|
RECRUTAREA ȘI SELECȚIA PERSONALULUI-continutul activitatii; PLANUL DE RECRUTARE A RESURSELOR UMANE; SURSE DE RECRUTARE ȘI MODALITAȚI DE SELECȚIE
Dupa cum am aratat anterior, asigurarea cu personal a unei organizatii, numita si angajare, cuprinde mai multe activitati de baza, anume: planificarea resurselor umane, recrutarea si selectia personalului. Procesul de asigurare cu personal din exteriorul organizatiei cuprinde recrutarea, selectia si orientarea sau integrarea personalului, in timp ce asigurarea cu personal din interiorul organizatiei presupune unele transferuri, promovari, recalificari, reincadrari, dezvoltari, precum si eventuale pensionari, demisii, concedieri sau decese. Intr-un sens mai larg, procesul de asigurare cu personal cuprinde si alte activitati din domeniul resurselor umane, de exemplu: analiza posturilor si proiectarea muncii. Recrutarea este primul pas in procesul de asigurare cu personal, precum si primul pas in procesul de selectie al acestuia.
Obiectivul activitatii de recrutare consta in identificarea unui numar suficient de mare de candidati, astfel incat cei care indeplinesc conditiile sa poata fi selectati. Astfel, cele mai eficiente metode sau procedee de selectie a personalului sunt limitate de eficienta procesului de recrutare a acestuia. Daca organizatia este in crestere, trebuie stabilite metode de gașire si angajare de oameni care sa posede abilitatile solicitate. Acest lucru se reflecta de obicei intr-o forma de planificare a resurselor umane. Analizandu-se proiectele si tendintele viitoare ale organizatiei, se estimeaza numarul de oameni de care este nevoie si tipul de abilitati si competente pe care le solicita eventualele posturi vacante. O parte a acestui proces o reprezinta succesiunea manageriala, adica determinarea numarului de manageri care se vor pensiona si a masurii in care organizatia dispune de oameni talentati care sa-i inlocuiasca.
Astfel, inainte de a se lua decizia de angajare a unor noi solicitanti este necesar sa se verifice realitatea nevoii de recrutare si sa se ia in considerare si posibilitatile de realizare a altor alternative. Mai exact, daca un post exista nu inseamna si ca este necesar sa existe; daca postul a ramas vacant, exista posibilitatea de a-l desfiinta. Se poate decide transferul sarcinilor unui alt post sau se poate pastra postul vacant cand se schimba unele circumstante. Prin urmare, recrutarea resurselor umane se refera la confirmarea necesitatii de a angaja personal, la unele schimbari in situatia angajarii cu personal, precum si actiunile intreprinse de localizare si identificare a potentialilor candidati si pentru atragerea celor competitivi, capabili sa indeplineasca cat mai eficient cerintele posturilor. Din aceasta perspectiva, nevoile de recrutare pot fi strategice, deoarece raspund unor nevoi pe termen lung, pot raspunde unor urgente temporare sau unor cerinte conjuncturale sau pot fi legate de miscarile interne de personal (promovare, transferuri, dezvoltari).
Recrutarea personalului poate avea caracter permanent si sistematic sau se poate realiza numai atunci cand apare o anumita necesitate. Daca recrutarea resurselor umane se desfasoara continuu si sistematic, organizatia are avantajul mentinerii unui contact permanent cu piata muncii. De asemenea, recrutarea resurselor umane poate fi spontana sau provocata, cand organizatia doreste sa ocupe un anumit post.
Ca o definiție generala, recrutarea resurselor umane este procesul managerial de mentinere si dezvoltare a celor mai adecvate surse interne si externe necesare asigurarii cu personal competitiv in vederea realizarii obiectivelor organizatiei. Astfel, recrutarea poate fi un proces activ mai ales cand organizatia isi propune mentinerea si pastrarea legaturilor ori contactelor cu sursele externe de recrutare. Activitatea de recrutare poate deveni o activitate complexa si extrem de costișitoare, care necesita o atentie deosebita in ceea ce priveste consecintele organizationale interne si externe, precum si necesitatile de resurse umane existente si viitoare. De aceea, in cadrul functiunii de resurse umane recrutarea personalului tinde sa devina o activitate de sine-statatoare.
Dupa dezvoltarea unui plan de resurse umane, trebuie urmati un numar de pasi necesari implementarii planului. Prima parte esentiala a implementarii este determinarea numarului de oameni cu anumite abilitati de care este nevoie la un anumit moment. Urmatorul pas il constituie recrutarea - o procedura folosita pentru atragerea oamenilor calificati sa cand ideze pentru posturile libere din cadrul organizatiei. Dupa ce oamenii au fost atrasi sa solicite postul, este folosita procedura de selectie pentru stabilirea persoanelor care vor indeplini efectiv sarcinile in organizatie si care vor fi angajati.
Pentru a asigura un process de recrutare și selecție eficient trebuie sa ținem seama de factorii care influențeaza aceste procese. Recrutarea personalului constituie primul contact intre angajator si cel care solicita angajarea, fiind totodata o activitate publica. In aceste conditii, recrutarea personalului nu este nici pe departe o activitate simpla, datorita politicilor de recrutare si practicilor manageriale in acest domeniu de activitate care sunt afectate de o serie de constrangeri sau de numerosi factori externi si interni, cum ar fi:
conditiile si schimbarile de pe piata muncii, deoarece manifestarile si modificarile in timp ale acesteia au o influenta deosebita asupra recrutarii personalului. Astfel, politicile de recrutare sunt afectate de unele schimbari relevante in situatia pietei muncii ca tendintele demografice, intrarea pe piata muncii a fortei de munca feminina sau de varsta inaintata;
capacitatea sistemelor de pregatire si dezvoltare a resurselor umane, precum si modelele educationale care au impact deosebit asupra procesului de recrutare;
atractia zonei, precum si beneficiile aditionale sau facilitatile locale;
cadrul legislativ sau juridic pentru a se evita deciziile sau practicile ilegale de angajare, precum si discriminarile de orice natura;
șindicatele care au un rol activ in procesul de asigurare cu personal, care prin anumite prevederi ale contractului colectiv de munca pot influenta procesul de recrutare a resurselor umane;
imaginea sau reputatia organizatiei, care poate atrage sau respinge potentialii cand idati;
preferintele potentialilor cand idati pentru anumite domenii de activitate, pentru anumite organizatii sau posturi;
obiective organizationale
cultura organizationala care prin valorile relevante promovate influenteaza dorinta de recrutare si angajare;
politicile si practicile manageriale din domeniul resurselor umane;
criteriile politice, etnice sau de alta natura;
cerinte obligatorii pe care organizatia considera ca trebuie sa le indeplineasca solicitantii posturilor vacante;
situatia economico-financiara a organizatiei
alti factori care pot face ca in procesul de recrutare sa apara unele dificultati sau care pot mari durata de realizare a acestei activitati de personal.
Identificarea surselor de recrutare este o etapa importanta in cadrul desfasurarii procesului de recrutare, surse care pot fi interne sau externe, insa majoritatea organizatiilor folosesc ambele surse, marind sansele de a descoperi si atrage cand idati cat mai competitivi. Pentru ocuparea posturilor vacante se face o analiza a avantajelor si dezavantajelor pe care le prezinta fiecare sursa de recrutare la care se apeleaza. Aici avem in vedere "recrutarea interna! și "recrutarea externa".
Recrutarea interna se refera la personalul disponibil in interiorul instituției, care poate fi mutat, transferat, pe un anumit post, angajatul avand calificarea și expertiza necesara. La acest nivel trebuie sa avem in vedere avantajele si dezavantajele acestui tip de recrutare. In cazul unei recrutari interne nu se realizeaza propriu-zis o angajare, ci doar o schimbare de post, dar care presupune parcurgerea de catre cand idati a acelorasi etape ca si pentru cand idatii externi.
Probleme potentiale care pot apare:
recrutarile interne nu sunt posibile intotdeauna, mai ales cand organizatia se dezvolta rapid sau nu s-a realizat o pregatire corespunzatoare a propriilor angajati pentru ca acestia sa poata prelua noi responsabilitati;
daca se constata o anume stagnare sau o amplificare a rutinei, obisnuintei, este posibil ca recrutarea interna sa nu fie cea mai indicata metoda;
in cazul organizatiilor dispersate geografic, gradul in care sunt dorite sau incurajate transferurile dintr-un loc in altul constituie o problema speciala;
promovarea unui angajat mediocru intr-un post superior.
Avantajele recrutarii interne:
organizatiile cunosc mult mai bine "punctele forte" si "punctele slabe" ale cand idatilor;
atragerea cand idatilor este mult mai usoara;
selectia este mult mai rapida si mai eficienta;
se permite obtinerea calificarii specifice organizatiei respective doar prin recrutarea din cadrul acesteia a unui cand idat;
probabilitatea de a lua decizii necorespunzatoare este mult diminuata;
timpul aferent orientarii si indrumarii pe posturi a noilor angajati este mult diminuat;
motivarea personalului creste, iar ambianta morala se imbunatateste;
recrutarea personalului este mult mai rapida si mai putin costișitoare;
sentimentul de apartenenta la organizatie, de loialitate sau de atasament fata de aceasta creste.
Dezavantajele recrutarii interne:
impiedica infuzia de "suflu proaspat" si defavorizeaza promovarea unor idei noi;
favorizeaza manifestarea principiului lui Peter, conform caruia oamenii tind sa se ridice pe scara ierarhica pana la nivelul lor de incompetenta;
se poate manifesta favoritismul sau se pot declansa numeroase conflicte sau stari afective determinate de modul diferit de percepere a unor fapte sau situatii la promovarea angajatilor din cadrul firmei;
provocarea aparitiei de posturi vacante in lant, asa-numitul efect de unda a postului liber;
elaborarea unor programe adecvate de pregatire profesionala care sa permita dezvoltarea corespunzatoare a propriilor angajati pentru ca acestia sa isi poata asuma noi responsabilitati si sarcini.
In situatia este nevoie de o anumita specializare sau expertiza care nu se regaseste in interiorul institutiei, angajatoorul are la dispozitie instrumentele oferite de posibilitatea recrutarii externe, in conditiile legii, sau conform cererii de oferta. Recrutarea externi este o procedura mai greoaie, mai indelungata, dar poate aduce si avantaje angajatorului.
Avantajele recrutarii externe a personalului:
permite identificarea si atragerea unui numar mai mare de cand idati potentiali;
permite imbunatatirea procesului propriu-zis de recrutare datorita posibilitatii oferite de a compara cand idaturile interne si externe;
noii angajati pot constitui o sursa potentiala de idei si cunostinte noi;
permite imbogatirea potentialului uman intern al organizatiei, eliminarea unor eventuale stagnari sau rutine instalate;
permite diminuarea cheltuielilor sau a costurilor cu pregatirea personalului;
incurajeaza un nou mod de gandire in cadrul organizatiei si poate preveni sau corecta unele obligatii contractuale de durata;
permite corectarea eventualelor practici discriminatorii privind angajarea sau indeplinirea unor planuri privind identificarea si atragerea unor grupuri speciale de cand idati;
permite satisfacerea necesitatilor suplimentare de personal determinate de extinderea sau dezvoltarea rapida a organizatiei, fara a solicita personal neexperimentat.
Dezavantajele recrutarii externe:
identificarea, atragerea si evaluarea cand idatilor se realizeaza mult mai dificil, doar pe baza unor referinte sau a unor scurte interviuri;
riscul de a angaja cand idati care, ulterior, nu dovedesc sau nu se pot mentine la potentialul inalt pe care l-au demonstrat in timpul procesului de selectie;
costul recrutarii personalului este mult mai ridicat;
timpul necesar orientarii, adaptarii sau integrarii pe posturi a noilor angajati este mult mai mare;
potentialii cand idati interni se pot șimti frustrati in cazul angajarii pe cineva din afara organizatiei, situatie in care scade interesul, motivarea propriilor angajati care considera ca indeplinesc conditiile necesare insa carora li se reduc sansele de promovare.
In concluzie, este necesara o analiza completa si complexa a tuturor factorilor care pot atrage sau, dimpotriva, indeparta potentialii cand idati competitivi.