marketing - Sortimentul si calitatea iaurtului

I. INTRODUCERE

Scurt istoric al aparitiei iaurtului

Scurta caracterizare a grupei din care face parte produsul ales

Prezentarea principalelor avantaje si dezavantaje nutritionale ale produsului ales

1.     Scurt istoric al aparitiei iaurtului

Cuvintul "iaurt" vine din limba turca, cuvintul turc youghurmak avind semnificatia "a ingrosa". Cuvintul "iaurt" sau "yogurt" este utilizat in mod curent, atat in America de Nord, cat si in Europa, fiind versiunea moderna a laptelui prins de altadata.

Iaurtul nu este o descoperire a secolului nostru, ci el a fost folosit cu mii de ani in urma de catre popoarele Orientului Mijlociu, pentru care constituia un aliment de baza. Efectele sale benefice in vindecarea diverselor boli intestinale au fost repede cunoscute si astazi mai mult de 30% din populatia globului consuma iaurt in mod regulat, fiind un aliment foarte apreciat pentru gustul sau.

Iaurtul este originar din Bulgaria

Putini stiu insa ca iaurtul este originar din Bulgaria, tara unde numarul de batrini centenari este foarte ridicat.

La inceputul secolului trecut, Metsnikoff, un colaborator al lui Pasteur, a descoperit cei doi fermenti lactici utilizati pentru fabricarea iaurtului: Streptococcus thermophilus si Thermobacterium bulgaricus. Coagularea laptelui a fost, desigur, descoperita absolut din intimplare. In foarte multe tari: Grecia, Turcia, Mongolia sau India, consumarea iaurtului face parte din traditie, dar incepind cu anii '20 ai secolului al XX-lea, iaurtul se raspindeste si in Europa Occidentala.

Se pare ca exista in nordul Indiei, in orasul sfant Benares, o casta privilegiata de laptari numiti Yadav. Sunt oameni puternici, inalti si se hranesc aproape numai cu produsele pe care le comercializeaza. Acesti pastratori ai unui mestesug ancestral cred ca laptele si produsele derivate, in special iaurtul, sint alimente divine, inzestrate cu mare har, deoarece sunt datatoare de sanatate, forta si vitalitate. De altfel, credinta in virtutile laptelui fermentat exista inca din timpuri stravechi in randul popoarelor Asiei Centrale. Dar peste tot in lume, fermentarea laptelui sub actiunea fermentilor lactici explica excelenta reputatie a produselor lactate fermentate care, pastrand si ingredientele benefice ale laptelui natural (calciu si proteine), beneficiaza de o buna conservare si sunt usor digerabile atat de copii, cat si de adulti.

Europenii - cei mai mari consumatori de iaurt

In America de Nord, desi a cunoscut succesul mai tirziu, iaurtul este astazi consumat in cantitati importante. Europenii continua totusi sa ramana cei mai mari consumatori de iaurt, cantitatea consumata de ei fiind de aproximativ 12-20 l persoana pe an (in Canada, de pilda, consumul este de 3,7 l de persoana pe an).

2. Scurta caracterizare a grupei din care face parte iaurtul

Produse de origine animala cu valoare biologica ridicata, laptele si produsele sale industriale formeaza o grupa de alimente deosebit de importante in hrana omului, indiferent de varsta.

Valoarea nutritiva a laptelui este determinata de bogatia de substante proteice , de complexul fosfocaloric ce favorizeaza cresterea, dezvoltarea si functionarea organismului.

Sub raport cantitativ, elementul component predominant este apa (87%), mediul in care sunt dizolvate sau se afla in suspensie toate celelalte componente ce constituie substanta uscata (13%). Din totalul de substanta uscata, proteinele existente (3,5g/100m) sub forma de cazeina, lactoalbumina, lactoglobulina, reprezinta un valoros material plastic, deoarece sunt constituite din aminoacizii cei ma importanti vietii, in cantitati optime si cu un coeficient de utilizare digestiva mare (90-95%). Substantele minerale (0,8-0,9%) acoperind in cea mai mare masura trebuintele nutritive ale organismului, laptele si produsele sale derivate reprezinta cea mai importanta sursa de calciu (125ml/L lapte si 200-900mg % in produse lactate), care impreuna cu fosforul (900mg) realizeaza un complex usor absorbit si fixat de organism.

Aceasta grupa de produse alimentare contin toate vitaminele necesare vietii, insa in proportii diferite: Vitaminele B₂, B₃,B₆, A, D. Laptele este relativ sarac in vitamina B₂ si C. Grasimile laptelui (in medie 3,6%), contin fosfolipide, cantitati relativ mari de colesteroli, dar sunt sarace in acizi grasi superiori. Lactoza, in medie 4,8% este usor asimilata de organism. Prezinta importanta si prin faptul ca sub actiunea microorganismelor fermenteaza rezultand acidul lactitc, care determina coagularea cazeinei, proces de baza in obtinerea produselor lactate acide si a branzeturilor.

Laptele ca aliment de baza, "constructor al organismului", prin componentele nutritive, are insa o valoare calorica redusa de 67 kilocalorii/100mL lapte integral, contribuind astfel intr-o mica masura la acoperirea trebuintelor energetice ale organismului adult.

Compozitia iaurtului

Beneficiile iaurtului, adica efectele fermentilor lactici in organism, au ramas mult timp foarte generale, deoarece a fost dificil de studiat bacteriile ce se formeaza prin fermentare. Dar, de citiva ani, cercetarile de laborator au aratat calitatea majora a iaurtului: bacteriile ramase vii in iaurt transforma lactoza in acid lactic, iaurtul continand, spre deosebire de lapte, in acelasi timp lactoza si lactaza, ceea ce permite digerarea fara probleme a acestui aliment. Aceste procese favorizeaza absorbtia si asimilarea calciului. Caracterul usor acid al iaurtului confera o agreabila senzatie de prospetime, reducind in acelasi timp fabricarea acidului clorhidric in stomac. Bogat in proteine digerabile, sarac in calorii si in colesterol, iaurtul contine o mare cantitate de minerale si vitamine, ceea ce il face recomandat pentru dieta sanatoasa incepind cu dezvoltarea copiilor pina la perioadele de sarcina ale viitoarelor mame si ajungind la persoanele de virsta a treia.

Prepararea iaurtului si transformarile sale biologice

Iaurtul este un produs pe baza de lapte care sufera unele transformari datorita actiunii unor microorganisme speciale avand proprietatea de coagulare a proteinelor. Microorganismele metabolizeaza zaharul continut de lapte (lactoza) si produsul rezultat din aceasta fermentatie lactica, adica acidul lactic, si tot ele favorizeaza la o temperatura de aproximativ 40 de grade Celsius coagularea proteinelor. Iaurtul poate fi preparat din lapte de vaca, de oaie, de capra sau de bivolita.

Pentru prepararea iaurtului este necesar sa fierbeti laptele intr-o cratita (in functie de grasimea laptelui, consistenta iaurtului va fi putin diferita). Lasati laptele sa se raceasca, iar intr-un alt recipient amestecati un iaurt din comert sau o ceasca de iaurt facut in casa cu lapte cald. Bateti continutul cu ajutorul unui tel sau cu lingura timp de citeva minute pentru a omogeniza bine amestecul. Intr-o alta oala dizolvati la cald un pahar cu lapte praf in putin lapte, amestec pe care il adaugati in compozitia formata anterior si amestecati totul din nou. Laptele praf permite obtinerea unui iaurt de o consistenta mai ferma.

Daca doriti, adaugati un pahar cu zahar pudra pentru a obtine un iaurt dulce sau eventual arome (vanilie) sau pulpa de fructe din dulceata. Puneti apoi continutul in borcane, inveliti-le cu staniol si lasati-le la bain-marine la 40 de grade Celsius sau langa o sursa de caldura. Iaurtul este gata dupa 4-5 ore si se conserva la rece (frigider) timp de citeva zile.

In reteaua comerciala iaurtul are aciditatea mai mare de 160^sT, iar la temperatura mai mica de 12^sC, nu rezista mai mult de 12 zile.

Ca aditivi coloranti se adauga E 122, 124, 150c, 151 iar ca aditivi stabilizanti se folosesc E 401, 402, 403, 404, 407, etc.

Clasificarea iaurtului se face dupa:

1.     Continutul de grasime:

foarte gras : iaurt special (continut e 6%grasime) si iaurt extra (4% grasime)

gras (2,8% grasime)

dietetic (0,1 sau 0%grasime)

2.     ingredientele adaugate:

cu fructe proaspete, congelate, praf, piure de fructe, pulpa de fructe, suc de fructe;

stimulente de cacao, ciocolata, cafea;

glucide penru iaurturile dulci

Produsele lactate dietetice acide sunt produse care se obtin prin fermentatie lactica dirijata ce determina o digestibilitate sporita si insusiri gustative superioare. Sunt dietetice deoarece bacteriile lactice folosite in fabricarea lor inhiba dezvoltarea bacteriilor de putrefactie in mediile intestinale. Din aceasta grupa fac parte: Iaurtul, chefirul, laptele batut, branza dietetica, sana, etc. Acestea au o importanta deosebita, in alimentatia omului, datorita valorii nutritive, a insusirilor dietetice si terapeutice.

iaurt dietetic 300gr.

Iaurt Dietetic

Este un iaurt concentrat, dietetic, fabricat din lapte de vaca degresat, pasteurizat si fermentat cu culturi selectionate de bacterii lactice speciale. Contine coagul cu consistenta ferma, fara bule de aer, la rupere avand un aspect de portelan. Are o culoare alba, laptoasa, iar gustul si mirosul sunt specifice de iaurt din lapte de vaca, placut - acrisor.
Caracteristici:
- grasime maxim 0,1 %
- substante proteice minim 4%

Iaurt Gras

Contine coagul cu constitutie potrivita, fara bule de aer, iar la rupere are aspect de portelan. Are culoarea alba sau nuanta slab galbuie. Are un miros specific de iaurt si un gust placut acrisor.
Caracteristici:
- grasime 2,8%
- substante proteice minim 3,2%

Termen de valabilitate 10 zile la maxim 4°C

iaut gras 800gr

3.Prezentarea avantajelor si dezavantajelor nutritionale ale iaurtului

Printre avantajele consumarii iaurtului, enumeram:

constituie cea mai bunsa sursa de calciu, cantitatea de calciu ajungand la 700-900 mg%.

realizeaza conditiile care favorizeaza absorbtia si fixarea calciului in organism (contin vitamina D_­3 acid lactic si acid citric care formeaza saruri de calciu solubile, au un raport calciu-fosfor supraunitar);

contine proteine de calitate superioara;

fiind bogate in aminoacizii esentiali, proteinel di niaurt pot corecta deficientele nutritive ale proteinelor de calitate inferioara;

sunt mai ieftine decat decat cele prevenind din carnea animalelor de macelarie si a pasarilor, deci, mai accesibile pentru cei cu venituri modeste;

este o buna sursa de vitamine liposolubile si hidrosolubile: A (1000-3000 UI), D ((20-40 UI), B₂­ (0,4- 0,9 mg%), B₆, B₁, PP.

contine si mici cantitati de vitamina C, mai ales vara, cantitate care se reduce aproape total prin tratamente termice;

se digera usor si sunt indicate in regimurile celor cu afectiuni hepato-billiare si pancreatice;

componentele acestui produs echilibreaza nutritiv dietele alimentare bazate pe derivate cerealiere, leguminoase, legume si fructe; un regim lacto-vegetarian mentine starea de sanatate si capacitatea de munca.

Folosirea unor cantitati corespunzatoare de produse lactate permite reducerea consumului altor produse de origine animala;

Produsele lactate sunt indicate in special copiilor, adolescentilor si persoanelor in varsta. Colectivitatile care consuma cu regularitate produse la ctate au o durata medie de viata mai mare;

absenta lactatelor di nalimentatie pot determina rahitismul la copii, osteoporoza la persoanele varstnice, intarzie dezvoltarea statuo-ponderala a copiilor si adolescentilor, scade rezistenta la infectii si substante toxice;

iaurtul contine cantitati de proteine si calciu mai mari decat laptele, avand, in schimb, mai putine calorii.

ce rol au 'bacteriile prietenoase' pe care le contine iaurtul?
Studiile stiintifice arata ca bacteriile vii au urmatoarele trei roluri in mentinerea sanatatii organismului:
- rol de bariera - reduce riscul aparitiei anumitor boli
- rol de curatare - curata organismul de substante toxice
- rol de echilibrare - ajuta la mentinerea echilibrului florei intestinale.

consumul periodic de iaurt ajuta si echilibreaza digestia, intareste sistemul imunitar al organismului si contribuie la reducerea colesterolului

de asemenea, consumul de iaurt reduce riscul aparitiei cancerului, deoarece bacteriile lactice din iaurt reduc numarul de enzime cancerigene din colon.

iaurtul este folosit in industria produselor cosmetice, in compozitia diferitelor masti poentru ten, corp sau par.

gratie compusilor lactobacillus bulgaricus si streptococcus thermophilus pe care ii contine, iaurtul amelioreaza sau reface flora intestinala inhibind actiunea germenilor patogeni. Lactobacillus bulgaricus produce, printre altele, acidofilina, o substanta cu proprietati antibiotice. Un studiu efectuat de soareci infectati cu salmonella a demonstrat ca cei hraniti cu iaurt au o sansa de supravietuire mai mare decit a celor hraniti cu lapte sau apa.

fermentii din iaurt pot avea si proprietati anticancerigene, eliminind nitritii din celule, fapt ce reduce incidenta cancerului.

iaurtul previne stresul, un bun echilibru intre serenitate si anxietate provenind din capacitatea sangvina a substantei trytophane pe care o elibereaza fermentii lactici. Nu este de mirare daca in viitor oamenii de stiinta nu vor ezita sa atribuie laptelui fermentat un rol de locomotiva pentru punerea la punct a alimentelor probiotice, cele care au efecte benefice asupra sanatatii oamenilor.

imbogatit cu piper, condimente, verdeata si alte ingrediente de sos hipocalorice, iaurtul poate inlocui mult mai bine uleiul sau maioneza pentru salate;

multe studii stiintifice demonstreaza actiunea iaurtului asupra anumitor forme de diaree. Bifidus activ este un ferment natural continut de anumite iaurturi si este un atu pretios pentru pentru sistemul digestiv, cind este consumat zilnic, contribuind la lupta impotriva constipatiei. De asemenea, el permite reglarea tranzitului intestinal si stimuleaza secretiile intestinale.

fiind un produs viu, 100 de grame de iaurt natural contin, in medie, 6 grame de glucide, 4 grame de protide, 0-3,5 grame de lipide (in functie de laptele utilizat: gras, mai putin gras sau degresat). De asemenea, in compozitia iaurtului se gasesc: calciu (intre 160 si 175 de miligrame pentru 100 de grame de iaurt), saruri minerale (fosfor, potasiu) si vitamine produse de bacterii (B1, B2 si PP).

Consumul de iaurt ajuta la mentinerea unei respiratii convenabile, sustine o echipa de cercetatori de la Universitatea Tsurumi, din Japonia, informeaza site-ul Matin.qc.ca. Potrivit cercetatorilor, iaurtul traditional fara zahar contine bacterii ce reduc nivelul de acid sulfhidric, considerat ca fiind responsabil pentru majoritatea cazurilor de respiratie urat mirositoare.
Bacteriile Lactobacillus bulgaricus si Streptococcus thermophilus ar avea, de asemenea, legaturi cu diminuarea placii dentare si a gingivitei, potrivit datelor prezentate in cadrul reuniunii anuale a Asociatiei Internationale pentru Cercetari Dentare, care s-a desfasurat recent in Baltimore, Statele Unite. Participantii la acest studiu, care au mancat 90 de grame de iaurt pe zi timp de sase saptamani au simtit diminuarea cu 80 la suta a prezentei acestui acid responsabil pentru mirosul neplacut al gurii.

In ceea ce priveste dezavantajele consumarii iaurtului, mentionam:

• Produsele lactate pot vehicula accidental microorganisme patogene provenind de la animale bolnave sau persoane bolnave. Acestea se difuzeaza usor in masa produsului, se inmultesc si pot supravietui timp indelungat;
• Poate vehicula de asemenea si substante toxice provenind din furaje, din tratarea animalelor, de pe ambalajele confectionate din materiale necorespunzatoare sau chiar din compozitia naturala a unor plante consumate accidental de catre animale;
• Prin intermediul iaurtului si al laptelui in special se poate transmite virusul hepatitei epidemice, virusul poliomielitic si vibrionul holerei;
• Iaurtul contine si grasimi (3,6%) fin emulsionate si de aceea usor digerabile si absorbabile.  Grasimile contin o mare cantitate de fosfolipide, insa sunt sarace in acizi grasi esentiali si prezinta dezavantajul unor cantitati destul de mari de colesterol (deci efecte astrosclerozante mai ales la varstnici). Acest continut de grasimi variaza foarte mult in functie de rasa animalului, de perioada de lactatie, de conditiile de furajare si ingrijire;
• Lactoza, glucida din lapte si implicit din iaurt, poate crea probleme de digestie persoanelor lipsite de enzima lactaza intestinala sau celor cu o aciditate redusa a sucului gastric, patrunzand nedigerata in intestine si antrenand fenomene digestive neplacute.
• In afara de calciu, iaurtul contine cantitati relative mari de de sodium si potasiu dar sunt sarace in fier, cupru,mangan.
• Un regim lacto-fainos sau un regim de lactate poate genera anemie.

II. Capitolul 1: Analiza sintetica a pietei iaurtului

Identificarea principalilor producatori/distribuitori de pe piata interna

Prezentarea unor date statistice referitoare la volumul vanzarilor

Preturi

1. Identificarea principalilor producatori/distribuitori de pe piata interna

Piata iaurtului a inregistrat cresteri semnificative atat in ceea ce priveste cererea cat si oferta acestui produs. Datorita numeroaselor sale avantaje si proprietati nutritive, consumatorii s-au aratat mult mai interesati de achizitionarea acestuia determinand intrarea pe piata a unor noi firme producatoare precum si extinderea gamei sortimentale apartinad producatorilor deja existenti.

Pe piata romaneasca cele mai cunoscute firme producatoare de produse lactate si in cazul nostru de iaurt sunt: DOINA, ALBALACT, DANONE, NAPOLACT, PRODLACTA, COVALACT, MILLI, LACTO, NATURA si lista poate continua.

Produsele oferite de acestia difera in functie de calitate care este conferita de elemente ce tin de natura materiei prime, de compozitia chimica, de procesul tehnologic la care sunt supuse materialele de fabricatie, dar si de alte elemente ce tin de estetica ambalajului, de designul acestuia, ce au rolul de a-si atrage clientii si de a-i determina sa le achizitioneze produsele.

2. Prezentarea unor date statistice referitoare la volumul vanzarilor

3 dintre cei mai mari producatori de iaurturi de pe piata romaneasca sunt NAPOLACT, COVALACT SI DANONE.

Societatea Comerciala NAPOLACT S.A. a luat fiinta in 1990 prin transformarea integrala a Intreprinderii de Industrializarea Laptelui Cluj.

Obiectul de activitate al societatii il constituie: colectarea, transportul, prelucrarea, depozitarea, conservarea si comercializarea laptelui, produselor lactate si a inghetatei, operatiuni de import-export in activitatea proprie.

Situata in inima Transilvaniei, Napolact este continuatoarea unei traditii vechi de un secol in domeniul procesarii laptelui.Firma mama este atestata documentar in 1905 - atelierul Vlad unde se fabricau unt si branza de vaca . Firma Vlad fabrica pentru prima data in zona si introducea pe piata Clujului produsul IAURT. Incepand cu anul 1936, produce branzeturi fermentate si topite pe care le exporta in diferite tari, printre care si S.U.A.In urma nationalizarii din 1948, firma Vlad se transforma in Intreprinderea deIndustrializarea Laptelui Cluj care, la randul ei, se transforma in 1990 in S.C. NAPOLACT S.A.

Societatea Napolact are sediul in Cluj-Napoca si fabrici in principalele localitati ale judetului:

- in Cluj-Napoca : Fabrica de produse lactate Baciu, Fabrica de branzeturi fermentate si framantate

- in Dej : Fabrica de produse lactate Dej

- in Huedin : Fabrica de branzeturi Huedin

in Taga : Fabrica de branzeturi Taga

Napolact detine cinci magazine proprii in Cluj-Napoca, cate unul in Dej si Huedin, depozite en-gros in Cluj-Napoca si Bucuresti.

Pentru a tine pasul cu tehnologia la nivel mondial societatea investeste si modernizeaza in permanenta. Extinderea si modernizarea Fabricii de branzeturi Huedin-fabrica etalon-a condus la agreerea acesteia pentru exportul in Uniunea Europeana, SUA.
Fabrica Dej este agreata pentru export SUA.
Fabrica de produse lactate Baciu- cea mai mare sectie a Napolact -a suferit continuu modernizari, mariri de capacitate si retehnologizari de ultima ora.

In laboratoarele autorizate ale firmei se controleaza in permanenta calitatea materiei prime si produselor finite, calitatea operatiilor tehnologice.
La Napolact s-a implementat pentru prima data in Romania sistemul de calitate H.A.C.C.P.

Portofoliul produselor Napolact acopera toate grupele principale de produse lactate: lapte de consum, branzeturi proaspete,unt, lapte praf, branzeturi, inghetata, iaurt, intr-o gama foarte diversificata (Classic, Dietetic Napoca, NapoLife, cu culturi probiotice , Nutrish extra crema, Cedra, iaurt din lapte de oaie si bivolita, Iaurt cu fructe - fabricat pentru prima data in Romania cu pulpa de fruct si nu cu arome de fructe- in variantele cu grasime si smantanit (light), cu o mare varietate de fructe ).

Firma a exportat continuu, fara intrerupere. La ora actuala Napolact exporta branza telemea din lapte de oaie, bivolita si vaca, cascaval de oaie, Parmezan, Romano oaie, cascaval de vaca, principalele destinatii fiind : S.U.A., Australia, Liban.
Toate aceste rezultate deosebite se datoreaza in primul rand calitatii produselor, rezultat de fapt al valorii specialistilor firmei clujene.

Piata interna este piata locala a judetului Cluj si din afara judetului ; an de an s-au cucerit noi piete cu traditie in industrializarea laptelui. Napolact comercializeaza produse in toata tara, devenind o marca cunoscuta, un lider in domeniul industriei laptelui din Romania.

Doar cu eforturile salariatilor din toate sectoarele - colectare, aprovizionare, transport, productie, CTC, vanzari, financiar-contabil, informatica, personal -, cu atasament fata de firma, marca Napolact poate ramane o marca de frunte.

Calitatea produselor Societatea Comerciala Covalact S.A Sfantu Gherghe a fost confirmata prin premiile castigate la Concursul de produse lactate desfasurat in cadrul Simpolact 2002, cel mai mare simpozion si expozitie anuala pentru industria laptelui din Sud-Estul Europei. Covalact este o companie de traditie in industria alimentara romaneasca infiintata in anul 1969, fiind profilata inca de la inceput pe colectarea laptelui si fabricarea de produse lactate, capacitatea zilnica de procesare fiind 100.000 L.

Activitatea de colectare a laptelui materie prima se realizeaza cu forte proprii de la ferme (foste IAS-uri) si asociatii particulare precum si de la peste 5000 de producatori individuali din 5 judete.

Referitor la cota de piata se poate aprecia ca sunt undeva peste 1,5% la nivel de tara, iar in anumite zone ale tarii cota de piata atinge de exemplu: 50% in judetul Covasna; 3-4% in Constanta; 7% in Bucuresti.

Printre produsele realizate de societate sunt :lapte pentru consum si produse proaspete, lapte praf si unt, branzaturi framantate (branza burduf), branzeturi oparite (cascavaluri).

Datorita investitiilor efectuate in capacitatile de productie s-a reusit obtinerea unor produse competitive calitativ si estetic, care ne asigura o piata extinsa la nivelul unor zone: Bucuresti, Constanta, Prahova, Dambovita, Brasov, Bacau,etc, prin structuri proprii de distributie. Printre partenerii de prestigiu se numara: Metro, Carrefour, Cora, Selgros, etc.

Grupul Danone, lider mondial recunoscut in industria alimentelor, a luat fiinta in februarie 1969 din doua firme producatoare de geamuri si de materiale de ambalaje, una de origine frnaceza , Saint- Gobaint, si BSN, firma americana. Ideea de a produce mancare pentru copii le-a venit atunci cand ambii patroni au devenit tatici aproximativ in aceeasi perioada. Firma devine astfel lider de piata pentru mancare speciala pentru bebelusi in anul 1970.

In anul 1973,avand mai multi asociati firma hotaraste sa-si extinda gama de produse, insa cu timpul descopera ca produsele lactate au cele mai mari vanzari. Dupa cativa ani in care si-au castigat un renume international, grupul Danone a anuntat ca doreste sa se concentreze asupra productiei de alimente proaspete destinate hranei zilnice, adica produse lactate proaspete.

Avand vesnic ca scop dorinta de a obtine o pozitie fruntasa pe toate pietele internationale ale produselor alimentare lactate, firma investeste foarte mult in salariati, publicitate, ambalaje, elemente estetice si construirea unor noi sedii atat in Frata cat si pee teritoriul altor tari. Efectul Danone a fost asemanat de cate spacialisti cu globalizarea pentru ca succesul lor nu s-a lasat mult asteptat. Asfel, in ultimii ani, firma si-a deschis mai mult de 40 de centre in Asia, America Latina, , Europa Centrala, Africa si in the Orientul MIjlociu.

Astazi Grupul Danone are 100 560 de salariati, oameni proveniti din mai mult de 120 de tari. In anul 2001, grupul a inregistrat vanzari de 14 470 milioande de euro.

3. Preturi

Atat in tara noastra cat si peste hotare liderul produselor lactate este Grupul Danone, datorita numarului foarte mare de produse pe care il au dar si datorita publicitatii de care dispunde aproape fiecare produs in parte. Oamenii din ziua de azi nu cumpera numai calitatea ci si marca produsului,publicitatea fiind dispusi sa scoata asfel o suma mai mare de bani din buzunar pentru a fi siguri ca au facut o alegere corecta. Intre cele trei firme producatoare prezentate mai sus nu exista o mare diferenta la capitolul preturi, acestea diferind bineinteles in functie de compozitie, dimensiunea produsului si a altor componente adaugate. De exemplu, un iaurt Danone Natural de 150g are pretul de 8300 de lei pe cand un iaurt Napolact clasic se gaseste la pretul de 8500 lei, datorita diferentei de gramaj, insa daca ar fi fost acelasi gramaj,pretul ar fi fost mai ridicat in cazul iaurtului Danone.

O alta diferenta intre cele trei firme prezentate anterior este aceea ca desi cele doua firme romanesti, Napolact si Covalact realizeaza exporturi insemnate, Danone este cunoscut international, ceea ce explica si tehnologia si materiile prime folosite pentru obtinerea produselor sale, ceea ce ii permite sa aiba un pret mai ridicat, insa nu foarte mare avand in vedere ca si satatisticile din Romania arata faptul ca Danone este cea mai cautata marca.

III. Capitolul 2: Analiza sortimentala a iaurtului in hipermarketul Carrefour Orhideea

Identificarea marcilor de iaurt comercializat in supermarketul ales

Prezentarea modului de etalare pe raft in sala de expunere

Comentarii privind modul de etalare

1.     Identificarea marcilor de iaurt comercializat in supermarketul ales

Analiza sortimentala a produsului ales a avut loc in hipermarketul Carrefour Orhideea situat in Str. Orhideelor.

Piata iaurturilor, fiind foarte diversificata, ne-a permis sa identificam numeroase marci printre care: Danone (caruia i se acordase cel mai mult spatiu), Campina, Napolact, Doina Albalact, Milli, Prodlacta, Covalact, Lacto, Natura etc.

2.     Prezentarea modului de etalare pe raft in sala de expunere

Observand cu atentie rafturile, am observat un lucru ce diferentiaza Carrefour Orhideea de celelalte hipermarketuri de la noi din tara, si anume faptul ca raftul cu iaurt era impartit in functie de gama din care facea parte iaurtul:iaurt natural (aproximativ 2 metri liniar), iaurt dietetic (2 metri liniar in timp ce cea mai mare parte a raftului il ocupau iaurturile cu fructe (aproximativ 6 metri liniar).

Fiecare marca de iaurt avea la randul ei mai multe sortimente, la diferite gramaje si moduri de ambalare distincte. Intalnim iaurt ambalat in pahare din material plastic la 125 grame (iaurtul Danone natural Cremoso, iaurtul dietetic Covalact cu 0.1% grasime), la 150 grame (iaurtul natural Danone Natural, iaurtul Danone Activia, Danone Cremoso), la 175 grame (Milli Clasic), la 200 grame (Iaurtul dietetic Prodlacta cu 0% grasime, iaurtul natural Lacto bifid activ), 375 grame (iaurtul dietetic Covalact cu 0.1% garsime, Milli iaurt light, Milli iaurt de baut, iaurt natural Doina cu 2.8% grasime), la 400 grame (Danone Natural cu 0.1% grasime, Lacto iaurt light, Danone Activia, Danone Cremoso); un alt material folosit ca ambalaj este sticla (Danone de baut), insa este un material mai rar intalnit la iaurturile din zilele noastre, spre deosebire de anii '90 cand principalul ambalaj al iaurturilor era sticla; un al treilea mod de ambalare il constituie galetusele, de asemenea la diferite gramaje (470 grame - Napolact, Prodlacta natural si dietetic, 800 grame - Covalact iaurt gras cu 2.8% grasime, 1 kg - Lacto iaurt bifid activ).

In ceea ce priveste categoria de iaurt cu fructe, categoric domina Danone, avand o gama foarte diversificata de sortimente: Danone delicios (200 grame, 125 grame), Danone savoarea cu gust de(125 grame), Danone frutisima (150 grame), Danone Activia fibre cu bifidus (150 grame), Danone Essensis (125 si 400 grame), Danette Cream (1250 grame), danette Duet cu crema de ciocolata si vanilie (62.5 grame), Danonino (50 grame).

Ca tip de mobilier folosit pentru etalarea produselor sunt folosite vitrinele frigorifice verticale (de aproximativ 10 metri lungime si 4 metri inaltime). In Romania, exista reglementari legale foarte precise privitoare la dotarea minima pe care trebuie sa o aiba un spatiu in care se comercializeaza produse usor alterabile. Astfel, Ordinul nr. 976, din decembrie 1999 precizeaza ca, pentru pastrarea alimentelor usor alterabile, toate unitatile trebuie sa fie dotate cu spatii frigorifice compartimentate, in care produsele care emana mirosuri specifice sunt separate de cele care imprumuta mirosuri. Aceste spatii trebuie prevazute cu instalatii de control si afisaj al temperaturii, iar functionarea trebuie asigurata in permanenta si temperatura din interior inregistrata. Blaturile de expunere sunt din inox deoarece este mai usor de intretinut si este un bun conducator al agentului termic.

Vitrinele frigorifice din acest hipermarket in care erau pastrate iaurturile erau reglate la temperaturi de 4 - 6 gr C. Ele dispuneau de comanda digitala (afisaj electronic) si aveau un dispozitiv de alarma care anunta aparitia unei defectiuni in utilaj. Frigul creat in interiorul vitrinei cu iaurt este ventilat, prezentand avantajul ca fluxul de aer raceste alimentele mai rapid si omogen. Astfel de vitrina nu era intalnita si la alimentele neambalate deoarece curentul de aer elimina apa din ele si le usuca.

3.     Comentarii privind modul de etalare

Asezarea pe raft respecta o anumita tipologie astfel incat spatiile frigorifice sa nu fie supraaglomentate. In rafturile destinate iaurturilor nu vom intalni niciodata alte produse alimentare.Iaurturile sunt etalate in functie de marimea lor, mai exact, galetusele sunt asezate pe primul raft de jos deoarece, ele fiind de un gramaj mai mare, nu va fi nevoie de un efort prea mare pentru a le vedea; apoi, pe urmatorul raft si inclusiv pe ultimul de sus sunt etalate paharele cele mari, de 350 - 400 grame, in timp ce pe rafturile de la nivel mediu se aflau paharele cu gramajul cel mai mic. Ele sunt asezate la nivelul ochiului, pentru a nu risca, ca in caz contrar, ele sa nu fie observate de catre client.

Pentru a incanta ochiul cumparatorului, iaurturile erau etalate intr-un fel de piramida, adica unul peste altul pentru a oferi un aspect cat mai armonios a rafturilor.

Fiecare marca de iaurt ocupa aproximativ 1 metru liniar, cu exceptia marcii Danone, care dispunea de un spatiu de 2 metri pentru fiecare sortiment in parte.

IV. Capitolul 3: Exigente ale etichetarii iaurtului

Prezentarea mentiunilor obligatorii pentru etichetarea produselor alimentare

Prezentarea mentiunilor suplimentare pentru etichetarea produselor alimentare

Analiza continutului informational al 3 marci de iaurt comercializate in supermarketul ales

Comentarii privind modul de etichetare

1. Prezentarea mentiunilor obligatorii pentru etichetarea produselor alimentare

Ca mijloc de comunicare intre industrie, comert si consum, etichetarea corecta si cuprinzatoare a produselor reprezinta o baza utila de date atat pentru consumator, cat si pentru producator.

Etichetarea produselor este urmarea fireasca a dezvoltarii civilizatiei umane, a cresterii nevoii pentru informare cat mai exacta si mai speciala, mai ales pentru produse cum sunt alimentele, textilele, incaltamintea, detergenti si produse de curatat, precum si aparatele electrocasnice.

Alimentele au un rol fundamental in asigurarea si mentinerea sanatatii oamenilor datorita functiilor lor de autoreglare si autorefacere a organismului. Dar actul de nutritie, pentru majoritatea populatiei, se bazeaza, insa, pe deprinderi empirice de alimentatie, el fiind inca o obisnuinta si un automatism senzorial. Or, acest fapt impune cu necesitate protejarea si educarea nutritionala a consumatorului modern, prin cele mai variate mijloace, dar in primul rand, prin mesajul informational oferit de etichetarea produselor alimentare.

Diversitatea gamei de materii prime agroalimentare utilizate in industria alimentara, numerosi aditivi folositi, cresterea complexitatii retetelor de fabricatie, perfectionarea si modernizarea proceselor tehnologice, precum si exigentele mereu crescande privind ambalarea, transportul, depozitarea si pastrarea produselor alimentare, au impus o serie de recomandari si reglementari cu referire la etichetarea acestor produse.

Cele mai importante reglementari internationale privind etichetarea produselor alimentare, desi au caracter de recomandare, sunt cele elaborate de Comitetul pentru etichetarea bunurilor alimentare din cadrul Comisiei Codex Alimentarius, organismce-si desfasoara activitatea sub egida FAO/OMS. Dintre aceste documente mentionam Codul de etichetare a bunurilor alimentare (ALINORM 78/22) si Normele generale internationale recomandate pentru etichetarea bunurilor alimentare preambalate (CCA/RS - 1 din 1969), revizuit ulterior de CODEX STAN - 1 din 1985.

Etichetarea moderna a alimentelor constituie obiectul unor preocupari pemranente la nivel international si national ce tin de protectia biologica, economica si sociala a cetatenilor, in calitatea lor de cumparatori.

La ora actuala, producatorii romani trebuie sa-si eticheteze produsele in conformitate cu Hotararea Guvernului nr. 953 din 15 noiembrie 1999 privind modificarea si si completarea Hotararii Guvernului nr. 784/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind etichetarea produselor alimentare.

HG nr. 953/1999 respecta directivele europene in domeniul etichetarii produselor alimentare, incercand ca prin imbunatatirile aduse reglementarilor anterioare sa stopeze concurenta neloiala facuta de unii agenti economicicare dovedesc lipsa de preocupare pentru deontologia profesionala specifica.

Normele metodologice modificate prin HG nr. 953/1999 se aplica alimentelor destinate consumului final (consumatorilor), precum si restaurantelor, spitalelor, cantinelor si altor unitati de alimentatie colectiva.

Reglementarea in cauza introduce notiunile de: "data durabilitatii minimale", "aliment nepreambalat", "lot", inlocuind denumirea de "produse alimentare " cu cea de "alimente", iar "continutul net" cu "cantitatea neta".

O etichetare corespunzatoare presupune ca informatiile oferite consumatorilor odata cu alimentele preambalate sa raspunda urmatoarelor cerinte:

a) sa fie redactate in limba romana (exceptand marcile de fabrica sau de comert, denumirile produselor tipice cunoscute publicului larg, precum: pizza, chips, snacks, croissant, pop-corn etc.), lizibil si inteligibil, asezate in mod vizibil. In plus, informatiile de pe eticheta nu trebuie sa fie acoperite sau separate prin alte indicatii ori desene.

b) sa nu induca in eroare, in privinta :

caracteristicilor alimentului, a naturii, identitatii, proprietatilor, compozitiei, cantitatii, durabilitatii, originii sau provenientei, metodelor de fabricatie sau de productie (sub incidenta acestei interdictii intra si mentiunea "Fara colesterol" prezenta pe eticheta unor produse de origine vegetala);

atribuirii de efecte sau proprietati pe care produsul nu le poseda;

sugerarii ca alimentul ar avea caracteristici speciale, cand in realitate toate produsele similare au astfel de caracteristici

c) sa nu atribuie proprietati medicale alimentelor sau sa faca referiri la astfel de proprietati, precum : "ajuta la reducerea riscului de", "ajuta la intarirea sanatatii", "este un aliment sanatos" etc. Exceptie de la aceasta interdictie o formeaza apele minerale medicinale destinate bolnavilor cu anumite afectiuni, precum si orice aliment testat si avizat ca avand proprietati medicinale.

d) interdictiile sau restrictiile se aplica , de asemenea, la:

prezentarea alimentelor , in special in ceea ce priveste forma, aspectul sau ambalarea acestora, materialul de ambalare utilizat, felul cum sunt aranjate, precum si mediul in care sunt expuse produsele

publicitatea produselor

e) inscrisurile de pe eticheta nu trebuie sa prezinte modificari, stersaturi, inlocuiri sau adaugiri ce pot induce in eroare consumatorul , interzicandu-se totodata etichetarea alimentelor.

In mod obligatoriu, etichetele alimentelor preambalate trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

1. denumirea produsului;
2. numele si adresa producatorului, ale ambalatorului sau ale distribuitorului, iar in cazul produselor din import, numele si adresa importatorului sau ale distribuitorului inregistrat in Romania.
3. data durabilitatii minimale sau termenul de valabilitate , insotit de conditiile de pastrare, de conservare si de folosire;
4. cantitatea neta sau cantitatea neta totala (daca un ambalaj contine doua sau mai multe produse ambalate individual , care nu sunt considerate unitati de vanzare)
5. conditiile de depozitare si de folosire , cand aceasta necesita indicatii speciale;
6. indicarea lotului;
7. locul de origine sau de provenienta a produsului, daca omiterea lui ar fi de natura sa creeze confuzii in gandirea consumatorilor;
8. concentratia alcoolica pentru bauturile la care aceasta este mai mare de 1,2%;
9. lista cuprinzand ingredientele folosite;
10. cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente ;
11. instructiunile de utilizare , cand lipsa acestora ar putea determina  o utilizare necorespunzatoare a produselor;
12. mentiunile suplimentare de etichetare, pe grupe de produse.

Prezentarea mentiunilor suplimentare pentru etichetarea produselor alimentare

In ceea ce priveste produsele lactate acide (iaurt, smantana, lapte batut, kefir, sana) mentiunile suplimentare se refera la continutul de grasime, exprimat in procente pentru fiecare tip de produs.

Analiza continutului informational a 3 marci de iaurt comercializate in supermarketul ales

Produsele selectionate pentru a fi analizate din punct de vedere al continutului informational sunt : iaurturile ce poarta marca Danone-Natural -, iaurt marca Napolact -Iaurt clasic- si iaurt Campina -Iaurt Natural.

Le vom trata in ordinea enumerata mai sus, incepand cu iaurtul marca Danone, respectiv produsul Danone Natural.

Iaurtul este ambalat in pahar de plastic sudat cu folie de aluminiu.

Pe ambalaj putem gasi informatii utile, incepand cu denumirea produsului -Danone Natural ProVitae, iaurt cu 4,4% grasime-, o scurta prezentare a calitatilor acestuia -"Un iaurt Danone Natural in fiecare dimineata va ajuta sa fiti sanatosi si plini de viata intreaga zi.Pe langa calciu, vitamine si proteine, Natural contine ProVitae, o combinatie de fermenti naturali acizi care ajuta la mai buna functionare a organismului si ofera iaurtului un gust deosebit de placut. Danone Natural. Portia ta zilnica de sanatate!"- numele si adresa producatorului -SC Danone SRL, str. Nicolae Canea nr. 96, sector 2, Bucuresti-, compozitia acestuia, respectiv ingredientele folosite -lapte, smantana, lapte praf, fermenti selectionati de iaurt-, valoarea medie nutritiva pentru 100g de produs,

cantitatea neta -150g-, conditiile de depozitare si pastrare -la temperaturi intre 2- 6^o C-, termenul de valabilitate -"expira la data de..29.04.05"- , telefonul consumatorului -021.205.99.05-, mentiunea ca produsul nu contine conservanti si stampila conform careia produsul este in conformitate cu prevederile legale din punct de vedere al caracteristicilor tehnice de calitate.Codul cu bare se afla imprimat si el pe eticheta, pe spatele produsului.

Iaurtul marca Napolact respecta aceeasi froma de ambalare, si anume pahar de plastic sudat cu folie de aluminiu.

Ambalajul ne ofera informatii cu privire la denumirea produsului -Napolact Iaurt clasic 2,8% grasime- o scurta introducere in istoria iaurtului -"In 1908, E. Mecinikov, primea Premiul Nobel ca o incununare a cercetarilor sale privind legatura dintre consumul de iaurt si longevitatea unor grupuri de populatii , cum ar fi cele din Caucaz. Daca aveti norocul sa va intalniti in unele vai caucaziene cu cazaci galopand fara sa, veti fi uimiti sa aflati ca poate au peste 100 de ani "- numele si adresa producatorului -NAPOLACT S.A. , Cluj-Napoca , Bd-ul 21 Decembrie 95-97, Fabrica Baciu- , informatii nutritionale pentru 100g produs ,

cantitatea neta -200g- , conditiile de pastrare -"Pastrati la 2.6⁰C"- , termenul de valabilitate -"Expira la data de..vezi pe capac"- , telefonul consumatorului - 0264-435196- , sloganul "Da viata vietii tale!", confirmarea de iaurt produs in Romania, precum si avizul Min. Sanatatii S.T. 23 si stampila ce atesta controlul sanitar veterinar conform CJ 739, mentiunea ca produsul "Nu contine conservanti, ci fermenti lactici selectionati activil". Codul cu bare este si el inscriptionat pe ambalaj, pe partea dorsala a etichetei de pe pahar.

Din punct de vedere al ambalajului, iaurtul Covalact se prezinta sub forma de pahare de plastic, sudate cu folie de aluminiu.

In ceea ce priveste eticheta, aceasta ne furnizeaza informatii cu privire la denumirea produsului - Iaurt [Natural] Campina- , la ingredientele folosite - lapte, lapte praf degresat, fermenti selectionati de iaurt-, ce contin calciu, proteine, vitamina B. Valoarea medie nutritiva pentru 100g este:

De pe eticheta nu lipsesc nici denumirea si adresa producatorului -S.C. Covalact S.A., str. Lunca Oltului nr.1, Sf.Gheorghe - Jud.Covasna., conditiile de pastrare - la temperaturi cuprinse intre 2-6^o C -, mentiunea ca produsul nu contine conservanti, termenul de valabilitate - "Expira la data inscrisa pe capac.." - , stampila conform careia produsul este in perfecta concordanta cu normele in vigoare si a fost supus controlului sanitar veterinar ce a confirmat starea acestuia si posibilitatea de a putea fi consumat fara riscuri de imbolnavire. Alaturi de codul de bare inscris pe spatele etichetei sta indemnul de a consuma "Campina iaurt de baut".

4.     Comentarii privind modul de etichetare

Etichetarea prezentata mai sus nu arata semne de neconcordanta cu standardele in vigoare, cele 3 produse alese pentru a fi descrise din punct de vedere al etichetarii fiind in conformitate cu prevederile legale. Acestea indeplinesc cerintele de specificare a mentiunilor obligatorii, cat si a mentiunilor suplimentare.

V. Capitolul 4: Exigente ale ambalarii iaurtului

Prezentarea principalelor functii si cerinte pe care trebuie sa le indeplineasca ambalajele produselor alimentare

Identificarea cerintelor pe care trebuie sa le indeplineasca materialele utilizate la confectionarea ambalajelor pentru produse alimentare

Avantajele si dezavantajele materialelor utilizate pentru ambalarea iaurtului comercializat in Carrefour Orhideea

Elemente de estetica ale ambalajului iaurtului

1.     Prezentarea principalelor functii si cerinte pe care trebuie sa le indeplineasca ambalajele produselor alimentare

Din punct de vedere economic, ambalajul se poate considera un produs finit oarecare, care incorporeaza materii prime, cheltuieli materiale si efort uman, asemanator altor bunuri de consum de pe piata.

In societatea contemporana ambalajul a evoluat spectaculos, datorita modificarilor survenite in comportamentul de consum, asupra caruia tehnologiile de varf si-au pus amprenta. Astfel, pentru anumite ramuri productive,comercializarea bunurilor respective in stare neambalata ar fi de neconceput. Se considera, pe buna dreptate, ca 'ambalajul trebuie sa protejeze ceea ce se vinde si sa vanda ceea ce se protejeaza' (J. H. Briston).

In aceste conditii, realizarea ambalajelor a devenit o activitate foarte importanta, cu productii de serie mare pe linii tehnologice automatizate, folosind tehnica de varf si aplicand principii specifice marketingului si merchandisingului. In acelasi timp, prin cantitatile considerabile pe care le reprezinta, ambalajele figureaza in politicile de gestiune a deseurilor printre fluxurile prioritare, pentru ele fiind puse in functiune instrumente de regularizare.

Ambalarea este un concept folosit exclusiv in legatura cu sfera bunurilor cu existenta materiala. Actual, la nivelul intregii planete, se considera ca aproximativ 99% din productia de marfuri se tranzactioneaza in stare ambalata.

Conceptul de ambalare, din punct de vedere etimologic, provine din sufixul 'em' si cuvantul 'balla' (fr. emballage) si are sensul de a strange in balot. Cuvantul latinesc 'condere', al carui sens este de a stabiliza, de a prezenta in conditii stabile a condus la aparitia unui alt termen utilizat in contextul ambalarii: conditionare (fr. conditionnement).

Definitiile date conceptului de ambalare sunt extrem de numeroase, uneori existand chiar deosebiri de nuanta in ceea ce priveste sensul dat in diferite limbi (de exemplu, englezescul 'packaging' acopera si unele aspecte ce tin de comunicare a informatiei prin eticheta, marca, dar si la facilitarea vanzarii). Institutul de Ambalare din Marea Britanie considera ca ambalarea se refera la :

· un sistem coordonat ce faciliteaza transportul, distributia, depozitarea, vanzarea si consumul bunurilor;

· o cale optima de distributie a bunurilor catre consumatorul final;

· o functie tehnico-economica ce urmareste minimizarea costurilor de livrare.

In Romania, conceptul de ambalare este definit in standardul STAS 5845/1-86, precum si in Ordonanta Guvernului 39/1995 (ambalaj pentru produse alimentare). In spiritul acestor acte normative formulam urmatoarea definitie:

Ambalajul este un sistem fizico-chimic cu functii complexe, destinat sa asigure protectia temporara a produselor din punct de vedere fizic, chimic si biologic in scopul mentinerii calitatii si integritatii acestuia in decursul manipularii,transportului, depozitarii si desfacerii - pana la consumator sau pana la expirarea termenului de garantie.

In contextul ambalarii se folosesc o serie de termeni, dintre care amintim materialul de ambalare, materialul de ambalaj, mediu de ambalare, produs de ambalat, preambalare, accesorii, materiale si operatii auxiliare ambalarii etc.

Semnificatia si corelatiile terminologiei privind ambalarea marfurilor, precum si succesiunea fazelor premergatoare ambalarii unui produs, sunt redate schematic in figura urmatoare :

       Fazele ambalarii si terminologia folosita

Literatura de specialitate mentioneaza mai multe criterii de clasificare a ambalajelor, din care retinem:

 Dupa materialul constituent: ambalaje din hartie si carton; ambalaje din sticla; ambalaje din metal; ambalaje din materiale plastice; ambalaje din lemn, inlocuitori din lemn si impletituri; ambalaje din materiale textile; ambalaje din materiale complexe; in componente ale produsului (membrane naturale, vafe, amidon gelatinizat etc).

 Dupa sistemul de confectionare: ambalaje fixe; ambalaje demontabile;ambalaje pliabile.

 Dupa tip: plicuri, pungi, sacose, plase, cosuri; tavi, lazi, cutii, stelaje; alveole, flacoane, borcane, butelii, bidoane, damigene, butoaie, canistre, tuburi etc.

 Dupa destinatie: ambalaje de transport; ambalaje de desfacere si prezentare.

 Dupa specificul produsului ambalat: ambalaje pentru produse alimentare; ambalaje pentru produse nealimentare; ambalaje pentru produse periculoase; ambalaje individuale; ambalaje colective.

 Dupa gradul de rigiditate: ambalaje rigide; ambalaje semirigide; ambalaje suple.

 Dupa durata de utilizare si tipul circulatiei: ambalaje recuperabile (ambalaje reciclabile, ambalaje refolosibile); ambalaje nerecuperabile.

 Importanta ambalajului este evidentiata de principalele functii pe care acesta trebuie sa le indeplineasca pe parcursul circuitului strabatut de produs intre furnizor (producator) - distribuitor - reteaua comerciala en detail - consumator final.

Aceste functii sunt:

  conservarea si protectia proprietatilor produselor;

  facilitarea manipularii, depozitarii si transportului produselor;

  promovarea produselor si informarea consumatorului.

Conservarea si protectia proprietatilor produselor este considerata functia de baza a unui ambalaj si se refera la mentinerea in parametrii initiali a produsului ambalat, care trebuie protejat de influentele mediului exterior ambalajului.

Factorii de influenta sunt in acest caz:

- de natura fizica (socuri mecanice, nisip, praf, pulberi metalice, lumina si alte radiatii, temperatura, presiunea etc).

- de natura chimica si fizico-chimica (apa, vapori, O₂, O₃, N, SO₂, CO₂ etc).

- de natura biologica (microorganisme, insecte, rozatoare etc).

Astfel se aduc in discutie conceptele de protectie mecanica, chimica, climatica, biologica etc, asigurarea acestor tipuri de protectie fiind indisolubil legata de metodele de conservare a produselor (uscare, sarare, afumare, congelare, pasteurizare, sterilizare etc).

Facilitarea manipularii, depozitarii si transportului produselor. Manipularea poate fi inlesnita prin intermediul ambalajului daca acesta are o forma, un volum si niste accesorii care sa permita apucarea cu mana sau cu un utilaj specializat. De asemenea, ambalajul trebuie proiectat in asa fel incat sa se asigure securitatea maxima operatorilor si stabilitatea optima pe timpul manipularii. Se folosesc in acest scop materiale auxiliare de amortizare si de calare (ancorare, fixare).

Promovarea produselor si informarea consumatorului. Intrucat majoritatea produselor se vand ambalate este evident ca ambalajul are si un dublu rol de promotor al vanzarii si de purtator al informatiei catre consumator. Ambalajul reprezinta o interfata cu care consumatorul vine in contact direct, de aceea ambalajul trebuie gandit pentru a atrage cumparatorii si pentru a declansa actul de cumparare. De altfel, ambalajul a fost denumit si 'vanzator mut' al produsului, pornind de la urmatoarele considerente:

 identifica si prezinta produsul si producatorul/distribuitorul;

 stimuleaza si atrage atentia cumparatorului;

 informeaza consumatorul asupra nivelului caracteristicilor de baza ale produsului;

 comunica date legate de modul de utilizare al produsului si a naturii ambalajului etc.

Elementele care contribuie la realizarea functiei ambalajului de promovare a vanzarilor si informare a consumatorului sunt modul de confectionare, sistemul de marcare si etichetare, dar mai ales estetica ambalajului, adica aspectele referitoare la forma, culoarea si armonia cromatica, grafica ambalajului. Aceste elemente trebuie armonizate pentru a capta atentia cumparatorului, trebuie sa sugereze destinatia produsului si sa scoata in evidentadenumirea produsului, marca, recomandarile privind utilizarea etc.

Ambalajul este o componenta esentiala a activitatii comerciale, fiind subordonat marfii si deservind consumatorul. Sortimentele de produse nou aparute pe piata, modernizarea conceptiei si a tehnicilor comerciale aduc in discutie diversificarea ambalajelor in paralel cu cresterea exigentelor fata de acestea.

Fiecare agent economic implicat in activitatea comerciala (producator, comerciant si consumator) are cerinte specifice in ceea ce priveste ambalajele si calitatea lor.

2. Identificarea cerintelor pe care trebuie sa le indeplineasca materialele utilizate la confectionarea ambalajelor pentru produse alimentare

Cerintele de ordin general referitoare la calitatea ambalajelor sunt:

 sa aiba compatibilitate maxima cu produsul ambalat;

 sa nu imprime mirosuri si gusturi straine produselor;

 sa asigure impermeabilitatea fata de gaze, apa, vapori, praf, grasimi;

 sa permita sau nu (conform necesitatilor) patrunderea radiatiilor luminoase in interiorul ambalajului;

 sa asigure o protectie eficienta produsului pe tot parcursul circuitului tehnico-economic;

 forma si grafica folosita sa permita o informare cat mai completa a consumatorului;

 pentru ambalarea produselor alimentare se interzice folosirea hartiei provenite din deseuri;

 sa fie neutru din punct de vedere chimic;

 sa fie usor.

 Cerintele producatorilor de ambalaje (inclusiv industria beneficiara a acestor ambalaje) se refera la:

 posibilitatea fabricarii ambalajelor atat din materii prime aflate la primul ciclu productiv, cat si din materii prime recuperate;

 mecanizarea si automatizarea procesului de productie al ambalajelor si al ambalarii propriu-zise in conditii de maxima eficienta;

 posibilitatea utilizarii unor metode cat mai variate de conservare a produselor;

 accesibilitatea din punct de vedere al manipularii si transportului.

Cerintele distribuitorilor si comerciantilor vizeaza urmatoarele aspecte:

 dimensiunile de gabarit sa fie minime, facilitand astfel manipularea si depozitarea;

 corelarea acestor dimensiuni cu paletele si conteinerele de transport;

 ambalajele de transport trebuie sa aiba o solutie constructiva care sa permita plierea si adunarea in module;

 rezistenta mecanica trebuie sa fie adecvata solicitarilor la care sunt supuse marfurile;

 elementele grafice trebuie sa permita localizarea rapida a produsului, cu toate informatiile necesare.

Cerintele cumparatorilor privesc mai ales:

 accesul la produs trebuie sa fie usor, fara a fi nevoie de accesorii greoaie;

 usurinta in manipulare, stabilitate;

 sa permita dozarea in cazul anumitor produse;

 sa aiba o forma atractiva, sugestiva pentru produsul ambalat;

 sa contina indicatii referitoare la modul de utilizare si pastrare, compozitie, valoare nutritiva etc;

 sa permita indepartarea cu usurinta in faza post-consum, fara a pune probleme majore de ordin ecologic.

Materiale folosite pentru confectionarea ambalajelor

 Materialele constituente (de baza) folosite pentru confectionarea ambalajelor cuprind cateva categorii importante:

1.materialele celulozice (hartie si carton);

2.materiale textile;

3.materiale lemnoase;

4.materiale metalice;

5.sticla;

6.materiale plastice;

7.materiale complexe etc.

3. Avantajele si dezavantajele materialelor utilizate pentru ambalarea iaurtului comercializat in Carrefour Orhideea

Materialele plastice au revolutionat practic productia de ambalaje, atat ca ambalaje individuale, cat si prin integrarea lor in materiale complexe pentru producerea de ambalaje.

Materialele plastice constituie ansambluri de compusi macromoleculari realizati fie prin polimerizarea, policondensarea (sau alte procedee similare) a unor molecule cu greutati moleculare mici, fie prin modificarea chimica a unor macromolecule naturale. Din aceste motive, familia materialelor plastice este foarte mare, in domeniul ambalajelor o importanta mai mare avand polietilena (PE), polietilena de inalta densitate (HDPE), polietilena de joasa densitate (LDPE), polietilena tereftalat (PET), polipropilena (PP), policlorura de vinil (PVC), poliamida (PA), polistirenul expandat (PS), poliuretanul (PU) etc .

Ambalajul si produsul formeaza un sistem, de aceea metodele de ambalare trebuie sa tina seama de relatiile de interdependenta ce se stabilesc intre elementele componente ale sistemului. Tendintele actuale remarcate in conceptia ambalajelor si a metodelor de ambalare sunt:

• reducerea consumului de materii prime si materiale;
• cresterea duratei de conservare a produselor;
• sporirea performantelor ambalajelor prin combinarea materialelor de confectionare;
• facilitarea reintegrarii in mediu a ambalajelor in etapa post-consum.

 Pastrarea este o etapa a circuitului tehnic al marfurilor de la furnizor la beneficiar si depinde de o serie de factori de influenta, atat interni cat si externi.

In categoria factorilor interni includem:

• proprietatile fizice generale (starea de agregare, structura, densitatea, higroscopicitatea, umiditatea etc);
• proprietatile chimice ale produselor (compozitie chimica, rezistenta la actiunea agentilor corozivi, comportament fata de acizi, baze, oxigen etc);
• proprietatile biologice si principiile biologice etc.

Din categoria factorilor externi fac parte:

• factori atmosferici (temperatura si umiditatea aerului, compozitia si circulatia maselor de aer, radiatii luminoase si calorice etc);
• factori biologici (microorganisme, insecte, rozatoare etc);
• factori mecanici (solicitari mecanice din timpul manipularii - socuri mecanice, compresiuni pe durata stivuirii etc);
• tipul ambalajului si natura materialului de confectie;
• regimul depozitarii (igiena din depozit, respectarea criteriului vecinatatii produselor - adica trebuie tinut seama de faptul ca anumite produse pot transmite mirosuri sau arome specifice altor produse aflate in apropiere, deci dispunerea marfurilor in depozit se va face in consecinta).

Existenta unui echilibru intre actiunea factorilor interni si cei externi determina regimul optim ce asigura pastrarea marfurilor pentru o perioada de timp cat mai indelungata. Acest echilibru, implicit regimul optim de pastrare, depind de interactiunile dintre factorii interni si externi

Nivelul energiei calorice a aerului se exprima prin intermediul temperaturii. Intre temperatura si umiditate exista o relatie invers proportionala, in sensul ca o crestere a temperaturii determina o scadere a umiditatii, si invers. In plus, intre valorile exterioare si cele interioare ale temperaturii exista o relatie de interdependenta, deoarece fluctuatiile din timpul anotimpurilor si chiar cele din timpul unei zile se pot rasfrange asupra temperaturii dintr-un spatiu de depozitare (bineinteles, daca acesta nu dispune de instalatii de climatizare specifice).

Pentru fiecare tip de produs se impune asigurarea unui regim optim de temperatura, deoarece mentinerea acesteia la un anumit nivel pe timpul pastrarii determina atat calitatea, cat si durata de pastrare a produselor respective. Orice fluctuatie de temperatura influenteaza negativ echilibrul ce trebuie sa existe intre umiditatea aerului si cea a produselor.

Activitatea metabolica este incetinita de temperaturile joase, principiu aplicat la pastrarea multor produse alimentare, atat in stare proaspata, cat si conservate.

Temperatura de pastrare nu trebuie sa aiba oscilatii mai mari de 1,5^o - 2^o C, mai ales in cazul pastrarii produselor alimentare. Acest obiectiv se poate atinge printr-o ventilare corespunzatoare a spatiului de depozitare, procedeu ce se poate executa pe cale naturala (deschiderea ferestrelor, usilor etc) sau prin intermediul unor instalatii speciale de ventilatie.

4. Elemente de estetica ale ambalajului iaurtului

Se spune ca haina nu face omul, dar cand vine vorba de alimente, ambalajul defineste produsul.

In zilele noastre, se acorda o importanta din ce in ce mai mare ambalajului, pentru ca acceptarea unor produse de catre consumatori depinde intr-o masura insemnata de forma si grafica sa, de estetica ambalajului in general. Ambalajul inlocuieste arta vanzatorului prin contact direct al cumparatorului cu produsul respectiv, contribuind astfel la promovarea desfacerii produsului pe piata.

Ambalajul trebuie sa atraga atentia cumparatorului in mod spontan, sa fie usor de recunoscut si sa sugereze o idee precisa despre produs.

Caracteristicile estetice ale ambalajului au o mare importanta in actul de vanzare, care trebuie sa convinga cumparatorii de calitatea produsului. Sobrietatea si claritatea grafica trebuie sa constituie principalele caracteristici, care sa puna in valoare marca comerciala, sa reprezinte o continuare a actiunii promotionale intreprinse de vanzator pentru produsul respectiv. Conceptia grafica de ansamblu a ambalajului trebuie sa permita o citire rapida si corecta, fara sa dea nastere la confuzii.

Combinatiile de culori folosite in prezentarea ambalajului conteaza aproape in aceeasi masura ca produsul in sine. Majoritatea ambalajelor folosesc combinatii de culori deoarece o culoare nu poate fi apreciata decat prin raportarea ei la o alta culoare. Nici o culoare nu este relevanta daca este luata singura; forta acesteia de expresie poate fi marita prin alaturarea culorilor cu care ea intra in relatie. Insa o asociere neinspirata poate anihila total efectul scontat. Astfel, culorile reci ies in evidenta, din punct de vedere optic, pe un fond alb, pe cand cele calde se evidentiaza pe un fond inchis.

Nu se vor armoniza culorile vesele pe un text serios sau sumbru, nici invers, poate numai in experimentalism. Un mesaj transmis in tonuri de culoare tine foarte mult de sensibilitatea cromatica si contrastul ochiului.

Trebuie sa ne alegem cu foarte multa atentie culorile pe care le vom folosi pentru prezentarea ambalajului deoarece in functie de acest lucru, aparent minor, poate depinde volumul vanzarilor produsului pe care dorim sa-l promovam.

Marca Danone este cea care respecta cel mai bine regulile nescrise ale esteticii culorilor, si de ce nu, semnificatia psihologica a culorilor. Ea foloseste un fond albastru peste care pierde o pata de alb pentru a deschide putin fundalul. Exista un motiv foarte bine gandit pentru care cei de la Danone au ales aceste doua culori deoarece albastrul este culoarea celor in care poti avea incredere, in cazul nostru, putem avea incredere ca vom beneficia de o calitate si de un serviciu superioare; este culoarea celor care lupta sa se perfectioneze, care vor sa se schimbe din bine in si mai bine. In mod logic, albul este o culoare a perfectiunii, in sensul ca scopul principal al celor de la Danone este atingerea pragului cel mai apropiat de perfectiune, in contextul in care perfectiunea nu exista.

Iaurtul Campina se axeaza in general pe culori destul de puternice (verde si albastru), dar le estompeaza din efect alaturandu-le albul, care confera ambalajului o oarecare luminozitate. Verdele este culoarea sigurantei, a vitalitatii, ne duce cu gandul la natura. Astfel avem convingerea ca folosim un produs natural, sanatos, care nu ne afecteaza sanatatea.

Marca Napolact este o exceptie de la regula, in sensul ca foloseste numai culori calde (galben,alb) in asociatie cu o culoare care se afla la granita dintre cald si rece: rosu. Desi este prezent doar in cateva pete mici, rosul atrage atentia asupra produsului cum nu o poate face nici o alta culoare.

VI. Capitolul 5: Strategii de marcare si reprezentare a marcii iaurtului

Identificarea tipurilor de marci

Analiza componentelor verbale si figurative

1. Identificarea tipurilor de marci

Marca si-a castigat un rol important in strategiile de actiune ale intreprinderilor datorita contributiei sale la obtinerea unor rezultate economice superioare. Rolul marcii este in prezent foarte bine definit intrucat serveste identificarii ofertei de un anumit fel a agentilor economici, reperarilor in masa bunurilor si serviciilor existente pe piata.

Produsul, serviciul, gama de produse/servicii sau chiar intreprinderea patronate de o marca se diferentiaza in mod clar in raport cu concurenta, facilitandu-se astfel receptionarea si memorizarea acestora de catre diferitele categorii de consumatori .

Deseori, suprasolicitata si exagerata, rareori ignorata, considerata adesea ca un adevarat capital, alteori ca bunul cel mai pretios al unei intreprinderi, marca este utilizata deopotriva ca mijloc de identificare si de comunicare, fiind atat in slujba producatorului, cat si a consumatorului.

Importanta si necesitatea utilizarii marcii sunt puse in evidenta de functiile pe care aceasta le indeplineste in raport cu producatorul, consumatorul si distribuitorul.

Rolul marcii pentru producator se exprima prin intermediul urmatoarelor functii:

· semn de proprietate si de diferentiere, marca fiind un indiciu cu privire la proprietarul produsului respectiv, produs care capata prin marca si un element de diferenta fata de produsele concurente;

· functia de autentificare permite firmei sa revendice crearea unui produs, asumandu-si paternitatea acestuia si garantand totodata pentru calitatea sa;

· functia de comunicatie, prin semnele si simbolurile care i se asociaza, marca transmite o idee de valoare care asociaza produsului un anumit nivel calitativ, iar atunci cand se asociaza cu diferite teme istorice, zone geografice sau anumite personaje, ea faciliteaza comunicarea cu diferite categorii de public.

Functiile esentiale ale marcii pentru consumator sunt urmatoarele:

· functia pragmatica, ea fiind cea care ajuta consumatorul sa identifice si sa recunoasca instantaneu un produs;

· functia de garantare a calitatii, o marca de prestigiu reprezinta garantia celei mai bune calitati a produsului sau serviciului;

· functia de identificare, prin intermediul numelor si simbolurilor care ii sunt specifice, marca trimite consumatorul cu gandul la acea configuratie unica a atributelor produselor (uneori identificandu-se cu produsul generic), de exemplu: Adidas pentru pantofii sport, Ness pentru cafeaua solubila etc;

· functia de personalizare, marca oferind consumatorului posibilitatea sa-si manifeste personalitatea (originalitatea atat in plan psihologic, cat si in plan social);

· functia ludica, corespunde satisfactiei si placerii pe care un consumator o poate resimti in procesul de cumparare, alegand marca preferata, dintre altele similare;

· functia distinctiva, in cazul produselor care nu se deosebesc esential prin compozitie, forma sau culoare (de exemplu: detergenti, sampanie) marca reprezinta singurul element cu ajutorul caruia ele pot fi diferentiate.

In cadrul unei firme de distributie, marca poate juca un dublu rol, in functie de raportul de forte intre marca producatoare si marca distribuitoare. Astfel, o marca producatoare puternica pune in valoare marca distribuitorului, contribuind la sporirea fidelitatii consumatorilor. In acelasi timp, o marca distribuitoare puternica este in masura sa garanteze pentru produsele marcii producatorului, de aceasta data marca producatorului beneficiind de clientii fideli ai distribuitorului sau unitatii comerciale.

Aceasta atragere reciproca de clienti este foarte evidenta in cazul in care firma producatoare colaboreaza cu o mare retea de distributie .

Pentru a satisface deopotriva obiectivele si interesele intreprinderii si consumatorilor, o marca trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:

· sa fie clara, expresiva si sa se pronunte usor (sa fie eufonica);

· sa aiba caracter distinctiv si de noutate, pentru a se evita unele confuzii cu alte marci similare;

· sa nu induca in eroare publicul asupra caracteristicilor intrinseci ale produselor la care se refera (sa nu fie deceptiva);

· sa fie usor de memorat;

· sa fie atragatoare din punct de vedere al modului de prezentare si sa transmita corect mesajul dorit;

· sa aiba, pe cat posibil, o semnificatie legata de produsele in cauza, ori de activitatea intreprinderii in general, fara a avea un caracter descriptiv

Pe cele trei tipuri de iaurt analizate se pot identifica urmatoarele tipuri de marci:

Marci de fabricatie: Napolact, Danone, Covalact;

Marci de produs: Napolact Iaurt Clasic, Danone Natural, Campina Iaurt Natural;

Analiza componentelor verbale si figurative

Analizand produsul Napolact Iaurt Clasic se poate observa ca marca produsului Napolact este scrisa cu litere de mana, de culoare alba pe un fundal rosu, fiind iesita in evidenta marca produsului, Iaurt Clasic. Numele este scris mare,cu un font alb, iesit in evidenta datorita fundalului galben ce coloreaza intregul produs. Completerea numelui, "clasic" este scris mai mic, folosindu-se o culoare rosie. Deasemenea, folosind tot culoarea rosie, erste scris intr-un plan inferior, sloganul firmei: "Da viata vietii tale!"

       Marca produsului Danone Natural sare in evidenta prin scrisul mare,cu font bold, si o culoare albastru inchis ce

atreage privirile,toate acestea pe un fundal alb. Litera T este asociata cu noua cmpanie publicitara si subliniaza silueta unai personae cu bratele intinse.

Culorile folosite de Danone sunt albastru inchis, ,alb si rosu. Marca produsului, "natural" este subliniata de o linie groasa rosie. Deasupra numelui produsului, dar totusi intr-un plan secu8nd este asezata marca firmei "Danone", scrisa cu litere mari, cu o culoare alba pe un fond albastru inchis.

Campina iaurt natural nu atrage foarte mult atentia consumatorilor nici prin culorile folosite, verde deschis, bleo si alb si nici prin scrierea marcii. Astfel "Campina" si "natural" sunt scrise mai mic cu o culoare alba pe un fond verde, iar "iaurt", singurul cuvant care sare mai mult in evidenta este scris mai mare, cu litere albastre, ingrosate.

VII. Concluzii

VII. Concluzii

Iaurtul reprezinta o sursa incontestabila de energie si de substante nutritive necesare alimentatiei zilnice.

In urma realizarii analizei sortimentale am constatat ca pe piata produselor lactate din Romania concurenta a devenit din ce in ce mai acerba, producatorii de iaurt inmultindu-se considerabil, acest lucru contribuind la imbunatatirea calitatii produselor .

Evaluarea impactului pe care il are utilizarea produselor si serviciilor asupra mediului, precum si integrarea in mediu a deseurilor rezultate in urma consumului, reprezinta o preocupare constanta a forurilor legislative la nivel national, regional si international.

Numeroase organisme guvernamentale, dar si neguvernamentale, au atras atentia asupra degradarii continue a mediului inconjurator, ceea ce a contribuit la introducerea unor sisteme de marcare ecologica intr-o serie de tari, preocupari in acest sens fiind remarcate si in tara noastra, mai ales in perioada post-decembrista, ca parte distincta a efortului Romaniei de aliniere la reglementarile existente pe plan european si international.

Economia de piata determina pe producatori si comercianti sa foloseasca diverse argumente care sa evidentieze superioritatea produsului sau serviciului propriu, in comparatie cu celelalte similare de pe piata. Acest aspect aduce in discutie si latura ecologica, mai precis modul concret in care eticheta reflecta preocuparile producatorului legate de protectia mediului.

Astazi, numarul mare de producatori de produse lactate folosesc o serie de metode pentru atragerea consumatorului, si mai ales ceea ce este mai important, pentru satisfacerea nevoilor de consum ale acestui, asigurandu-i cea mai buna calitate a produselor si implicit, cea mai eficienta satisfactie.

VIII. Bibliografie

VIII. Bibliografie

1. Banceanu, O.            "Orientari si tendinte privind continutul mesajului informational in etichetarea moderna a alimentelor pe plan international" , Ed. ASE, 2002

2. Barbulescu, G.          "Merceologie alimentara", Ed. Bucuresti, 2003

3. Calota, C.                   "Top ghid alimentar: ghidul firmelor producatoare, importatoare, produse alimentare, materii prime, ambalaje-utilaje", Ed. High Real Service, 1999

4. Diaconescu, I.           "Bazele merceologiei II", Ed. Bucuresti, 2002

5. Diaconescu, I.           "Estetica marfurilor si ambalaje pentru marfurile alimentare: note

Paslaru, C.                     de curs", Ed.Bucuresti, 1976

6. Diaconescu, I.           "Merceologie alimentara" , Ed. Bucuresti, 1998

7. Guzun, V.                   "Tehnologia laptelui si a produselor lactate", Ed. Chisinau, 1996

8. Olaru, M                     "Fundamentele stiintei marfurilor", Ed. Bucuresti, 1999

Pamfilie, R.

Schileru, I.

9. Pamfilie, R.                "Design si estetica marfurilor", Ed. ASE, 2002

Procopie, R.

10. Paslaru, C.               "Ambalarea si pastrarea marfurilor: scheme recapitulative"

Petrescu, V. Ed. ASE, 1996

Atanasie, A.

11. Ristea, A.                 "Distributia marfurilor", Ed. RO, 1996

Purcarea, Th.

Tudose, C.

12. Spanu, M.                "Piata laptelui si a produselor lacatate din Romania", Ed. Bucuresti, 2002

13. Stanescu, D.           "Interferente nutritionale si tehnologice", Ed. Bucuresti, 1996

14. Stanescu, V.            "Igiena si controlul alimentelor: practicum sanitar veterinar", Ed. RO, 1998

15. Visan, A.                  "Organizarea pietei laptelui si produselor lacatate in bazinul de aprovizionare a capitalei", Ed. ASE, 2001

16. Voicu, O.                  "Etichetarea alimentelor in spatiul european", Ed. Bucuresti, 2003

Dima, D.

17. Cercelescu, M.                     "Drepturile conferite de marca.Pierderea si degenerarea marcilor" in revista "Media and Advertising" nr.4, 2004

18. Medesan, I. "Controlul oficial al alimentelor" in revista "Tribuna economica", nr. 1-2, 2003

19. Mencinicopschi, G. "Etichetarea alimentelor, factor importanat in protectia

Spulber, G.                     sanatatii consumatorului", in revista "Calitate si

Piscoi, P.    Management", nr.2, februarie 2004.

20. xxx - NORMA SANITARA VETERINARA din 29 august 2002 privind conditiile de sanatate pentru producerea si comercializarea laptelui crud, a laptelui tratat termic si a produselor pe baza de lapte

21. xxx - REGULAMENTUL CONSILIULUI nr. 3950/92 din 28 decembrie 1992 de stabilire a unei taxe suplimentare in sectorul laptelui si produselor lactate

22. xxx - REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) nr. 1255/1999 din 17 mai 1999 privind organizarea comuna a pietei in sectorul laptelui si produselor lactate

23. xxx - Legea 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice

24. http:// www.bursaagricola.ro

25. http:// www.danone.com

26. http:// www.napolact.com

27. http:// www.covalact.ro