|
|
|
Cercetarea stiintifica in psihologie.
Particularitati si obiective
1. Scopurile cursului
Acest curs are doua scopuri:
a) Transformarea studentilor din consumatori de cunoastere psihologica in producatori ai acesteia - ceea ce necesita instrumente adecvate, si anume metodele de cercetare;
b) Studiul metodologic stiintific (metode, principii, suportul statistic), ce ne ofera posibilitatea intelegerii si evaluarii cercetarilor conduse de altii.
Este necesar sa intelegem specificul acestei cunoasteri psihologice prin cercetare pentru ca exista si alte forme care incearca sa explice psihologia omului: arta, literatura, religia, cunoasterea naiva (cotidiana, empirica).
2. Caracteristicile cunoasterii comune
a) spre deosebire de realitatea fizica sau chimica, de exemplu, realitatea socio-umana este direct accesibila, de unde iluzia facilitatii cunoasterii umane;
b) realitatea socio-umana ne este foarte familiara, astfel incat subiectul naiv poate intelege corect comportamentul celorlalti sau are iluzia ca il poate intelege.
c) Oamenii formuleaza ipoteze, atribuie cauze, atribuie succesul, esecul, fac inferente, judecati, unii avand strategii cognitive foarte complexe, flexibile, subtile. Ei sunt experti sau considera ca sunt experti in spatiul lor direct de munca si de viata.
d) In spatiul lor de viata, oamenii se comporta ca mici oameni de stiinta. Astfel, cu greu pot fi gasite constatari si explicatii in psihologie care sa aiba si corespondente in cunoasterea comuna (proverbe, zicatori).
e) Cunoasterea comuna este puternic stratificata, de la constatari simple (stereotipuri, prejudecati) pana la explicatii si interpretari nuantate.
Concluzii:
Exista o serie de aprecieri intre cunoasterea stiintifica si cea comuna, dar cunoasterea comuna, desi nu este in mod obligatoriu lipsita de valabilitate, nu este in mod necesar valida.
a) Subiectivitatea: cunoasterea comuna este puternic personalizata, tine de cel care emite.
b) Tendinta de a absolutiza pe baza unei situatii particulare.
c) Cunoasterea comuna se bazeaza pe legaturi aparente.
d) In cunoasterea comuna se face confuzie intre familiar si cunoscut.
e) Cunoaterii comune ii lipseste precizia, nu masoara.
f) Numeroase erori in cunoasterea comuna provin din fenomene banale. De exemplu, ordinea prezentarii informatiilor, recenta informatiilor. (Erorile perceptiei interpersonale sunt determinate si de limitele cunoasterii comune).
g) Nu detine un cod coerent de cunoastere despre comportamentul uman.
h) Rezultatele cercetarii psihologice uneori sunt diferite de ceea ce crede omul obisnuit (vezi experimentul lui Milgram).
i) Unii oameni considera ca perspectiva lor este singura corecta asupra realitatii socio-umane.
j) Uneori, cunoaterea comuna creeaza explicatii post-factum.
3. Cunoasterea psihologica stiintifica
Fiind o stiinta, psihologia utilizeaza metode sistematice pentru a observa, descrie, explica si a face predictii asupra comportamentelor si proceselor psihologice.
Ceea ce separa cunoasterea stiintifica de cea comuna este metoda.
Metoda stiintifica este o metoda empirica - adica este activ bazata pe experienta in raport cu lumea.
In acelasi timp, cunoasterea psihologica trebuie sa se delimiteze de pseudopsihologie, care este un sistem nonstiintific pentru ca descrierile, explicatiile si predictiile lor nu pot fi verificate, iar daca sunt verificate, se dovedesc nefundamentate.
4. Programul cercetarii in psihologie
In psihologie, progresul cercetarii si cunoasterii se realizeaza, in principal, prin dezvoltarea unei teorii psihologice.
Teoria reprezinta un set coerent de idei care ajuta in explicarea observatiilor si in elaborarea predictiilor. Ea are ipoteze sau enunturi care pot fi testate pentru a determina corectitudinea lor. Teoria poate fi definita si ca o constructie ideala sau conceptuala care incearca sa organizeze si sa exploreze anumite aspecte ale ambiantei.
O cercetare psihologica poate fi condensa pentru descoperirea a cat mai multe fapte, dar stiinta moderna avanseaza daca reusim sa descriem cat mai multe fapte prin cat mai putine teorii (principii fundamentale).
In psihologie, teoria are doua scopuri principale:
a) trebuie sa fie capabila sa explice cat mai multe fapte;
b) sa permita cercetatorilor sa elaboreze predictii asupra a ceea ce se va intampla in noi situatii.
Scopul multor cercetari este de a testa predictiile utilizand metode stiintifice. Predictiile sunt adesea prezentate in forma ipotezelor, care sunt afirmatii despre relatia cauzala dintre fenomene particulare.
Avantajul de a avea o teorie este acela ca stim unde sa cautam pentru confirmare, pentru explicatie. Progresul stiintific se realizeaza astfel prin trei modalitati:
1. Prin colectarea unor date care sustin teoria.
2. Prin colectarea unor evidente care o contrazic.
3. Cand supunem teoria la proba si ea ne explica de ce se intampla, nu numai sa descrie ce se intampla.
5. Scopurile si principiile unei bune cercetari.
a) Scopurile: - descriere;
predictie;
control (manipularea factorilor care afecteaza comportamentele respective);
explicatie.
b) Principiile unei bune cercetari:
1. Fidelitatea - calitatea unei cercetari prin care un rezultat empiric poate fi reprodus. Repetand cercetarea, obtinem acelasi rezultat, deci el nu este rodul unei intamplari.
2. Validitatea - exprima faptul ca o cercetare arata ceea ce si-a propus sa arate.
Exista mai multe tipuri de validitate:
. validitate predictiva;
. validitate concenenta (concordanta cu cercetari similare) - permite diferentierea celor cu rezultate superioare de cei cu rezultate inferioare.
. validitate de continut - in sensul ca ipoteza cercetata reflecta aspectele relevante ale conceptului, teoriei.
. validitate aparenta - cercetarea sa fie credibila.
. validitate de construct (strans legata de validitatea de continut) - se refera la esenta conceptului (se masoara realmente ceea ce si-a propus sa masoare).
3. Sa fie cumulativa - adica sa tina seama de alte cercetari in domeniu, fie ele bune sau rele.
4. Caracter economic - o buna teorie este aceea care ofera cea mai simpla, mai economica si mai eficienta explicatie a evidentei.
5. Caracter public - cercetarea trebuie supusa la o posibila critica de evaluare de catre comunitatea stiintifica.
