 metri adancime este interzisa.
Timpul total petrecut in apa (inclusiv decompresia) nu trebuie sa depaseasca 6 ore intr-un interval de 24 ore.
Dupa o scufundare unitara cu turela pana la 120 metri adancime, intervalul petrecut la suprafata de catre scafandru trebuie sa fie de minimum 12 ore inaintea unei scufundari de cel mult o ora, oricare ar fi caracteristicile acesteia.
Pentru scufundari unitare cu turela la adancimi intre 40÷120 metri cu amestecuri heliu-oxigen, timpul maxim de stationare a scafandrului pe santierul subacvatic, inclusiv compresia, nu trebuie sa depaseasca 60 minute.
Dupa o scufundare unitara cu turela la adancimi de peste 120 metri, intervalul petrecut la suprafata trebuie sa fie de minimum 24 ore. Pentru scufundari unitare, cu turela la adancimi intre 120÷180 metri, timpul maxim de lucru al scafandrului pe santierul subacvatic, inclusiv durata compresiei, este de 120 minute.
Dupa oricare scufundare urmata de o decompresie la suprafata, conform tabelelor HELIOX, intervalul petrecut la suprafata trebuie sa fie de minimum 12 ore.
La scufundarea in saturati, durata totala a lucrului efectiv sub apa, in 24 ore, este de 6 ore. Pentru asigurarea timpului necesar odihnei si refacerii capacitatii fizice si intelectuale a scafandrilor, precum si a asistentei tehnice, se vor aplica urmatoarele norme obligatorii :
intervalul intre doua scufundari in saturatie, conduse de aceeasi echipa de asigurare tehnico-medicala, trebuie sa fie de minimum 24 ore, din care 12 ore de odihna a personalului;
intervalul intre doua scufundari in saturatie pentru acelasi scafandru va fi de 7 zile daca scufundarea precedenta nu a durat mai mult de 5 zile, 14 zile daca scufundarea precedenta a avut o durata cuprinsa intre 5÷15 zile, 21 zile daca scufundarea precedenta a avut o durata mai mare de 15 zile.
Durata lucrului sub apa trebuie sa fie limitata la 90 minute, cand se utilizeaza scule pneumatice cu percutie cu greutate mai mare de 30 kg. Aceasta durata trebuie redusa si mai mult in cazul lucrarilor efectuate, fie pe hula puternica sau curent, fie in mediul contaminat, daca nu sunt prevazute protectii adecvate, speciale.
Pentru scufundari efectuate in apa la temperaturi sub 100 C, trebuie sa se utilizeze fie costume etanse cu sau fara sisteme de incalzire, fie costume umede prevazute cu sistem de incalzire.
Cand temperaturile sunt sub 50 C, durata lucrului sub apa trebuie limitata la maximum 2 ore, daca subvesmantele utilizate nu sunt incalzite, iar costumele de scufundare sunt din neopren si etanse.
Pentru scufundari de interventie, a caror durata nu depaseste 30 minute si la adancimi sub 25 metri, se pot utiliza costume umede fara sisteme de incalzire.
In cazul scufundarilor cu casca sau masca faciala, cu costum cu volum constant, este obligatorie existenta unui sistem de comunicatii cu fir. Aceste tipuri de costume nu pot fi utilizate in scufundarea autonoma.
Pentru scufundari autonome pana la 12 metri, la aprecierea conducatorului activitatii si in functie de componenta echipei de scafandri, nu este obligatorie asigurarea medicala cu un cadru de specialitate. Totusi, se impune obligatoriu, conditia ca cel putin un membru al echipei de scafandri sa fie autorizat si in masura sa dea primul ajutor in caz de accident de scufundare. Aceasta conditie este valabila atunci cand activitatea de scufundare se executa la o distanta de maximum 10 ore transport (auto sau naval) de un centru hiperbar.
Pentru scufundari unitare, autonome si cu alimentare de la suprafata, pana la 40 metri adancime, asigurarea medicala poate fi executata de un asistent medical care poseda cunostintele necesare si care a fost atestat printr-un examen special.
Pentru scufundari autonome si cu alimentare de la suprafata peste 40 metri adancime si pentru orice scufundare in saturatie, asigurarea medicala trebuie executata de un medic care poseda cunostintele necesare si care, de asemenea, a fost atestat printr-un examen.
Acordarea primului ajutor si conducerea unui tratament terapeutic in urma unui accident de scufundare, se executa in conformitate cu instructiunile specifice de tratament.
Pentru scufundari la adancimi mai mari de 12 metri este obligatorie existenta unei barocamere pregatite pentru tratament la adancime ala care se executa activitatile de scufundare.
Personalul minim pentru asigurarea scufundarilor este :
pentru scufundari unitare in mediul uscat :
pentru scufundari cu aer : un sef de scufundare, un operator barocamera, un scafandru insotitor (dupa caz), un medic sau un asistent medical;
pentru scufundari cu amestecuri sintetice, cu o durata de maximum12 ore, echipa de asigurare de la suprafata trebuie completata cu un analist pentru amestecuri respiratorii;
pentru scufundari cu amestecuri sintetice, cu o durata mai mare de 12 ore : un sef de scufundare, un analist, un medic si 1-3 operatori barocamera;
pentru scufundari unitare autonome in mediul umed :
pentru un scafandru in apa : un sef de scufundare, un scafandru de securitate, un medic sau un asistent medical;
pentru o echipa de scafandri : un sef de scufundare, un scafandru de securitate, un medic sau un asistent medical;
pentru scufundarea de antrenament cu aparat de respirat cu circuit inchis : un sef de scufundare, un scafandru de securitate, un scafandru insotitor echipat cu aparat de respirat cu circuit deschis, un medic sau un asistent medical;
pentru scufundari unitare cu alimentare de la suprafata in mediul umed : un sef de scufundare, un scafandru de securitate, un tehnician, un medic sau asistent medical.
pentru scufundari unitare cu turela deschisa : un sef de santier, un sef de scufundare, un scafandru de securitate, un medic sau asistent medical, 1÷2 tehnicieni;
pentru scufundari unitare cu turela inchisa :
pana la adancimea de 120 metri : un sef de santier, un sef de scufundare, un scafandru de securitate, 2÷3 tehnicieni, un operator barocamera, un medic;
peste 120 metri : un sef de santier, un sef de scufundare, un scafandru de securitate, un medic, 3 operatori barocamera, 3 tehnicieni care sa fie si ajutori pentru operatorii de barocamera;
pentru scufundari in saturatie simulata : un sef de santier, 3 sefi de scufundare, 3 operatori barocamera, 3 ajutori operatori barocamera, 3 tehnicieni, un medic, 1÷3 asistenti medicali;
pentru scufundari in saturatie reala : un sef de santier, 3 sefi de scufundare, 3 operatori barocamera, 3 ajutori operatori barocamera, 3 tehnicieni, un medic, 1÷3 asistenti medicali.
6. Asigurarea medicala
Nimeni nu trebuie admis in calitate de scafandru la lucrari subacvatice fara o atestare medicala care sa certifice aptitudinea sa pentru acest gen de lucrari. Aceasta atestare este data de catre medic prin examen medical. Nici un scafandru nu se mentine in lucrari daca atestarea medicala nu este reinnoita anual printr-un examen medical aprofundat.
In afara examenelor periodice, sunt obligatorii examinarile scafandrilor care au suferit accidente de scufundare sau care manifesta indispozitii pentru lucrul sub apa.
Examenul medical pentru un scafandru brevetat trebuie sa cuprinda un examen clinic complet, un examen radiologic cardio-pulmonar, o analiza a urinei (glucoze, proteine), radiografii ale umerilor, soldurilor si genunchilor, un examen ORL, cu probe labirintice si audiograma tonala si vocala, un examen cardio-vascular cu electrocardiograma, proba de efort si test Flack sau Ruffier, un examen functional respiratoriu si un bilant biologic sanguin.
7. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o barocamera
Barocamerele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :
trecerile prin peretii barocamerei trebuie astfel concepute, incat orice montaj sau separatie sa nu necesite o noua proba de rezistenta;
circuitele de gaz si de apa trebuie prevazute cu vane de actionare, atat la interior cat si la exterior;
barocamera trebuie prevazuta cu circuite de presurizare si decompresie suplimentare;
portile sunt de tip autoclava sau sunt prevazute cu dispozitive de securitate pentru a evita deschiderea inainte de echilibrarea presiunilor;
fiecare incinta a barocamerei trebuie prevazuta cu supapa de siguranta, pentru evitarea ridicarii accidentale a presiunii din interiorul acesteia. Se interzice folosirea supapelor sub forma de pastila de siguranta. Supapele trebuie montate la exteriorul incintei, iar intre barocamera si supapa trebuie plasata o vana de inchidere rapida;
rezervoarele de aer comprimat sau alte amestecuri respiratorii, trebuie sa fie separate astfel incat in cazul unei comunicatii accidentale, volumul total sa nu conduca la o crestere a presiunii mai mare de 20 % fata de presiunea de serviciu;
circuitele de alimentare cu aer sau amestecuri respiratorii ale barocamerei trebuie sa fie prevazute cu doua vane de sectionare dispuse in serie;
rezervorul de aer sau de amestecuri respiratorii trebuie sa fie suficient pentru a asigura desfasurarea unei decompresii in caz de defectare a compresoarelor;
interiorul barocamerei trebuie piturat cu pitura ignifuga. Barocamera trebuie prevazuta cu stingator cu apa sau spuma. Stingatoarele cu produse toxice sunt interzise;
tensiunea de alimentare a instalatiei electrice din barocamera nu trebuie sa fie mai mare de 24 V. Intrerupatoarele se amplaseaza la exteriorul barocamerei. Comunicatiile dintre interiorul si exteriorul barocamerei se realizeaza prin interfoane cu ascultare permanenta la exterior;
atmosfera din barocamera se regenereaza de regula in circuit inchis. Circuitul de regenerare este completat cu un circuit de climatizare, aparatura pentru controlul temperaturii, umiditatii, concentratiei de oxigen si CO2. In absenta instalatiei de regenerare, regenerarea ambiantei se face prin ventilatie. Ventilatia, automata sau manuala, nu trebuie sa modifice valoarea presiunii din barocamera. Ventilarea trebuie sa fie suficienta pentru a mentine in interiorul barocamerei o presiune partiala de CO2 mai mica de 0,02 bar;
in barocamera nu trebuie ca oxigenul din amestecul respirator sa depaseasca concentratia de 25 %. Daca se respira la masca oxigen pur sau amestecuri supraoxigenate, instalatia de respirat trebuie prevazuta cu deversoare pentru ca expirul sa fie eliminat direct in exteriorul chesonului.
