|
|
|
Trasaturi de personalitate in determinarea bolilor
Teoria dezvoltarii sociale si personale a lui Erickson propune abordarea stadiala a formarii personalitatii pe latura socializarii. Influentele mediilor fizice, sociale culturale si ideatice actioneaza ca parteneri ale proceselor biologice si psihologice care modeleaza dezvoltarea personalitatii individului.
Initial copilui se confrunta cu societatea prin corp. Contactele fizice sunt pentru copil primele evenimente sociale, care formeaza inceputurile tiparelor psihologice ale comportamentului sau social de mai tarziu.
Modurile principale in care o cultura, o categorie sau grup etnic isi organizeaza experienta sunt transmise prin aceste experiente fizice tipurii care leaga copilul pentru totdeauna de mediul sau de origine, de multe ori aceasta fiind transmisa si simtita inconstient.
Erickson, desi accepta cadrele de baza ale dezvoltarii psiho-sexuale, se axeaza pe influentele psiho-sociale ale dezvoltarii.
Teoria lui Erickson difera de cea a lui F. pentru ca acesta nu considera ca cele mai importante evenimente ale dezvoltarii au loc numai in perioada copilariei si descrie maniera in care probleme psiho-sociale semnificative apar pe tot parcursul vietii.
O alta mare diferenta intre cele doua teorii este accea ca E. pune accentul pe rolul Ego-ului mai mult decat pe rolul Super Ego-ului, teoria sa fiind mai mult orientata catre dezvoltarea unui Ego sanatos (identitate) decat pe rezolvarea unor conflicte interioare puternice.
Preocuparea centrala a teoriei lui E. si o alta diferenta fata de T. lui F. este dezvoltarea unei personalitati sanatoase ceea ce deschide o perspectiva pozitiva in psihanaliza.
E. avertizeaza ca dezvoltarea normala pentru fiecare stadiu trebuie corelata si inteleasa impreuna cu contextul cultural al dezvoltarii copilului si situatia de viata unica a fiecarui individ.
Primele 5 etape ale lui E. sunt in principal o reformulare si o extindere a etapelor de dezvoltare psiho-sexuala ale lui F. dar pentru E. acestea sunt etape de miscare continua.
Erickson propune ipoteza conform careia oamenii trec prin 8 stadii, pe parcursul intregii vieti, in fiecare stadiu are loc o criza ori un moment critic de a carei rezolvare depinde cursul dezvoltarii ulterioare, majoritatea oamenilor rezolva aceste crize satisfacator si efectele acestora sunt indepartate pentru a se misca spre alte provocari dictate de ritmul vietii dar exista persoane care nu rezolva complet aceste crize si efectele lor continua sa puna probleme mai tarziu pe parcursul vietii.
Relatia de tip "a lua" si "a da in schimb"
relatia cu parintii;
conflictul dintre dorinta de a fi protejat si nevoia de a fi liber
- Stadiul 33 ani - 6 ani - initiativa versus sentimentul de vina
relatiile cu familia in general;
explorarea posibilitatilor sinelui sau restrangerea lor
- Stadiul 46 ani - 12 ani - nevoia de a produce/construi lucruri versus sentimentul de inferioritate sau credinta in incapacitate;
relatiile ce determina solutionarea crizei sunt cele legate de mediul scolar
succesul aduce cu sine un sentiment de incredere in fortele proprii, iar esecul
construieste o imagine de sine negativa, un sentiment de inadecvare si de
incapacitate care determina comportamentul ulterior de invatare
confuzia la nivelul asumarii rolurilor;
relatiile determinante sunt cele dezvoltate la nivelul grupului de prieteni;
descrierea psihologica se constituie in baza alegerii de tipul "a fi sau a nu fi tu
insuti"
relatiile determinante sunt legate de experiente privind competitia, cooperarea,
prietenia, sexualitatea
axa psihologica este accea a descoperirii si pierderii sinelui in celalalt
relatiile determinante sunt cele cu partenerul si cele de munca
axa psihologica este oferita de sintagma a avea grija de, a se ocupa de.
- Stadiul 8 perioada batranetii - criza generata de pendularea intre integritate si disperare; axa psihologica este descrisa de capacitatea de a face fata ideii de a nu mai fi, de a muri
